Calirea organismului cu ajutorul apei

Apa este un factor important de călire, de care putem beneficia în orice anotimp. În
sezonul rece pot fi folosite pentru călirea organismului, în casă, următoarele proceduri:
fricţiuni, duşuri, stropiri cu apă etc.

Fricţiunea constă din frecarea pielii cu un prosop aspru, muiat în apă rece şi stors,
apoi cu unul uscat, până la înroşirea pielii şi apariţia senzaţiei de căldură locală. Ambele
manevre se execută dinspre vârful degetelor (picioare și mâini) către inimă, de mai
multe ori, apoi se fricţionează spatele, toracele şi abdomenul. Sportivii şi persoanele
foarte rezistente şi bine antrenate se pot fricţiona cu zăpadă, în aer liber, după care se
recomandă un duș sau o baie fierbinte scurtă înainte de îmbrăcare. De asemenea,
fricţiunile pot fi executate şi vara în aer liber.

Dusul este un mijloc superior de calire cu apa deoarece actiunea lui fiziologica se

bazeaza pe de o parte pe excitatiile termice, iar pe de alta parte pe actiunea mecanica
datorita jetului de apa care cade pe piele. Se incepe cu o temperatura a apei de 30-
33C si se scade treptat pana la 25C, 20C si chiar mai mult. Dusul rece nu se practica
imediat dupa o activitate fizica intensa, ci numai dupa revenirea organismului la normal.
Pielea trebuie sa fie calda, dar netranspirata. Dupa dus este indicat a se folosi masajul
sau automasajul. Durata dusului este de 1-3 minute.

Astfel, duşurile reci (20°C) cu o durată scurtă, de 3-45 secunde, sunt stimulatoare,
iar cele calde (38°C), cu durata de câteva minute, au efecte calmante.

Dușurile reci sunt contraindicate persoanelor cu debilitate fizică, nevroză, fragilitate

vasculară, arterioscleroză, precum şi gravidelor şi copiilor mici.

Stropitul se face cu o cană sau stropitoare, temperatura apei, fixată inițial la 30

grade, reducându-se progresiv până la 12-15 grade. După stropire, corpul va fi șters cu
un prosop aspru.

De reținut că procedurile de călire cu apă rece sunt contraindicate bolnavilor

reumatici, celor suferinzi de inimă, nevroticilor și convalescenților.

În sezonul cald, în afara acestor proceduri de călire a organismului mai pot fi folosite
băile în mare, râu, lac sau piscină. Ele vor fi, însă, în mod obligatoriu, asociate cu băi de
soare, băi de aer și mișcare.

Băile în mare sunt cele mai eficiente deoarece se efectuează într-un climat marin,
foarte bogat în ioni negativi și aerosoli cu efect benefic asupra sănătății, îndeosebi în
afecțiunile pulmonare cronice (bronșită cronică, astmă bronșic, emfizem pulmonar).

În timpul băilor în mare, unele oligoelemente din apă pătrund în piele în doze
infinitezimale, ceea ce nu le anihilează influenţa favorabilă asupra activităţii unor
organe, exercitată prin intermediul unui mecanism asemănător homeopatiei. În timpul
băilor în marea agitată, beneficiem şi de acţiunea mecanică a valurilor, care ne
masează întregul corp. Pentru aceasta este bine să ne plasăm pe direcţia valului, nu să
sărim peste el.

Băile în mare pot fi efectuate cu condiţia ca temperatura apei să fie de cel puţin
17°C, iar cea a aerului de minimum 20°C şi numai după o expunere la soare de cel
puţin 5 minute. Intrarea în apă trebuie să se facă treptat, nu brusc prin aruncare, pentru
a se preîntâmpina un eventual stop cardio-respirator. În primele zile, durata unei băi va
fi de numai 10-15 minute, apoi se va mări zilnic cu alte 5-10 minute, ajungându-se până
la 30-40 de minute. În apă se recomandă cât mai multă mişcare, sub formă de înot,
jocuri cu mingea etc. Persoanele bine antrenate pot face zilnic 2-3 băi, însă cu condiţia
ca ele să fie alternate cu băi de soare, băi de aer şi jocuri de plajă.

În vacanţă mai pot fi folosite şi alte proceduri de călire cu ajutorul apei: mersul în
picioarele goale prin iarbă, după ploaie, sau dimineaţa, pe rouă, timp de 15-20 de
minute ori pe malul mării, prin apă până la glezne, zilnic câte 2-3 km. De asemenea, se
recomandă plimbări pe nisipul umed de la malul mării sau mersul în picioarele goale
prin apa râurilor, mai ales când fundul lor este presărat cu pietriş sau nisip.

La domiciliu, mersul prin apa rece poate fi înlocuit prin mers pe loc, pe un prosop
muiat în apă rece, într-o cadă de baie sau un lighean cu apă rece în care se cufundă
picioarele până la glezne. Asemenea proceduri se recomandă şi bolnavilor care suferă
de pareze sau paralizii ale membrelor inferioare, cât şi celor care îşi simt picioarele reci
și amorțite.

Băile în apa râurilor, lacurilor sau piscinelor se recomandă în zilele călduroase, când
temperatura aerului este de minimum 26°C, iar cea a apei de 22°C. După mai multe zile
de antrenament, temperatura apei poate ajunge chiar la 15°C. Şi în acest caz baia va fi
precedată de încălzirea corpului la soare.Toate băile amintite se vor efectua la cel puţin
o oră după micul dejun şi la două ore după masa de prânz.

Concluzionand procedurile de calire cu apa produc modificari evidente ale aparatului

cardiovascular, ale aparatului respirator, ale metabolismului si ale sistemului
termoreglator, ceea ce duce la cresterea rezistentei organismului.