Unversitatea ,,Dunărea de Jos din Galați”

Facultatea Transfrontalieră

Recuperarea capacitații organismului ca

urmare a unui traumatism, folosind
exerciții specific înotului terapeutic

Autor: Schin Vadim

Chișinău 2021

1
 Inotul este o terapie cu efecte extraordinare pentru corp si minte. Ca orice alta terapie, in
bazin se folosesc tot felul de metode pentru a obtine de la copil progresele dorite. Recuperarea
fizica prin inot nu este o noutate, iar copilul face miscare din placere. Hidrokinetoterapia
reprezintă baza recuperării medicale. Recuperarea fizica prin inot se refera atat la aspectul
therapeutic cat si la cel profilactic: afectiuni ale sistemului locomotor, respirator cat si ale
aparatului cardio-vascular.
Daca acest sport este recomandat pentru oricine doreste sa-si mentina vitalitatea si starea de
sanatate, cu atat mai mult este recomandat celor care sufera de diferite afectiuni.
Inotul este folosit nu doar ca activitate de recreere, ci si in scopuri terapeutice. Aceasta se
datoreaza mai ales pozitiilor corpului in inot, solicitarea mai intensa a cailor respiratorii si nu
in ultimul rand datorita apei.
Terapia acvatica este folosita inca din timpuri indepartate, cand chinezii, iar apoi romanii si
grecii au pus bazele miscarilor in apa. Apoi, la inceput de secol XX se dezvolta hidroterapia si
hidrogimnastica. Astfel s-a descoperit ca inotul este cea mai buna modalitate de activare a
functiilor corpului si de a trata numeroase afectiuni.
Executarea miscarilor in apa prin inot este usurata in primul rand de legea lui Arhimede
conform careia un corp scufundat intr-un lichid isi pierde o parte din greutate, aceasta fiind
preluata de catre lichid. Drept urmare, si efortul muscular este mai putin obositor, avand chiar
un efect tonifiant. De altfel, in multe afectiuni se recomanda asocierea inotului cu gimnastica
medicala.
Cercetatorii au demonstrat ca practicarea regulata a inotului contribuie la vindecarea multor
boli precum astm (prin antreanrea respiratiei), hernie de disc, dizabilitati fizice si motorii,
autism si alte dureri musculare si articulare.
Inotul nu trebuie sa lipseasca din programul celor care au probleme cu coloana vertebrala
(cifoza, lordoza, scolioza), precum si al celor cu afectiuni cardiovasculare sau reumatice
Nu intamplator, kinetoterapeutii definesc inotul ca fiind "arta de a armoniza functiile
aparatului respirator cu miscarile coordonate ale segmentelor, intr-un mediu atipic fiintei
umane - apa", pentru a asigura propulsia corpului si echilibrul pe o suprafata instabila".
Cu alte cuvinte, corpul are nevoie sa se miste si intr-un mediu diferit fata de cel cu care e
obisnuit, cu scopul de a-si regasi echilibrul. Dar efectele terapeutice ale acestui sport devin si
mai vizibile atunci cand acesta este asociat si cu alti factori de mediu precum aer, soare, briza
marii.
Din punct de vedere medical, specialiştii au afirmat permanent că înotul este un sport benefic
pentru starea de sănătate, datorită influenţelor exercitate asupra tuturor categoriilor de
persoane care practică acest sport. Condiţiile mediului acvatic influenţează termoreglarea,
asigură relaxarea musculaturii şi degravează coloana vertebrală de greutatea celorlalte
membre, presiunea apei asupra toracelui îngreunează respiraţia, determinând dezvoltarea
muşchilor respiratori o ventilaţie pulmonară îmbunătăţită şi creşterea elasticităţii cutiei
toracice, creşterea hipertrofiei cardiace, îmbunătăţirea calităţii funcţionării pielii ca organ
termoreglator şi excretor etc.
Prin înot terapeutic nu se obţine doar întreţinerea stării de bine, de relaxare şi îmbunătăţirea
funcţionalităţii organismului, ci şi o dezvoltare corporală armonioasă.
Unii autorii consideră că obiectivele urmărite în recuperarea prin înot terapeutic sunt:
- detaşarea psihică şi adaptarea mentală la mediu prin explorare; dobândirea siguranţei
personale şi plutirea liniştită pe suprafaţa apei, relaxat, anulând orice turbulenţă, val sau altă
perturbare; dezvoltarea fizică corectă şi educarea ţinutei corporale; asigurarea unui nivel

2
corespunzător de troficitate musculară; creşterea capacităţii aerobe şi, în general, a capacităţii
de susţinere a unor eforturi submaximale de anduranţă; asigurarea inserţiei bio-psihosociale a
individului cu cerinţe speciale etc.
Prin înot terapeutic se poate preveni şi corecta scolioza, iar rezultatele aşteptate apar într-o
perioadă mult mai scurtă, datorită efectelor exerciţiilor efectuate în mediul acvatic. O mare
parte dintre specialiştii în kinetoterapie afirmă că programele kinetice efectuate în apă au
efecte imediate, iar pacienţii se bucură de modul în care se desfaşoară propria reabilitare.
Ipoteza lucrării presupune că mijloacele specifice şi nepecifice ale înotului terapeutic, aplicate
corect şi precoce, cu respectarea principiilor progresivităţii efortului şi al individualizării
tratamentului, pot contribui la obţinerea de rezultate bune şi într-un interval de timp scurt.
Scopul lucrării este de a preveni şi de a corecta scolioza prin mijloace specifice de înot
terapeutic. Prevenirea deficienţei este o acţiune ce trebuie întreprinsă prima dată. Se educă
reflexul de atitudine corectă, structurarea exerciţiilor preventive în scopul dezvoltării fizice
după cerinţele mecanismului fiziologic complex.
Programul nr.1 de prevenire: exerciţii la marginea bazinului
1. Mers pe vârfuri cu mâinile întinse sus, ridicarea privirii spre tavan cu inspiraţie, coborârea
bărbiei în piept şi a mâinilor la coapsă cu expiraţie 1x25 m;
2. Din patrupedie, mers cu braţul şi piciorul opus 2x5m;
3. Tot din patrupedie, mers cu braţul şi piciorul de aceeaşi parte 2x5m;
4. Din aşezat la marginea bazinului, extensia braţelor deasupra capului cu inspir şi revenire cu
expir x10;
5. Din aceeaşi poziţie, extensia braţelor + extensia genunchilor cu inspir şi relaxare cu expir
x10.
Exerciţii în apă mică:
1. Din stând cu braţele în lateral, flexia trunchiului până când bărbia se
scufundă sub nivelul apei expir şi revenire cu inspir x10;
2. Din stând cu faţa la scară, cu mâinile
apucând prima şipcă de deasupra apei, extensia coatelor cu expir şi flexia cu inspir x 10;
3. Din stând cu spatele lipit de peretele bazinului, ducerea braţelor cu palmele lipite de perete
prin lateral
deasupra capului cu inspir şi revenire cu expir x10.
Exerciţii în apă adâncă:
1. Atârnat cu spatele
la scara bazinului, cu mâinile apucate de a doua treaptă deasupra apei, ridicarea şi coborârea
umerilor x 10;
2. Din aceiaşi poziţie, flexia coapselor pe bazin la 90° (expir) cu genunchii flectaţi,
revenire cu inspir x5;
3. Din decubit dorsal cu pluta sub torace, braţele în extensie deasupra capului,
mişcare de picioare fluture (foarte lent) x 10m.
Programul nr.1 de corectare: exerciţii la marginea bazinului
1. Din aşezat, cu o plută susţinută la spate, extensii şi arcuiri ale trunchiului şi gâtului x12;
2.Din decubit ventral la marginea bazinului, având corpul lipit de un plan vertical, ducerea
braţelor în cerc în plan frontal prin afară, şi inspiraţie, revenire cu expiraţie x 12;
3. Din poziţia stând cu spatele lipit sau câte doi spate în spate, cu braţele oblic sus, îndoirea
genunchilor, păstrând spatele lipit de planul vertical 2x.

3
Exerciţii în apă mică:
1. Din poziţia stând cu faţa la scară, cu mâinile întinse, stânga sus şi dreapta jos, cu mâinile
apucat, ridicarea genunchiului stâng spre suprafaţa apei x10;
2. Din stând cu spatele la scară, mâna stângă apucă scara cu o treaptă mai sus decât mâna
dreaptă, genuflexiuni până când capul se scufundă sub nivelul apei, iar braţul stâng este
complet întins x10;
3. Din stând, cu trunchiul înclinat înainte la scară, apucat cu mâna stângă mai sus cu o treaptă,
ducerea amplă a piciorului stâng la piept 2x10.
Exerciţii în apă adâncă
1. Atârnat mixt cu spatele la scara bazinului, cu mâna stângă apucat mai sus se execută
ducerea trunchiului în extensie cu inspir şi revenire cu expir;
2. Atârnat cu mâna stângă de marginea sparge val, braţul drept este în
adducţie la 90° pe suprafaţa apei, pacientul execută balansări ale picioarelor în plan frontal
x10;
3. Din aceeaşi poziţie iniţială, extensia şi arcuirea piciorului drept x10.
Atât în procesul aplicării exerciţiilor, cât şi în perioada iniţilă şi finală s-au evaluat câteva
teste pentru a verifica eficienţa programului propus. Rezultatele acestor cercetări sunt
prezentate mai jos.
După aplicarea testului Ott, la finalul programului de recuperare s-a obţinut o creştere a
mobilităţii de flexie a coloanei toracale de 1,5 cm, cu 0,5 cm peste valoarea normală.
Rezultatul obţinut după testarea finală a mobilităţii de flexie în zona lombară a coloanei
vertebrale este unul pozitiv şi reprezintă o creştere a mobilitaşii articulare cu 1,5 cm, ajungând
la valoarea normală. Rezultatul obţinut în urma evaluarii finale a mobilitaţii laterale a
coloanei vertebrale este unul pozitiv. Dacă analizăm, rezultă o creştere a mobilitaţii laterale de
partea dreaptă cu 0,5 cm şi un alt rezultat pozitiv de 1,5 cm de partea stângă.
Chiar dacă la testarea iniţială a forţei flexorilor şi extensorilor coloanei vertebrale s-au
obţinut rezultate peste media normală, în urma programului de recuperare prin înot terapeutic
a rezultat o întărire a capacităţii musculare.
Rezultatele obţinute in urma evaluării finale la testul de rotaţie a coloanei vertebrale au
înregistrat o creştere a capacitaţii de torsiune cu 2° de partea dreaptă şi aproximativ 1-2° de
partea stângă. Dacă în urma măsurătorilor efectuate cu goniometrul nu se obţin date exacte,
totuşi credem că s-a obţinut o creştere a mobilităţii coloanei vertebrale în ceea ce priveşte
rotaţia.
Recuperarea medicala este gimnastica medicala pe uscat (kinetoterapie) sau in apa
(hidrokinetoterapie) pentru tratarea diverselor afectiuni ale sistemului muscular, articular sau
osos. Kinetoterapia si hidrokinetoterapia reprezinta bazele recuperarii medicale, fiind unele
din principalele forme de refacere a functiilor diminuate in urma unor afectiuni sau
traumatisme.
Kinetoterapia si hidrokinetoterapia reprezinta miscare, recuperare si eficienta a tot ce
inseamna aparat locomotor. Gimnastica kinetica pentru deficientele coloanei vertebrale,
indiferent de virsta, plus masajul medical de relaxare fac obiectivul ideal atit pentru
persoanele cu deficiente cat si pentru sportivii de performanta.
Recuperarea medicala, fie pe uscat, fie in apa inseamna mai mult decat un tratament. In
timpul orelor de kinetoterapie si hidrokinetoterapie, se creeaza o legatura intre instructor si
cursant, legatura ce faciliteaza si grabeste vindecarea si perfectionarea starii generale a
cursantului.

4
Recuperarea medicala le poate fi de folos atat celor cu afecțiuni ale aparatului locomotor, cat
si celor cu alte deficiențe fizice si nu numai. Este recomandata si persoanelor cu probleme
respiratorii, boli neurologice, cardiovasculare sau reumatice, precum si in cazuri de obezitate.
In ceea ce priveste hidrokinetoterapia, apa poate sustine 90% din greutatea corpului, facand
din inot o forma de exercitiu fizic perfecta pentru oamenii ce sufera de dureri cronice sau
dizabilitati.
Recuperarea medicala acvatica, odata cu caracterul benefic evident, face parte si din
programele de mentinere a sanatatii. Efortul muscular necesar pentru executarea miscarilor
este mult mai redus, iar bolnavii pot sa execute miscari mai ample si mai complexe.
Programele de kinetoterapie si hidrokinetoterapie sunt concepute individual pentru fiecare
membru, de catre colegii nostri specialisti, in conformitate cu diagnosticul medical dat de
catre medicul specialist si pot include la finalul sedintei masaj terapeutic sau de relaxare.
Kinetoterapia si hidrokinetoterapia se adreseaza tuturor categoriilor de varsta (de la
adolescenti pana la varstnici) si sunt utilizate pentru cresterea mobilitătii articulare si cresterea
rezistentei musculare.
Obiectivele generale ale kinetoterapiei si hidrokinetoterapiei pot fi: refacerea capacitatii
generale de miscare; formarea atitudinilor corecte ale corpului; corectarea deficientelor
secundare, de tip compensator; scurtarea muschilor alungiti si alungirea celor scurtati;
revenirea la normal a functiei segmentului afectat de deficienta; recuperarea progresiva a
deformarilor de postura, precum cifoza, lordoza, cifoscolioza dorsala, etc, stimularea psihica
prin gimnastica respiratorie si exercitii corective acvatice simple, care favorizeaza in general
desfasurarea procesului de reabilitare.
Obligatoriu, inainte de prima sedinta de kinetoterapie sau hidrokinetoterapie cursantul trebuie
sa aduca de la medicul specialist o scrisoare medicala cu diagnosticul complet, in care sa fie
precizate deficienta fizica sau deficientele fizice care trebuie tratate, pentru intocmirea
programului de recuperare medicala individualizat si pentru intocmirea fisei de evaluare.
Înotul de la vârsta fragedă este binevenit atât în profilaxia cât și în tratamentul multor boli.
Astfel înotul este recomandat copiilor cu hiperexcitabilitate, hiper- sau hipotonus muscular,
paralizie cerebrală, displazie de șold.
Înotul terapeutic reprezintă un complex de exerciții special concepute pentru a lucra cu
grupurile specifice de mușchi. Necesită a fi efectuat doar de antrenori specializați.
Copiii micuți trebuie să fie învățați să înoate doar de către profesioniști. Doar astfel vor fi
obținute cele mai bune rezultate chiar din primele luni de viață.
Pentru ca asistenţa kinetică să fie eficientă, practicianul trebuie să respecte
o serie de principii. Acestea sunt subordonate principiului de bază, valabil oricărei
forme de terapie conservatoare sau radicale; este vorba de principiul lui Hipocrate,
părintele medicinii, sub forma dictonului: Primum non nocere!, adică, În primul
rând să nu faci rău! Pentru aceasta este necesară o pregătire corespunzătoare,
teoretică şi practico-metodică, a kinetoterapeutului.
De asemenea, el trebuie să se afle într-un dialog permanent cu pacientul, care va fi sfătuit să-1
informeze asupra efectelor terapiei aplicate.
Pentru siguranţa toleranţei, kinetoterapeutul va urmări mimica pacienţilor săi, deoarece mulţi
dintre ei, în speranţa unei vindecări rapide şi complete, suportă dureri intense. Acestea însă,
declanşează reacţii de apărare al căror tratament va fi mult mai dificil, prin complexitate şi
durată.
Kinetoterapeutul trebuie să lucreze în colaborare cu medicul, din
specialitatea afecţiunii de care suferă pacientul pe care îl îngrijeşte, precum şi cu
psihologul.

5
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.scrigroup.com/sanatate.php
2. http://www.medicinainformativa.com/200/10.html
3. https://www.scrigroup.com/sanatate8.php
4. https://www.healthline.com/health/benefits-of-swimming
5. https://www.weightlossresources.co.uk/logout/sport/swimming.htm
6. http://www.heaterreader.com/the-pool-life-blog/14-interesting-swimming-facts