SLANINOIU VIOLETA- ANDREEA

K.M.S.1.2.3.

1. Vascularizatia si inervatia rinichiului

Vascularizație
Un rinichi este suficient pentru a trăi; 5% dintre indivizi au un singur rinichi, dar în acest caz este
cel mai adesea rinichiul drept, mai bine vascularizat și datorită prezenței patrulaterului
Rogie care promovează staza venoasă și are repercusiuni la nivelul genital stâng.
Rinichiul este alimentat de arterele și venele renale și este printr-o crestătură de pe fața
concavă că aceste vase intră în rinichi ( hilul renal ).
Cele arterele renale sunt 2 artere dreapta și stânga care apar din abdominale aorta la nivelul
L1. Artera renală stângă este mai scurtă decât dreapta. Fiecare arteră renală dă 2 ramuri
terminale: o ramură anterioară și o ramură posterioară.
Arterele și venele au următoarele subdiviziuni, până la glomerul  :

Artera Venă Capilare

Aorta abdominală Vena cava inferioara

Arteră renală Vena renală

Arterele segmentare ---

Arterele interlobare Vene interlobare

Arterele arcuite ale rinichiului Venele arcuite ale rinichiului

Arterele interlobulare Venele interlobulare

Arteriola glomerulară aferentă a

---
rinichiului

Glomerulus ---

Arteriola eferentă renală ---

SLANINOIU VIOLETA- ANDREEA
K.M.S.1.2.3.

Capilarele peritubulare

și
Vasa recta

În venele renale traversează arterele renale anteriorly și să curgă în vena cavă inferioară la

nivelul L2. Vena renală stângă este mai lungă și de calibru mare.
Renală parenchimul este înconjurată de o capsulă tare, foarte rezistent , care îl protejează.
Partea periferică a parenchimului este cortexul, în timp ce partea centrală este medulla .
Această măduvă nu este continuă: este întreruptă de extensii ale cortexului care merg spre
sinusul renal.
Inervație
Rinichiul este inervat de plexul renal care însoțește și înconjoară artera renală. Este inervat de
sistemul nervos simpatic și parasimpatic.
Inervația parasimpatică este asigurată de nervul vag (X) .
Inervația simpatică apare din segmente ale măduvei spinării T 10 până la L 1 . Fibrele
presinaptice se vor uni pentru a forma nervii splanchnici , care sinapsează în principal
în ganglionul aortico-renal . De acolo începe fibrele postsinaptice care vor inerva rinichiul. De
altfel , putem găsi o inervație a 1 st nervului lombar splanchnic și implicarea nodurilor superioare
mezenterice și renale.
Pentru mai multe detalii despre inervația ortosimpatică a viscerelor abdomenului, a se vedea
articolul despre plexurile prevertebrale .
Fiziologie
Rinichiul are și o funcție endocrină ( eritropoietină , renină - angiotensină - aldosteron , sistem
calcitriol ).
Datorită caracteristicilor genetice sau legate de trăsături de viață, capacitatea rinichilor variază
semnificativ între indivizi și în funcție de vârstă. Este slab la nou-născuți și scade la adulții cu
vârsta. Capacitățile funcționale ale rinichiului pot fi degradate de diverse boli și de expunerea la
anumiți toxici (fluor, plumb, cadmiu, alte metale grele, alcool sau exces de sodiu etc.). În caz de
afectare severă, ultimul recurs este filtrarea externă a sângelui într-un rinichi artificial ( dializă )
sau un transplant de rinichi .

2.

Mușchiul detrusor, de asemenea mușchiul urinar detrusor, muscularis propria

vezicii urinare și (mai puțin precis) muscularis propria, este mușchi neted găsit în
peretele vezică. Mușchiul detrusor rămâne relaxat pentru a permite stocarea vezicii
urinare urină, și contractele pe durata urinare să elibereze urină.[1] Înrudite sunt sfincter
uretral mușchii care învelesc uretra pentru a controla fluxul de urină atunci când se
contractă.
SLANINOIU VIOLETA- ANDREEA
K.M.S.1.2.3.

La adulții mai în vârstă cu vârsta peste 60 de ani, mușchiul detrusor poate provoca
probleme în golirea vezicii urinare, rezultând inconfortabil retenție urinară.[2]

Fibrele mușchiului detrusor apar din posterior suprafața corpul pubisului la ambele sexe

(musculi pubovesicales) și la masculul din partea adiacentă a prostată. Aceste fibre
trec, într-un mod mai mult sau mai puțin longitudinal maniera,
sus inferior suprafața vezică, peste apex, și apoi coboară de-a lungul ei fundus să se
atașeze de prostată la bărbat și de partea din față vagin la femeie. Pe laturile vezicii
urinare fibrele sunt dispuse oblic și se intersectează reciproc.

Cele 3 straturi de mușchi sunt dispuse longitudinal-circular-longitudinal de la interior la

exterior.

Funcţie

În timpul micțiunii, mușchiul este contractat prin parasimpatic ramuri din nervii

splanchnici pelvieni a goli vezica. Alteori, mușchiul este ținut relaxat simpatic ramuri
din plex hipogastric inferior pentru a permite umplerea vezicii urinare.