Calirea organismului

Calirea cuprinde totalitatea modificarilor fiziologice care se produc sub influenta factorilor
naturali (aer, apa si radiatii solare) si care au drept rezultat marirea rezistentei organismului
fata de schimbarile bruste ale conditiilor atmosferice (caldura, frig, umezeala, curenti de aer
etc.), sporirea puterii sale naturale de aparare fata de infectii si, in final, imbunatatirea starii de
sanatate. Cele mai bune rezultate de calire se obtin cand intreg corpul sau o suprafata cat mai
mare a lui este supusa aerului, apei, soarelui.
Frictionarea
Pielea va fi frictionata zilnic cu un prosop umed sau cu un burete, la inceput cu apa calduta
(24-25), apoi, la fiecare 3 zile temperatura apei se scade cu 1, pana se ajunge la 12-15. Este
mai bine sa se inceapa calirea vara (dimineata, dupa exercitiile de inviorare), cu apa la
temperatura camerei si sa se continue toamna si iarna.
Cum se executa frictionarea? Dupa dezbracare, stand cu ambele picioare in cada de baie sau
intr-un lighean cu putina apa calda pe fund se ia in prosop mai lung, aspru, care se inmoaie in
apa si se stoarce. Se frictioneaza intai fata, gatul, umerii si mainile picioarelor, apoi pieptul si
abdomenul, spatele si picioarele. Prosopul incalzindu-se, se umezeste din cand in cand in apa
rece si se stoarce, continuandu-se frictionarea. Miscarile de frictionare trebuie sa fie rapide si
energice, asa incat procedura sa nu dureze mai mult de 2-3 minute. Persoanele mai in varsta se
pot frictiona numai partial cu o manusa aspra sau cu un burete.
Dusul
Se va face la inceput cu apa nu prea rece (30-33), apoi temperatura apei se va scadea treptat
la 25-20. Durata nu va depasi 2-3 minute si la sfarsit se va frictiona energic cu un prosop
aspru, uscat.
Scaldatul
In bazine, lacuri sau in apa curgatoare (la circa 20) trebuie sa dureze 2-5-7 minute, intr-o
repriza; fiind in apa, cel care se scalda va face miscari; numai cei antrenati vor intra in apa
cand temperatura acesteia este mai mica de 20.
Inotul
Este o metoda care imbina calirea prin apa cu cultura fizica. Pentru a-l practica avem nevoie
de un bazin, un strand sau o apa curgatoare amenajata. Bolnavii de inima, rinichi, plamani,
scaldatul si inotul le este permis numai cu aviz medical.
Atentionare! Nu ne vom frictiona, nu ne vom scalda si nu vom face dus cand suntem
transpirati si infierbantati. Dupa frictiile umede, scaldat sau dus este recomandat sa se stearga
corpul energic cu un prosop uscat si sa se maseze muschii.
Masajul
Fie ca este executat de altcineva, fie ca ni-l facem noi insine (automasajul) consta in frecarea,
netezirea, framantarea, tocarea, vibratia sau lovirea usoara a pielii unor regiuni musculoarticulare. Aceste manevre se pot executa cu mana sau cu aparate de masaj speciale. Scopul
lor este de a activa circulatia locala si generala si de a tonifia vasle, muschii, tendoanele si
sistemul nervos.
Automasajul de face partial pe abdomen, membre, muschii cefei; in prealabil, ne dam pe
maini cu pudra de talc, vaselina, lanolina sau alte creme. Automasajul membrelor inferioare si

superioare se face masand dinspre degete spre radacina membrului respectiv, in sensul de
curgere a sangelui prin vene. Durata unei sedinte de masaj trebuie sa fie de 10 -15 minute.
Automasajul abdominal se face pentru tonifierea musculaturii peretelui abdominal.
Procedura cuprinde urmatoarele manevre:
- stand culcat pe spate se fac miscari circulare de apasare cu pulpa degetelor mainii drepte
rasfirate, fie in sensul acelor de ceasornic (3 minute);
- netezirea circulara profunda executata cu radacina mainii si palma, pe rand, apasand in
profunzime (3 minute);
- framantarea in profunzime a intestinului gros, cu ambele mainii suprapuse, in sensul
circulatiei continutului abdominal, adica din partea dreapta jos (cec) in sus (colonul
ascendent), apoi orizontal, catre stanga (colonul tranvers), si in sfarsit de sus pana jos, pe
partea stanga -colonul descendent (3 minute);
- frictiuni usoare ale peretelui abdominal cu radacina mainii, in sensul acelor de ceasornic (1
minut);
- ciupituri profunde si repezi ale eventualei mase adipoase pe abdomen (1 minut);
- bateri in toate directiile si in toate felurile cu degetele relaxate (1 minut);
- se termina cu miscari fine de vibratie, executate cu pulpa degetelor relaxate.
Calirea cu ajutorul soarelui
Se poate face numai la recomandarea medicului, deoarece existenta anumitor afectiuni
contraindica expunerea la soare; de exemplu: hiperexitabilitatea nervoasa, tuberculoza
pulmonara evolutiva, starile febrile, bolile de inima, unele boli ale glandelor cu secretie
interna etc.
Radiatiile solare au actiune bactericida si asigura producerea vitaminei D (antirahitica) prin
transformarea provitaminei D, existente in piele, in vitamina D2. Expunerea corpului la soare
stimuleaza dezvoltarea sistemului osos si muscular al copiilor si tinerilor, activeaza circulatia
sangvina si procesele metabolice, mareste rezistenta generala la imbolnaviri. In plus, pielea se
bronzeaza (se pigmenteaza), devine mai elastica si mai rezistenta la infectii.
Baia de soare se face cel mai bine vara, intre orele 8 si 10. Pentru a evita arsurile, insolatia si
socul termic, expunerea va creste progresiv ca durata. Intre momentul cand luam masa si baia
de soare trebuie sa treaca 1-2 ore. Cel mai bine se face plaja pe malul marii sau al apelor dar si
in orice loc deschis, prin care aerul poate circula usor o pajiste, gradinita din preajma casei,
o terasa. Cu cat corpul este mai putin imbracat, cu atat efectul baii de soare este mai puternic.
Se expune la inceput corpul timp de 3-5 minute pe fiecare parte. Persoanele brunete pot sta de
prima data 10 minute, daca nu sunt prea in varsta si nu sufera de inima. Durata expunerii va
creste treptat pana la 1-2 ore pe zi. La cei in varsta, timpul de expunere va fi atent dozat, dat
fiind pericolul accidentelor vasculare cerebrale; capul va fi acoperit cu o palarie de pai sau de
panza alba. Plaja va fi intrerupta de pause pentru odihna la umbra, scaldat sau dus.
Eficiena clirii depinde de modul folosirii procedurilor i ct de corect au fost ele realizate.
La folosirea tuturor mijloacelor de clire trebuie respectate riguros urmtoarele principii:
1) principiul treptat. Intensitatea excitantului sporete treptat. Toate procedurile se ncep cu
aciunea minimal a excitantului (temperatura bilor hidroterapice la nceput e aproximativ

egal cu cea a corpului). Excitantul trebuie s fie strict dozat n funcie de vrst i starea de
sntate a copilului;
2) sistematic. Toate procedurile se efectueaz zilnic i regulat, deoarece adaptarea la aciunea
excitantului apare numai n caz dac ele se folosesc de multe ori. Peste 2 luni dup ncetarea
folosirii procedurilor starea de clire practic dispare;
3) complex. Folosirea mai multor factori de clire (ap, aer, raze solare) sau a unuia n mai
multe forme (contrast). In aceste cazuri clirea se obine implicnd mai multe mecanisme de
antrenare. Iat de ce, alternarea diverselor dup timp i intensitate proceduri cu temperaturi
sczute pregtete organismul copilului pentru modificrile periodice ale temperaturii aerului
(cald, frig) mai ales toamna i primvara;
4) evidena particularitilor individual e ale organismului: vrsta, starea de sntate, gradul
de antrenare, efortul intelectual i fizic .a.

Calirea bebelusilor modalitate de compensare a imaturitatii

fiziologice la copii
Problema calirii organismului este destul de
importanta si a fost studiata de multi
specialisti. Dar mecanismele fiziologice de
calire, nici la ziua de azi, nu sunt puse bine la
punct, pentru oamenii maturi, iar pentru nou
nascuti, acest domeniu, prezinta si mai putine
informatii.
Este primit de a lega procesul de calire cu
activitatea fizica intensa. Acest lucru este
corect. Daca asa atunci cu cit activitatea
fizica e mai bine perfecta cu atit mai calit
poate fi considerat organismul. Iar un
organism calit este rezistent la diferite boli.
Drept exemplu ne servesc sportivii, care reprezinta un model de calire si de rezistenta fata de
diverse boli.
Dar atunci cind e vorba de copii, urmeaza sa determinam care activitati fizice sunt destinate
pentru ei. In continuare vom vorbi in particular despre noi-nascuti (si in primul rind despre cei
care sau nascut fiziologic imaturi).
Dupa parerea lui I.A. Arsavschi, imaturitatea fiziologica nu constituie o patologie, dar ea
reprezinta cu siguranta o deviere de la starea normala a lucrurilor. Cum totusi s-o
caracterizam ?
I.M Brehman spunea starea omului dintre sanatate si boala cuprinde in sine si una si alta, dar
in acelasi timp, aceasta stare nu este nici una nici alta. Aceasta e o treaia stare.
In mod analog putem vorbi despre imaturitatea fiziologica. Dat fiind faptul ca ea reprezinta o
stare care poate fi corectata o putem caracteriza ca o a treia stare.

Pentru a compensa imaturitatea fiziologica a nou-nascutului, in primul rind, trebuie sa

scoatem organismul micutului din starea de hipotonie si hipoflexie musculara, fara
aceasta dezvotarea si cresterea ulterioara nu este posibila.
Adica, trebuie de a restabili normalitatea tonusului muscular si respectiv a activitatii
motorice.
In perioada de nou-nascut, acest fapt este posibil numai prin actiunea frigului- unica
forma specifica, care in mod reflectoriu stimuleaza musculatura scheletica la copiii
nascuti fiziologic imaturi.
Expunerea la frig, trebuie sa se caracterizeze printr-un decalaj de temperatura, care este
considerat un stimulent semnificativ de stres.
Dar ce este stresul ? Conceptul de stres, a fost introdus, in medicina, de fiziologul canadian G.
Selie. Acest cuvint exprima o stare de incordare si pierdere de energie.
Situatiile de stres apar ca raspuns la actiunea diferitor excitanti: fizici (cadura, frig), chimici
(diferite substante chimice), ageni patogeni (virusi, bacterii) care provoaca boala, aici se
include si efortul fizic.
Reactiile de stres reprezinta stari de tensiune/ excitare emotionala determinate de careva
din factorii de mai sus, sau de factori psihologici. (Indiferent de caracterului factorului de
stres reactia organismului este de acelasi tip. In toate cazurile organismul raspunde prin
eliberarea de catecolamine (adrenalina si noradrenalina ) care prin hipotalamus stimuleaza
partea anterioara a hipofizei sa produca corticotropina ( hormonul adrenocorticotrop sau
ACTH). Corticotropina, la rindul sau stimuleaza celulele suprarenalelor sa elibereze niste
hormoni speciali corticosteroizi (hidrocortizon, corticosterone, etc) .
Anume in asa lant hipotalamus- hipofiza suprarenale are loc manifestarea reactiei de stres,
indiferent de excitant.
IN continuare vom vorbi despre conceptul de reactie de adaptare. Aceasta problema vis-avis de copii nu a fost solutionata. In pediatrie, dupa cum am discutat, anterior, s-a format un
concept rigid despre maturitatea imperfecta a copiilor de virsta frageda si in special a noinascutilor. Anume de aici si vin exigentele de a crea un confort absolut pentru ei, iar problema
adaptarii trece pe planul al doilea.
G. Selie a propus conceptul de boala adaptarii. Cu alte cuvinte, el considera ca pentru
adaptare trebuie sa platesti cu boala. Anume aici este sursa ideei ca stresul reprezinta un
factor extrem si patogen, care daca se repeta des devine o sursa de boli. Prin urmare,
stresurile trebuie evitate, in toate modurile posibile.
Rezultatele studiilor realizate de I.A. Arsavschi, au permis de defini in urmatorul mod
conceptul de adaptare:
Adaptarea reprezinta o reactie de transformare fiziologico-morfologica a organismului si a
partilor sale, in rezultatul careia creste potentialul sau structural-energetic, adica se
maresc rezervele energetice si prin urmare sporesc si posibilitatile sale functionale (de
lucru).
In acelasi timp, creste si rezistenta imunobiologica nespecifica fata de actiunea agentilor
patogeni ce au caracter de factori de stres. Asa forma de reactie de adaptare are loc atunci

cind actioneaza factorii de stres din mediul specific, caracterizat de noi ca fiind fiziologic.
Astfel, pierderile de energie determinate de factorii de stres (din mediul fiziologic) sunt
recuperate de aporturile energetice ale nivelului urmator, sau devin factori ce induc un
anabolism suplimentar (procese de recuperare).
In rezultat, are loc o dezvoltare in spirala a organismului, car trece in mod periodic de la un
nivel mai jos de dezvoltare la unul mai inalt.
Aceasta reactie de adaptare I.A. Arsavschi a numit-o reactia stresului fiziologic.
Pentru noi-nascuti, activitatea motrica, realizata in limitele stresului fiziologic, reprezinta o
conditie obligatorie pentru crestere si dezvoltare.
Si aici vom reveni la calire ca la o metoda de compensare a imaturitatii fiziologice la noi
nascuti. Doar in perioada de nou-nascut muschii scheletici nu exercita functia
locomotorie, ei indeplinesc functia de termoreglare.
Si unica forma de iritare/excitare, care poate determina o stimulare reflectorie a
contractiilor muschilor scheletici este expunerea la frig.
Este determinat ca la dozarea corecta a expunerii la frig copilul nu reactionaeza negativ. Pe
linga toate acestea nu numai ca lipseste grimasa de plins (nemultumire), dar mimica
bebelusului exprima, mai mult, multumire. Acest fapt este firesc, deoarece prin expunerea
dozata la frig, copilul.. se incalzeste. Da, incalzirea copiilor fiziologic imaturi, paote fi
realizata nu prin actiunea caldurii ci prin frig: atunci cind bebelusul este expus, dozat, la frig,
creste tonusul muscular. Unul din simptomele imaturitatii fiziologice, in rind cu temperatura
joasa a corpului, este si scaderea frecventei batailor inimii (pina la 80-70 batai/min).
In perioada de nou-nascut, la expunerea la frig, bebelusii fiziologic imaturi reactioneaza prin
ridicarea tonuslui muscular, cresterea frecventei respiratiei, excitarea tonica a centrilor
responsabili de inervatia simpatica a inimii (nervii cardiaci) si prin urmare are loc cresterea
frecventei batailor inimii.
Subliniem:
Are loc cresterea frecventei batailor inimii si nu incetinirea lor asa cum se observa la noinascutii fiziologic maturi, in timpul calirii prin expunerea dozata la frig (in limita stresului
fiziologic desigur).
Acest criteriu de eficacitate a frigului ca modalitate de calire, are un rol important dupa
finisarea perioadei de nou-nascut.
Un alt criteriu care poate fi apreciat la ochi este: La expunerea la frig, in legatura cu
ridicarea tonusului muscular si cresterea termoproducerii, dupa o ingistare temporara a
vaselor sangvine din piele are loc dilatarea lor; pielea , in acest moment, devine de culaore
roz.
Sa revenim la intrebarea despre hranit. Dupa realizarea procedurilor necesare, nou-nascutul,
imbracat, indiferent de greutate, trebuie sa fie pus la sinul mamei si de a- pune in gurita
sfircul, chiar si in cazurile cind copilul nu realizeaza reflexul de supt. Acest fapt dezvolta la
fetite instinctul matern, iar la baietei sistemul reproductiv. Dupa contactul cu mama,
bebelusii care nu au reflexul de supt trebuie hranit prin cateter fie cu colostrulmamei, fie cu
lapte donor. Copiii fiziologic imaturi trebuie hranit de 10-12 ori timp de 24 ore.
Toti copiii si cei fiziologic maturi si cei imaturi, trebuie sa stea linga mama. Spre deosebire de
bebelusii fiziologic maturi, copiii fziologic imaturi nu declara prin strigat ca stomacelul lor

este gol. Faptul dat poate fi determinat daca atragem atentia la schimbarea mimicii, care parca
exprima nemultumire.
Si mama trebuie sa inceapa pregatirea pentru hranire. Pregatirea aceasta consta in
urmatoarele: copilul dezbracat, trebuie spalat cu apa rece. Si numai spalat, dar, de tinut sub
jetul de apa, pina cind bebelusul nu va raspunde prin ridicarea tonusului muscular, sau cu alte
cuvinte creste forta de contractie a muschilor (acest fapt poate fi simtit cu degetele).
Aceasta procedura trebuie realizata de 3- 4 ori timp de 24 ore. Mama trebuie sa stie, ca copilul
poate fi incalzit numai prin expunerea la frig, iar un termometru chimic, poate dovedi acest
lucru, prin masurarea temperaturii corpului inainte si dupa procedura de scaldare cu apa rece.
(PS. Aici I.A. Arsavschi scrie convingator, dar sincer, nu stiu daca personal m-as incumeta sa
fac asemenea proceduri nou-nascutului )
Dupa aceasta, bebelsul, imbracat, astfel incit miscarile sa nu-i fie sinchisite intra in contact cu
pieptul mamei, dupa care va fi hranit.
Cind copilul sta in patuc, el trebuie, invelit cu o plapuma usoara, care nu-i va deranja
miscarile.
Temperatura sub plapuma nu trebuie sa fie mai mare decit temperatura corpului copilului. IN
plus, cind temperatura corpului la copil se va ridica la 36 C, sub plapuma va fi cu 2-3 grade
mai putin. E important sa tinem cont ca plapuma groasa reprezinta un bu izolator care
limiteaza cedarea de caldura. Astfel, cu cit plapuma e mai groasa, cu atit termoizolarea este
mai buna si prin urmare are loc scaderea tonusului muscular ceea ce duce in mod iminent
spre retinerea in crestere si dezvoltare a bebelusului.
Datorita actiunii frigului (in limitele stresului fiziologic desigur) bebelusul singur isi creaza un
strat subcutanat termoizolator. Acest strat fiziologic va mai pronuntat in raport cu cit de
optimal se dezvolta muschii scheletici. Atunci copilul deja la virsta de 1 luna, e capabil sa
stea la temperatura de 18- 20 C imbracat numai intr-un maiou subtire timp de 15-20 minute,
uneori chiar mai mult.
In conditii de casa, mama trebuie sa continue procedurile descrise mai sus. Astfel,
inainte de hranire, mama trebuie sa cufunde copilul, complet, cu tot cu capusor, in cada
plina cu apa rece. Procedura trebuie realizata de 2-3 ori pe zi. Scundarea e de scurta
durata timp de 3-5 sec.
Copilul nu poate sa se inece cu apa sau sa inspire apa in plamini, deoarece scufundarea
in apa provoaca oprirea reflectorie a respiratiei. Sistemul gura-nas-urechi reprezinta un
tot intreg. Cavitatea bucala inchisa determina ca presiunea din trompele lui eustache
care unesc nasofaringele si cavitatea timpanica a urechii sa creasca, in consecinta are loc
blocarea urechilor si a orificiilor prin care circula aerul.
In timpul primelor scufundari, oprirea reflectorie a respiratiei dureaza 5-6 sec, iar la
virsta de 6 luni, procedurile sistematice vor determina cresterea pina la 25- 30 sec, iar la
virsta de un an pina la 40 sec.
Atragem o atentie deosebita asupra termenilor de aflare sub apa, deoarece in alte surse
pot fi intilnite afirmatii despre faptul ca copilul poate sta sub apa chiar si pina la 15 min.
Acest lucru NU este adevarat. Scufundarea sub apa mai mult timp decit cel indicat de
I.A. Arsavschi, poate sa aiba consecinte negative ireversibile.

Un lucru important: Pentru a evita atitudinea negativa a copilului vis a vis de apa rece
din cada este vital ca in timpul primei scufundari temperatura apei sa nu fie mai joasa
de 28- 26 C, dar in nici intr-un caz sa nu fie mai mare.
Pentru inceput, copilul poate fi pus pe spate si chiar se poate tine la suprafata apa (daca
burtica e goala si plaminii bine desfacuti), deaorece greutatea sa specifica a bebeluslui
este mai mica decit cea a omului matur. (Greutatea specific se calculeaz ca raportul dintre
greutatea i volumul unui corp).
S-a intarit foarte bine conceptul ca bebelusul poate inota chiar din primele luni de la
nastere. Aceasta parere necesita concretizari.
Miscari de inot, in adevartul sens al cuvintului, noi-nascutii, dar chiar si copiii de pina la
un an NU pot realiza.
Copilul abia la virsta de 2,5 -3 ani poate sa invete micarile complicate specifice activitatii de
inot.
Totusi ce se intimpla cu adevarat ?
Copilul pus in apa ( temperatura apei de 26-28 C) va realiza cu o frecventa de 2-2.5 ori mai
mare acele activitati motrice ale minutelor si picioruselor care ii sunt caracteristice in timpul
somnului.
Aceste miscari nu au nimic comun cu miscarile de inot. Si chiar daca copilul este capabil sa se
mentina, un timp scurt, la suprafata apei fara sprigin, ESTE NECESAR, ca mina stinga a
mamei sa stea sub capusorul si spatele copilului. In acelasi timp, cu mina dreapta, mama, va
apecia, gradul de ridicare a tonusului muscular si numai (imediat) cum el incepe sa cada
(concomitent cade si frecventa activitatii musculare), copilul trebuie scos din apa imediat.
In asa fel, durata reactiei musculare de adaptare este reglata de bebelus insusi, el singurel,
parca ar determina acel timp optimal pentru expunerea la procedura cu apa rece care induce
nu numai un spor de anabolism, dar si emotii pozitive. Datorita celor din urma, scufundarile
in apa rece vor deveni pentru copil o necesitate.
Dupa ce ne-am asigurat ca copilul nu reactioneaza negativ la apa cu temperatura de 26 C,
putem sa scadem temperatura apei la 24 C, 22C, si chiar 18 C (toate acestea pentru perioada
de nou-nascut, iar criteriul care va permite de a stabili durata procedurii e acelasi despre care
am vorbit mai sus.)
Se poate de turna apa rece pe bebelus din caldare ? Se poate, dar nu e de dorit. Asa procedura
nu permite parintilor sa aprecieze adecvat reactiile copilului (ridicarea tonuslui muscular) si
respectiv sa dozeze corect procedurile.
Sensul procedurilor de expunere la frig consta, in primul rind, in stimularea reflectorie a
cresterii tonuslui muscular si a activitatii motorice (adica incarcatura dinamica si statica
asupra musculaturii scheletice). Aceasta favorizeaza cresterea copilului si prin urmare
progresul sistemului imunitar.
Durata necesara de expunere la frig nu poate fi asigurata numai prin a turna o singura data pe
corpul copilului un jet de apa. Pe cind o cada plina cu apa rece (daca cada lipseste poate fi
folosit jetul de apa dela robinet) permite de a atinge acest scop, dozind procedura in
conformitate cu capacitatile adaptive ale copilului (in limita stresului fiziologic , desigur).

Dupa I.A. Arsavschi, asa numitul inot al nou-nascutilor (si nu numai) in bazinele specializate,
dupa cum au demotrat, datele studiului, sunt putin eficiente. Dat fiind faptul ca temperatura
apei in bazin este de 34-36 C exclude complet stimularea reflectorie a contractiilor musculare,
fara de care nu e posibil de a compensa starea de imaturitate fiziologica si de a ridica
rezistenta imunobiologica fireasca.
In plus, trebuie de remarcat ca vizitarea bazinului necesita schimbarea regimului zilei
copilului, fapt care la virsta lor nu este de dorit, iar aflarea in acelasi bazin a citorva mame cu
copiii ridica si intrebarea respectarii nivelului necesar de igiena.
Aplicarea metodelor de calire propuse de I.A. Arsavschi, permit ca la sfirsitul primei
luni de viata, bebelusul sa compenseze semnificativ imaturitatea fiziologica, determinata
de alaptarea intirziata.
La asa copii, spre sfirsitul perioadei de nou-nascut reflexele sint foarte expresive. Copilul se
impinge bine cu piciorusele de suport. Stind pe burtica , ridica bine capusorul si il mentin
destul de mult timp.
Majoritatea dintre ei incep a ginguri. Aparitia ginguritului releva un sens profund, care
caracterizeaza cresterea si dezvoltarea copilului. Bebelusul parca incepe sa constientizeze
limbajul sau. Aceasta presupune realizarea unei legaturi de comunicare cu mama.
Ginguritul se caracterizeaza prin diferite intesintati si nuante. Mama deja poate sa diferentieze
dupa gingurit ce necesitati are bebelusul. Cu alte cuvinte ginguritul reprezinta o dovada
clara ca copilul se dezvolta.
Unii bebelusi, la virsta de 1 luna, incept sa realizeze o reactie antigravitationala, adica obtin
capacitatea de a mentine capusorul in pozitie verticala.
Trebuie sa fortam aparitia schimbarilor fiziologice ?
Nu, nu este neaparat. Desigur, transformarile fiziologice trebuie sa aiba loc la vrema lor,
in conformitate cu virsta calendaristica, dar in acelasi timp sa fie desavirsite- aceasta
constituie o caracteristica a maturitatii fiziologice a unui copil in dezvoltare.
Sunt foarte esentiale modificarile care apar in indicatorii ce caracterizeaza rezistenta
imunobiologica. Dupa cum am vorbit in articolul Alaptarea imediat dupa nastere. Impactul
negativ al alaptatului intirziat., din cauza alaptarii intirziate imunitatea bebelusului scade. O
luna de proceduri cu apa rece este suficient pentru ca indicatorii imunitatii sa se ridice.
Observarea acestor copiii (pe parcrsul primei lune dupa nastere, pina la un si mai tirziu) au
permis de a descoperi lipsa bolilor la marea majoritate dintre ei. Putini dintre ei s-au
imbolnavit de IRA, dar destul de usor s-au insanatosit, fara utilizarea medicamentelor.
Metoda de calire, imediat dupa nastere, propusa de I.A. Arsavschi, permite de a descrie
sanatatea copiilor ca acel nivel al normei care permite organismului sa fie imunobiologic
rezistent fata de boli.
In acest sens, conceptul de sanatate nu este unul relativ. Conceptul de sanatate se determina
prin capacitatea organimsului de a rezistenta fata de boli. Astfel, organismul fiziologic
sanatos, in dezvolarea sa, trece usor etapele de crestere si dezvoltare (de la nou-nascut la
virsta maturitatii).
Mai repetam o data:

Apa in care se cufunda copilul trebuie sa fie de 28- 26 C, abia dupa ce ne asiguram ca copilul
nu reactioneaza negativ la t 26-28 C, vom scadea temperatura apei (la urmatoarea cufundare).
Temperatura apei se scade pina la 20-18 C. In asa conditii copilul trebuie tinut numai tinind
cont strict de granitele posibilitatilor sale adaptive (vezi mai sus detalii). Mai departe nu
se va scadea temperatura apei, dar se va mari timpul de scufundare (treptat). Pe parcrusul mai
multor ani de studiu s-a observat ca temperatura apei intre 26 28 C si 20-18 C, consituie un
factor optimal care asigura nu numai compensarea imaturitatii fiziologice, dar si mareste
semnificativ posibilitatile fizice si intelectuale ale copilului si in special creste rezistenta sa
imunobiologica.
Metoda de calire si recuperare a imaturitatii fiziologice propusa de I.A. Arsavschi merita
atentie, dar, are si exigente stricte fata de mama. Astfel, pentru ca sa nu-i faci rau bebeluslui
trebuie sa dozezi foarte strict expunerea la frig, in dependeta de reactia adaptiva a muschilor.
Adica atita timp cit copilul raspunde la stimularea cu apa rece prin ridicarea tonuslui
muscular si culoare roz a pielii, totul e bine, numai daca tonusul muscular se relaxeaza,
imediat copilul trebuie scos de sub actiunea factorului de frig.
Realizarea acestei metode cere o anumita pregatire a mamei, astfel incit, expunerea la frig sa
nu-i faca rau copilului.
Cred ca cel mai intelept ar fi ca inainte de a realiza astfel de proceduri trebuie sa consultati
medicul pediatru.