UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

DEPARTAMENTUL DE FORMARE CONTINUĂ ȘI TRANSFER TEHNOLOGIC

RECUPERAREA GENUNCHIULUI PRIN

MIJLOACE HIDROKINETOTRAPEUTICE

Prof. COZMA I. VIORICA (PETROVAI)

1
 Introducere

Generalităţi

,,Hidrokinetoterapia reprezintă un ansamblu de exerciţii executate cu corpul în imersie în

scopul reeducării unor deficienţe,beneficiind de factorii mecanici,chimici şi fizici.Terapia
acvatică,terapia cu apa,aquatic therapy este aplicarea metodică de către personal calificat,în cadrul
unor activităţi specifice,a factorului fizic apa,în sprijinul restaurării,creşterii şi menţinerii calităţilor
funcţionale ale persoanelor cu sindroame sau boli dizabilitate acute,tranzitorii sau
cronice’’[Cioroiu,2012,pg.6].
Hidrokinetoterapia sau gimnastică acvatică este terapia practicată din cele mai vechi
timpuri.Ea presupune executare exerciţiilor fizice cu corpul în apă,este o metodă terapeutică în care
se foloseşte apa simplă,apa termală,sulfuroasă,sărată sau apă de mare.De asemenea,gimnastică
acvatică este şi o metodă bună pentru a arde numeroase calorii şi pentru a ne menţine într-o formă
fizică bună.Beneficiile acestei terapii sânt:redobândirea sau dobândirea mobilităţii
articulare,creşterea forţei musculare,corectarea deficienţelor ale coloanei vertebrale, îmbunătăţirea
căilor respiratorii,creşterea rezistenţei musculare ajuta şi la relaxarea musculaturii.Exerciţiile
folosite în cadrul hidroterapiei au la baza aceleaşi tehnici ca şi cele executate în aer liber sau într-un
cabinet specializat [Tache, http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-
hidrokinetoterapia-creste-mobilitatea-articulara].
Hidrokintoterapia se poate aplica în două moduri:
- parţială: se realizează prin impresia un segment din corp,
- generală: se realizează prin impresia întregului corp.
Hidrokinetoterapia parţiala este utilizată în special pentru creşterea mobilităţii articulare
utilizându-se diferite tipuri de mişcări în apă caldă.Aceasta duce la relaxarea musculaturii,ajută la
diminuarea durerilor.Se poate practica în bazine individuale,pentru imersie parţială,în scopul
recuperării membrelor inferioare,superioare se pot executa băi calde sau alternate.
Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine
individuale,bazine colective sau piscine. Mişcările sunt executate de jos în sus astfel încât forţa
musculară este uşor solicitată. La mişcările de sus în jos apare rezistenţa apei ceea ce duce la o
solicitare mai mare a forţei musculare. Apa din bazinele de recuperare trebuie menţinuta la 35-36°C
la temperatura la care se produc efecte antialgice,scăderea tonusului muscular general şi
vasodilataţia periferică,cu scăderea tensiunii arteriale. [Cioroiu,2012,pg.16].

2
1.1 Avantajele Hidrokinetoterapiei:

- prin schimbarea nivelului de imersie se modifică şi gradul de solicitare mecanică a aparatului

locomotor;
- facilitarea mişcării în apă, chiar şi pentru forte musculare scăzute, cu posibilitatea de a asista
mişcarea la mobilizarea activă;
- posibilitatea de a susţine corpul său segmente ale acestuia pe parcursul exerciţiilor efectuate;
- facilitarea circulaţiei de întoarcere la nivelul membrelor inferioare (aspect util în insuficientele
venolimfatice, precum varice şi/sau edemele gambiere);
- refacerea schemei de mişcare şi de poziţie a membrelor (aspect deosebit de util în suferinţele
neurologice).
Rezistenta hidrodinamică se referă la rezistenţa opusă de către apă la deplasarea corpului imersat
sau a unui segment al său.

Indicaţiile hidrokinetoterapiei pot fi diverse:

- bolile neurologice centrale şi periferice, urmate de paralizii sau pareze, bolile reumatismale
degenerative (artroze) sau inflamatorii cornice;

- sechelele posttraumatice urmate de scăderea forţei musculare şi a mobilităţii articulare, precum şi

a coordonării mişcărilor;

- afecţiunile cardio-respiratorii, în vederea reantrenării fizice la efort, cele circulatorii periferice,

inclusiv insuficienţa circulatorie venolimfatică de la nivelul membrelor inferioare;

- tulburările de statică vertebrală la copii şi adolescenţi, precum scoliozele şi cifozele

[Tache,http://www.farmaciata.ro/recuperare-medicala/item/1002-hidrokinetoterapia-creste-
mobilitatea-articulara].

Contraindicaţii
,,Contraindicaţiile hidrokinetoterapiei sunt aflate în legătură cu starea pacientului şi cu gradul de
solicitare din partea exerciţiilor efectuate în apă. Prima categorie se referă la: afecţiunile acute,
stările febrile, tulburările trofice cutanate, suferinţe ale aparatului locomotor cu evoluţie rapidă şi
severă (saceroza în placi, miopatii, cancer), afecţiuni intercurente care agravează suferinţele
cardiovasculare şi respiratorii şi contraindica efortul. Cea de-a doua categorie se referă la:
afecţiunile cardiovasculare de tip coronarian, hipertensiunea arterială instabilă, cardiopatiile
valvulare grave, boli infecţioase cu leziuni cutanate (eczema, escare suprainfectate, fistula), bronşita
acută, angina, sinuzita, diaree, anumite psihopaţii.’’[Tache, http://www.tonica.ro/sanatate/terapii-
alternative/611-hidrokinetoterapia-o-terapie-la-moda.html]
3
1.2 Beneficiile exerciţiului fizic în apă

Exerciţiile fizice în apă sunt foarte asemănătoare cu programele obişnuite de exerciţii fizice.
Printre exerciţiile fizice în apă se număra schiatul, boxul sau pur şi simplu mersul prin apă. Singura
diferenţa este aceea că ele devin puţin mai dificile şi sunt benefice pentru corp, fiind realizate în
apă.

Rezistenta apei face mai dificilă realizarea rutinei de exerciţii fizice, ceea ce duce la
folosirea mai intensă şi completă a muşchilor pe durata programului de exerciţii aerobice în apă.

Alte beneficii ale exerciţiului fizic în apă ar fi:

 Beneficii cardiovasculare – studiile au arătat că persoanele care suferă de hipertensiune

moderată îşi pot ţine boala sub control cu exerciţii regulate în apă.
 Arzi calorii fără să pui presiune pe articulaţii, fiind unul dintre cele mai bune sporturi pentru
persoanele supraponderale.
 Îmbunătăţirea mobilităţii şi flexibilităţii.
 Creşterea masei musculare, îmbunătăţirea echilibrului şi a posturii corpului.
 Efect terapeutic analgezic: reduce durerile de spate şi pe cele provocate de articulaţiile
rigide.
 Efect relaxant, ca un masaj, antistres.
 Relativ sigur pentru femeile însărcinate.

Efectele benefice ale imersiei:

Efectele fiziologice ale imersiunii:

Scufundarea în apă provoacă o serie de reacții în corpul uman. Efectele imersiei apar din
cauza presiunii hidrostatice pe corp și, datorită efectelor temperaturii de apă.

Efectele fiziologice ale imersiei evocă:

- o creștere a elasticității țesutului conjunctiv;

- o reducere a forțelor de contracție musculară;

- o reducere a forțelor de compresie comune;

1.3Anatomia Genunchiului

Regiunea genuchiului este o partea din corpului omenesc care este alcătuită din articulaţia
genunchiului, prezintă câteva părţi moi pre-rotuliene, părţile moi posterioare sau fosa poplitee şi
articulaţia tibio-peronieră superioară. Regiunea anterioară a genuchiului cuprinde părţile moi

4
situate înaintea rotulei. Ea este limitată proximal,printr-un plan orizontal ce trece prin tuberiozitatea
anterioară a tibiei, iar lateral şi medial,prin două planuri sagitale. Stratigrafic este alcătuită din:
piele, ţesut celular subcutanat, reţeaua arterială pre-patelară, vena safenă mare, ramuri din nervul
safen, obturator, peroneu comun cutanat, fascia genuchiului, planul tendinos (format din tendoanele
muşchiului cvadriceps), tractul iliotibial. Regiunea posterioară este delimitată de reliefurile
tendoanelor musculare lateral şi proximal de tendonul muşchiului biceps femural, medial de
tendoanele muşchilor semimembranos şi semitendinos iar distal de tendonul muşchiului gemen.
Stracigarfic această regiune este alcătuită din piele, ţesut celular subcutanat, fascia superficială
poplitee, planul muscular, spaţiul popliteu, planul osteo-articular, artera poplitee, vena poplitee,
nervul sciatic mare, ganglionii poplitei, corpul adipos popliteu. [ Şişiroi,Voinea 1990, pg, 9-12].
Articulaţia genunchiului este cea mai mare articulaţie a corpului şi din punct de vedere
anatomic este cea mai complicată în comparaţie cu alte articulaţii este cea mai puţin acoperită şi
protejată de parţile moi ale corpului ceea ce duce foarte multe traumatisme şi afecţiuni patologice.
Este foarte solicitată în poziţie statică şi locomoţie fapt ce grăbeşte uzura acesteia. [Papilian 2006
pag 131]
Suprafeţele articulare aparţin epifizei inferioare ale femurului,epifizele superioare ale tibiei
şi patelei. Acestea sunt: cei doi codili femurali, codilul medial este mai voluminos şi coboară mai
mult decât codilul lateral;
Fata posterioara a patelei; epicondilii tibiali: e situează de o parte şi de alta a eminentei
intercondilare, suprafaţa superioară a condilului lateral fiind aproape circulară, iar cea a condilului
medial fiind ovală cu diametrul lung situat anteroposterior.’’Fosele articulare sunt acoperite de
cartilaj hialin (6-7 mm grosime), care datorită proprietăţilor foarte elastice atenuă presiunile şi
traumatismele produse de mişcările care se efectuează în mers, fuga sau sărituri. Suprafeţe
articulare ale femurului şi tibiei nu se suprapun perfect între ele există două fibrocartilaje
semilunare dezvoltate la periferia fiecărei fose articulare tibiale numite meniscuri intra-articulare.
Rolul lor este de contribui la mai o bună concordanta între suprafeţele articulare. Dr Gabriel Panait
http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-inferior/Articulatia-genunchiului84583.php.Autor .

1.4 Mijloacele de unire

Mijloacele de unirea a articulaţiei genunchiului sunt reprezentate de capsula articulara, ligament.

Capsula articulara este o lamă de ţesut fibros care înconjoară articulaţia genunchiului uneşte cele
trei oase femurul, tibia şi peroneul. În partea anterioară se însera cu patela prin tendonul
cvadircepsului şi se prinde de marginile suprafeţei articulare a patelei. Inserţia pe femur se face de
deasupra feţei patelare şi descinde pe laturile condililor sub epicondili, iar posterior se confundă cu
ligamentele încrucişate, afundându-se în fosa inter-condiliană. [Papilian,2006,pag,133]

5
 1.5 Ligamentele

Ligamentul patelei (ligamentul rotulian) o formaţiune fibroasă groasă şi puternică. Se inseră

prin baza sa pe vârful patelei, iar prin vârf pe tuberozitatea tibiei. Este tendonul terminal al
cvadricepsului femural. Ligamentul are două fete şi două margini una anterioară şi una posterioară.
El se poate vedea şi poate fi atins foarte uşor cu mână mai ales în când atunci când executam
semiflexia. Ligamentul patelo-femural este o îngroşare a reticulului patelei. Acesta trece de la
tuberculul adductor al femurului la faţa medială a patelei. Ligamentele posterioare sunt nişte calote
fibroase formate din ligamentul popliteu oblic şi popliteu arcuat. Ligamentele colaterale formate din
ligamentul colateral medial (tibial) şi colateral lateral (fibular). [ Marinescu,2001,pg 9]

1.6 Hidrokinetoterapia în recuperarea genunchiului.

Tehnicile kinetice de recuperare în apă sunt reprezentate de:

 tehnici kinetice statice: contracţia musculară, relaxarea musculară;

 tehnici kinetice dinamice pasive: mecanice, asistate, auto-pasive, pasivo-active;

 tehnici kinetice dinamice active: reflexe, active-pasive, libere, cu rezistenţă.

Materialele utilizate pentru recuperarea în hidrokinetoterapie sunt:

 dispozitive fixe: masa de reeducare, planul înclinat, scaunele, bare de sprijin, aparate de
tracţiune, suporturi pentru imersie.

 dispozitive mobile pentru pultire: labe, veste, colaci, covor plutitor, flotoare gonflabile de tip
colier pentru articulaţii.

Marinescu http://www.ase.ro/marathon/revista/pdf/vol3/1/GheorgheMarinescu.pdf

,,Tratamentul prin mişcare în mediul acvatic trebuie diferenţiat în funcţie de vârstă,

afecţiunea vizată de programul de recuperare medicală desfăşurat în mediul acvatic, gradul de
antrenament al persoanei, cunoaşterea mişcărilor de înot, sezon, patologie asociată etc. Recuperarea
medicală ca specialitate terapeutică recurge la hidrokinetoterapie (terapia prin mişcare în apă),
utilizând numeroase programe de exerciţii în funcţie de scopul urmărit şi adaptat la performanţele
fizice individuale. Se poate utiliza înotul ca mijloc profilactic, compensator, recreativ, în scopul
ameliorării condiţiei fizice. De asemenea, înotul constituie şi o formă terapeutică agreabilă, ce
asigură întreţinerea funcţională pe termen lung’’.
,,Terapia prin mişcare în mediul acvatic poate face parte integrantă dintr-un complex
terapeutic holistic, alături de alte mijloace şi modalităţi terapeutice. În cadrul planului terapeutic
general nu exclude alte terapii. Elementul de bază al hidrokinetoterapiei în contextul recuperării
funcţionale îl reprezintă exerciţiul fizic terapeutic efectuat în apă. Exerciţiul fizic este reprezentat
de o acţiune voluntară, deliberat concepută şi repetată sistematic în cadrul unui program organizat,
în scopul realizării unor obiective concrete. Exerciţiul este elementul de bază ce constituie baza
6
unor metode şi procedee care se folosesc în hidrokinetoterapia profilactică, terapeutică sau
recuperatorie. Prin interrelaţiile sale psihomotrice contribuie la readaptarea individului şi reinserţia
sa în viaţa socială, profesională şi/sau familiar’’.
,,Pentru a fi cu adevărat eficient, programul de recuperare medicală prin HKT trebuie să se
desfăşoare cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână. Ideal, HKT sau gimnastică în bazin trebuie
alternată cu cea efectuată în sala de sport. Programul de recuperare medicală prin HKT trebuie să
cuprindă aceeaşi succesiune de elemente: încălzirea, 20-30 minute activitate aerobică, mişcările de
stretching şi revenirea organismului după efort. Programul de recuperare medicală prin HKT, care
apelează la mişcările de înot, este de preferat dacă nu există alte recomandări sau
contraindicaţii.’’[Tache,http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-
mediul-acvatic.html#top]
Exerciții de terapie la genunchi în apă sunt potrivite pentru oameni de toate vârstele.
Flotabilitatea apei ia o parte din presiunea de ponderat de pe articulaţiile, permițându-vă a efectua
exerciţii cu genunchii pe care s-ar putea să nu fie în măsură să le faceţi pe teren sau în sălile de
kinetoterapie.[ Roberts, http://www.livestrong.com/article/134826-knee-water-therapy-exercises/]
1.7,,Obiectivele generale ale hidrokinetoterapie (HKT) pot fi:
 formarea atitudinilor corecte ale corpului;
 corectarea deficienţelor secundare, de tip compensator;
 refacerea capacităţii generale de mişcare;
 revenirea la normal a funcţiei segmentului afectat de deficienţă;
 stimularea psihică prin gimnastică respiratorie şi exerciţii corective acvatice simple, care
favorizează în general desfăşurarea procesului de reabilitare.
1.8 Caracteristicile Hidrokinetoterapiei (HTK) sunt:
 nu poate vindeca niciodată o deviaţie osoasă evolutivă;
 orice tratament HKT trebuie însoţit de corectarea poziţiei în viaţa cotidiană (adaptarea
mobilierului, a mesei de lucru, a spătarului scaunului,etc.);
 pe toată perioada tratamentului, cât mai ales după acesta, de-a lungul vieţii, pacientul trebuie
să urmeze programul de exerciţii specific deficienţei sale;
 un rol important îl are HKT înaintea aplicării aparatelor ortopedice, prin crearea indicilor de
supleţe ai structurilor musculo - ligamentare;
 în timpul purtării aparatelor ortopedice HKT întreţine troficitatea globală şi, în special,
musculară, redusă de imobilizare;
 post-operator, HKT accelerează integrarea socială prin simplul fapt că pune în relaţie mai
devreme pacientul cu alte persoane, fiind aplicată precoce, înaintea terapiei terestre;
 HKT asigură şi menţinerea sau dezvoltarea capacităţii respiratorii, care este, de obicei,
redusă (de exemplu, în deviaţiile vertebrale evolutive). Menţinerea unei stări psihice
normale reprezintă condiţia esenţială care face posibilă aplicarea programului
kinetoterapeutic
 Reuşita acestuia depinde de posibilităţile şi de dorinţa de colaborare a pacientului, pentru că
fiecărui pacient i se cere să depună un efort pe măsura capacităţii sale în cadrul programului
de recuperare".[Baciu,pg,19]
Mersul în apă o metodă de recuperare a operaţie la genunchi.
Unul dintre cele mai importante obiective funcționale ale hidroterapie este mersul pe jos.
În general, pacienţii sunt capabili să meargă independent în piscina mai devreme decât pe uscat, în
special în cazurile de slăbiciune severă. Atunci când se compară mersul pe jos pe uscat mers pe
jos în apă, se pot observa următoarele:
7
• Este solicitată mai puţin musculatura corpului în apă decât pe uscat;
• Postura va deveni, de asemenea, mai lent și are mai mult timp pentru a corecta poziția piciorului
în apă;
Înotul de asemenea este o metodă recuperatorie a genunchiului.
Creşte forţa musculară mai rapid decât exerciţiile pe uscat şi contribuie la refacerea
sensibilităţii. Procedeul spate, craul, bras au la baza lor o serie de exerciţii recuperatorii pentru
genunchi. [ Lambeck, http://vita-care.eu/system/uploads/31/original/Hydrotherapy.pdf]
Concluzii:
Hidrokinetoterapia a devenit în ultimii ani o formă tot mai populară de practicare a
exerciţiilor fizice în mediul acvatic. Acesta datorită beneficiilor pe care ni le oferă mediul acvatic.
Apa fiind utilizată în scop terapeutic sub formă de tratament. Acest mediu îmbunătăţeşte în primul
rând sistemul circulator,cardio-respirator şi musculo-scheletic. Programele de exerciţii amplifica
beneficiile generale ale oricărui program de exerciţii condus pe uscat. Apa creşte tonusul muscular
scade stresul şi consuma mult mai multe calorii decât oricare alt exerciţiu similar pe uscat.
Hidrokinetoterapia este importantă în procesul de recuperare în imediata perioadă după intervenţia
chirurgicală, deoarece cu cât ne îndepărtăm în timp de data la care s-a intervenit chirurgical, cu atât
hidrokinetoterapia devine indisponibilă, şi nu se mai poate aplica cu acelaşi succes.
Hidrokinetoterapia nu poate deveni vizibilă dacă intervenţia chirurgicală nu a fost cu succes.

Bibliografie
Suport clasic:
CIOROIU S,G.,Hidrokinetoterapia deficienţelor fizice-Editura universității Transilvania Brașov,
2012
Şişiroi,C.,Voinea,A.,Probleme de patologie a genuchiului.Editura Academiei române
Bucureşti,1990 pg 9-12.
Papilian V. Anatomia omului.Vol 1 Aparatul locomotor editie revizuita integral de Ion Albu in
colab. cu Radu Georgia, Alexandru Vaida 2006.
C. Baciu,Programe de gimnastică medicală, Editura Stadion, Bucureşti, 1974
Marinescu R.Chirurgia recuperatorie a meniscului procedee antrostopice-Muntenia &Leda
Constanta 2001
Suport electronic:
Gabriel Panait.http://www.esanatos.com/anatomie/membrul-inferior/Articulatia-
genunchiului84583.php.Autor (12.01.2014)
Tache,http://www.saptamanamedicala.ro/articole/Recuperarea-medicala-in-mediul-
acvatic.html#top(10.01.2014)
Roberts, http://www.livestrong.com/article/134826-knee-water-therapy-exercises/(12.01.2014)
Lambeck, http://vita-care.eu/system/uploads/31/original/Hydrotherapy. pdf(12.01.2014)
Marinescu, http://www.ase.ro/marathon/revista/pdf/vol3/1/GheorgheMarinescu. pdf(12.01.2014).