Volumul I

Apore sub îngrijirea Prof. I. I AGO BO VIC I

PATOLOGIA VASELOR

DE

Dr. ZENO ST. BORZA

Con£#r©ttţîaf Untv«wR«f

SIBIU - EDITURA -DACIA TRAIANÂ- S. A. - 1945

 D p. Z E N O S T . B O R Z A
CONFERENŢIAR UNIVERSITAR

S IB IU - E D IT U R A „D A C IA T R A IA N Ă “ S. A. - 1945
 1» P A T O L O G IA A R T E R E L O R

A. I>E S V © LÏA R E A VASELOR SAN G VINE

După cei mai mul fi autori, sistemul vascular ia naştere din

mezenchimul embrionului. După P. M e ye r şi R iickert\ celulele
care formează primele vase derivă din două surse şi anume : din
capul şi din trunchiul embrionului. Vasele cefalice se formează
din mezenchimul moale al capului, iar vasele trunchiului din
mezoblastul care înconjoară intestinul prim itiv, precum şi din
endoblasî.
Vasele p rim itiv e . Suni constituite la început din cordoane
pline, formate d in îr’un perete protoplasmatic, în care se găsesc
dispersaţi m ulţi nudei. Mai târziu celulele rotunde cari formează
conţinutul cordoanelor se transformă în globule roşii, iar elemen*
tele periferice dau naştere peretelui endotelial.
Diferenţierea peretelui vascular în cele trei straturi se face
aproximativ în a patra lună embrionară. Astfel, înafara stratului
endotelial, se formează tunica externă sau adventiţia, iar între
stratul extern şi cel intern se formează tunica medie sau muscu»
Iară, care se compune la început dintr’un singur strat de celule
musculare, dispuse paralel în mod circular.
După A s c h o ff vasele sangvine se diferenţiază în cursul des*
voltării lor ulterioare în două tipuri principale : tipul segmentelor
centrale, reprezentat prin aortă şi carotida primitivă, şi tipul arte*
relor delà extremităţi, ca de exemplu artera umerală.
Prim ul tip a fost denumit de A s c h o ff „elastic", iar cel din
urmă tip „muscular". Deosebirea între cele două tipuri este deter*
minată de constituţia lor anatomică. Astfel arterele dé tip elastic
prezintă sub stratul intern un strat conjunctiv, iar în tunica medie
o bogată reţea elastică, adventiţia fiind slab reprezentată.
1
4 PA TOLOGIA t rA SISLOP SA SG T. \ /

Arterele de tip muscular prezintă o musculatură puternică

In tunica mijlocie şi un ţesut elastic extern, cu o adventice bine
desvoltată.
Vasele sangvine se desvoltâ destul de repede. La un embrion
de iepure de 9 şi jumătate zile se pot constata deia vase bine
desvoltate în care circulă şi sânge.
Semnalam totuşi că până când desvoltarea arterelor trim*
chiului este bine elucidată, desvoltarea vaselor extremităţilor este
încă destul de obscură. Unele detalii asupra acestor de>v Itări sunt
datorite lucrărilor lui li. M. I:oâris, M ii tie r şt Leboticq.

1. Desvoltarea a rte re lo r
Din peretele lateral al aortei pornesc vase arteriale in mugu*
rele anterior din care se va desvoltâ membrul. Ac» sic
riale sunt reprezentate prin capilare, bogat anastomozatc în p>u*
lurile extremităţii in furnaţiim*-. Jiu; j ::i:r. r ;.
„multiple vase subclaviculare- , in curând o parte din ele dispar
şi anume acele care nu iau naştere delà locuri situat.- int. r <,
mentar. După câtva timp perzJsti numai o ufl iu mai : iul!
artere subclaviculare, denumite artere >u lav: ulare s.-gmentar
După ce embrionul uman a depăşit lungimea de mm
de obiceiu nu mai rămâne decât o singură ramură sulxlavi. olar i
(Evans, I lochstetter). Această subclavicularâ după ui: >eurt ira. .
orientat în spre rădăcina membrului, > ramifică in t- ii. mult
capilare. Ceva mai târ/iu, .m e n i- . » nitâţo
prin două artere umerale şi anume: umorala profundă şi mo. raia
superficială. Umerala profundă persistă şt v i f r ; ; •i
rală definitivă, până când artera superficială siiuuti maint. - 1 r*
vului median va dispărea. Leboucq constată la etnici. nul . 'd l
mm. în regiunea antebraţului, prezenţa arterei inter : - u .v.
rioare, situată intre formaţiunile embrionat.- i .- dau : Kftere ra*
diusului şi cubitusului.
La extremitatea inferioară, desvoltarea vaselor arterial ine ;
cu o mică arteră care însoţeşte nervul sciatic. Această arter \
derivă din arterele ombilicale. Ea poate fi considerată ca viitoarea
arteră ischiatică. Şi acest vas îşi continuă traectul >âu intre for*
maţiunile embrionare ale tibiei şi peroneului. După sfârşitul lunci
a doua, artera se atrofiază, ea fiind inlocuitâ cu artera fcmoralâ,
care deşi mică la inceput, se desvoltâ repede. O arteră safenă ia
naştere din artera fcmoralâ în luna a doua. Ea însoţeşte nerv ul safen.
 P A T O L O G IA A R T PR fL O R 5

B A N O M A L II, VARIETĂŢI $1 MALFORMAŢIUNI

ALE ARTERELOR

Dintre a n o m a lii vom semnala numai pe acelea cari sunt mai

frecvente şi cari prezintă oarecare interes din punct de vedere
chirurgical.

A n o m a liile a rte re lo r m e m b ru lu i superior

Aceste anomalii pot fi : Anomalii de situaţiune şi anomalii
de dioiziune.
In ano m a liile de situatiune artera humerală trece înaintea
v rv u lu i median, in ioc să treacă înapoia lui. Se observă aprox.
in 10° o a cazurilor.
A n o m a liile de dio iziu ne sunt destul de frecvente.
Astfel artera humerală poate să prezinte anomalia denumită
diviziunea înaltă- .
Această diviziune se poate produce la orice nivel al braţului
este datorită persistenţei arterei humerale superficiale, care în
nod normal dispare.
Varietăţile diviziunii înalte sunt: a) artera humerală propriu
M ]s] continuă traeetul său normal, având raporturile obişnuite,
o .se termină in formă de arteră interosoasă. Un alt trunchiu
:m : I ce rezultă din diviziunea înaltă, urmează un traect super»
fiei.il şl dă naştere la artera radială şi cubitalâ;
Artera humerală propriu zisă reprezintă numai trunchiul
meri.il ndiodrifcrosos. Artera cubitalâ p rin ţi’o diviziune înaltă,
la u: nivel variabil, urinează un traect superficial;
( ) Artera humerală, in fine, reprezintă numai trunchiul arte»
rial cuhitO 'intcm sos. în acest caz artera radială ia naştere în mod
/ lat pnnlr'o diviziune înaltă, urmând un traect superficial. Această
anomalie este cea mai frecventă.
Anomaliile de diviziune joasă sunt mult mai rare.
La nivelul antebraţului poate persista uneori artera interosoasă
embrionară, care dă toate ramurile recurente.
A rtera radială este uneori slab desvoltată, mai ales atunci
când artera interosoasă sau artera cubitalâ a devenit vas principal.
In astfel de cazuri pulsul radial nu se poate palpa.
Artera radială poate să aibă un traect superficial alături de
vena cefalică. In fine, radiala se poate termina prin câteva ramuri
musculare sub muşchiul pătratul pronator.
♦ P A T O LO G IA VASELOR S A N G V IX

Artera cubitală poate să aibă de asemenea un traect super­

ficial, fără să mai treacă sub muşchii epitrocleeni.
Arcada palm ară superficială poate prezintă mai multe va-
rietâţi, cari nu prezintă insă importanţă chirurgicală.
A nom aliile arterei axilare. In prima şi a doua porţiune a
arterei anomaliile sunt cu totul excepţionale.
In porţiunea a treia a arterei, anomaliile constau in schim­
barea raporturilor cu nervii plexului brachial, precum şi in d iv i­
ziunea prematură în arteră radialâ şi cubitală.
Uneori, delà nivelul axilarei pleacă ramuri >upranumerar
ce se îndreaptă spre artera humerală sau subclavicuî.iră.
A nom aliile a rterei subclaolculare sunt foarte numéro
Când aorta toracică are un traect anormal. : • w dară
stângă poate să ia naştere la dreapta.
In prezenţa unei coaste cervicale, artera are de obiceiu ra­
porturi cu această coastă.
Artera îşi schimbă uneori poziţia in rup rt cu muşchii > 1.
leni. Astfel ea pQflte trece inaintea muşchiului scalen anted
schimbându-şi locul cu vena omonimă
Ea se poate divide apoi in porţiunea a inlcrocalen:* i.
ramură trecând inaintea, iar alta Înapoia scalenului ant< r r, i^tt
că formează un inel vascular In jurul a >'.tuia.
Ramurile subclavicularei au un traect ' >Mn» 1 )r sI
poate fi însă variabilă.
Sunt semnalate ramuri arteriale supru*num< t u. dit.ir o
cea mai frecventă este tiroidiana inferioară a< < r
Artera vertebrală poate să ia naştere mai »«» iu m u u.
decât în mod normal. Astfel emergenta ei din trunchiul cr
cervical sau din arcul aortic este destul tie fre. venii
Angajarea ei la nivelul canalului vertebral p >alc
de asemenea inoditicări.
Artera mamara internă urmează uneori un fru uuuu. <i

A no m a liile a rterelor re g iu n ii ce rvicale.

Artera carotida p rim itio ă prezintă şi ea anomalii As 11
carotida externă şi internă pot lua naştere direct din aortă.
Bifurca(iunea ei se poate face foarte sus, la nivelul apofi/.ei
stiloide.
Artera carotidă externa poate lipsi complet. In acest caz
ramurile ei iau naştere direct din carotida internă.
 P A T O L O G IA ARTERELOR 7

A rte re le tiro id ie n e superioare prezintă anomalii de situaţie,

mai ales in raport cu nervul recurent.
In cazuri mai rare, artera tiroidiană inferioară se ramifică
de timpuriu, înainte de a se angaja in glanda tiroidă. In aproxi­
m ativ 2% a cazurilor ea poate lipsi complet.
A rtera linguala. Poate avea un traect anormal. Uneori ea
se termină la rădăcina lim bii, fiind înlocuită de-o ramură din
maxilara internă sau sub«mentală.
A rtera facială prezintă şi ea anomalii atunci când ia naştere
toarte sus, inapoia unghiului maxilar. In astfel de cazuri porţiunea
. i iniţiala este foarte aproape de amigdala palatină.
A rtc /a carotidă internă in mod obişnuit nu dă ramuri co»
1iterale. In mod excepţional pot lua naştere la nivelul e i: artera
.'aringianâ, artera taringiană ascendentă, occipitala sau linguala.
Uneori artera lipseşte complet, ea fiind înlocuită prin ramuri
rt riale din partea opusa, sau prin ramuri delà carotida externă
wie aceeaşi parte.
Dintre anomaliile a rte re lo r craniene cel mai mare interes,
;:i punct de vedere chirurgical îl prezintă artera meningee
m ijlo cie .
Astfel ea poate da naştere la ramuri ineningeale accesorii
ari pătrund in craniu p rin tr’un orificiu special.
Alteori din trunchiul său principal poate să ia naştere artera
italmicâ {Krause. Tiedmann şi D ubreuil).
Aceste anomalii au repercusiuni considerabile în cazuri de
tr.icturi ale bazei craniului, precum şi în cazuri de ligatură ale
arterei meningee, In hematomefe sub-durale.
A nom aliile «rosei aorte i privesc mai mult deplasările emer-
;< ţiţei precum şi traeclul vaselor mari, cari pleacă din arcul aortic.
II. Kmust descrie următoarele varietăţi arteriale la acest
nivel : ~
T ru n ch iu l b ra chiotcefalie situat înaintea tracheei, când
icesta s* aşează transversal înaintea inelelor 8-11 ale tracheei.
Trunchiul brachio-cefalic cu traect ascendent delà stânga la
dreapta. In acest caz el poate să ajungă înapoia tracheei sau a
esofagului in spre partea dreaptă, la nivelul primei coaste.
Din trunchiul brachio-cefalic poate apoi să ia naştere destul
de frecvent in mod supranumerar o arteră tiroidiană mijlocie,
care are uneori dimensiunea arterei carotide externe.
 PA T O LO G I A I A SE LOR SA XCî 17 A 7 /

Aortă descendenta poate să urmeze un traect mai extern

şi ia dreapta coloanei vertebrale. Alteori poate să persiste o aortă
dublă.
Aortă ăbdominălă pătrunde uneori in abdomen printr un
orificiu comun cu esofagul.
Aorta abdominală dă naştere adeseori unor colaterale supra,
numerare. Cele mai frecvente dintre acestea sunt arterele acce.
sorii hepatice, ramuri supranumerare splenice sau renale.
Se pot constata uneori anomalii ale trunchiului coeliae ale
mezentericei superioare sau inferioare. Alt* ri lipseşte artera co»
lică dreapta. Apoi poate lipsi şi artera anasu molică dintre colica
mijlocie şi colica stângă. Aceste anomalii pot să aibă consecinţe
fatale in operaţiunile executate asupra colonului.
A n o m a liile a rterelor pelviene.
A rte ie le iliace p rim itiv e pot lipsi complet. In acest ea/,
artera iliacâ externă şi internă iau naştere dir» :t din a* rtă.
A rteră iliacâ internă poate lipsi de menea.
A rteră obturatoare ia naştere uneori din art» ra femonlă
dedesuptul inelului crural, fie singură, fi. In- ţită »!• artera . ţ >
gastrică.
In această anomalie art» r i are rajx>rturi intim* eu . ui
herniilor crurale.
A no m a liile a rterelor m em brului in fe rio r.
Anomaliile ărterei fém orale Mint mult mai ru - d< <ăt c,
maliile arterelor corespunzătoare del.i tm m brul
In cazurile cănd persistă artera ischiatn » primitivă,
artera feinorală trece la partea anterioară a m ; . i , <ivân ! dim» : •
siuni foarte reduse. La nivelul arterei poplitee • i - niltma u
o mică arteră poplitee, care se termină in partea Mipcri ră
gambei.
A rtera fem orală profundă ia naştere "’uneori la a vadul u*
terci iliace externe, alteori la 6-3 cm. sub nivelul arcadei crura).
Calibrul său poate fi toarte mare sau din contra foarte redus.
Importanţa acestor anomalii se evidenţiază mai ales in ope.
raţiile pentru anevrisme, când lipsa restabilirei clrculaţiunii cola.
terale poate provoca gangrena.
Anomaliile arterelor tibiale anterioare şi ale trunchiului tibio-
peronicr sunt mult mai rare. S’au semnalat totuşi posibilităţi de
diviziune mai înaltă şi diviziune mai joasă.
 PA T O I OG I A A R T à'R TL OR 9

Prezenta marei a rte ie safenà, ce însoţeşte vena omonimă,

constitue persistenta acestei artere la adult.
V arietăţile a rteriale. Ele aparţin unor turburări în desvol-
taro cc provin din luna a Il.a embrionară.
Intre aceste varietăţi semnalăm persistenta arterelor arcurilor
branchiale (arcuri aortice duble, bilaterale, arc aortic în partea
dreaptă).
Turburările de desvoltare observate mai des la celelalte artere
mari su: t : Aorta eu sept, aorta dublă, persistenta arterei ischia-
tice şi a arterei safene.
H lp o p lă z iile sistem ului vascular, se manifestă de obiceiu
; : . tablou] morbid al aortei înguste. După Rom berg, această
p! tzio evoluiază mai des cu o desvoltare defectuoasă a inimii
' .t eu hipertrofia acesteia. Bolnavii cu sisteme vasculare hipo-
<unt indivizi debili şi prezintă şi alte semne de inferioritate
unională. In clinică, acest tablou este denumit „Tropfenherz",
\ astă din urmă poate exista şi fără hipoplazie vasculară,
hn punct de vedere chirurgical, prezenta inim ii „în pică-
irebue .să constitue insă un avertisment, deoarece rezistenţa
ia bolnav ii unde o constatăm este de obiceiu scăzută,
iipopla iile vasculare se pot constata şi la vasele splenice,
xistă apoi hipoplazii ale sistemului vascular suprarenal,
: t prin sindromul addisonian. Sunt semnalate dc asemenea
r «. : 11«• congenitale iile aortei.

TRAUMATISMELE ARTERELOR

\) C O N I U / I A ARTERELOR.

Prin contu/ia arterelor înţelegem o leziune provocată la ni-

• iul p. t i jilor arteriali p rintr’un agent traumatic oarecare.
E tiolog ie .
Etiologia contuziei arteriale este foarte variată; ea poate fi
provocată de un traumatism direct, care acţionează asupra pere­
ţilor arteriali fără a provoca lipsa de continuitate a părţilor moi,
^au provoacă cel mult plăgi contuze superficiale, eventual eroziuni.
Această varietate a fost denumită de Lejars „artrifiune sub­
cutanată directă".
10 P A T O L O G IA VAS h'LOR SAS, G 17 V .

Traumatismele puternice provoacă de obiceiu aceste conţii.

ziuni arteriale. Astfel: lovitura de picior de cal, tamponăm sdro-
biri prin roţi de vehicole.
Contuzia arteriala este explicata prin compresiunea arterei
intre agentul traumatic şi planul osos cu care artera are rapor­
turi anatomice (artera femoralâ in dreptul arcadei crurale, artera
tibialâ anterioara in treimea inferioara a gambei
Contuzia arterelor mai poate fi provocata şi de un trauma­
tism care acţionează direct asupra pereţilor arteriali, prin lezare >
.
părţilor moi, înconjurătoare. Astfel D éform e a semnalat, in
rurgia de râzboiu, contuziuni arterial pr -vocale de pr cule a:
mate de micâ viteza, sau la sfârşitul cur» i U*.
In cursul războiului 1914-1918 s au >rvat numerose con»
fuziuni arteriale provocate de proectile cu viteză mare de pro-
pulsiune, care atingeau tangenţial pereţii arteriali.

Anatom ia patologica.

După gravitatea leziunilor putem disting tr» : varietăţi in i-

. tomice de c mtuzii arteriale.
1. Contuzia simpla, care se m u sk o i prmtr - 1 I;
de continuitate a endoteliului şi a tuni . t interne- Iu dreptul Ic.
ziunii se depune un strat subţire de fibrmă < jr* ji.gl- .!, 1 ■;!■•»
bule albe şi hematoblaşti. Permeabilitatea v o u lu t m .ic
păstrată, iar endoteliul se reface in * urt timp
2. Ruptura incom pfotè. Io : t i varietate leziunile sunt
destul de profunde şi întinse. Tunica internă : : !
sunt rupte. Tunica externa işi păstrează integritate i
Elasticitatea tunicilor provoacă o răsucire j I r in , i
menul vasului, formând obstacole asemănătoare valvulel :
Rupturile sunt neregulate. Ele pot fi longitudinile. <: - m ir •
versale. Există dc sigur numeroase forme intcrmedi.u». .. n.
varietăţi anatomice.
Consecinţa directă a rupturilor arteriale incomplete . e
obstrucţia vasului. Ea este provocată in parte de răsfrâng o •
tunicilor rupte şi este completată prin coagulii sangvini. Coagul*. I
este scurt, limitat la segmentul arterial lezat ; alteori el se prelun­
geşte la distanţă până Ia ramurile colaterale. M ici embolii deşii-
pite din masa principală a chiagului pot pătrunde în ramificaţiu-
nile periferice ale arterei.
 P A T O L O G IA ARTERELOR 11

3. k u p tu rd com pletă constitue a treia varietate anatomică,

şi este caracterizată prin leziuni asemănătoare, celor constatate în
smulgerile arteriale.
Leziunea este neregulată. Marginile- rupturii sunt festonate,
dinţate. Tunica internă este traumatizată şi alungită, astfel, că ră­
sucirea ei în spre lumenul vasului nu se poate face Acest fapt
explică absenta hemostazei spontane provizorii.
I iz io lo g ia pato lo gica.
Fiziologia patologică a contuziilor arteriale este dominată de
aparipunea gdngrenei. Gangrena - excepţională în contuzia simplă -
este v rrem de frecventă in celelalte varietăţi anatomice. Gangrena
'.plică prin faptul că coagulul sangvin, in cursul formaţiunii
sa K in.mue de a provoca obliteraţiunea completă a arterei, poate
p mea o circulajiune sangvină mai redusă, dar care poate
de . fragmente din coagul, ce pot obstrua ram uii arteriale
col. ; raie.
i ipunea gangrene) poate fi datorită apoi şi faptului că
traumatismului se produce contuzia mai multor artere,
* artera principală. Aceste contuzii multiple şi formarea
i « bliteranfi compromit circulatiunea colaterală,
i ruptura arterială este completă, hematomul dcsvoltat
.ui Jeziunei arteriale rămâne in comunicare cu artera, având
iu» egală eu aceea a arterei. Punga sangvină transmite
pr«Mu;.e ţesuturi!* r învecinate şi comprimă arterele cola»
ri t i: -i ei laţi rală fiind împiedicată, apariţiunea gan»
pi * : . î «sie fatală.
M in p toin e .
I .ibloul clinii il contuziei arteriale se manifestă prin semnele
<■ ,. r i f ‘ ale contu/iei părţilor moi. Uneori constatăm orificiile de
ntror* ş: u şir* al>- proectllelor. Inafară de semnele obişnuite de
■•'Uit;.!. , bolnavii semnalează in regiunea traumatizată o durere
ponţ i i mai pronunţată. Membrul este amorţit. Sunt semnalate
e m iţii e furnicături şi dureri iradiate, care se extind asupra
întregului membru. In multe cazuri, după un repaos de câteva
• ile. cin ulaţiunea sangvină revine la normal şi bolnavul poate fi
considerat vindecat. Alteori aceste fenomene persistă.
La examenul obiectiv se constată lipsa pulsapunilor ia nivelul
arterelor distale. IV aht a semnalat prezenţa unui suflu sistolic,
care poate fi perceput, la auscultaţie, atât deasupra, cât şi dede»
subful regiunii traumatizate.
 12 P A T O LO G IA VASELOR SA S G V I M '

In cursul războiului mondial a fost descris un tablou clinic

asemănător, care a fost denumit de stupoare a rteria lă. Acest
tablou este provocat de contuziuni arteriale, datorite proectilelor
cu viteză mare de propulsiunc. In cursul operaţiunilor, artera
apărea retractată fără pulsaţiuni şi avea aspectul unui spasm a r*
terial\ Experienţa a arătat că acest spasm, care se datoreşte une:
contracţiuni reflexe a musculaturei arterei, cedează după câtev.-.
ore, iar accidentele de gangrenă sunt excepţionale.

C om plicaţiuni.
Sunt frecvente ( omplicatiunile de hem oragie secundară,
care se intâlnesc in contuziile directe prin lezarea părţilor moi
şi sunt datorite infec(iunii.
Dacă traumatismul a fost de o intensitate : ari, mare ş:
odată cu artera, s‘a produs şi sdrobtrea \ enei, după un interval
care variază delà 24-36 de ore, iparv gangrena extr
Extinderea gangrenei, variază după numărul, i cal;/ ir- i
rimea emboliilor detaşate din focarul p rim iţi'
In rupturile arteriale complete apar. < mplicapui
redutabila, denumită hematom p u lsa ţi! sau anevr:>m : '
Hematomul pulsatil este datorit unei • xtravasâri »1«* u
care se acumulează In (.Mitul ..Iu b ii subcutanat, Inflltrăndud
mod difuz. Hematomul produc*- o lumetaujiun. \i. r ila
membrului. Tegumentele devin violacé.-. m> ::al«- şi r-
meroase echimoze se pot observa, atăt h uiv.-l .1 tr.iui :t. :«uli.
cât şi la o mare distanţă de acesta. A supri important* ! i m :
echimoze cutanate la distantă a insistat v/o;. u - i rv
că ele pot constitui uneori singurul simptom al I . . u ut
In mod obişnuit, in dreptul tumcfacpunh ><■ : st.ua p i. lv
Jiuni şi o mişcare de expansiune, iar la ,iuseulta|v • ;-r.[
un suflu intermitent sistolic. Suflul se aude uneori numai Intr u
punct limitat al tumefăctiunii, punct ce corespunde de >: -ou I.-.
ziunii arteriale. Hematomul arterial difuz tinde spre \< Itu
continuă. In primele ore după ruptură, hematomul se desvoltâ
toarte repede, apoi desvoltarea se opreşte prin oblitera|iunca arter.
provocată de un coagul moale, dar in curând coagulul cedează,
tumoara pulsează din nou şi continuă să crească. Creşterea lie»
matomului se face astfel prin sacade repetate.
Inafară de aceste semne locale se observă semne la distantă.
Arterele subiacente leziunii încetează de a mai pulsa. Arterele-
 PA T OL OG I A A R T b'R EL OR 13

proximale din contra prezintă pulsaţiuni mult mai pronunţate. Te.

gumentele extremităţii membrului prezintă o coferaţiune particu.
Iară : ele sunt palide laspect de ceară), iar pe alocuri se observă
pete livide. Membrul devine rece. Diferenţa de temperatură poate
fi apreciată şi cu mâna. Termometrul indică o diferenţă de 5-10°
faţă de temperatura membrului opus. Bolnavii se plâng la început
de o sensaţie de amorţeală, furnicături şi apoi de dureri violente
cu crize paroxistice, ce se accentuiază în cursul nopţii. Aceste
dureri spontane sunt în contrast cu anestezia pe care o abservăm
la «.xaminare. Mişcările membrului se execută cu greutate şi fără
prcciziune, din cauza paraliziei ischemice a muşchilor.
Datorită turburârilor circulatorii, apare gangrena. De obiceiu
<ij riţiunea gangrenei se face repede (după 24 de ore), alteori ta
3 . sau in hematoame mai puţin desvoltate chiar după S zile
( L ’jrs ).
In mod excepţional, circuiaţiunea colaterală se poate resta»
:ără ca să se producă gangrena. Dar această evoluţie este
: rară şi chiar in aceste cazuri fericite rămân sechele care
::i .'infesta prm edeme, nevralgii şi tulburări trofice pronunţate.
rr>H|iv«sticul hematomului pulsatil este deci foarte grav.
D iagnostic.
ivăcire.i extremităţii distale a membrului, dispariţiunea pulsaţiu»
i l.i trierele periferice sunt semne importante pentru diagnostic.
Di.igtu Nfictil diterenţul trebue făcut cu starea de şoc obser»
' * după traumatisme, denumită „stupoarea locală", precum şi
. < mpresiunile arteriale, datorite fracturilor şi luxaţiunilor.
l and <ivem de a face cu un hemntom difuz trebue să sta»
dacă acesta este de origine arterială sau este provocat de
rupturi ale vaselor miei Când hematomul prezintă pulsaţiuni,
. xpanstune şt suflu, originea sa arterială este evidentă. De ase.
menea, pentru originea arterială a hematomului pledează şi ten.
s unea mare la palpaţie, precum şi extinderea la mare distanţă a
cchlrno/.’lor cutanate ( M ondor).
T ratam ent.
Tratamentul chirurgical al contuziilor arteriale cu turburări
circulatorii distale constă în descoperirea imediată a arterei în
regiunea traumatizată şi aplicarea unei duble ligaturi deasupra şi
dedesubtul leziunii. Prin acest tratament reuşim să prevenim em«
boliile şi rupturile secundare ale arterei.
14 PA T OL OG IA VA SLL ( >R SA A O T AL

Prin ligaturâ influenţăm insă prea puţin starea de atriţiune a

ramurilor colatA le, care după cum am văzut pot fi de asemenea
lezate, fapt care explică posibilitatea apariţiunii gangrenei şi după
această operaţiune.
In hematomele pulsatile unii autori au preconizat ligatura
porţiunii proximale a arterei, obţinând oarecari succese (in ’ 4
cazuri 10 succese, 3 eşecuri şi 1 mort). Metoda de preferat este
insă incizia largă a heinatomului cu descoperirea arterei lezate.
Această metodă dă rezultate cu atât mai bune. cu cât ca te
aplicată mai curând şi după un sistem oarecare Astfel, după i:>
ciziunea şi evacuarea maselor de coaguli se tace hemostaza pr
aplicarea unei duble ligaturi se previne gangrena m embrului
ruptura secundară a arterei. Deşi W arihon a publicat un
de hemoragie secundară dupa restabilirea circulaţiunii. această
metodă a dat cele mai bune rezultate terapeutice.
Semnalăm şi alte metode preconizate astfel L e ja n , s
au incercat îndepărtarea trombusului prin arterotom ie. ( :
ţiunea n’a dat rezultatele dorit . A iie rrc /o m fa (S chm ieden) :r
mată de sutura cap la cap da uneori rezultate, cu n
segmentul extirpat să nu fie prea mar» , «g astfel cap, î l- a r t- n r
expuse la tensiuni*. A m n et*-mia urmată de plastic venoasă da
uneori rezultate, dacă operaţiunea p g- >.,-cuta ii; * ndiţiu;
aseptice.
In caz de gangrenă tratamentul < n>ta in amputaţiun» a m*-u.
brului, care se ta,, im--li.it. -l.u-t . : -r- r ; i
grenei umede, cu fenomene septice grav.'. I.>nnp"fr:va. ; ■
ţiunea în gangrena uscată se face tardiv, după î- Itmttar.-i ; ;
a segmentului gangrenat.

b) RUPTURILE ARTEREI OR.

Cauza cea mai frecventă care produce rupturii,• r: r 1

este alongaţia lor, provocată prin încercările brutale de i re. -:
o luxaţiune sau de a corecta o anchiloză vicioasă (P. Lo.
Rupturile arteriele se produc mai rar în urma contuziilor
directe; se semnalează şi rupturi arteriale spontane, prow cate
in urma unui efort neînsemnat, in timpul mersului sau in cursul
schiţării unui gest.
 PA T O LO G IA A R TtR L 'L OR 15

Rupturile spontane se produc numai la artere care prezintă

leziuni anatomice preexistente (Lecène).

A n a to m ia p ato lo gică. (Vezi contuzia arterelor.)

Sim ptom e.
Ruptura arterială debutează în mod brusc, printr’o durere
pre iiunfată, care apare spontan şi care se accentuează în cursul
.•minării regiunii lezate. Segmentul de membru subjacent le»
. :unii devine rece şi palid. Pulsa{iunea arterelor distale a dispărut.
Spre deosebire de ruptura arterială provocată prin contuziuni,
aici hem» ragia interstiţialâ poate lipsi complet, fapt ce se explică
prin răsfrăngerea tunicei interne şi m ijlocii înspre lumenul va»
sulun provocând hemostaza imediată.
Alteori insă se produce hemoragia interstiţială. Sângele se
::itrează repede in ţesuturi, dând naştere la hematomul pulsatil,
are absolut aceleaşi caractere pe care Ie«am descris la con»
‘ uria arterială ţvezi pag. 12).
/ra ta ruentu i rupturilor arteriale constă în incizia largă a
... uomului pulsatil cu descoperirea arterei şi aplicarea a două
I aturl pe capetele rupte.
A rtc no rafia şi plastiile arteriale au puţine şanse de reuşită
■Mă afecţiune, datorită leziunilor arteriale preexistente.

IM \(* I1 I ARTERIALE.

l'lâgile arterial»- put fi provocate prin obiecte ascuţite, corpi

s: şi ş’ prt eetile de armă <.lt* foc.
A n a to m ia p a to lo g ic ă .

Pupă gravitatea leziunilor anatomice plăgile arteriale se pot

grupa in 1. plăgi arteriale nepenetrante, şi
2. plăgi arteriale penetrante.
î P lă gile a rteria le nepenetrante, sunt caracterizate de
- biceiu prin leziuni ale tunicilor exterioare, tunica internă păp
sfrându»şi integritatea. In literatură sunt citate câteva cazuri (Gut«
r ie, Arapoff) de astfel de leziuni, cari au dat naştere ulterior la
dilataţiuni anevrismale. H u n te r, N elaton, F o llin au încadrat în
această categorie denudările arteriale din cursul operaţiunilor.
ir P A T O LO G IA VAS t'LO R S A N G V I M

Aceste denudări insă nu mai au niciun interes practic, deoarece

complicaţiunile grave la care dau naştere altădată au dispărut
odată cu introducerea asepsiei şi antisepsiei in chirurgie. Se ob»
servă totuşi la operaţiunile de simpatectomie periarterială făcute
cu o tehnică rea.
2. P lăgile arteriale penetrante. Din punct de vedere ana.
tomic pl glie arteriale penetrante se pot manifesta sub forau de
p lă g i înţepate, p lă g i penetrante incom plete şi p lă g i penetrante
complete.
P lăgile înţepate m ici n au nicio importanţă practică. :
nu sunt urmate de hemoragie, prin faptul că corpul escuiit trau­
matizant poate pătrunde in arteră îndepărtând numai elementele
anatomice, fără ca să le altereze.
Plăgile penetrante incom plete : r - ' n i mate tunicile
arterei, dar păstrează încă parţial (unicei interne c minunat- .i , i.
După orientarea lor faţa di* axa mare a arterei, plăgile p
longitudinale, transversale mu oblic In plăci- lungit
ginile plăgii se îndepărtează foarte puţin, istfel. I.
cuiară răm&ne aproape IlnearA. Plăgile tra
duse, interesează o parte din circumferinţa *.n* r> 1.1
imediat ovalare sau circular**, datorită elasticităţii pereţilor
riali. Dclbef afirmă, că dacă face • ...; if i| rlflt
unei plăgi longitudinal*1 şi una transversală : . : mări
orificiul plăgii transversale este de 2-4 »ri mo mar-
P lăgile penetrante complete inter*-* oă ira: M o l m
întreaga circumferenţă a arterei. In urma • ţ:u
capete arteriale, datorită elasticităţii p rr.p l r. r. fra ' r'
mult în teaca vasculară.
Capetele arteriale retractate se pot distant' . • ;
cm. Odată cu retracţlunea se produc*1 şi o contra ţiu.
şi sub influinţa acesteia lumenul arterial >*■ micşorează p v ă ;
obliteraţiune.
P lăgile arteriale p rin arma Je foc. Altădată >e *r- : '«
arterele nu pot fi lezate de proectilc, din cauza elasticităţii pere.
ţilor lor. Experienţele pe cadavre, făcute de D elorm e, C fia it ne.'
şi N im ie r au demonstrat insă ca arterele pot fi secţionate sau
sdrobite de proectile. In cursul războiului 1^14-1$, au fost foarte
frecvente aceste plăgi. Proectilul mic, nedeformabil, animat dc
mare viteză, provoacă secţiunea completă a arterelor de calibru
mic Arterele de calibru mare pot fi perforate dintr'o parte până
 P A T O L O G IA ARTERELOR 17

in cealaltă parte, pot fi secţionate incomplet, iar alteori pot prea

/enta o increstare laterală sau o lipsă de substanţă longitudinală.
Proectilele şi schijele mici, care se produc în urma exploziunii
obuzelor sau grenadelor de mână, pot provoca secţiuni parţiale
sau complete ale arterelor.

F i/io lo g id patologică.
In plăgile arteriale complete, capetele arteriale se retractă şi
se contractează. Hemoragia, care este puternică fa început, devine
mai puţin pronunţată şi apoi încetează complet.
Această hemostază spontană este favorizată de o serie în»
treagă de condiţiuni, dintre care contracţiunea şi retracţiunea ca»
petelor arteriale este foarte importantă.
i ri. retracţiunea arterei, lumenul vascular se îndepărtează
: , : exterioara. Sângele extravazat nu mai găseşte o cale de
r- directă cu exteriorul şi astfel se va acumula în teaca
:.i. in tre cele două extremităţi retractate, ca pe urmă să
; s u tu rile in \ eeinate, iar restul să se evacueze prin plagă.
N m gele d in tre cele două capete arteriale se coagulează, for»
.ure.l roşu, moale,' puţin rezistent. El este uşor dez»
c u re n tu l sangvin.
Acest coagul poartă denumirea de
< ff u f e xte rn .
"tigularea este t.ivori/ată in mare măsură, după cum am
inp■■! tarea extremităţilor arteriale, dar dacă hemoragia
; da \ t. •'it foarte abundentă, provocând o hipotensiune, şi
• t diminuară- a tensiunii arteriale face posibilă coagularea.
1 • (urmarea hemost<i/ei contribue uneori şi hipotensiunea,
ţa aia de ş <ul tr.mmatic, precum şi sincopa, care se observă
In a .. ^t timp, in dreptul capetelor arteriale secţionate,
• ne i \ un alt coagul, mult mai rezistent, care este agentul
i Ut I fu completarea şi menţinerea hemostazei provizorii.
Aecst coagul se formează din depunerea globulelor albe şi
h» m e bl işfilor cuprinşi intr o reţea de fibrină (Hayem, Weigert).
( biată plaga arterială obliterată prin formarea chiagului alb,
- »' : : »* tagnea/ă in arteră, între capătul lezat şi prima colaterală
pr -ximală. Sângele are tendinţa de a se coagula, dând naştere la
un chiag in tern roşu. Acest coagul se întinde de obicei până la
prima colaterală. El poate fi flotant sau poate adera într’un punct
de lumenul arterial.
2
 te P A T O L O G IA I A Ş IL O R S A \ U \ V A

Coagulii intra şi extra arteriali dau in ansamblu aspectul

unui cui. Comparaţiunea este a lui I. L. Périt.
Capul cuiului este format de c pulul extern, iar porţiunea
prelungită, de coagulul intern
In plăgile arteriale incomplete, de dimensiur muu. .-.ui
plăgile longitudinale, se formează de asemenea c* gulul intern
Acest coagul are insă de obicei dimensiuni mici şi n c >ndi(tum
aseptice reparapunea pierderii de substanţă se face, uneori, fără
obliteraţiunea arterei.
In plăgile incomplete, transversale, hem* rapid nu < • p u,
opri, lipsind de obicei f * , ix&ţhiniJe c m fa\

1IU KU I
stiU>'n» lao|iluiJui*n U b..» ju, i
r<
>«fulul •»«/■
*/ <0*fuUl B»> I
c) t„*f«l»| mţu *

Odată hemosta/a produsă. *1 m u mt ; *

s’o deranjeze şi henn tagii f | fl) in Uo
această primă hemostază este denumită h m <-'• - *
o izone.
Dacă plaga este infectată, coaguli: : gr* * î
rea/ă repede şi după 7-8 ml» apare henionçjtn -o i:::.: -
Când infeeţiunea sau alt factor neprevăzut nu »:.•:
formaţiurea hemostazei provizorie, in curând începe un nou ; r> . .
care produce organizarea coagulilor p rim itivi şt, « dată oi .g
proces, asigură he mo sta zd definitw a.
In procesul de organizare, coagulul prim itiv, care a asgurat
hemostaza provizorie nu loacâ niciun rol şi el va fi rezorbit in
întregime. In prima fază a acestui proces, endoteliul arterial pr ■«
liferează sub forma de muguri, cari pătrund in interiorul coagu.
 P A T O L O G IA ARTE R E LO R l»

lului. In tunica externă vasa.vasorum se dilată şi se produce o

diapedezâ abondentă. Leucocitele emigrează în spre lumenul arte.
rial, traversând Iama elastică internă. In acest timp ele absorb şi
transportă produsele de dezorganizare ale coagulului. Globulele
albe pătrund apoi in interiorul chiagului, împreună cu alte celule
fuziforme prevăzute eu prelungiri. Acest proces ajunge la apogeu
In spre ziua a lO.a.
In faza a doua se constată numeroşi muguri ce pleacă delà
vasa-vasorum, care străbat cele două tunici arteriale şi pătrund în
coagulul fisurat. Astfel se stabileşte o circulaţiune vasculară rudi.
icntarâ intre tromb şi tunicile arteriale.
!:i faza a treia \ ascuiarizatia devine abondentă. In 'ju ru l va.
r c.c neo.formaţiune apare ţesut conjunctiv abondent. Vasele
'..cp să se atrofieze şi ţesutul conjunctiv devine din ce în ce
i: fibres - cicatricial. Procesul de organizare este terminat între
. 40. i si 50*a zi (Vaguez).

Simp tome.
la b ilu l clinic al plăgilor arteriale este dominat de hemoragie
: i.u. mul difuz sau pulsatil.
Dacă plaga exterioară este largă şi in raport direct cu le.
Mi-i îla. >e produce hem oragia. Hemoragia în plăgile
«rtiN.jîe . >ii caracteristică hemoragiilor arteriale în general. Ea
"nunua, insă sacadată. La fiecare contracţiune sistolică jetul
evacuează eu forţă mai mare. Dacă se comprimă
irn-i intre plagă şi e rd, hemoragia - diminuă - încetează. Dacă
tnprlmâ capătul distal al arterei, hemoragia nu este modi.
! < i plăgile arteriale <omplete, în plăgile arteriale incomplete,
dm e-aura. hemoragia devine mai abondentă. Porţiunea membrului,
Minata .sub niX 'lul leziunea, devine palidă, cu temperatura mai
vum ;i prezintă un grad oarecare de insensibilitate. Bolncivii,
l isaţi in voia lor, sucombă in câteva minute. A lteori se produce
sincopă. 1lipotensiunea sincopală este suficientă uneori pentru
permite coagularea sângelui. Astfel se produce hemostaza pro.
v i/ trie Am văzut că Ia plăgile arteriale incomplete ce lezează
rf* ra transversal sau oblic lipsesc condiţiunile esenţiale ale pro.
ducerii hemostazei. Din acest motiv prognosticul acestor plăgi
*-ste foarte puţin favorabil. Dar continuarea hemoragiei este favo*
rizdtă in largă măsură şi de leziunile preexistente ale arterei lezate
saterom, arteriosclerozâ), sau de anumite condiţiuni sangvine. Aceste
2*
2S PA T O LO G I A 1.4 SL LOP S A \ G \ 7 \ I

cauze împiedică hemostaza, fie prin lipsa retractiunii şi contrac-

(iunii capetelor arteriale, fie prin turburări in coagularea sângelui.
Dacă plaga părţilor moi este ingustă, cudată şi îşi pierde
contactul cu plaga arterială, sângele extravazat va infiltra in mod
difuz ţesutul celular, provocând h em dtoniuf d ifu z. Hematomul
se produce de obiceiu imediat Desvoltarea c< ntinuâ a heniat •
mului in raport cu hemoragia exterioară relativ redusă, constitue
un element de diagnostic important. Adese ri plag.i sângere*/. i
puternic ia început, ca apoi după valva : ragia
minue şi in acelaşi timp >ă apară lume! jcţiunea membr
In unele plăgi hemoragia lipe şte sau cs'c putm abundentă !
început. Totuşi hematomul apare după 4 - ' zile, insă
aceasta el are caracterele unui hem atom circum scris.
Hematornele arteriale difuze sau circumscrise prez
rele clinice descrise la capitolul contuziil r arterial, : pag. U
Un căpitof dpdrte constitue ta b lo u l c lin i a. 'M or
drteridle p rin d/m â de foc. Intr adevăr. In cursul r.u
1914-18, s’au observat nenumărate plăgi arteriale c pi (<
rar incomplete, care sau manifestat fără iwm rag;. ■w. !.
pulsatil.
Aceste plăgi au fost denumite d.* u v ru rg ii d. războiu ... g
drteridle uscate* ale vaselor mart. I lemostaza in : tf» l d»- u u
se explică prin răsfrângerea tunicilor interi ir«- In pre
vasului, in momentul trecerii proectilului. Astfel v
obstrucţie mecanică. Aceste plăgi u* iu- mnt perlcul i l
urma lipsei hemoragiei, in tmpn II dificile, Inerente Cfttn*
pului de luptă, răniţii sunt consideraţi i având ph- ; pi
apoi după 7-8 zile, In mod brusc apare berilor *g j cu:, că.
datorită infecţiunii, care este aşa de frecventă i plA ;i

Complic d ţiiin i.
Moăried poate surveni Imediat dacă vasul ! . n c : v o­
luminos. Pa este provocaiâ de anemia acută, manif* m h prin
paloarea tegumentelor şi a mucoaselor Corpul este ac- p -rit !
transpiraţiuni reci, vederea este turburată. Pulsul devine
lerat, filiform şi depresibil. Greaţa, convulsiunile asfixie \ vărsă­
turile, dar mai ales eforturile de inspiraţiune. constitue fenome­
nele precursoare ale morţii.
Hemoragia secundara apare după un interval de 7-1C
zile. Pa este favorizată de infecţiunc, care provoacă ramolirea.
 P A T O L O G IA A R T ITPIT LOR 21

supura(iunea şi dezagregarea coagulului prim itiv. Hemoragiile

secundare sunt favorizate şi de anumite stări discrazice, fiind
mai frecvente Ia diabetici, alcoolici, albuminurici şi în afecţiuni
ale ficatului.
Ancorism ete diterio--oenoase constituesc complicaţiuni care
pot surveni după câteva zile. Ele apar uneori mult mai târziu,
după luni sau chiar ani de zile.

D iagnostic.
Diagnosticul plăgilor arteriale este in general foarte uşor
dacă plaga este mare şi hemoragia exterioară abundentă. Sângele
este roşu rutilant şi se scurge in mod continuu, insă sacadat.
C eresunea porţiunii proximale a arterei face ca hemoragia
înceteze. In regiunile cu vascillarizaţie abundentă nu se poate
iTituii insă o valoare prea mare compresiunii arteriale, din cauza
anastomozelor multiple.
Diferenţierea de hemoragiile venoase se face prin faptul că
e>:«'j se produc iatr'un jet mult mai slab şi au un caracter
uimim. In hemoragiile venoase variaţiunile în intensitate sunt
. it> rite mişcărilor respiratorii şi eforturilor.
!n plăgile neregulate hemoragia arterială nu mai este aşa
.1 teristică şi diagnosticul poate să fie foarte dificil. W ahf
'-Mt.it in dreptul plăgilor arteriale incomplete — când cir»
ulnţhm.a arterială nu este întreruptă complet prezenţa unui
m"t de suflu şi un freamăt vibrator. D u rin g constată aceste
m ue ■’ m plăgile arteriale complete.
Diagnosticul plăgilor arteriale seci, observate în cursul răz»
i .Iul si*‘ de sigur foarte dificil. Mare importanţă din punct
de \<- !erv diagnostic are modificarea pulsului la nivelul arterelor
distale, precum şi raportul plăgilor exterioare cu traectul topo»
grafi»* al arterelor regionale.
Diagnosticul hematomului pulsatil se bazează pe semnele
> iraMeristlce de pulsaţiune, expansiune şi suflu. In hematomele
‘•ircumscri**»’ modificările in pulsaţiunile arterelor periferice pot
lipsi.
Tratam ent.
Tratamentul chirurgical al plăgilor arteriale se împarte în
două mari grupe: 1. hemostaza provizorie, şi
2. hemostaza definitivă.
22 P A T O L O G IA VASELOR S A \ G V 1 S I

1. Hemostaza p ro v iz o rie

Compresiunea indirecta mediata. Această metodă se oue»

cută asupra capătului proximal al arterei, la oarecare distanţă de
leziune. Compresiunea se face cu ajutorul bandei lui Esm arch
sau cu alte obiecte compresive improvizate.
Compresiunea directa im ediată se realizează la nivelul plăgi i
prin compresiunea digitală a capătului arterial lezat.
Forcipresura constă in aplicarea unei pense hemostatice , e
capătul arterei lezate. Metoda face o transit ic intre ' staza pr
vizorie şi cea definitivă.

2. Heinostaza d e fin ite a

Cea mai simplă şi cea mai utilă metodă. ir« as:;; .r :
staza definitivă este ligatura a rterei lezate. L «;atura ;
la distanţă şi deasupra leziunii, când rezultatele ei sunt :
favorabile. Ligatura cea mai utilă .sie acea car se a !..
asupra capetelor arterei lezate la niv\ Iul plăgii lur
Restabilirea clrculaţiumi sangvine după ligate
prin anastomozcle macroscopice, cât ş: prin arter: 1 ! t
periostice şi intramusculare (Lerichm. l.c riche mai atr:
tanţă mare in n stabilirea circulation!! şi alt< r factor! «a p rr
slunea arterială suficientă, integrităţii pArpl r m e. In
muşchilor din jurul plăgi) şi conservării permeabilităţii p eriferia
a vasului - prin evitarea emboliilor • ■ u pi t* '
arterială.
Rol adjuvant m restabilirea • irculatiunil mal u« p r :
sângelui din sistemul venos şi vaso* motricitatea perd* ri â. D
presiunea arterială este scăzută, seal. s; i din v v
ajungând a fi negativă. Această stare prv a ' , :n | c
gelul arterial in venele proximale, ; »\tre. . : i
nc mai primind sânge delà centru. Pentru evitarea > .. •
recomandă deci ca, odată cu ligatura arterei, >. leg
satelita. H olm an din San Francisco roo marcă * gitic
telite deasupra nivelului plăgii arteriale. De asemer. se r \
mandă ca in plăgile arteriale incomplete, să se completeze > *
tiunca arterei in cursul operaţiunii. Prin această secţiune se reali­
zează şi o simpatectomie, care favorizea â vaso-dilataţiunca peri-
ferică şi deci circulatiunea mai intensă de sânge in vasele cu un
debit mai mic. Maktns din Londra într'o statistică personală pe
 P A T O L O G IA A RTERELO R 33

863 cazuri dc Iigaturi arteriale, fără ligatura venei, are o mortali­

tate de 30%, complicapuni tardive 30% şi vindecări în 14%.
După aplicarea în practică a noilor noţiuni asupra restabilirii circu-
laponii periferice s’au putut evita multe accidente de ischiemie şi *
rezultatele obţinute după ligatura arterei s’au ameliorat. Com iotey
(Geneva! arată in tr’o statistică complicaţiuni ischiemice în 40,2%,
cănd nu s'a făcut ligatura vtnei şi numai 24,5% ischiemii, când
s u făi >dată cu artera şi ligatura venei.
In general, trebue să recunoaştem că, dacă rezultatul imediat
al ligaturilor este foarte bun, la controlul tardiv al bolnavilor se
constată \leseori stări de deficiente funcţionale destul de serioase.

Sutura vasculara.
Sutura arterei lezate dă rezultate bune in plăgile incomplete
i.gîtudinale şi transversale. Ea trebue încercată In toate cazurile
.. leziuni ale arterelor cu circuiaţiune terminală (artera hepatică).
Sum;.* se poate executa după procedeul M o u rp h y, P ă y r sau
Către!.
''Likins practicând sutura in 35 plăgi Idterale obţine vinde­
ri in 50%, 5%, vindecări complete şi o mortalitate de 8%.
:: ssc.’ im 10 cazuri de sutură circulară are 7 succese şi 3 in­
succese.
Ctrx felc n rtciid le . I.a noi in {ară s au făcut de mult studii
experimentale şi clinice asupra grefelor vasculare de către Ion
Î l se prc. tied fu cazurile de defecte întinse ale vaselor şi
■■■:t ;:i » 1 i. ralâ iui este aplicabilă. Grefele arteriale pot fi
; r|i .K tutalc. Greta sc recoltează de obicciu delà venele sdte-
Lie. In literatură sunt dtate multe operaţiuni de grefe vasculare
urm ate dc succes

I) INFLAMAŢIUNILE ARTERELOR

a) ULCERAŢIUNEA ARTERELOR

Ulceraţiuned perforantă a arterelor se observă mai des după

supuraţiuni situate în imediata vecinătate a arterelor; mult mai
rar procese neoplazice de vecinătate vin să infiltreze pereţii arte-
riali, provocând distrucţia lor.
2* 1>A T O LO G I A VA SL: LOR SA M i l I S

Prima observaţjune clinică de ulceraţiune arterială se dato­

reze lui Liston (1842).
Mai târziu Le D entu, dar mai ales M onod într un raport
făcut la Soc. de Chirurgie din Paris in 1882, au contribuit la sta­
bilirea entităţii morbide a acestei afecţiuni, contestată până aluna.

Etiologie :
Dintre supuraţiunile banale două varietăţi pr ■ vă ... -
perforaţiunea arterelor : flegmoanele amigdalieiv a *,:eat:cc. A<:\>
flegmonul periamigdalian sau latero-faringian pojt. pr \ ea u
raţiunea carotidei interne. Carotida prim itivă, carotk tx l rnă şi
Unguala sunt ulcerate adeseori m urina flegmoaneior cervicale.
Artera feinorală pre/intă ulceraţium perforante in curs-:
evoluţiei adenitelor inghinale şi in special in urina adenitei gan.
glionului lui Ctoquet. Arterele iliace prim itive. iha *, ext* r i
internă au fost văzute ulcerate in abcesele fosei iliace, in urm ;
supuraţiunilor apendiculare. Astf.-I H offm ann in 45C -iazuri
apendicite supurate constată ir« i hemoragii .a riale dat rit ui-
raţiunii arterei iliace externe. Basset, G arant. laleaiA
de asemenea posibilitatea pertorapunii a rt-r»*i iha- eximi»*
abcesele apendiculare.
Abcesele reci constitue Insă cel mai frecvent f.i« t» r «*tn>l»*;:
al acestor ulceraţiuni. Artera vertebrală ea- ulcerată i
abcesele reci ale vertebrelor cervical» , artera poplitr* ;n
mielita sau tumora albă a genunchiului rf«r<!* :..vr
in empiem.
Patogenie.
Perforaţiunea arterelor intr'un focar put el. ni . pr v
prin invaziunca pereţilor arteriali de microbi. In vtun.vj a
delà tonicele exterioare in spre lumenul vascular. Ari- r î r;.
rezistă de obiceiu bine Ia supuraţiuni de vecinătate i î . 1
artera este denudată pe o întindere mare de procesul supur.it;’.
se produc tromboze ale vaselor nutritive ale arterei, car. pr. .
voaeă turburări de nutriţiune ce contribue la diminuarea r . v .
stenţei arterei faţă de infecţiune. Factorul mecanic joacă de ase­
menea un rol important in apariţiunea uiceraţiumi. Astfel c m-
presiunea arterei prin tubul de dren in peritonitcle apendiculare
\Caraven şi Basset) ulcerează repede artera îliacă externă. Eschi-
lele osoase, sechestrele, acţionează in acelaşi sens.
 A 4 TO LO G I A AR TERELOR 25

Utilizarea antisepticelor puternice precum şi leziunile arteri-

tice preexistente favorizează procesul septic ulcerativ. Aşa se ex­
plică frecvenţa perforaţiunilor arteriale în adeno-flegmoanele scarla-
tincase. Cauze generale şi in special diabetul contribue în largă
măsură la diminuarea rezistenţei arteriale.
Bacilul Koch alterează în mod predilect pereţii arteriali,
ceea ce explică apariţiunca ulceraţiunilor în abcesele reci de ve­
cinătate.

Simptom e.
Snnptomele clinice ale ulceraţiunilor arteriale sunt foarte
varu:. şi ele sunt in funcţie de impreiurările în cari s!a produs
p rf< raţiunea şi deci hemoragia. Când hemoragia - ce urmează
i:' : rii - se produce in tr’un abces închis, se constată o creştere
>ruscă a tumefaefiunii inflamatorii, cu semne tie pulsaţiune şi
* xpansiune.
L aicul clinic in astfel de cazuri se confundă foarte uşor cu
'•mele arteriale supurate şi cu hematomele difuze. In anu-
: tleguuMne profunde aceste semne nu sunt prea evidente.
Ki-.ptura arterială se produce apoi in mod simultan cu deş­
ii : : sj otanâ i abcesului la exterior, când, odată cu puroiul,
; ■m.a agi,î provocând moartea in câteva minute.
Adeseori ruptura arterială se produce in momentul inciziunii
lui IVin incizie scade brusc tensiunea abcesului şi astfel
:u. rana subţire ce a mai rămas din peretele arterial, în urma
t- evului ulcerativ. nu poate rezista tensiunii arteriale, rupându-se.
In fin.- rupturile arteriale se pot produce la câtva timp după
• : :>T. a operatorie a colecţiunii purulente. In abcesele acute
rupturii.- s produe d<* obieeiu in primele ore sau în primele zile
după juraţlune. In abcesele apendiculare, ruptura ulceroasă a
ir t . r . i il tace externe se observă de obieeiu după a 5-6 zi.
In abcesele reci rupturile arteriale se produc mult mai târziu>
ia ăptârnâni s iu chiar luni de zile după fistulizarea lor.

Tratam ent.
Tratamentul rupturilor arteriale, produse într’un abces închis
constă in ligatura proximală a arterei la distanţă, care trebue să
fie executată înaintea inciziunii abcesului.
 PA T OLOG IA \ 'A S tL O U SA \ u l 1S L

Tratamentul rupturilor arteriale, produse în cursul actului de

deschidere a colecţiunii, consta in compresiunea directă sau in d i­
rectă a arterei, urmată de ligatura la distanţă a capătului proximal
al arterei. In ulceraţiunile arterei iliace externe este preferabil a
se aplica ligatura dublă in focarul de supuraţiune.

b) ARTERITELE ACUTE.

Apariţiunea arteritelor acute se observă in cursul :nî

nilor gen», rale. Aceste inacţiuni provoacă determinări an :
nivelul epdartttt I( < ire reacţionea/1 • : >menc :: :
Arteritele acute au fost semnalate încă In m c Iul al X \ "
Wire ho w atribuia leziunea prim itivă Ir ... arter: b
s!<1>t >i le. a:<rialt drept « w tH n ţg al«? tromb Z
C ruoeilhier a Intrev zut Insă că p r • ui pr
sâşi leziunea endartini.
Etiologie.
Arteritele acute sunt relativ r ir- I • ;
itwjvi bt•!' !!.!■ «ţii !* « I *mtr* mal idi in ii ţi :
întâlneşte in aproximativ 40®/o al arteritelor. A l
obiceiu in a treia săptămână a b ilii m u in :.vil. • :.;i
Tifosul exantematic se ie asemenea *
arterite. Gripa, rugeola, paludl I, reumatismul tel
precum şi pneumonia sunt semnalat»' ui»*w r* n- .
arteriticilor.
Anatom ie p a to lo g ii a.
Aspectul ana ton ii al nrUriteli :
groşare a endarterci, i ire obliterează n u l mult >v: ... ; ;
menu! vascular. Tunica externă şi miji \ i : . .1 ;
secundar se produce trombo/a arterei. Morb ; ?r
arteritic este identică cu a trombozelor flebitice
Aspectul histologie, lindoteliul este descuamaî ,
locuri. In alte porţiuni el proliferează. Tunica internă şi m ;l
este infiltrată de leucocite emigrate precum şi de prolifera;;
lulclor fixe.
Mai târziu celulele endoteliate pătrund in trombus ; celulele
conjunctive şi vasele neoformative contribue la organizarea, trem*
busului şi provoacă o obliteraţiune completă a arterei.
 PA TOL O G IA AR T £ R £ L OR 2‘.

Un ait aspect anatomic al arteritelor este reprezentat de ar­

terita supurată. Procesul supurativ începe la nivelul endarterei
In emboliile arteriale septice, sau la nivelul tunicei externe dacă
procesul arteritic provine delà un fccar septic de vecinătate.
Pdtogenie.
Leziunile arteritice sunt provocate de agenţii maladiilor
cauzal*- sau toxinele lor, care se localizează la nivelul pereţilor
arteriali lezând direct endoteliul vaselor. Alteori microbii sunt
aduşi Ia nivelul arterei prin vasele nutritive şi provoacă altera,
ţiunea tunicei externe şi m ijlocii, leziunile propagându-se apoi
>prc endoteliul vascular. Este probabil ca localizarea prim itivă
end., telialâ să fie favorizata de leziuni arteriale preexistente.
Simptom e.
Debutul este de obiceiu brusc. In cursul evoluţiei unei ma.
infecţi ise grave sau in timpul convalescenţei după o ase.
maladie, bolnavul simte o durere localizată pe traectul
. ru n a unui membru inferior. Durerea este insoţită de
.mi.11: de temperatură până la 40°; pulsul devine accelerat.
Alteori debutul este insidios şi se manifestă p rin tr’o sen-
scală, furnicături şi amorţeală la nivelul membrului.
Duicrc.i .spontană persistă câteva zile delà început şi se ac.
« uiuiază in cursul nopţii.
Membrul dureros se tumefiazâ, fără ca să prezinte un edem
; r j . zis Tegumentele sunt livide.
' 1 v vtmcnul obiectiv >.• «onstatâ o sensibilitate foarte pro-
m.ţan |v ir.it ciul anatomic al arterei. In regiunile unde artera
ila se poate palp 1 uneori un cordon dur, rigid.
Extremitatea membrului »ste rece şi termometrul arată o
liferenţă dc temperatură, comparativ cu membrul opus.
IV.! .1 irt> r> lor extremităţii membrului respectiv devine im .
; r<-« j.n!H. Această star* durează de obiceiu 2-3 zile, după care
tunp apar pete liv id e violacee la nivelul extremităţilor, indicând
debutul gangrenci.
Ue obiceiu gangrena ia aspectul yangrenei uscate şi se de.
limitează destul dc repede de ţesuturile sănătoase, printr’o reacţie
de eliminare, marcată de un şanţ adânc.
Alteori gangrena se transformă în gangrenă umedă invadând
complet membrul respectiv. Gangrena evoluiază cu fenomene
septice alarmante ducând repede la un sfârşit letal.
J P A T O L O G IA VASELOR S A ^ i^ V lS L

Arteritele acute prezintă unele particularităţi după originea

lor etiologică. A rte rite le tific e apar in faza de declin a bolii,
după săptămâna a treia, sau in timpul convalescenţei. A rtera
lezată de predilecţie este tibiala posterioarâ dreaptă A lte o ri ba»
cilul eberthian provoacă arterite arteriolare ce cauzează iii •
răgii musculare.
A rteritele pneumococcice apar in timpul convalescenţei m
interesează de obiceiu arterele de calibru mai m a re H ar. r:
manifestâ prin arteriolite periferice ce p ro v o c ă nngrcnâ . .
trică. Prognosticul I r este grav provocând n n 'c : 40
cazurilor.
A rteritele reum atism ale si grip ate au - \ >luţio m r
vorabilâ.
Inafară de lansa clinică, clasică, arteritele se pot manife^
sub o formă particulară ce nu ubstruwzâ c .nplet lumenul va
Semnele clinice observate se rezumă la dureri i .cal.ci
de»a*lungul unei artere oarecare sunt mai accentuate la
apoi dispar complet. Se constată de asemen-’ i .5 răcirea xn
mitâţii inesui r.-i'.i I . : . :i seară după ftmp fă n
să apară gangrena.
Evoluţie.
Evoluţia arteritelot poali 1 fie lentă cu re m it luni vm din
contră să evoluieze extrem de rapid.
Diagnostic.
Diagnosticul trebue tăcui eu iin ifa n g tla i i l,'chita l ip a
edemului şi dispar iţi.» pulsaţiilor arterelor 1 ril*ri. mj: c ui:
care pledează pentru arterite Mai ..isfieli de h : 1•
sticul cu embolia arterială, mai ale duă infee|iui:*a
evoluat cu leziuni cardiace. Afecţiunea mai trei u diferenţiata
de supuraţiunife profunde, osteomlelite, pn-rmn ' dur*•: -
dive după maladiile infecţioase.
Prognostic.
Prognosticul este totdeauna grav. Statisticile dau in gêner i
o mortalitate de 50%. Din punct de vedere vital el depinde
întinderea gangrenei, de prezenţa sau absenţa gangrenci umed .
de vârsta şi rezistenţa bolnavului.
Prognosticul funcţional depinzând de aceiaşi factori, este de
asemenea grav, deoarece in majoritatea cazurilor, vindecarea nu
se face decât cu preţul unei amputaţiuni.
 PA TUL OG IA A R T t'R t'L OR 29

T ra tam en tu l.

Trata m enul fazei presgangrenoase constă în repaosul mem­

brului bolnav pe care se aplică un pansament aseptic şi cald.
Durerile vor fj calmate prin analgezicele obişnuite.
Leriche recomandă intervenţie operatorie încă în această
faza pentru a evita gangrena. Sub acest raport este de recomandat
numai rezectia segm entului a rte ria l trom bozat. Ea prezintă
t.wintdiul de a opri evoluţia afecţiunii, de a suprima fenomenele
\ >;n : rii şi, in fine, de a provoca la periferie o vasodilataţie
'rabilă pentru restabilirea circulaţiei. Condifia ca operaţia să
reuşească este ca rezecţia arterei să se facă în ţesut sănătos.
Tratam entul fazei gangrenoase se limitează în general la
utaţie. Nu întotdeauna Insă gangrena implică tratamentul chi»
. urg eal. Nu trebue să facem indicaţia operatorie dacă nu este o
: eţiune gravă sau dacă starea generală nu este grav alterată.
! ztunile sfărşesc prin .1 se limita, graţie pansamentelor
e obişnuite.
>.u'ă gangrena este septică şi întinsă trebue să se execute
; m I ii trebue să se facă in ţesuturi sănătoase pentru a
tambo iri bin irigate pretabile la o cicatrizare normală.

ARM UI 111 I OBLITERANTE

Im .! <•>! capitol se încadrează o serie de leziuni arteriale cu

- iuţi- ihterativă, cronică a căror etiologie este încă vagă,
testabil ( ă arteritele obliterative au puncte ase»
ire com u n e ... ceea ce priveşte tabloul lor clinic, lucru
plică p rin <n « ea, ■ă baza leziunii anatomice, fie e.a de
origin*’ parietală, fie de origine endo»vasculară, duce la acelaşi
r*vnltat final, obliteraţiunea arterială şi efectele provocate de ea.
Totuşi un studiu mai aprofundat al problemei, a permis o
distincţie de ordin anatomo.clinic şi etiologic, astfel că actualmente
in capitolul arteritelor oblitérante se pot separa trei entităţi mor»
bide bine definite : 1. arteritele angioscleroase
2. arterite oblitérante juvenile, şi în fine
v
3. arterita diabetică.
Y PA T O LL G IA VASELOR S A X G V IW S

1. A rte rite le angiosclerose.

Afecţiunea se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi după vârsta

de 60 de ani. In etiologia ei au fost invocate : s lfifts u t, care fa­
vorizează uneori apariţiunea ateromului prin distrucţiunile par
tale întinse şi prin localizarea sa aproape D i stantă pe vasi-
vasorum, împiedicând nutriţia vaselor. Au fost in \ pol tn*
fecţlum şi intoxicaţiuni mai mult sau mai puţin evident*'.
Printre factorii toxici un rol important il r. tutunul şi 1
coplul. Guta, reumatismul crunte şt K . v p î .m
asemenea factori cauzali importanţi. Htperglicemla acţionca/
printr o iritaţic permanentă asupra pereţii* r vascular, favor:/.l:.
scleroza şi ulterior calcifierea arterei* : F.lllc * loshun
Factorii endocrini au fost ta v o o ţi adeseori. O ppet constată
relaţiuni strânse intre hiperfuncţia upraretvalâ şi apariţia ari» ri-
telor. Glandele piratiroide par a ft de asemenea interesate In pro­
ducerea arteritelor, prin provocarea unei hipcrcalcemii, cu rf. ct
stimulant asupra suprarenal. : A nv. fost invocată hipofunc(iun< *
glandelor genitale precum şi turborâri V metabolism.
B ouchard, He Uz şl Labbt au găsit in artcrit. «» bip r . ! .
sterinemie constantă
Alteori arteritele cronic* angioi* I. r ■ ipar lu p i ltd.* •
ţiuni arteriale anterioare ca : infection! generale (fel-: I
pneumonie, etc.i sau după e m b o lii «u uite
Congelaţiile vechi, traumat s;nel«-, »tre/*.i o t.rta lă , .
tată şi miopatttta sunt I ih. cc f«\ortieaxă
apariţia arteritei* r oblitérante.
Anatom ia patologica.
Localizarea <ea mai frecventă i •..*.*• ' ., *
este la nivelul / mei d>- bifurea|ie arterla a V î! ::
femuralei comune. bifurcaţiunea popliteal, itA \
murilc sale constitue localizările cele mai :r. even*.
Pin punct de vedere macroscopic sc visiată : ;
pereţilor arteriali. \ aseie sc prezintă sub aspectul un r c rd • .*
dure albicioase. La secţiune >• găscs* ades'ori p ilc; c il ar
Lumenul arterial este obliterat pnntr'un coagul sangvin, ' id c rl
de o leziune iniţială ateromatoasă, ulcerată.
La examenul histologic se constată leziuni tipice de arter . .
scleroză cu clivaiul limitantei interne. Prezenţa chiaguiui obli-
 P A T OL OG I \ AR. T tR b 'L OR 31

terant nu este totdeauna semnalată. Când el există, se extinde pe

o mare porţiune a arterei, iar in cazuri mai rare obliterează în
întregime arterele principale ale unui membru. După un interval
de timp, cheagul se organizează, după procesul de substituire şi
org mizare obişnuită. La începutul acestui proces, în interiorul
ehiagului se constată abcese miliare, cu celule gigantice tipice.
File fele simpatice peri vasculare sunt înglobate într’o masă con­
junctivă de rcicţiune şi prezintă alteraţiuni atrofice. Venele sunt
: *te cir asemenea şi uneori trombozate. (G allaoardin şi Deoic.)

Patogenia.
N crasele ipoteze emise pentru a explica patogenia arte-
scleroase, nc duc la concluzia, că procesul degene-
este datorit turburârilor umorale discrazice, desvol-
ţ înaintată, sub influenta unor anumiţi factori (sifilis,
u etc.).
<gia patologica.
::un**a arterială provoacă modificări fiziologice esen-
idoa. â Ia instalarea simptomelor in arterite. în for.
roase insa. obliteraţiunea este un fenomen secundar
.. »m«*nvle ischiemice sunt datorite in primul rând
A rterial, cari se produce la nivelul leziunii iniţiale şi
e x tin d e fn spre periferie pe o mare distanţă.
\ \ : :p ! -paxnului este ondiţfonată de reacţiunea sistemului
t-1 ii - I I • xpl v i atât apariţia claudicaţillor intermitente,
» .meril i oare ui la im ă fenomene ischiemice.
L> /iunil. ile îrterei, in deosebi cele ale adventiţiei,
; ... isupr.i firlşoarelur nervoase simpatice şi a nervilor
> vi :: .1 mpania/â vasele. Fenomenele vasomotorii mani.
f‘ '-t-v. fur Mirar le nasoconstrtcfle tip Raynaud, sau oaso*
<nt e rit nune la ty lre , precum şi apariţia cu caracter ne»
raljjje ^aii eu caracter de algii vasculare, işi găsesc explicaţia
' etnai in leziunile nervoase semnalate.
Din cele expuse rezultă deci, că ischiemia de natură arfe»
r:t <ă. depinde de 2 factori diferiţi: în primul rând de obliterarea
anatomică propriu zisă, care opune un obstacol în cursul curen­
tului sangvin şi în al doilea rând de reflexele vasomotorii pato­
logice, care determină acelaşi rezultat final.
C irculatiunea colaterală are un rol determinant în apari»
ţiunea turburărilor ischiemice. Când circulaţiunea arterială se re-
52 PATOLOGIA VASELOR. S A N G V IN E

stabileşte prin ramurile colaterale, se obţine o vindecare funcţio­

nală. Spasmul patologic precum şi un mecanism care nu este incă
complet elucidat, exercită asupra arterelor periferice o influenţă
nocivă, in urma căreia apar la nivelul acestora leziuni de arte­
rită secundară (Fontaine). Datorită acestor leziuni asociate, care
sunt atât de frecvente în arteritele oblitérante, circulaţia colaterală
este şi ea compromisă, contribuind la accentuarea fenomenelor
ischiemice.
Simptome.
Debutul afecţiunii este insidios şi se manifestă cu o durere
denumită „claudicaţiune intermitentă" (Charcot), care apare in
cursul eforturilor sau mersului. Caracterele acestei dureri sunt
asemănătoare unei amorţeli dureroase sau unei crampe musculare,
ce se localizează la nivelul pulpei, de unde s^ întinde apoi Iu
gamba întreagă. Uneori durerea incepe Ia extremitatea piciorului
şi cuprinde ulterior gamba. Intensitatea durerii poate fi atât de
mare încât obligă bolnavul să se oprească din mers. Repaosul
face ca ea să dispară instantaneu. După reluarea mersului insă,
durerea reapare.
Apariţia claudicaţiunii intermitente este explicată prinlr o
irigaţie sangvină insuficientă, creată de obliteraţiunea anatomică
sau de vasoconstric(ia paradoxală a simpaticului. Inaferă de du-
rerea paroxistică a claudicaţiunii intermitente, apar uneori dureri
spontane, de intensitate variabilă, mergând delà simple furnicături
până Ia crizele cele mai atroce. Gallaoardin şi Larof/enne descriu
aceste forme algice sub denumirea de „arterite oblitérante eu né­
vrite ischiemice". Claudicaţiunea intermitentă se agravează pro-
gresiv, aşa încât ca apare după eforturi din ce in ce mai mici.
Durerea poate persista cu variaţiuni Ugere astfel ca ea să con­
stitue singurul semn clinic.
Declanşarea crizelor de claudicaţie sunt favorizate în deosebi
de frig şi de timpul umed.
In perioada de stare apare aşa zisa „durere de decublt“
care se caracterizează prin înţepături şi sensaţLa. de arsură la n i­
velul regiunii plantare, sau Ia unul din degetele piciorului. D u­
rerea apare noaptea după primele ore de somn, mai ales la căi-
dură. Ea se calmează prin schimbarea poziţiei piciorului, mai cu
scamă când este menţinut vertical. Claudicaţiunea intermitentă
persistă şi în această perioadă şi ea ajunge la maximul de inten-
sitate. In acelaşi timp se instalează şi impotenţa funcţională.
 P A T O LO G IA AR TERt-LOR 33

Extremitatea m em brului este rece, palidă, ia r la n ive lu l dege­

telor se constată adeseori plăci de culoare roşie-violacee. Degetele
sunt lăţite şi prezintă leziuni de sclerodactilie. Toate aceste feno­
mene denotă o accentuare progresivă a co n d iţiu nilor de c ircu ­
laţie deficitară. După scurt tim p apare o m ică ulceraţie la partea
dorsală a unui deget, de obiceiu la degetul mare pe faţa internă
sau in dreptul unghiei.
U neori ulceraţiunea apare pe faţa plantară a degetelor. Ea
se acoperă de o crustă negricioasă, iar ţesuturile învecinate se
retracta şi se îngroaşe, tinzând la o m um ificare progresivă. După
o evoluţie variabilă, crusta împreună cu unghia cade, lăsând să
se vad? o ulceraţiune profundă. A lte o ri escara se extinde în mod
progres;.', cuprinzând mai multe degete. Zonele m um ifiate se d éli­
mitée’ ': de ţesuturile sănătoase p rin tr’un şanţ de eliminare. Astfel
■ . jToduce am putaţiuni spontane a unor falange sau chiar a
degetelor în întregime. Această evoluţie favorabilă, de delimitare a_
gaugr.-iH-i, este cea mai frecventă. Totuşi uneori gangrena are
tenüim i de a se transforma in gangrenă umedă, când în vecină­
tatea e v. v i apare o roşeaţă şi un edem ce se extinde în mod
progresiv provocând in acelaşi tim p fenomene generale septice
grave.
!: afară de această formă de gangrenă, semnalată, uneori se
i'h '- w a *gangrena masiva“ , care cuprinde delà început un seg­
ment de m em bru in întregime. In acest caz durerile sunt foarte
pronunţate, iar starea generală este grav alterată.
( / angrena mai poate apărea sub formă de plăci, având
aspectul unor ulceraţiuni rotunde. A lte o ri ea apare sub formă de
gangrenă musculară aseptică, sau in cazuri foarte rare se mani­
festă numai prin tu lb u ră ri trofice fără gangrenă.
La examinare se constată o paloare şi o răceală pronunţată
a tegumentelor m embrelor. Vaquez şi Bricot au descris „ semnul
ciorapului", care se pune in evidenţă lăsând să atârne membrele
inferioare la marginea patului. In această poziţie apare o culoare
roşie, intensă, care se opreşte la jumătatea gambei urm ând o linie
circulară. Culoarea dispare dacă membrele sunt aşezate în poziţie
orizontală.
T urburările vasomotorii constau in manifestaţiuni asemănă­
toare sindrom ului Uaynaud; mai rar ele se manifestă sub forma
sindrom ului eritrom elalgic (W eir, Mitschell). A tro fiile musculare
sunt puţin pronunţate la început, dar m ai târziu ele se accentuează.
* PATO LO G IA VASt LOa S A S G Y l\ l

tx a m e n u l ra d io g ra fie evidenţiază decalcifieri osoase pi

nunţate. Pulsul arterelor este dispărut şi de ob: B ta ţiu o e a
arterială m ise percepe decât sus. la n ive lu l femoral* trn :..
lui Scarpa.
E xam enul o s c ilo m e tric . EI are o im j ri .:t
Oscilometria arată dim inuarea m u dis; r ; : v :
nile ce depind dc artera obliterata. C urba oscii
scurtată şl sub formă dc platou. Acest cxor.cn. ţ> :
gnostic precoce, indicând in « lav ? ; p ■ i -
derca obliteraţiun ii arteriale Cu • r . rr . ?
pl ra şi valoarea circulaţiunu o î c- : •/
T estul tu i A ld ric h ş i M ac C iu rr . ;
câteva picături de st r fizlologlt
ii(ia unei papule alb» |urată dc o zonă roş:
p lită a acestei papule necesită tun; i* la p u t '
in tim p ce la n ive lu l unde • xi-M bltnrar* : o r v r : . lv
se face in tr'u n tim p m ult mat :ur«. V e n i ( o tic /. r tâ
Ui p fo b i 1 egală :r superioară examenului 0#ci*
lom etric.
Pentru a pune in evidenta , u ..uf $■. p» c r u -d tf*
de obliterarea anatomică, au f t pr j w-* ;t
mai des întrebuinţat»* sunt ba 1 d d fl :•:.•*•*. *
de acetilchulinâ.
D enk a propus p ro b i cu i-iipavcri l x f u
terapică, iar Adson şi B ruton p: » u j : n-n 1
Baia ferbinte (40°), precum >1 m v I ait»;
antispasmodică pronunţată. I ăi .u « vue.»
şi după aceste probe, ne putem 1 > a:i .1 ,
metrice constatate dacă este ve t
simplă sau dacă jena circulaţi r » -t.-
spasmodic supraadăuqat \» • ’ ;
cholină şi eupaverină
Proba injecţium i intravenoasc cu pro teină . onstâ
b ill in mod comparativ gradul de ascensiune ter .
întreg şi membrul lezat, ştiut fiind că r.nccpa de p: re:
voacă hipertemie. Dacă la n ivelul m em brului ic u
'«tată n in o ascensiune termică, se poate afirm udine :ă
este vorba de»o oblitcraţiune anatomică Adson-Br» v
Proba radioterapică constă în iradiatiunea re g iunii >i:npat:«
i u lir lombar, prin două aplicaţiuni simetrice de raze Y
 PA TO LO G IA A R T l : R üLOR 35

E x a m e n u l sâ n g e lu i arată o hipercholesterinemie care ajunge

pănă Ia 3 gr. sau chiar mai m ult (normal 1,60 gr.).
A rte rio g ra fia . Este un procedeu care are o valoare necon»
testată. Prin faptul că uneori expune la com plicaţiuni grave şi
interpretarea sa poate fi mai delicată, indicaţiunile metodei tre»
btnsc lim itate.
Proba lu i M oscooitz şi Cosâcescu are şi aici aceeaşi va»
c » Şi la celelalte obIitera{iuni arteriale semnalate, indicând
r ne aproxim are n iv e lu l obhteratiei arteriale.

F o rm e le c lin ic e .

vi. ', ib litv -rin lă ungioscleroasă se întâlnesc numeroase

Astfel sunt em u scute, fo rm e le acute cu debut brusc,
! p re c u m si fo rm e le cro n ice cu evoluţie tndelun»
i .le zile.
fru ste >«• manifestă prin simptome atenuate si fără
ă S au semnalat de asemenea, fo rm e regresioe,
v i alarmante la început, se atenuează, limitându»se
bl - gangrené neînsemnate.
o k mai multe cazuri bilaterală. Mani»
ă .. pronunţate de o singură parte. Afară de
. : * i* i : o . v-blsit raţiunea angioscleroasă se poate loca»
■ ;.[■ s u p a i u . la n iv e lu l nasului, urechii, etc.
■ă •. ii res.mtă, este lo c a liz a re a o b lite ra te i la
. r .* ii rtm de a extrem ităţilor m em brelor inferioare.
•ă i im ,ie, ar gangrene la n ive lu l degetelor, cu toate că
a iru indică o perfectă permeabilitate arterială,
hiar . ■ fr» rm inferioară a gambei.
. • •>/;. o i > bazează pe vârsta înaintată, pe caracterul
r? ■ r .ti . Iviudicaţiei interm itente, precum şi pe oscilometrie
si celelalte examene clinice.
D ia g n o s tic u l d ife re n ţia l. Afecţiunea se confundă în faza de
k h u t u d u re rile de oarice, cu re u m a tis m u l şi cu d u re ri de
natura osoasa. C laudicaţiunea interm itentă trebue deosebită de
• r> o-mănătoare provocată prin alteraţiunile sifilitice ale mă»
uvei lombare (Déjérine). Aceste claudicaţiuni de origine medu»
Iară apar însă fără nicio m odificare oscilometrică. Crampele arte»
riale se diferenţiază p rin probele de baie caldă, eupaverină, etc.
3C A 4 T OLOG IA I \S L LOR SA \ 6 1 7 .\ L

2. A rte rite le o b lité ra n te ju v e n ile .

Ele sunt caracterizate p rin taptul ca apar înainte Jo vârsta

de 50 de a n i; in aceastâ grupâ se disting doua forr. lin e
principale ;
â) endarterita obliteranta presemlâ , şi
b) trombangeita obliteranta imaladia I u i B u c r g c -

ai E n d a rte rita o b lite ra n ta p re se n ila .

Ea apare mai des la vârsta de 40 de v . I V ; ;
semnalaţi la arteritele senile sunt invocaţ eu <. i
aceasta afecţiune. Sifilisul se ln ttln c f>f insa In tr’o prop'
mai mare. D in p a n c t de oedere anatomchpatofogi
teranta pr* senila prezintă <k«Uş; g : rt« r. i
roasă. In fo rm e le « cu lt • <onstatA Insă desvoltarea rapida a c
lului precum şi a leziunii asociate arl« :
constituesc puncte de asemanar. • j i dadta Iu l B u e rg e r.
Slmptome.
A rteritele preaenile se mani lesta p rin apariţia claud leat lunilor
intermitente, d urerilor violente şi i f »mend r *
Boala evoluează cu p e rin d . !• rem iouto :t« U Iun,; o- o* u
prognostic mat bun, deoarece ztomlc
limitate.
Mai rar ari» i its I
când gangrena apare dupâ câtrv.i >aptv.o d. i i
extinzându.se asupra degetelor şi . htar i» ': , n : Io
b) T ro m b a n g e ita o b lite ra n ta .
A fost descrisa de t'ricdlander i; »w.
M ă n te u ffe l, şi apoi Leo B u e rg e r, au 1; ut r r
afecţiunii. In u ltim u l tim p P d rk c s şi li e / v r , .
şi C oury au consacrat numeroase pt;N g r .; :
Etiologie.
Afecţiunea se Întâlneşte la in d iv i/i de >e\ m >•
vârsta de 20—40 ani. Se pare câ rasa are o in flu e : ţa c n>\ era.
bila asupra apariţiei acestei forme de arterite, decar ee e\ .\
suferă în mod predilect de aceasta afecţiune. M a r rar afecţiunea
a fost intalnita la englezi şi japonezi. Ea nu se întâlneşte insă la
rasa neagră. Intre factorii etiologici mai im portanţi, a fost semn »
I itv nicotină i\ \ illy M eyer şi Erb) şi congelaţiile. Factorii infec-
 PA TO LO G IA A R T L: RT LOR 37

ţioşi se parc că joacă de asemenea un ro l important, deşi originea

mfecţioasă a afecţiunii nu se poate afirm a cu certitudine. Factorul
endocrin, in special suprarenala şi paratiroida, au fost incriminate
ilc asemenea in etiologia afecţiunii.
A n a to m ia p a to lo g ic ă .
I >1:1 punct de vedere anatomo*patologic afecţiunea interesează
a rJ r !e de calibru m ijlo c iu şi venele. Leziunile evoluează în trei faze :
a za acută sau in fla m a to rie , ce interesează artera şi vena.
fază tunicile vasculare sunt infiltrate. In interiorul lor
trom b oblitérant In care se disting focare m iliare formate
■ i ’ vioare şi de celule gigante.
u o rg a n iza re si de oascularizare a c h ia g u tu i este
.w p rin tr’o reţea de celule conjunctive şi de vase de
c care invadează chiagul In m ijlocul unor blocuri de
pu: ; ruginos.
. tre ia se c- rstată o desvoltare a ţesutului fibros
v îiv înglobează pachetul vasculo«nervos. (Citat după
Bard: . M ouqutn).
ză recentă a lu i P. B rânzea, s'au adus contribuţiuni
itc m i'-c lln ic al acestor arterite. Studiul anatomic al
i - hliferanle este predominat de două problem e: leziu»
m urn ii dc ţesutul cicatricial care obliterează lumenul

D iu r n i. inflamai. rit impale sunt insă contestate de m ulţi

unile . ronlec si In special (esutul cicatricial care obli»
'.‘ iul vasului, sunt Interpretate în mod diferit. Astfel
nu y. .dpi cred că este vorba de un ţesut care provine din
(r iubusului. Pentru alţi autori insă ţesutul obliterativ
t .c i'ă •: urma e n d a rfe rt/e t o b lité ra n te . In sfârşit, între acssfe
: uă . -î. apţluni am intim că există şi autori care adm it combi»
naţia ambelor procese.
P a to g c n ie .
B u e rg e r, L e tu lle , Parkes= W eber, Vaguez şi S ic c a rd consi»
Ie ri trombangeita ca o maladie autonomă. D in contra, U an, Vian,
y alţii cred că afecţiunea nu constitue o entitate m orbidă propriu
zisă şi că leziunile obliterative nu p ro vin in urma unei tromboze
p rim itiv e , ci ele sunt datorite unei endarterite proliferative cu
tromboză secundară. Factorul patogenic principal, pare să fie după
L e rich e , de origine hormonală. O p p e t atribue un rol important
 PA TULOGIA i AStLOk SA \G l 7 A /.

spasmului arterial ce rezultă in urm a unui cxccs de !.r. i i.i

sânge datorită hiperfuncţiu nii suprarenale Tot astfel n ... - :>t
atribuită unei disfuncţiuni paratiroidiene. In sfârâit B u t r g t i $1 a lţii
cred că factorul patogenic este de natură in fe c ţi , o - \
încadreze trombangeita in grupa mar: r inf
şi tuberculoza.

Fia n». )
FodârUnU ©bl
S* i>b*rr* i prolif»t «tu.»»» p*.* -n »U ■ • • « . •
Ol Ml* P* n il dl «Mivrif < • • <

S im p to m ? .
D in p u n ct de vedere <Unic, a fe cţiu n e < r.tie
nica cu pusee succesive.
Se pot distinge două faze nete. Faza turburâriU r c in ;,
laţ ie şi faza de gangrenă.
Debutul bolii este insidios şi se manifestă prin turnicături,
alteori cu o sensaţie de greutate la nivelul gambei, asociată cu
tumefierea extremităţilor inferioare. D in când ;n când apar c o r­
doane indurate în dreptul venelor superficiale, cu reacţiunea infla-
 P A T O LO G IA ARTERELOR 3*

materie a tegumentelor învecinate, ce se localizează totdeauna în

altă regiune (flebite m ig ra to rii superficiale).
D urerile sunt precoce şi sunt localizate la degete sau laba
i ! ru lu i, având un caracter continuu sau intermitent. După câtva
tim p, durerile se accentuează, in special în tim pul nopţii, şi sunt
c m ă reţe eu sensaţia de arsură sau ele au un caracter cauzalgic.
! l i devine îngroşată şi seacă; perii cad, iar muşchii pre»
/.inta o atrofie pronunţată.
Mem brele inferioare sunt reci, ia r culoarea tegumentelor de»
>.!h!d, contrastând net cu culoarea violacee, uşor cianotică,
i i : nivelul extrem ităţilor membrelor interesate.
• : \ doua. de gangrena, după crize dureroase prelun»
: . a île vi, lente, se observă apariţia unei m ici ulcera»
i: i de i biceiu pe marginea internă a degetului mare,
: unghie U lccraţiunca creşte progresiv şi invadează o
: unul sau mai multe degete. Ha progresează şi în
d.-undând falangei, care se dezarticulează uneori, în

,u p â eliminarea spontană a p o rţiunilor de degete

t u ''menele atenuează, sau dispar pentru câtva
tim p
. interval variabil, un nou deget este interesat şi
: at Keaparr{nmea acestor fenomene denotă că boala
T. •■r 1* '' ;;oti şj t. .m ai această alternantă între fazele de
iar- ir,v a i *t ex.u erbdflunl, constitue caracteristicul

rva adisci-ri apariţia aceloraşi fenomene şi la mein»

brul din partea opusă
! ; a îî.v uv pus, i;. caracterul e v o lu tiv al b o lii se accentu»
. o : . . , : , i leziunilor devine mai pronunţată. A stfel se cu»
uri. la «ari a fost necesar să se execute am putajiuni suc»
• ii;(>-resând p o rţiuni de m em bru d in ce în ce mai mari.
»/lu n ile a r t e r i a le nu se limitează însă numai la localizarea
)«t asupra mem brelor, ci ele pot interesa arterele coronare, me»
* nlerice, cerebrale, ceea ce denotă că a fecţiune a are un ca ra cte r
g e n e ra l oasculo*sangoin.
La exam enul o b ie c tiv se constată că în poziţie orizontală,
m em brul are culoare palidă, iar lăsând ca acesta să atârne ver»
tical, la n ive lu l lu i apare o culoare roşie»violacee, care se întinde
in mod circu la r pânâ la o înălţim e oarecare a gambei (semnul
4* PATOLOGIA YASHLOP > \S G V I S r

ciorapului). Ridicând m em brul vertical, ischiemia apare atât

mai uşor, cu cât circulaţia colaterala este ai d ific ila Daca l^sân;
membrul din nou pe planul m f M f t j» Wt Q b N rv t reapariţia »
loarei rozacee. U nghiul sub care apare această culoare este <fc
„unghiul de capacitate circulatorie" f i « i O p CQ atât m
cu cât deficitul circulator est. mai pronunţat
Sam uels semnalează semnul » ta d ite fllk i plai I :
Acest semn constâ in executarea de miş âr: :
tensiune la nivelul picioarelor, in tim p ce ga::,: . .
deasupra planului orizontal La -curt tr
unei palori a regiunii plantare, car-* este aparentă nu
membrului bolnav
Pulsaţiunile arteriale, ar* sunt . rvat la .
velul pedioasei, dupâ un i n t i m i ■ - mp, dispar <
E xa m e n u l o s c iln m e trii tra tă r« b r< ; r
laţiunilor, cari nu sunt influenţat» \
care urmăresc suprimare « spasmului n» * d d ă . • u; i v . r t «
Turburârile trofice -unt • vid. : M u - hu s: t ur n o n ; •
mentele sunt subţiate sau ingr* ii* • vilul « io u
infiltrat U nghiile devin friabile • . < .1 ?. ; r
La a rte riu y ra fie m* constată o d iu n u u ir. ih b ru h n ui--*
rial, in mod u niform , p* toata inti ; j r : l* : ! - n r ■
simpla nu se constaté calchierea arler. I :
E xa m e n u l sangoin arată o poligl huin- w ■v
7-& milioane globule), leucocito/â ţK ' - t s n oii • i i -
Vâscozitatea sangvină este mărita. P a rte s - li rtu -t . d;
o hipercoagulabilitate sing vină. A/.? rit . *
constatat o creştere a substanţelor mineral*- r
massa sangvină fiind In acelaşi tim p diminuată u '
constatâ de asemenea o hiperchole>terine:me -i ; rgl:
depăşesc uneori 3 gr.

D iagnostic şi d ia g n o s tu d ife re n ţia l.

In faza de turburâri circulatorii, diagnosticul este d itic :i o

afecţiunea se confundă foarte uşor cu guta, reum atism ul, c x h •
şi uneori cu unghia incarnată Când fenomenele de ischiemie sunt
evidente, diagnosticul se bazează pe vârstă, raiă. apariţia de de­
bite migratoare şi în special evoluţia ce alternează cu perioade d
remisiuni şi exacerbaţiuni succesive.
 PA TO LO G IA ARTERELOR 4t

E v o lu ţie .
Trombangeita evoluează de obiceiu tim p foarte îndelungat.
Maladia este recidivantă. Perioadele de remisiune sunt mai lungi
decât cele de exacerbaţiune. Sunt citate cazuri în care evoluţia
.1 durat 22 de ani (Parkes-W eber).

3. A r te r ita d ia b e tic ă .

: .1 i.d rig e rv ri, D esplàts, F o u rn ie r şi Cam us nu există o

." - j. ei mai m ult o form ă clinică de
aner'ta bliterantă, care survine la diabetici. D in punct de vedere
. 't.- arterite aparţin tip u lu i angioscleros, însă din cauza
r Unice particulare, prezintă o individualitate care merită
d o . : re aparte.
v iţa ..jangrenei in cursul diabetului este cunoscută de
<i \ftirj'h > .. susţin, că un sfert din diabetici sucombă
i : tschtemice. Jo sh yn crede că aproxim ativ 47% din
dnt an r tn urma arteritelor.
. ui scil.nnetn făcut sistematic la diabetici a arătat
i.\ m: : a rte iit cc in tr’o proporţie de 50% a cazurilor.
O.-. r«c â leziunile arteriale sunt mai frecvente la diac
» ' ,1111! :i :: tim p e M . l.abbi nu atribuc sifilisului un rol
î r a important.
\l:m«*nt.iţia : -jitâ m grăsim i, care inlocueşte hidraţii de
: n* i atb.i influenţă iavorizantă în apariţia arteritelor
;>r 11i hiper* holesterfnetnia ce o provoacă şi prin de»
t f le de chofesterln* înmagazinate la n iv e lu l pereţilor arteriali.
JcHfn şi M . U bbe).

V iia to in ia p a to lo g ii a.
i I. el anatomic după L e tu lte şi Labbê este caracterizat
; marteritâ vegetanfă şi obliterantă, în care predomină
•p, i : i. : : - nnjunctivă a tunicei interne. Hndartera este îngroşată
. Im u n u l vascular este redus la 1/10 din lum enul normal. Obli»
«rafiunca vasului este provocată de proliferarea endarterei. Trom»
■za, cănd există, intervine num ai in mod secundar şi tradiv.
D in punct de vedere histologie, endartera ^ t e infiltrată de
focare leucocitare, separate prin zone largi de ţesut conjunctiv,
impregnat de cholesterină şi degenerat hialin. Limitanta internă
este îngroşată şi lamelată.
 PATO LO i.it 4 \A *L i.O k 1\ ; \
sa
I
T u n ic a m e d ie p r e z in tă le z iu n i v r .tla :i.a t o n i d is c r e t* . frn J in *
f ilt r a t ă d e s ă r u r i c a lc a r,
L im ila n î a elcsticè in te r n ă e ste fi g ro ş a tă pi* ' • i: r dite
lo c u r i f iin d a tr o fia tă .
T u n ic a e x te r n ă , n u p r e z in tă in g e a ra i k v .
E x p lic a ţia p a to g e n ie i, a r t e r it e lo r d :a e tic e > : j:
ţ in u t u l m ă r it in c h o le s tc r in â 'L a b b * , Hc:*z» ir. i
d e m a g n e z iu a le p la s m e i s a n g v in e . E ste v e r o s im il in> ă c ă
s ă ru ri r a n im p re g n e a z ă in m o d in d is c u t a b il pe
d ia b e tic i, se fix e a z ă ;n u lt m a i u ţ r i; i o r r : ; .
p e r e ţilo r a rte ria li, provocată p r in h lp c r g lio n n ^ d ia b e tic ă .

S im p t o m ?

D in p u n c t de v e d e re ( lin ie , rf« ’ rJ ;
m u lt tim p la ie n te U n e o r i fe n p r;
c ă tu r i sau s e n /a p i de g re u ta o l i r.iv . r
d u p ă o b o s e a lă , m u a p a riţia • ! : r '
a te n ţia a s u p ra u n o r le z iu n i ;rf% r r: *
c u r s u l n o p ţii a p a r des* o r f d u r e r i : i r ,1 d »• :r
p le d e c ă s o m n u l.
La e x a m in ă r i >e constata pal* j r * u:*< r i l .n i •

liv id a a m e m b r u lu i. P u ls u l a r i e n i r p e r;; î* i ‘ »;Mr îl I

c a liz a re a le z iu n ilo r a rte rin c *- isu p r » crieri- Vf- r rm ) îl.
fo a rte fre c v e n ta şi a>a se e x p lt t apariţia
e x tre m i ta ţii ‘ la u n u / .sau m a t m o ite d *i/« te :
o s c ila ţiu n ile să fie m o d ific a te
In re g u la generală insă e x a m e n u l i.< . . t r t t . " \
m in u a ie sau c h ia r d is p a riţia i^ e ila flu m l :
La e x a m e n u l ra d io g ra fii se consta m i / .!:*;*• : wjrn-
to tio ifl a a rte re lo r. M l
arterele apar u şo r \ jzib d e pc pla* a radi*»>;r.it:t <
A r t e r io g r a f ia in d ic ă o b h tcra ţiu n e a artere/* » pr
sebire de a rte rite le senile, in această a fecţiune > 'vrvi
v o lta re p ro n u n ţa tă a c ir c u l iţiu n ii arteriale c v la te i.ie .
D upă o e v o /u ţie oarecare, apar le z iu n i de gargrenâ,
sunt precedate in cele m ai m ulte ca. u ri de leziuni ischicm ice
A lte o ri gan g re n ^ apare delà început fără ea să fie precedată
v re u n alt semn.
P entru e v o lu ţia c lin ic ă a a rte rite lo r diabet icv este caracte­
ris tic gravitatea cu care evoluează leziunile gangrenoase. Escare
 PA ru L O G lA A R T ERL'LOR 43

m ici, lim itate la n iv e lu l unui deget, cu toate precauţiunile de

antisepsie şi asepsie, evoluează in spre gangrenă umedă, cu edem
inflam ator, lim fang'te difuze, supuraţiune abundentă şi cu fenomene
jji iu ro.K grave. Aceste accidente evoluează foarte rapid şi provoacă
moartea m decurs de 45 ore, alteori in 4-5 zile. Dacă fenomenele
infecţi* isc se extind, numai amputaţia tim purie şi la distanţă,
pi ut - îK'a : inavii. Recidivele asupra bontului sunt frecvente.
( ungroii-.i se poate opri uneori spontan in evoluţie, mai ales
; urarea insulinei în doze m a ri; remfsiunile sunt însă
.•rare ş: gangrena progresează fără să poată fi oprită.
: ; >e poale manifesta sub forma g a n gren ei uscate
. . i i r . t r sub t o r ma g a n g re n e i senile extinse.
: poate afir. generală, oă toate gangrenele
t .ie natură arterială. Astfel. A sch a rd susţine că
d:.*.ivt. insă nu există o gangrenă diabetică".

I r a ta iu c n tiii a r te r ite lo r o b lité ra n te

.;î 1.‘ tvi ; iu . ' in arteritele oblitérante ale membrelor

. n iţic ă cazurilor de o rd in fizlopatologic. Astfel, vom
> ; : a ; u olu lu i intraarterial In obliterările accidentale
Ii li .munie v11n>e oblitérante, tratamentul urmăreşte
- a -.i . i ulajtun,: v.'laterale, suprim ând factorul spasmodic.
Ir.T f.u m t'.ftt. m e d n . c > a stă in re g im , ig ie n ă generată,
< .' tm entos s1 h a ln co tcra p ie .
< ;:n u :: in Merite. treime să fie adecuat după varietatea
• i a af« e |u in ii In arteritele diabetice, se prescrie un regim
:> de .-.ui' : iar la ateromatoşi vom interzice alimentele
U n ii precizează un regim hi pocalele, in
u- ■ { elim i; > alimentele bogate în calciu.
1 i iăsur de ig ie n a generată , se va evita oboseala, sur­
mai ales frigul, care favorizează apariţia fenome-
, |. r spasmodic* IMunbârile îndelungate, statul în picioare, trebuesc
«V asemenea evitate. Tutunul şi alcoolul sunt interzise.
T ra ta m e n tu l m edicam entos, preconizat, are mai m ult un
rol adjuvant decât curativ. Medicamentele utilizate, după acţiunea
lo r se pot clasifica în : 1. m edicam ente oasoditatatoare ; 2. me»
dtcam ente e u tro fic e ; 3. m o d ific a to a re sangoine ; 4. analge zice;
şi 5. m edicam ente e tio lo g ic e .
 PATULOGIA VASELOR SA \ G \ J \ L

D in tre m e d ic a m e n te te o a s o d ila ta to a rv sem nalăm , '.o rh i*

d râ tu l de a c e tilc h o tin a , care după V ilta re t şi B e ça v.u m are
acţiune hipotensivâ şi dilaté m ai m u lt a rte ria le le decât .; ! tr le.
V aquez recom andă, m tritu l de sodiu in s o lfiţi. 2V‘
Intre m edicam entele e u tm fk e sem nalam in>
A m b a rd , Vaquez şi Jacoel, are pe langé acţiunea o» • .pra
m eta b o lism u lu i zaharidclor şi p ro p rie tă ţi v f a \ >t .
p e re ţilo r a rte ria li
D in tre extrasele p a n cre a tice d e z in s u tin iz a u * ' .
g to x llu t, p a d u tin a | t o ă g o io td n ă . In unele ţan. ie in ii
m u lt extra» t. m usculare denum ite L a ca m o l şl M to s to n
extracte nu acţlo o e a il asupra vatocno'; nai m u lt asi
n u triţie i m u şch ilo r ischlem laţi.
Terapia cu h o rm o n i se xu a li ş nu: al* «• cu ■ k ul::
oarecare rezultate. F o llc u lin a dupé . xpertenţa I» Wa
W allace şi H e rn r ; acţionează a p ira it; m l *1 tapau .!
ca un protector al p e re ţilo r a rte ria li
Extractul tlro id la n este recomandat d»* •-« uei. j.

D in tre m o d lflcato a re U s a n g o itu t< i r . t u. u t

de sodiu In soluţie d i tra i ta lrevenot. T i
R aoina utilizează titr a tu l de odtu ; lu ţv . »•\ir.n a *t.-
Semnalăm ea avâ n d u n interes deosebit, metoda lu i .Silt+ c rt 1
constă in a adm inistra elorură d. Itu .n . ■ r ».
venoase. Aceste in je cţii .id m in i*fru . hipă -r>
rezultate excelente In trombang.Mt.
A n a lg e z ic e le nu constitue decăr »» i» i 1, t; î r
maticâ. Opiaceei» trebuesc evitat»* In iţi­
se aiunqe la obişnuinţă
Ca m edicaliune e tio lo g ic a >e r* , :• ; o ■•!.
in arteritele s ifilitic e , iar la form ele al* t . . . *
sodiu, acidul fo tfa rtc» ac idul lactic şi preparatele k x la ‘ pecia!
iodura de potasiu.

B a ln e o te ra p ia .

B ăile term ale carbogazoasc ,iu »> acţiune favorabilă a>u; :

arteritelor, datorită p roprietăţii lor vasodilatatoarc şi analgezic»'
In acest fel staţiunile termale sunt capabile să amelioreze, tu rb u -
rările funcţionale ale a rte ritic ilo r. m ai ales in cazurile de arterite
««nik, ateromatoase, in care predom ină claudicaţia interm itenta
 P A T O LO G IA ARTk'RELOR 45

I r d t d i i i c i i t f iz io te r a p ie .

T e rn w tc ra p ia . Căldura utilizată sub forma de dusuri de

tie r c a ld sau sub 'form ă de raze in fra ro s ii, are un efect remar-
cabil asupra d u re rilo r.
/V .7 . după indicaţiile lu i D ie u la fo y , preconizează carbo­
nizai ; !<■-• '.:r;! r eingrenate cu aer supra-încălzit la 150-200-300*.
- 'i ra p id . Metodele electroterapice, acţionează prin fa-
w ri/.o r vas 'dila taţii la nivelul m em brului bolnav. Se mai
u tili. ntru proprietăţile analgezice ale căldurii care tra-
verse :. ' ur i Tratam entul este realizat cu aparate de dia-
term ic '■ itra-scurtc.
sunt : iradiaţi uni cu ultraviolete,
helu : galvanoterapia
.... Iileea de .1 trata arteritele prin radioterapie
i» v ii < /. Pupă . st autor, radioterapia acţionează asupra
• ■> ; : raţiei adrenalinice a suprare-
ualel. M metiHia i.-acă un rol important in tratamentul
• iî' i .; îiii . .1 iradiaţiunea se face in mod foarte simplu
’. r î I- pi d in e sunt remarcabile.
e aplicată este fără nieiun pericol, şi razele
! 1 : lat. de pielea regiunii lombare, chiar
*. in dt /e repetate. Radioterapia supra-
« •> t • ' dilatator, analgetic şi eutrofic. După
;: \ şi oarei are manifestaţiuni generale sem-
greaţă, \ er tigii şi diaree. Reacţiuni mai frec-
> i : v ehjl mcmfyrelor bolnave, manifestate prin
a nelor dureroase, după prim ele şedinţe.
:.;ulţi autori, radioterapia acţionează nu numai
el suprarenale, ci şi asupra centrilor simpatici para-
Z im m e n şl U nm et, susţin, că radioterapia acţionează
tpra glandei suprarenale şi a plexului simpatic pa­
ra şi asupra simpaticului prevertebraf.
In general, radioterapia accelerează cicatrizarea leziunilor şi
nueazd durerile, In special cele cu cdracter nocturn. Rezultate
t irdive sunt insă puţin probante in ceea ce priveşte importanţa şi
durata I r. M u lt mai eficace parc a fi acţiunea radioterapie! în
asociaţie cu tratamentul chirurgical.
«e PA n )L(XrIA 1 A S t Li >k SA M i i 7A

Tratamentul chirurgical.
S im pătectom id feeria F i imaginată de L ttrk
neazâ printr e vasodilataţu K t t v l cc se m - r ea
tensiunii arteriale, mărirea in d ice lu i OSdl
peraturit p c rtfe rkx. Indicaţi le metodei sunt astăzi m ult m oi reduse.
Efectele sale sunt lim it ate, mu nule, in arteritele ' 1 t- r*.: :
la care şi r» t<’ iua colaterala este obliterata şl sclerozată
banqeite acţiunea m<i' î .-te • u....................
Aplicaţia simpatectomtei p riu te r
după C hdsfenet de G trp , in -
scier - Intermitente, unde amputaţi* este :
tabila, <u scopul de a favoriza formarea şanţului <
pentru ameliorarea circulaţiei bontului sau pentru evitare,
larii lamboului.
S im pătectom id lo m lh irâ , t \ Un \
B rom n. D in p u iu t de vedere »• ! i\ n
rezeeţiunea unei părţi din I i : I :m; •/: In : i . r-
secţiunea, executata pe cal* tr » , r r h i-a ; -7 ; r
toneala ţLerichei.
D iez a recomand.it e xtirp â n d qn.«ţh* •* t 2 v i !•<... ^
L e riche crede ca bţin. un *1 t r pr«. i: *-i
p rim u lu i ganglion lombar.
D d n ie lo p o lu prefira re |t ;* ‘ ;
lateral, la nivelul prom ut, n u lii
A lb e rt recomanda r * /e c ţii at mat la n - ful
lombar.
l.a arferitici, n uitatul Minp.it». t .. .. . ,
tatea de dilatare a circulaţiei . h t.n -î
bune şi a nu expune bolnavul la op er : 1
mandabil deci a se controla starea iacton:!t.. -
todele semnalate.
Simpatectomia lombara face să dispara d u re r’ -• . :
cicatrizarea ulcerelor. O peraţiunile de amputai; -e
mai favorabil după această operaţie, iar tim pi i de v r
bonturilor este m ult scurtat.
R ezultdte. D iez in tr o statistică de 10c cazun, semnal» :ă
succese cu durată de peste un an in 9-2 cazuri, şi nereuşită ; :i
14 cazuri.
 >M.m >‘J HSiA ARTLikFLOR 47

| | rtalitatea operatorie in faza pregangrenoasâ este de 5.$8%

iQ ţg i) <1 2.55* (Lerfche). In faza gangrenoasă mortalitatea opera.
in cl .km lu i ^ fn y o sc ridică la 18%.
( )pe ra fla a s a p n ne r o ilo r s p fa n ch n ici (Pende) după Fon-
m int /■"< '< SA rezultate excelente in arterite. Ea a fost în>
cazuri pentru a se putea trage concluzii
definitive.
>mia, este O operaţie fondată pe date experimentale
. r , , ■< . practica succese evidente. Principiul arterec-
fo .. purtarea unei porţiuni de arteră oblite.
rai.-' v : :i'i ca un nerv bolnav şi ca un punct
\ I r vja . :n t n i , ce contribue la întreţinerea
spasmt:!
*ă >a ■ > inpatectomie completă, pen.
, v : nţ: < totalitate, cu toate elemen.
: . r e r c itn mbozate se suprimă pericolul
: - . ne. d căror rol este destul de impor.
*S trie k e r şi O rtid ii).
\ c. este important ca arten ctomia
: ;■* ;:itr» ,u l segment arterial trombozat.
. . ie.îi rale diM.ilo 5.1 proximale este necesară.
: i ; ; ii necesită in prealabil o locali, are
1. special a nivelului său superior,
.' ■te:; . \ de o b u v iu „in situ“ în timpul in.
rervenţ*: u i p rin arterlografle.
1 .(: 111n se înţelege uşor că arterectomia
........ 1 m maladia lui B uerger (Leriche).
. 1. ; m preconizată de O p p e l în 1921.
r •.;* O i a hiperadrenalinemiei, invocată ca
•i * . arterite, d<- O irg o ta o .
consideră efectele observate după suprac
flit datorite, sepţfonărll ramurilor nervoase sim.
-, pl< xul renal şi solar, ca urmare al actului
operator.
acerată afirm aţiune, considerând, că efectele
• datore.se exclusiv îndepărtării glandei, mai ales că
după suprarenalectom ie constată efecte generale durabile, ce nu
se pot com para cu efectele lim itate ale sirnpatectomiilor.
Suprarenalectom ia acţionează p rin suprimarea spasmului ar.
u rial şi reducerea hiperadrenalinem iei. Asupra arteritelor oblite.
45 PA TOLOG IA . A > i:U >k >A \ O \ 7 \ ,

rante provoacă, dispariţia claudicaiiuiului ca şi a d u re rilo r do

decubit, cicatrizarea tu rb u ră riio r trofice şi delimitarea z, u d r do
gangrena, prin ameliorarea c irc u la ţm n i colaterale. Mfectul opera,
ţiunii asupra o p ririi tuţiei te de colo m ai
numai temporar.
Rezultatele suprar- .alect ;nu : după ■-m - : ; ■. t . t)/;> c \. L r*
tich e şi H e n b e tg arată proporţie de apr
55% a cazurilor, eşecuri complete d » ;p. r ş -n r*
talitato do apr< xiinativ J.5C-?
Semnalăm că Bastdl şt D o g lio tto au pr- ; g - rat:r .•
doctomia şi tiroidectornia totală in arterite C ezurile o;
beneficiat de oarecari am eliorări, ununP>uv ; r:
şi a turburăm «ral d e suni prea p uţi]
me roase ca s i ne permită v i ir;,; A:;
In durerile penibil' <v survin . t do» ! fazo g ir ;r« .vi
rteriteloi . n ■
. . ■
este o operaţie simplă « ir>' nu u r -, ăr« o. dt >. p do *.t i
durerii.
■

am putatul.
In general, pentru amputaţi*
urgenta şi alta obişnuita
I n te r v e n ţia de u r g u g i ■» * » > - . u m ? u r ile d«- t%. lurmfcr
masivă cu evoluţie rapidă. Curgren» un;< d * d u iî^ rin il r r : r - «
zintâ i> indicaţie formală pentru am; dv r g- î - i
In mod obişnuit Insă, operaţia r,»-.: i i i • fa • î ' o iru *
i ecta un procet •
In ceea ee priveşte nivelul im p u r-, p. : - ’r
intre» regiune sănătoasă pentru .m ,,. / -
Pentru a fav<«ri/a aceasta nutriţie est. :• urm r
amputaţi » a l Be preo
de radioterapie suprarenală, aşa, cum a re* . : : a* ; . - v
G éry.

di l M H O L IIII \H 11 HM O K M l MBH11 OH.

Sub embolie arterială in ţ e it g o n ) obMracţifl UD

vocată de localizarea unui trornb transportat do curentul sangvin
•fanţă, Consecinţeleaces bstn naniéeatâ .n nroa
 PATOLOGIA ARTERELOR 49

circulaţiunîi sangvine, care este provocată, In majoritatea cazurilor,

de însuşi factorul m ecanic al obliteraţiunii, dar la care contribue
şi alţi factori fiziopatologici a căror importanţă este de necontestat.

Etilogia*
O rigina e m b o liilo r arteriale poate fi arte rială .
Astfel anevrism ele arteriale, precum şi endotelitele arterio»
capilare, provocate de bacteriem iile streptococice, constituesc
puncte de plecare ale em b oliilo r.
In majoritatea cazurilor însă emboliile au origine cardiaci.
Endarteritele pioemice, endocarditele maligne vegetante apoi endo.
carditele infecţioase lente tip Jaccoud*O sler, precum şi leziunile
cronice valvulare ale c o rd u lu i (în special stenoza mitrală) favori» -
zeazà formarea şi constitue p unctul de plecare al emboliilor arteriale.

Fiziologia patologică*
Trombul m obilizat în circulaţiunea arterială se fixează de
preferinţă la n iv e lu l b ifu rc a ţiu n ilo r arterelor de calibru mare.
Prin prezenţa sa tro m b u l constitue un obstacol mecanic care im»
piedică circulaţiunea sângelui. Acest factor mecanic nu este însă
suficient ca să explice toate fenomenele observate în cursul unei
embolii. Astfel Lerich e atribue importanţă deosebită spasmului
arterial, care se produce la n ive lu l obstacolului, şi care se extinde
.şi asupra ra m ifîca ţiun ilo r arteriale subjacente, datorită reţelei sim»
patice arteriale.
Unii autori au pretins că tulburările circulatorii în emboliile
arteriale sunt datorite fra g m e n ta rii em bolutui p rim itiv şi produ»
cerea emboliilor secundare în arterele de ordinul al doilea şi al
treilea, agravând astfel, circulaţiunea sangvină şi aşa deficientă din
cauza emboliei p rim itiv e .
Tromboza secundară ce se produce în .porţiunea distală a '
arterei obliterate şi care se poate extinde până la periferia arterei,
explică şi ea apariţiunea tu rb u ră rilo r circu la to rii grave observate;
în urma em boliilor.
\
Menţionăm că- m ecanism ul fo rm a ţiu n ii acestei tromboze a
fost explicat p rin coagularea sângelui de stază în situ, sau prin
activarea procesului de coagulare d ato rit leziunilor endo»arteriaIe
(Grégoire). M o u re atribue tromboza secundară unei kinaze trom»
bogenă, transportată la n iv e lu l obstacolului de embol.
50 PATOLOGIA VASPLOP SANGVINI;

Simptome.
Embolia arterială prezintă un tablou c lin ic caracteristic. De.,
b utu l este brusc şi se manifestă p rin tr’o durere pronunţată, loca.
lizată la un anumit segment de m em bru. D urerea este uneori aşa
de intensă încât poate provoca sincopa. In acelaşi tim p bolnavii
se plâng de o amorţeală şi o anestezie a m e m b ru lu i respectiv. In
scurt tim p impotenţa funcţională a m e m b ru lu i este completă.
D in punct de vedere obiectiv se constată: m e m brul dbreros
este liv id şi cianotic. Tegumentele sunt reci, insensibile şi palide.
Pulsaţiunile arterelor distale dispar cu desăvârşire. Stabilirea nive»
lu lu i unde pulsaţiunile dispar are im portanţă diagnostică foarte
mare, deşi această stabilire este d ificilă dacă ţinem seama că avem
de a face de obiceiu cu bolnavi cardiaci la cari pulsaţiunile sunt
slabe chiar şi la arterele de calibru m ai mare. —
Oscilometria diferitelor segmente ale m em brelor, dar mai
ales curbele oscilometrice obţinute In mod com parativ, pot stabilr
n ivelul obliteraţiunii. Semnul lu i M o s k o w itz , care constă în r i d i ­
carea membrelor tim p de câteva m inute şi compresiunea şime»-
trică bilaterală aplicată pe extermitatea lo r proximală, arată uneori
după ridicarea bandei compresive n iv e lu l o blitera ţiu nii, p rin apari-
ţiunea vaso*dilataţiunii numai la n ive lu l re g iu n ilo r suficient vas.
cularizate. Semnul lui Cosàcescu constitue de asemenea o orientare-
utilă în ce priveşte nive lul obliteraţiunii, dar mai ales indică ni»
v e lu l până la care părţile m oi sunt suficient de vascularizate.
Arteriografja dă in d icii preţioase. D atorită însă stării gene»^
rale a bolnavilor, precum şi anum itor com plicaţiuni grave la care
poate da naştere s’a restrâns foarte m u lt aplicaţiunea acestei metode
de investigaţiune.

Diagnosticul diferenţial.
Leziunile cardiace preexistente, debutul brusc, durerea intesă 1
paroxistică,fsunt semnele caracteristice ale e m b o liilo r arteriale.
Diagnosticul diferenţial trebue făcut cu crampele ’ dureroase de
origină varicoasă, iar în prezenţa gangrenei, cu gangrenele arteritice.

Evoluţia.
De obiceiu, după un in te rv a l de 24 de o re delà d e b u tu l
boalei, se produce gangrena, care are o e v o lu ţie rapidă. P lăcile
de gangrenă apar la "n iv e lu l p ic io ru lu i sau la n iv e lu l m â n ii şi apoi
se extin d la p ă rţile in ferioare ale gam bei, respective ale antebra»
 P A T O L O G IA A R T ERU LOR 51

(u lir Gangrena la inceput ia aspectul de gangrenă uscată, dar

după d t t v i s ile so transformă in gangrenă umedă, evoluând cu
fenomene septice grave.
Cm"q'(urc ma: senvialeazâ embolii arteriale cu evoluţie lentă,
datorită probabil unei obstrucţiuni incomplete a arterei, care
nnM resta co la te ra le ^ vindecarea spontană
j gangrener f b i w ă fe /><■..• se manifestă prin turburirf circu»
Miorii fără aparipun- a gangrenei.
P r o g n o s tic .
i ’r >n, ite. st,* ; funcţiune de leziunile cardiace.
oc ard iţele végétants maligne,
precum *1 ; ticetnice. Emboliile arteriale ce apar
in leziunile vai'. . i un început vie dacompcosaţie
cardiacă.
: i;j : ; depinde de localizarea emboliei.
< *: s*r .. • ; ; r v . r v omune. poplitee sau a trunchiului
tibto»pcroni< I Idi.if apanţiunea gangrenei. Oblb
• v v:f n : ,.î !< nu este urmată de consecinţe
mai grave
•t . : . .îi î» ria li’ trebiie făcut cu rezereâ in
•« > *: t -, a recidivele sunt extrem de frecvente.
I ra tâ u tc itt.
' nasa; ul ui arterei la nivelul
( mu fiiiitîn <* din cauza rezultatelor dezastruoase
pr câţi |c*a pr. V iK it
nvfttu din doua procedee principale
de embolectomie şi arterlectomia.
... M M iip criri'.i şi incizia longitudinală
rtacoluluf, extirparea embolului şi sutura
; :rc i . m bolului se face deobiceiu cu aju»
forul u t* îr-m b u l ari o întindere foarte mare şi
indepărtar* mi intirnpină dificultăţi, unii autori, ca
H a n d 'e tr ; -■* ■■ iiizai .ispiraţiunea chiaguJui. Seoereanu a pre*
rti rial, până ce se obţine evacuarea corn»
■ p rn iir'u n Jet puternic de sânge.
Suc . ; : constau in precocitatea intervenţiunii.
Dar chia /u r i de succese momentane, după artériotomie
persistă i 1 r ră ri funcţionale importante, datorite ischie»
miei r ■azâ de obîceiu unele grupe musculare.
4’
 PA TOLOGI A \ 13'l i ( >/? SA V< ,1

' Rezultate; K e y din Stockholm arată ;n 109 cazuri de e m bolii

localizate la mem brul in fe rio r 32 succese (29%'». In 13 cazuri
de embolii localizate la m em brul superior 9 succese to9%*. După
timpul când s'a executat operaţia arată, ;n prim ele 10 ore, 45°
vindecări, delà 10-15 re 21,5 , iar după ; 5 re numai 10" #
vindecări.
La aceste succese contribue starea generala tbolnavilor,
gravitatea leziunilor cardiace vi Io alizar» i c
A rteriotom iei i se aduce obiccfhinea e i. după extracţia cm .
bolului, leziunile enduteliale persistă şi >>u, : ! jr J ,< .-va artere;
se produce din nou
A rte rie c to m ia . R rcodeul a r t e r . . • . »c. «-xiirparc*
porţiunii arteriale trombo/ate ;i aplicarea M tu r.L a pe e* Ie două
capete arteriale Metoda rtcr:- ' ‘ r c y » , n \ p. lucrării
recente ale lui U*riche, c ir* > de::. • a artera i/nlîterafâ
trebue considerată ca un nerv plexic * <: ir. l:. ‘. pértaf, pentru
a ameliora condiţiunile circulatorii p«r:;. r; Kt,uitatei - p<-r--
torii după arlerectomie sunt ta. -rabd Ltriehe y s :} auff \
stabilit u im iţi irtfe indicaţiunl pcnttorH pentru arterectomfc ;
Operaţiune* este indicată nud. J (ui p rator tr«-bu*' «•v -ut-
rapid şi unde după embul.vt.un * m bn-rapen.-^ *• : .
teliulu t a i terial. ! a i azur il .
arterectomtei este formală m o urii . i după *•;»;» i m
pulsul periferic rămâne Im perceptibil m
In cazurile de panjjretu • r- . - ‘ă . .ie ■; v '
indicaţfunile clasice obişnuite

b ANEVRISMUL ARTERIAL

Sub anevrism arteriali v :n|tl*\ţo ;u : i . r-

alteraţi ai arterei şi a cărei evitate plina
lum cnul vasului ( l\ D c lîv t

Is to ric .
A nevrism ul arterial st.- un o ;.: .... Lîcran.ra
' ele mai vechi tim puri
Astfel AntyÜ os deosebeşte deia in second ai iUdcn jk b c r
ce ani vnsm ul traumatic descris de G alen şi o a viram vor t u
 P A A ) U ) G IA ARTERELOR. 53

c a n fv riM n , care se V s v o i ta d in tr 'o d ila ta ţiu n c simplă, locală

a arterei.
Deş: a fe c ţiu n e a a f st b in e cu n o scută ca entitate, m orbidă
datorita D a m e r oaselo t ta c r t r i a p ă ru te in cu rs u l tim p u lu i, anum ite
pun cte p r iv in d pate*' n ia <1 a u ră m a s obscure până astăzi.

E tio lo g ic * .

A : ev: . * ni. art. r a > . * dne^te m ai fre c v e n t in ţă rile anglo*

\ 0 ; ■: \p h c d p rin in flu ir.ţa alco o lism u lu i
: f;l ' .1:: r i s p u . J j : acele ţâ ri. B ă rb a ţii sufăr de anevrism
tn tr'o p ro p o rţie m a i m a re d e câ t fem eile* A s tfe l in ICO cazuri,
*eţv.rtîZ4te J u p a *, : > >.* u u â ln o e la b ă rb a ţi. D u p ă statistica lu i
■m vşte m .u fre c v e n t in tre vârsta
V 3 5 -5 0 a n i.
A r i: t .ui * . j a n e v ris in e d a to rită fa p tu lu i, că
i t . - :*.;a p e re ţilo r v a scu la ri. E fo rtu rile - spor»
r 4 * sA \ u- a angli» saxonă - p re d isp u n la fo r-
■■r* ' - c fis in . I : s |j, u n b v i/ i care prezintă le z iu n i con-
!' :n . ! • n •. : m 'u fiv ic n tă a fib re lo r elastice la
* Cll>l per* (tfo r a r te r ia li - E p p înger).
nt.Mn» M treev ent in e tio lo g ia an e vris-
■: ■ A ‘ : t ; t ti in ie c ţio ş i sau de natură para-
. : t ţ ;; sub fo rm a de e m b o lii arte-
. » ; ; :• \ • alt» rărea a rte re i, propagându»se
; t».’ t ? * t \ . , m .U atr Mtl<*nita in g h in a lă , K irn isso n ).
•ă ţ ■ i « m e v rls m u lu l r o lu l s ifffis u tu i este
' - . . : Iţii iu sem nalat deja de m u lt că
; \ m* i. M int s ifilitic i. S ta tis tic ile v e c h i
u : de 4 0 -8 5 "/,,. O s te r, in sta tistica sa
\ » :.* in fe c ţie i s ifilitic e in p ro p o rţie de 58°/0.
i ” > .o i poate c o n s titu i u n e o ri u n fa c to r im p u r-
: a a r.f v r is in u lu l a rte ria l.

A n a t o m ia p a t o lo g ic a .
I
i m a i i: v e n tă î « m e v ris m u lu i este la n iv e lu l
p o l a rte ra p o p litc e şi, m fin e , a rte ra

.rfe re p a r a a vea a n u m ite p u n c te slabe c a ri fa cilite a ză

a n e v r iM iiu lu i (b ifa rc ă ţf unea c a ro tid e i p r im itiv e , re g iu n e a
•Usi ]
p e n tru a o rtă b
M PA rO L O G IA i V\ S I L t >A? .A4 A G i 7 A /.

Din punct de vedere m acroscopic D e fb e t desene două t, rme

de anevrisme arteriale i d n e o ris m u f s â c c lfo rm . caracterizat p n n tr
dilataţiune ce interesează numai un punct al peretelui arterial In
acel loc se desvoltă o dilataţiune - un sac - care la început ar
mărimea unei nuci, dar care, cu tim pul, p ate ajunge la dunen.
siuni foarte mari.
Sacul anevrismal comunică cu rtera re s ;e c n \ă p rin tr un
orificiu unic de dim ensiuni variabile Porţiunea strămtatâ ce uneşte
sacul cu ar! ;
A n e o ris m u f fu z lfo rm se caracterizează p r tr * dilataţiune
circonferenţialâ uniform ă a arterei, aspectul tu ::;. : ‘ - acela al
unui fus. Aceasta formă a ancvrismuluJ c ‘c 'ir u m t \:w rar.
Anevrism ele arteriale sunt de obiceiu uu:ce Mai rar ie sunt
multiple. S’au descris şi anevrisme c il’..; le - metri
Anevrismele dc dimensiuni m ic i ;u for iu i c. lă regu*
lată. Prin creştere anevrismele devin ;uîitv ■ » r. •
şterea an .ului se fana de obiceiu p rin disieaslunea progre*
sivă a peretelui anevrismal. A lb rt r- •* r, 5 ta pru
* upturi ale pv 1>nit>t iculu i, t 1:
care dacă sunt m ici, se Închistează ;u ţesutul *lutar învecinai ji
rămân in conexiune cu sacul anevrta nai p rim itiv titu n d pun.
•glie anevrisiuale secundar. Ar. i .A v ;.... •
siuni provoacă o reucţlune putem: a .1 J uf» A : •
care proliferează, datorită unui ; r - - - : ... ă
Acest proces interesează clementele conţue.- . • • ’ vr :..
nervos, hi special vena sateliţi • turtită c ' A .
sacul an» \ < -u>. .
venei este insa m ult tim p păstrată
N e rvii sunt strangulaţi in ţesutul î : 1 t
învecinaţi, deplasaţi la Început, aderi mal ü . .!•- ţ 1.
oului, prczintdnd 1 ziuni de airotie ş: trai;-.: ie
Organele şi oasele situat» in \>- atu r r
expuse la o uzură lentă, dat rită comptesiunu , : .
gresive. Astfel se produc osteite raréfiante car: v n i ;r
perforaţiuni (per fora ţi unea sternului şi Jistrucpa s ... . v ..
hrale in anevrismele aortei).
La examenul macroscopic a unui anevrisni constatăm .»
peretele sacului prezintă o grosime ce descreşte prvgrvsiv. dci.i
periferie în spre centru. Suprafaţa interioară este lucie cetedă.
pungile mici, neregulată şi acoperită dc chiaguri. in pungile mar:
 />4 rOLO G lA \R TERELOR 55

in in teriorul ş ic u lu i > pot distinge trei zone distinte: o zonă

. entrain. u nuatâ de sânge arterial ce comunică cu sângele arterei.
/< K'ij m ijlo c ie • sie fon nulă de coaguli roşii, iar zona externă
. formată co.nuih pcstr:p. Lim ita intre coagulii pestriţi şi
ruşii nu este totdeauna bine distinctă.
i\ i i arată o subţiere progresivă a peretelui
t t i v r t a u l ) toctp&B : ie în spre centru. Tunica externă
■ rtt ri : fr% vv n ive lu l gâtului formând peretele extern al
sacului arvcvrbm al Ea este ade-
seori ingr>>ş stă şi >e distinge cu
greu de { ş u tu l fibros ce incon-
‘v*arâ sacul Tunica internă nc cen»
Unuă dc a>. menea la niv elul gâ»
(ului st form ca /4 peretele interior
al sacului. F a «sic re la tiv ingr >.
#•**< (tind constituita de celule
plate In p un ctu l culm inant al
«acului unde (unica externa este
loarn tu b p r. '•iu lip s it e , peretele
’acului este form at numai de
tunica interna Intre crk* doua
Si mal gâ»o>e u nouri ele*
nu : ‘ i m to
wcle l (h p r'f c In Hu e lipse j<minsă
fzr Fibrele must u» FIG. Nr. 1
. mea h .nriludinalA a urnii aa«vri«m
Ur*‘ «1■< v ô sj-ust (ara «.iM iforui (S clicm atir)
ii/ coa^ilut alb.
/>/ coaflulul ro|u (Dtip.t Lrtene).
*n r< . imat deci un fapt ca»
i .m* vriM iiu lu i arterial şi anume: destruc*
r ' .< « : //c « ii Ic tu n ic ii m ijlo c ii a a rte re i.
. : v u \ < hi peretele sacului sufere alteraţiuni palo-
Astfel stratul intern degenerează hialin, apoi
* ■ k rr: pre/intă degenerescente cliistice.

P a to g e n iţ*

:ru c {ia . ; fl OQStflţatft Id nivelul peretelui

: : > ■ p c 5 fu* produsă de cauze multiple. Astfel din
f unet de vedere patogenn pe disting mai multe varietăţi.
\> r > r is m e lt congenitale sunt datorite unei desvoltări con-
i re* a fib re lo r elastice. Această insuficienţă atinge
 PATO LO G IA VA SL LOP s A S G \ ; \ i

mai ales arterele de calibru m ijlociu şi m e in dreptul punctelor

de lufurcaţiune. Anevrismelo congenitale s< observé mai ales 1*.
indivizi tineri.
Aneorismele in fti ţuhisc su;.t pr<>vocato de DiM« r •; nus r .
bieni. El pot acţiona asupra pereţii ;: rte r.'l: dinlăuntru matarA
»ub forma de embolii septice prnv.xànd lez iu m .V u n i a, sau
dinafară inlăuntru delà un proces ndl.mvjt : ; r :«r?«r .*.! .Veste
anevrisnae se desvol ta de obiceiu la uuiiv •* • ursul e •
docardiţelor sau maladiilor in fe c ţia - - şi m i : • .. • multiple.
= luţla lor n rapida şi din acest mut* urnesc
şi anevrisme acute.
A n co rism e le frdum<iti> » 1 I- «■;..* ; r v y< i •»
tu/iilor şi rupturilor parţial ale tri.re ! îf u? : * ir ■ ■ s uel« :
violente, t.ontu/iile uşoar repeta’* ; * \ r % ‘ - • 1
anevrisme anevrisme ale a rte re ; • r /r '» ‘
coastă cervicală»
Aneorisme/c sponfant nu par;’
enumerate. l*lc conslitu. ma r i?c . rit uel t *' ■
practică de chirurg. In ţiati ţ u n I >r •> :.!: ;i • 1 •• r -•< p r ••
Mondial " s n o ii m : ■ •
cauză patofţenicâ obscură put ft e * i o .:
siftltt mul predliputi dk* f«»
anevrisnn spontane. [L a m e . re a u x ) Kolul nu-o»-: a f o obţinui
de Rechlinghauseu şi a t*<st bine t u : u ‘ ' ; ;
atribue mişcărilor violente, «fortur i ; . « •
umloi puternice ce provenea ridicarea ten
care importanta in patogenia anevr s ne! ?•. .

i i/to lo ^ îd p a to lo g ii a.

Intr'un anevrism ti<- dimensiuni mu m . ,, u n ; d ; or

in interiorul sacului la fiecare sistola, pros o«
Astfel se produce pulsdţiunc.i şi expansiune.) . .r.^
flecare diastolă cantitatea de sânge «.• respo ■a :, < .m \ ; ir:. :
Datorită acestor mişcări Ia nivelul sacului u w rtsm .d . e • •
ieşte un fel de osciiaţiune a massei s a n g v • . , care ire drep*
primenire continuă a sângelui in mtei ;« rol saculin In u icvm
mici, unde intima nu este le/ată, sângele nu se . v ţ;:L >\ i 'Dar
prin faptul, că presiunea in interiorul anevrismulu este egală
aceea in .irteră, până cănd re/istcnţa peretelui anevr>::u;
 P A T O L O G IA ARTERELOR 5:

dinnnwaM. re z u lta tu l tmal va fi creşterea continua prin disten.

v i: r.i peretelui anevnsm al, Pc măsură ce anevrismul creşte,
^ i de v'sciiaţjune a masei sangvine din interior scade,
d, i u r i i capacitatea sa, u lu i creşte in mod disproporţionat cu
orificiul de com unicare a! arterei Când tunica internă prezintă
leziuni, leziunile fdvorfcwasi formarea coagulilor, cari Ia inceput
:: t:n '• 're >t;.' ;:r, şi aderă la peretele anevrism ului. Stratul
»
:»•; u p r;:i co aguli albi, formaţi din hemato»
i'I-'tt şl •: C bate :r.tr o fina reţea de fihrina. Chiagul
db : ? -m !» •• . /> . niag d cti\ Când sacul aiunge la
•elin in interiorul sau se tace
:• ■••• • • 'i: ; ei : p-erferv sângele stagnează. Se produce
• nou o coagulare p rin om I coaguli roşii. B e ilin »
m a susţinut ca aces' roşu n se transformă niciodată
■:v : • ,r interioare au dat dreptate acestei teze,
tort contrar opiniei lu i B n x d | coagul este capabil de a
contribui la procesul de tevrismulul prin organf*
«rea (rootbusului.
1 i a o.» v rism u lu i se produce extrem de
î \ \ . : c m in urma oblitcraţiunii
- 'i ; ;< . , > Mai d« >c««rl anevrism ul se vindecă
'■■ u;uli ş: in urma unei infecţiuni mo*
' \ :< *. « îm .iivă «M<‘ datorită activităţii vi»
• 1:. a m ilu l « Mc invadat de vase nou formate,
»■> .iţ,' id c.. (osul cicatricial.

M m p tn tm s
i ; an v rism u lu i arterial se caractc.
. . . i m ici furnoretc, localizată pe traectul
!» calibru marc sau de calibru m ijlociu.-
i; in mn<l lent şi de obiceiu, prezenţa
v .r . u cel m ult este remarcată, dato»
^ Uftri m ic i t<?nc local?»
fo rm ă rotundă sau ovoidă cu m arginile re»
ţesuturile învecinate de care nu aderă,
•c i’ r ; are •/ consistenţă moale, păstoasă şi este parţial
; ? ilă. >o poate constata adeseori o m obilitate în sens trails*
r ; fiin d din contră im obilă in sensul axei longitudinale
"d u - (!(.* m em bru la care nivel este localizată. Prin pal*
■ e w î.’ uţia două simptome im portante: p u t saţiu ne a si
 Y PA TOLUOIA i A L i i W SA M i i i A L

expansiunea tum oreL Pulsaţiunea constă in rid ic ă ri ritm ice à

tum orii în timpul sistolei ve n tricu la ri, rid ic ă ri ce sunt sincrone
cu pulsul, adică intăr/ie puţin contracţium lor ve n tricu lu lu i Această
întârziere este cu atât mai pronunţata, ou cât anevnsm u! i ste mai
distanţat de cord. La nivelul anévrisme! r artereL r mar; cela ua a
gâtului, pulsaţiunile se produc in mai m ca f i
pulsul normal aortic (François Frank). I i « o m - nisi k M l rat pe o
artei à mai in ireptatâ . , u $*• fa i:
timp. Când anevnsmu! e superficial pulsupu:
şi vizual.
Expansiunea anevnsm ului o.e; ' cu p ; vjţtunca. Insă
diferă de aceasta din urma prin ripnd > ; . ată { rr.tr
creştere mocnentanâ a ’.o lu m u lui h in o iti j i nu numai p c ln tro
ridicare a ei.
La auscultaţie in dreptul tuna rii ^ p o * v ide: pa un suflu
intermitent perfect cu puUaţtunea şi expansiunea
acesteia. Este deci un suflu sistolic ! ! r r • ^ u î i c o - v •!
ceva mai scurtă, d« . >( silenpui c -r - ur... \zA 1 v r o ' u . i ci •
depinde de mărimea o rific iu lu i d» . : ar» ‘ mtr* arteră
sacul anevrismal, el fiind cu a n t it . -rtî?
este mai strâmt. M axim ul d» int : '* tr i o uni»* :
nivelul gâtului anevrismal. » Io i : pt du
este localizai, hl nu s» propagi ‘ »ùf h A d t v n g l delà
punctul unde Işi are origine.. In dr ; ful 5- : . : f ! •'
pe arterele mari se poate fiercej
fiecare suflu existând <♦ mica pan \ V -a * i • *■
produce in momentul când sângeL* din : al -rm-v?. m d rrjlu \
în arteră, in anevrismefe fu.nh rm» suflu: • n '
pe o distanţă mai mare.
Prezenţa anevnsm ului pe li aedul u ' un-o- ;•
alte simptome îa distanţă \s tlc l pulsul artei- ; ; ; •’ ' '
este mai slab, uneori chiar im perceptibil
întârzierea pulsului, constatat! ttu p r fl irte n
port cu pulsul arterial din partea opusă este : .cm :, o m u
valoare clinică, deşi această constatare este dificilă , otâr :
fiind dc un mic fragment d in tr’o secundă. Prin com prim •
pătuiui central al arterei pulsaţiunile tum orii anevrismaie uicc-
l i p i , expansiunea şi suflul dispare Prin comprimarea capătului
periferic dimpotrivă aceste semne se accentuează
 / • i f i )U >67 i AR Tà'Rt'LOR »

Din p un ct dc ve de re su b ie ctiv anevrismul produce foarte

,.lUline tu r b u r â r m ai ales la început. Tumora anevrismală de di.
mersium mai m a ri provoacă d u re ri, sensaţie de greutate şi de
jiiiorfoală ia n iv e lu l m e m b ru lu i precum şi un edem, datorit corn.
presiunii ve; < o nco m ito m cu dcsvoitarea tum orii pot apărea
paraltiii, care put fi c o m p ile f l cari pot fi insolite de nevrite, cu
tabloul l r dureros şi tu rb u râ ri trofice simultane

C o K u p Ilc d ţiu n i.
A tiv v r> •; amt v\ evolueze fără a interveni in
aud acti\ : \ t.-.tal p rin moartea bolnavului. Ane-
vro a u le nr : ; Cvunplicaţiuni p rin compresiunea
Bl organ im p o rta n t ca « to ia g u l, Ir • bronchtlle, plămânul
: ‘ r.d . , . : T t< compresiunii, pot fi mortale.
- 1 or . pr tr .
^ de eroziune lentă, coastele,
. ma rM r * .«
, v \ până la măduvă.
^ m p ln c n .< . c« ,i m u frecventă Insă o constitue ru p tu ră
' : ...î • , t.ie» i.i n ive lu l pielii, mucoaselor,
. . . . • •. :!.!î . i ■usă viu în tr’o
N ,, er
ri.p m n anevristmile in articulaţiuni.
: ! . . imiSt ru p tu rile anevrismale, care se
•
. î î :. *î , > u la n ivelul pielii. Lie pot fi
: i u n prin care se revarsă o mică
V !‘ ... r ‘ . v - iu i onuinieaţie cu punga anevris-
-m h>t.i t ’ănd ruptura sacului este mare
■1 ii .ii . considerabil, care poate pro-
’ mr u lu i prin suprimarea circulaţiunii
.if« m em brului. Gangrena poate fi
^ nb, trf< r ilo t t arc-şi au punctul de plecare la
8*v*luJ a c u lu i a n e vrh m a l.
: ; u lii pot li precedate dc fenomene ine-
: ( după detaşarea cărora se produce
; îur ; .uit-vrism ulm poate li precedată în multe
dl unaiorii. /n fla m a tiu n c a sa cului a n e o /ism a l
- ' : Tumora anevrismală creşte, devine dure-
' . u G e s u ia iap* rem icef edemaţiate şi calde. In jurul
r p r d u •• de asemenea o in fillra ţiu n e difuză, care in
ură: . :uu. d fluctudjiune. Când colecţiunea se des­
fac. ; ?s. r: r ; Jupă massa de coaguli sangvini urmează hemo*
ragitî a. : jn c te ris tic ă hem oragiilor arteriale.
 PA T O LO G IA VASDLOk > \ A G i / \ .

Diagnostic.
Diagnosticul pozitiv al anevnsm elor arteriale v .5 bazează p*
localizarea anatomică precum şi pe celelalte semne, a pulsattunea,
expansiunea şi suflul constatat la : a »Iul tum r.-
A rteriografia c m ijlo c de diagnostic «ţ
dă indicaţiuni preţioase mat ales in ca /u rU * ur. -
nice nu sunt destul de evidente.
D ia g n o s tic u l d ife r e n ţia t trebue tăcut ,r î * v ; c,; alt-.*
anevrisrae.
A n e vrism u i art< rio.vvn r. prezintă h pat pape (n- u n it ui v i.
brator continuu cere *e propagă 5: -.-uprî \a :-.»*! r : imediata
vecinătate. Suflul i m <- continuu î i \ r> ■ i* vv *. j v
când el este interm itent in anevrbuieie In fine, ta ane*
vrism ul arterio»vencs v, 2.. dihru» si arterele, semn
ce nu se observă in ancvr t'tu u l ::n r v!
A n corism u t cirso id t.u dă mipr* o m ic*,
Suflul lipseşte adeseori sau când . ţ r . mică.
in iurul tum orei )rs id • vă lilafaic f i
fluctuuusc P rin »mpr<‘dun 1 <::.•! Im p o s ib il
să se obţină d is p a riţiu iu a p i :ţ c sc ohilnc
foarte uşor I an» vrism e l a rn -ru i
Angiom e fc Tumor » augt*m u in i I ‘.caut*»
congenitală şi invadează d *T<: . Anguanci*'
erectile sunt animali ru i» *o ri •! ; î" '. : g.t mffu- o prt<Yţn*
cu totul excepţional
Diagnosticul dilerenti«dtr» bu. ia c
Hcm atom ul pulsatil, datorit ruptur i r iMum*ne * a t ir f o .
trebui diferenţiat mai ales de rupturile • o
inului. Diferenţierea se face din antic
inului, precum şi leziunile dc ento/uii, » ». ! : *•!»•* c-.niiu*-.*.
semne de orientare preţioas*-. An.» vrismo: • ,.:i . c . ' 1 ’ -
date adeseori cu abcesele D o .;;.:.'. D u p u id rt'r / V
chirurgical anévrisme infectate fie rg n u t n .■ - >
al carotidei, crezând că este i!m vie *v
Diagnosticul este - trebue să recuri» ^î» ::. r‘ ‘ . -
intre tegumente şi anevnsm se : Urcpun. ; abces
cedentele comemorative constitues m ; cure » : .t r u v!o
in astfel de cazuri.
Infecţtunile cronice, ca abcesele rec situau- : veci lătaie.»
mevnsmelor, pot fi animate de pulsaţiun? l:le nu prt ■ :

■* ""*"■*mml
 l ‘ \ T O L O ( il . \ \ K T £ R £ lO k
61

; , . j m iÿ i'J n île exp-.v Mune şi nu sunt reductibile, pânà când

" i'Ü r t f H " -'1' 1 ,,r0 l ' u ls" u j •s u m d0 t,b i« iu partial reductibile,
t î jn ie le s ililifie e . situate in vecinătatea anevrismelor, pol
___ u Lipsa de expansiune, ire d u ctib ili.
It
iţUM (gr, ; ; cu n 9* rm cfm w m e m a m pozitiva stabilesc diag.
. .
I urn r ? game şi sarcomete prezintă mişcări de
jlş ţl-i:: • : ■ x; v îi;:\ .-u intensitate foarte mare uneori. Suflul
’ ; :. ; ^ - : ; 1i . c.e ; i !: cma intensitatea
r . : ' ‘ ' in d ic iu de diagnostic, ce pledează
fH-ntru tu m o ri* In tr * vriameJe de v o lu m mai mare conţin
. : :;.u r: m l > * • d: i g u li cerc maschează pulsa|iunile.
D e a ltfe l d c iv o ltu r c a rap cază pentru tum ori, precum
s ; ; e , • umăr după ce tumora a ajuns la
d r it.r c l; tum oare este im posibil să ob(inem
mpresiunea capătului proxim al
al artere).
P fo g n o s fit .
. < \i -riiria le o te totdeauna grav. Vin*
■; :.t » ; :< . 5: . j i .rea in desvoltare a afecţiunii con*
' «’ ; Ie : ; 1 dezvoltare şi la ruptură poate fi
considerat* o» regulii
I r «statuent.
... : i:>ît lîh( eiieigii* trebue să constitue
; .: ! .. t i.n l in luate anevrlsmele arteriale.
n î .'}■ ( u l.iri'a anevrism ului după acest
ale arterei. în urma tra*
!t’ 1 i,i\u ra l)ii starea generală şi locală a
•!{. I, <t ir in.îi bune condiţiuni pentru

h iru rg tc a l. Metodele dilrurgicd preconizate

;. l u i iricrial, pol fi grupate in două mari
urmăresc %ă vindece anevrlamul printr’un
* . ir ii spontane, adică prin provocarea
, n r î teului şi organizarea ulterioară a
r. ai! s opul de a 'ic(iona d ire ct asupra
•sm u iu j însuşi.
grupă teropeutlcA lace parte lig a tu ra arfe/ialà.
; ii na deasupra ane vrism ului - între acesta şi
 PA TOLOG IA l 'A S t'LO k . v l A o 17 A /

cord - aşa cum a preconizat»^ A n n tl la 177C, H u n te r preconi»

zează ligatura deasupra anevrtMnului. nsâ mai s iw lăsând intre
sac şi locul apiicaţiunn firu lu i el puţin «» co la te ra l* S că tp a
aplicà ligatura şi n u sus
Ligatura poate fi aplicata şi dedt v riM n u fo i A stfel
Brasdor aplică firul n n c v ; .mevrtsn: i i '.s n în j; aplică firu l
sub anevrism, lăsând ramură colaterală intre Ppaturâ şi sac.
Prin metoda tigatunlor >e ohin.t u:ic-,ri \ :r.d* a riv is m u lu i.
Dacă endotrhui sacului cmc : v Iu ' rcstalv*
lirea circulaţiei c jele commué să c irc u le la n iv e lu l

ne v *
Smhrm» ■.!# •:* *» •-
1 M< t «J» A * m !
2. Mateé* IU«i«
Mitinla Vk
4 M»«i i»
» A n«*i ...» * * . *

sacului, v kd( m
tervenţiuni periculoase prm faptul ca p r u \. v i -s: ■r , -
M etodele c h iru rg ic a le d lte c ft constau ; .
■iprima tu ita v a > u v
dente; şi 2. operaţiuni ce urmăresc suprimarea >.v; ; .
cu restabilirea continuităţii arterial*
Inciziuned sacului (metoda Iu: Ar.U n dus-, pr* cum v
pared sacului şi a segmentului arterial respectiv, ;-,_ • .,
P ur m ari, constituesc operaţiuni cari distrug • , u.\ c. s v . .......
vrismal şi porţiunea corespondentă c ir:*:....
 PA rO L O O /A AR TLRt'LO R

ïix tirp a rra a c u lu i este metoda cea mai bună. Ha evită apari,
punea re cid ive lo r Prin extirparea anevrismului sc suprimă apoi
ta io ru l tM inpresiv. care provoacă paraliziile nervoase. Acest pro.
eedou expune, in mod exceptional, Ia complicatiunile gangrenei
«D i'ltvt
im ixh ine a sa cu fa t d a e a iism ă i se face după aplica(iunea a
uv \u\ e ; »î :ri ; • nrură. deasupra şi dedesubtul anevrismului. După
•îc«a>!ă . • M vî: e :re ; s obţine prin granula^une.Procedeul
u :nai uul.v \ decăt in anevrismele supurate.
2 M et :r;nire.sc suprimarea sacului cu restabilirea
o f r:* r i ; i - "îau in procedeele:
E ndo- . • < a p rin care se deschide
s; s > -, L\ v u artera precum şi cu ramu«
f ' ^ ■ --N r.il p> r o i arterei fund respectată.
\ < c : , i> ::$tructithi prin care se caută să se
. « . . :• : Mjfurănd parte din sac in jurul unei
• '< 2.Isa te :» rar m i n o r u l arterei.
lă iâ um h . sutură circulari, 3i, In fine,
O tc /c a r ftr id ft 5) œnodsc-

it«,/ t iit t it « >.

’ • : U . .a rtalitatc operatorie de 18,94°/,,.

> . 1 1 *. a ... , n r eşecurile In l l2°/0 acazu»
' • • ( o . . !«■ ve.;. 1 . ; m t \ m. intr u proporţie de 3 ori mai
«x iirp ă iit al lut P urm an. Din aceste
. r « : utibz.it toarte rar. Metoda işi
\ riMuele mari, delà baza gătului.
...■■.:« ; ?; ii.« f..de|i- directe : metoda inciziei
îu.evnsmele supurate. M onod şi Vanoerts
: cari s’a aplicat metoda Incizii, 33
; * ' mpheaţiune de gangrena. Metoda ex»
rt ibtate dt 8,33%. Statisticele mai noui ale lui
i mortalitatea a scăzut la 0. Rezultatele tardive
fra i bune Inafară de ca/uri rare de gangrena,
■• r v .1 ::;fr u propor{ie mai mică de 3°/0. Statists
‘ './.'/n.s îMjpra rezultatelor obţinute după opera»
.r : n. rafn sunt foarte încurajatoare. Mortalitatea
gangrenele sunt foarte rare. Rezultatele tardive de
o*- •’ . sunt foarte favorabile.
 PA TOUH j IA VAStSLOê* >A S i i l '* S

F A N EVR ISM U L A R TE R IO -V E N O S .

>ub anevrism a rie iio.venos se uţclege stabilirea put. .} iV< i

a unei comunicaţiuni permanente mtre o arteré *i w nâ.
Anevrism ul a ru r: «von : i f, .si euneseul ca » : f ;f *:
bida in cursul tim p u rilo r.
Abia fo a rlf târziu S enne i l lace > de scriere cbmcè Vgâ*
n i <5 eu un e n •ib a tm t A u k r u i •
vrism arterial, deşi descrierea clinica corespunde exact tabloului
anevrismului ari r; o.ven< s
W U fam H u n te r prin lucrarea : : '
^ ra noţiuni ear. contribua i.
lucrdrlfc lut lin » a < lô r * , p. l k U k < ^ apo i r*f» r l ‘ "
Monod şi Vănnerts la al X X iblea C o n o r» tr* « * * * de ^
^vr&tnului irfefio*
rurgie clin 1^09, v i f . .. nplet. ; ‘ I ;
venus.
uJ uMM**' U f
Frecvenţa marc 1 afecţiuni- -r* * * *"
şl pul
m ultor autori *4 consacre m e tw * " #• PüWl
O tU tr l v>
ţ™ ’ : i «tam a ji( I
M û kin t «Pol L ertcfu G r t g o in
I tio ln g U 1.
u rilo r* ^
Anevrism ul arterio*veh<>-> « si. r . dar H»
natura traumatica Sunt semn-din-
cazuri mai puţin n u m e r o a s e
Frecvenţa I >r in rapoit cu ali* -* u * Mţt am vr b * * * J‘
50-55% dupa K iittju ; i v M i- V /v -
’
Plăgile prin arma e. i.>. . >n-:
rccvenţa lo r ^
venlà a anevrismel* a ,ir tc r io .\.n > Pro*
mult mal mare m tim p dt răsboiu deoftt
ari ţ^ * *
ectilele de calibru mic cu •> torţa mare *v [v inbrclor.
voacâ plègi de dim ensiuni m ici Io ţesuturile
a rte rk>
favorizează producerea phlp'Ior vasculare - • ' '
1 nume*
\cnos. In special pldgilu „seci* \a<t uiaiv " '
roase anévrisme de acest F î
In tim p de pace, un mar- număr de unew ,v:r‘
oase sunt produse prin plêgi Miale sau înţepate.
ism ului
arterlo*venoase spontane se produc In un
ar fer; d aderent la o venă.
 PA T OLOGIA AR TERELOR 65

Anatom ia patologică*
După evoluţia anatomică în anevrismul arterio-veîios se pot
■distinge două perioade (Grégoire, Mohdor).
P rim a perioadă se manifestă prin stabilirea comunicaţiei
dintre arteră şi venă, care se poate face imediat, sau mai târziu,
datorită interpoziţiunii unui hematom. După ce comunicaţiunea
s’a stabilit, urmează o reacţiune de apărare (Grégoire), manifestată

F IG . N r. 5.
D ife rite le v a r ie tă ţi de ane vrism e arte rio -v e n o a s e (după B r o c a ) .1 e
a) fie b a rte rie ;
b) ane vrism în c h is ta t in te rm e d ia r;
c) a n e v ris m în c h is ta t venos ; —
d) ane vrism în c h is ta t a rte ria l.
'Schem ele subjacente in d ic ă se c ţiu n i tra n s v e rs a le la n iv e lu l o r if ic iilo r de com u n ic a re (D upă Lecène).

prin proliferaţiunea ţesutului conjunctiv învecinat ce invadează,

elementele anatomice înconjurătoare şi care reacţiune nu. regreB
sează decât după ce, în locul com unicării arterio-venoase, s’a sta­
b ilit continuitatea endoteliului vascular. Perioada a doua, sau pe­
rioada anevrism ului adult, se caracterizează prin leziunile d efinitiv
constituite.
După m odul de comunicare stabilit. între arteră şi venă,
precum şi după existenţa şi localizarea sacului s’au propus mai
multe clasificări anatomice ale anevrismelor arterio-venoase.
A stfel Broca face clasificarea următoare : *
a) Comunicare fistuloasă între venă si arteră fără alte leziuni
parietale. Această formă se mai numeşte şi fie b a rte rie ;
5
 CC PA ro io c i .4 i î.V . L O S 0 \ . \ U 1 ; V

b) Anevrism arleriovenos cu sjc interm ediar. în aceast :

forma comunicarea dintre artera vi w r i se t.-; •• p rin interm ediul
a c u lu i intrepus intre ccic dona vase
c) Anevrism închistat erîenJ cu sacul ?• calic at ?e trim. hi ui
arterial ;
d j Anevrism închistat vene- ce prezintă ddjtapa > n uleia pe
trunchiul venei.
S'au descris apoi şi alte varietăţi anatomice. nu:.'* u n i complex.-*,
G rc g o tn clasifica a : . ro -; ., i * s ic o .% r; •*.
1. fistule arterio*v«nodse car - - : : . î, «;.*! Ir •. u : . ; . *; In
2. varietăţi complicate ale u. : tu m o ri va v u b re m general
unice, mai rar dubli», cure o ?- :«•* i h % }?.*.:•! ;n urm i tr.ru:
exces de presiune, au ar Ura, a *r. • •. o i m ti ; ;l
traumatismului diruce/ă tratau*.-a * • , : •< u.dch :•
taţi întâmpin ne in « ursul c t c
Mourc Intr o pubheaptn • re * 'â ; r , r r tui I - *oh* ar«\
1are tinde sa grupe/.»: dnevm m o* r . • - oo ; *. t
de vedere anatomic, . at i ; e .
Examenul histologie al : o i - . . c r ru-r; ■.*,«: v< »r i
că sacul an»:vreunul este o,» i cü v v • t I* -
din (o u l conjunctiv. A. » r u rv \ * « .'• * -

rită în intere ? de un tr.-t

proîiferaţia end tehuiul v . a
In anevrismele ar 1er i u » \ e { u . • • u • u.i hijtl«jfciftlc|
i ste acela al unui anevrbm art. r <-nâ
Caracteristu m leatul >m •
lipsa le ziu n ii r de endo»\ ; cuiartn *o t
niciodată coaguli san.ţvini m mt. • »: î . d
Vasele prezintă m o d itu an • .e
nouilor condlţiunl fiziu lo o iiv la . ■ ,
A rte ra este dilatată In partea . \ pr. v.ec.aiă 1 \ ;ovm»*
flexuoasă. Peretele artcnal p i . . .v,:\ >c.u
zintă m odificări m ult mai constante ie v- :H ă
peretele loi devi perii
a stratului muscular. Se pent. ;
coned (Delbct).

Pdtogcnk*.
(Comunicarea arterio.vcr.ouNi se p.*ate >:
P i se poate face in mod direct, sau p r :■ c iivhr.! o
 \ t u l o ü iw \ r tu r elo r

n |r< r u s ' in ' in ^ ( f c ! do cazuri ia parte la constituirea

: ^ nî‘ '7 • r - : 1 • ■ '.r - :! războiului din 1914-18 s’au văzut
7 „ i , r : i .• r - « M i t o municarea arterio.venoasâ în
P-V;! w j 4 - z lK \ A lte o r i com unicarea se face m ult mai târziu
jtvurî* ^^ n um ai după lu n i sau chiar ani de zile.
. t*a x»»-
' uşurată prfn faptul că sângele
. osie > / torsiune mare, este atras
Vf
w r v i . io in te rio ru l căreia tensiunea
d u i ib ll şt p a Dt al leziunii este men*
ţinut......... .
p rin »««-•** tel . lu i vaselor lezate.
: ; r \ i : a comunicarea dintre arteră şi
• : ‘ sau plăgi incomplete vaseu­
se stabileşte Jupa căderea
V..-; u n t al, la n ive lu l plăgii incom-
' â vîi p ro ie c til sau de corpul
- : : vel atât artera, cât şi vena.
' :\ . it part* până in cealaltă, le-
■: j le li supusă la rândul său
: u tere sa complet atât artera,

I i/ lo t n ^ t a p a t o lo g ii a.

:! a in s ' n i anevrism elor

p i i ln i d in cauza in te g rită ţii
i a < u! îţii. li in g vin e active, recent
; t tea lir in ă r e i tco m b u su lu i intra-
<? l 'U fe b ilia ra com plet artera.
: : extremitatea lor proximala şi
rt • l<a distal a Venele in schim b se
. a pereţii lor se îngroaşe,
ee <*te dintre arteră şt venă se stabi-
e : .ri provoacă repercusiuni asupra
Ci'lf 4

t-abihrca c» anunicârii arterio-venoasă

•
’ asuprd, cat şi dedesubtul fistulei.
• t venoasă creşte şi această creştere
cm-, u Mt va lvu lelc venoase, care segmen-
u ; ' v. n s sunt intacte, sau sunt deja forţate
naret G régoire}.
5*
68 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

Consecinţele acestor m odificări provoacă o scădere a ten»

siunii arteriale generale, cu accelerarea compensatoare a bătăilor
cordului şi un puls cu amplitudine mărită.
Dar cordul se adaptează la nouile condiţiuni la care este supus.
Prin contractiuni foarte ample şi mai frecvente caută să atenueze
pierderea sangvină, readucând astfel tensiunea sistolică la normal.
Tensiunea diastolică rămâne însă scăzută, datorită răspândirii
massei sangvine îm sistemul venos. Se produce astfel o divergentă
între cele două tensiuni.
Cordul, după cercetările lu i H otlm ann şi Stofa, reuşeşte să
menţină încă pentru câtva timp o tensiune suficientă în artere,
datorită m ăririi massei sangvine. Această stare de compensaţie du*
rează însă numai scurt timp, căci muşchiul cardiac supus unui
supraefort se va hipertrofia. Cordul se dilată. Dilataţia interesează
atât cordul drept care primeşte un surplus de sânge - cât şi
cordul stâng care face efort să pompeze massa de sânge prim ită în
abondenţă prea mare.
Aceste consideraţiuni fiziopatologice au o importanţă consi»
derabilă, deoarece ne. explică de ce intervenţiunile chirurgicale,
făcute în faza turburărilor funcţionale cardiace, sunt susceptibile
de vindecare, pe când leziunile de hipertrofie şi dilataţiune care
caracterizează cordul „forţat*1, persistă şi după suprimarea opera»
torie a comunicaţiunei arterio»venoase (Leriche).

Simptomatologie*
Debutul boalei este de obiceiu insidios. Plaga, localizată la
nivelul membrelor, în aparenţă pare să nu aibă nicio gravitate
specială. A lteori, după plăgi prin armă de foc, se remarcă dispa»
riţiunea pulsului la nivelul arterelor periferice fără semne de
hemoragie mai importantă. Aceste plăgi „seci“ arteriale dau naştere
la un suflu continuu, cu accentuare sistolică, sau la freamătul
vibrator, care de altfel se observă numai foarte rar chiar delà
început. După o evoluţie de câteva zile, alteori de săptămâni,
sau chiar de mai multe luni, urmează perioada de stare.
In această perioadă bolnavii au o sensaţie de frig, alteori
de căldură, la nivelul m em brului lezat, ceea ce se explică p rin
turburări în regulaţiunea termică a m em brului. După eforturi
apare sensaţia de greutate şi de amorţeală. Sunt semnalate de ase»
menea dureri trecătoare care se confundă adeseori cu durerile
reumatismale. Datorită presiunii venoase mărite, circulaţiunea de

C
 P A T O L O G IA AR TER ELO R 69

întoarcere este jenată şi astfel, după câtva tim p, apare edemul,

care este d u r şi care u n e o ri se accentuează aşa de m ult, încât
provoacă adevărata elefantiază. E dem ul este de obiceiu mai pro*
nuntat la m e m b ru l in fe rio r, decât la m e m b ru l superior. Tegu­
mentele au un aspect cia n otic. In ţesutul celular subcutanat venele
apar dilatate.
In lite ra tu ră sunt semnalate totuşi m ulte .cazuri la care simp,
tomele funcţionale au lip s it com plet.
La exam enul o b ie c tiv p rim u l sim ptom constatat este fre a *
m âţul v ib ra to r, sau „ t r ib u l" lu i H unter.
Acest sim p to m este în acelaşi tim p ta ctil şi a u d itiv (Delbet)
şi se compară cu sensaţia de „toarce p isica ". Trill.ul^este continuu,
dar prezintă o accentuare sistolică. La auscultaţie, în dreptul le.
ziunei in iţia le se aude un suflu p uternic continuu, dar m ai accen.
tuat în c u rsu l sistoîei. La început, aceste semne sunt de intensitate
mică şi localizate în d re p tu l cica trice i in iţia le , având intensitatea
maximă totdeauna în acelaşi loc. După un tim p de evoluţie,
atât fream ătul v ib ra to r, cât şi su flul se propagă la distanţă, atât
în direcţiune proxim ală, cât şi distală. In anevrism ul localizat la
m em brul superior, sgomotele se propagă până la extremitatea
m em brului. La coapsă su flul este foarte puternic, însă el nu se
propagă deasupra arcadei crurale şi foarte ra r se aude sub n ive lu l
plicei poplitee.
In anevrism ele ce rvicale şi ale e xtre m ită ţii cefalice suflul ,
este perceput de b o ln a v şi provoacă o stare de nelinişte per.
manentă şi in so m n ii grave. Semnalăm că originea su flu lu i a dat
naştere la m u lte d iscu ţiu n i. Chauveau atribue originea sgomotelor
vasculare v ib ra fiu n ilo r massei sangvine însăşi la n iv e lu l o rific iu lu i
de com unicare arterio.venoase.
U n alt sim ptom im p o rta nt în ane vrism ul arterio.Venos îl con.
stitue dilataţiunea ve n e lo r sub n iv e lu l a n e vrism u lu i şi m ai ales
pulsaţiunea venelor. D ilataţiunea venoasă, precum şi pulsaţiunea
lor este un semn constant ceea ce face să aibă mare valoare d in
punct de vedere diagnostic. Dacă ane vrism ul este localizat super­
ficial, adeseori se poate constata prezenţa unei tu m o ri. Tum ora
prezintă caractere pulsatile şi m işcă ri de expansiune. Aceste m işcări
sunt însă m u lt m a i reduse decât la a ne vrism u l arterial. La pal.
paţie, tum ora are o consistenţă moale, şi este re ductibilă. In dreptul
acestei tu m o ri - dacă ea există - se percepe la m axim um atât
suflul, cât şi fre am ătu l v ib ra to r.
 il .
t
a
p
og vţNl ; ' V -
v ... .____________'
|<,-s -r>e s .j ;.î >u>oeptib:D de a î; tncvDfn -p-
ţ te cornele C o ..'
. ;1mr < arterei. A - i ‘ i. ’ - ; r.i.*.
' cxfrcttat* po - P i ' " 1 P1 " " '" * 1 ! i .'- ''' “
froamâlui C ••'•;:•> " ■• ' s i ...... " "n :’ ,V1

u„i:, anumit iotromcn».

cu U instrument -^ c* ;-v . ........... ...... ...................................
f . mt* AOfM
fistulei do. cor..w • ’ " ' ' 1 : J '
s.;nvt a fost d e scris de îcrricr
\m examenul general vc cc : >ta(A
riale deasupra U ru r.ri V ■ •- r '
brului. Ţer-oenca w i.-.>csâ >te •
Din partea cordul-m ‘•e om>? i i \
ce se manifest* prin dispnee ta elort, « W â lV c*T >«
tana, sau \ r v*. t oa prin ,■ i!K<I « f l f f t l d
vri sinului
La dusculataţie se aude un i ÏU *31*
iar iu ortti«car<Loflr»mid s* t? : v s^îrctW^ &t> U-î-til

Evoluţie.
Sau publicat rare cazuri 4c rtfKM
Pozzi, etc In p. : r.il i; \ : î.i
lent, dar ţ n o ; . s iv . I tun--t t
se poate desvolta ^i complica o i o i
Turburânle funcţionale y mat aL■% ##
*/ k>li
mult in cursul vuluţi» i. Din ? • ' i-
efort compensate la început, D i
mod lent asistolia.
Complic dţium .
Ruptura anevrismulul este n c^mp'o-
foarte rara. Consecinţele ruptei
anevrismulul arterial vezi -v. • vns.c, ;■
• -
sunt posibile [Grégoire), Ele se pot
pulmonare, cât *i la arterele ;V (ifertce
Complicaţiunile cele mai irc, v. >( . . , ...
turburâri circulatorii (edem, cianozA}, lu rb u rtr sensitive
m otorii etc.
Diagnostic.
Diagnosticul anevrismulut artcn .vv . ■:
zwtâ simptomelor clinice descrise
 PA Ti '/.< >G! ' A R T L 'R h 'L O R
71

, - -, - > U'U-\,'i I s :mnel%- clinice in stabilirea

j>tîCUlUl<
JjâJÎ1
O to fr* « ekW të varietăţi de ane»
: ’ •' >' A -s e u dneorism ut cirsoid,
cv>tă îrcamăt vib ra tor şi suflu con.
ou', o sivii e. In vecinătatea ane»
rtouu
r:-. ."4 ie sunt dilatate şi flcxuoase. Este
vflsrt
;: i ’ iuu j sau pronunţarea freamătului şi
imp°
suflul
e ; u dintre ram urile arteriale, ceea ce
9 ■ ' ul oi terio«venos. Anevrismele
yv r . iv v ii p u ic a păroasă a ca.

*' . • ’ r u p e r e a de tu m o riilv erectile, care

, . ; o A stfel este sarcom ul tele.
; - iu. to ru l d ife rit al suflu lu i

.. v : . : ; ; te constata şt in com presiuni

.. -r: j , * d ila ta ţlu n i vasculare ce
î: . sx -late pe sim patic (Leriche).

! 11*» f i n s ( i t .

p rogresive şi a com plicaţi»

\ r e n u lu i a rtcrio .ve n o s trebue
5cra( cq (tin d juif ■.j j
să Iii de asemenea toarte re»
• tr« în"* şi a tu rb u ră rilo r cardiace
>***, <4fc d u c la asfcfolk».

f * S ta u u 'tit.

iu v n ^ in u lu i a rtc rio -w n o s cuprinde

M e to d e p a le a tiv e .

‘ ; » m.t-.Kla A n e i sau H u n te r o. dat rezul»

ktura rtere! deasupra şi dedesubtul sa»
u ore n ic iu n efect.

M e to d e radicale. Ele constau în :

fr a p id s iu p lu rid ig a tu ra . A re in d ic a ţiu n i foarte

Pune u n e o ri la re c id iv e .
 PATOLOGIA VA Sil LOR M N o i , V

i xtirpatiuned segm entului vascular, preconizată de D e 'h e t,

OAinczf/c, Leriche, este o operaţi.-.ne * arte ut-.l.’j şi radicala.
Operaţiunea se executa ir.sâ une or: :! o expun,* h t-Inavn la
hemoragii şi gangrene.
Undo*aneorism?m jfîâ - 'iu Mat

c) Metodele conservatoare.
Aceste m ettre urmăresc r e s p e c ta a : v r ’ -;- arterei. Cea
mai simpla operaţiune conservât •«re i ’u r : a* : . n * d e
comunicare arteri< «ven-< ( O n g o i n . V'</ ’ •
Alte procedee surd.
Izol<m\i oase Ut t si s u tu ri -~.u . . •. t * -, ■.*. .
priveşte vena. ca p itc ii M orduaui
Sutura trânsoenodsa \ • r t .. u te ru l,
urmata de ligatura venei / W j/ m , ‘ / o
Sutuni a rte ria li tc m ilta ş te rn u :. ; h
H e/ultdte.
Metoda lip itu rilo r a dat r< ult j th v o ra u<\ V. • ,
turilor quadruple, deşi le ; r- ? .in u iţi r r ■
nu da rezultaţi pr* a hun .Vet ■ . ' f %
cidive M ow ni şi 1'annerts ’
céri, 3 compllcaţiunl de gangrena r* U-
Extirparea segmentului d u ‘A t e d r , - ; v ,,.#
tica lui M onod si Vanoerts *e cc w K I I d in 117 operaţiuni. 110
vindecări şi numai douâ .. ir.pli q t-
Celelalte metode conservat t. ' / t
dicaţiunile lor sunt ma r.-strAi1-.

( i ANEVRISMUL CIRSOID.

Sub anevrism cir-- ni, : ţelegem o \ ■

terinţa la pielea păroasa a capului şl la e x tre m ity
superior, manifestată prinţi comunicare »î,t r. .
şi venule sau chiar Intre capilare.
Afecţiunea constitue dc\ ; un intvi mec. .u . n * v XnsuiU I.
arterk>venos şi angiomul „roşu" mtor-al
Primul caz de anevrism cirsoid publicai , j.r .
şi este datorit lui Vidus Vidius.
 1Ţ O U H il \ ARTlRELOR

Hcy -r- >bL>ul c in 'u- d afecţiunii pe care o de.

p r ia a iü ü o m n r t cu angiome. Această confuzie
a f’ I c ^ in tratatul lu i Hogdson. D upuytren
p§toQPic nUo iire a do v a ric e arterial, C ru o e tth ie r pe aceea de
^ uni; ; ^ n d ^ c i 9X8 apropierea afec-
âI*\Tuw lîU .v r ,şm u l a rte rio v e n o a : n acest m otiv, propune
î:t;> <v ^ r.e v rl> -i cirs o id .
•Y.
iîv<
L u c ră ri
. . a \- ( iiKseîin, Brvcâ, Lefort, Kôrte
>nt \ cursul tm ip u lu i studiul anatomic
C lâ ir

I lio lo ^ ie .
j î :r* varsta de 14 şi 20 ani
pubertate, sircin ă , turbu ră ri
jruait' vî ab*o|iun» » .irdwcc
! ... n a ic e i mai im portanţi
n e tio lo g ic i
' c v ris n e le eirsaide apar in
;y :■-> entiv argiom elor. Această
; . ' U mgiumole arteriale ^roşii- ,
ir< • face comunicaţia
,s au ( bs i v al şi
un >t* uim ite - ă evoluţia cir»
' • t înainte de naştere.
e r dezvoltate după contuziuni,
, m m|a factorului traumatic.

A n a to m ia p a t o lo g ic * .

. m intă : nfi V formaţiune lum o-

! :i ,u; i ste formată din nenumărate
Id^rm e, reunite in tr'o reţea complexă,
aemenea v«ae voluminoase, dilatate

ir* f.e n tă a anevrism ului cirsoid se ob*

•- . ; ; • .■ ; !■ - ! la m em brul
îa n iv e lu l v â rfu lu i indexului).
A f *rfp j ,
■m*-\risine < irsoide in regiunea laterală a
şi S im m onds la vasele encefalice. N oi am
iui peretelui anterior al axilei
;* A4 r a i ( >i ■<4 r 4 _w/ju w x \ a <; i v a l *

Tumora anevnsinala la s. . . ro vopuctui unui ; sut ca­

vernos; astfel N- .observă - t:îic îi v .- -ui-tre s. - u turnîe.
înglobate foir'o massé de ţesut
muit dilatate.
Din punct de w d e re hist- u g i. * i/:.: l
au pereţii mult rca. M /'ţ.r. X - : ' o ; v .•* u
a elementelor elastice şi mu- Jure \ t U -. t : . . : Iu me.
vrismcle vcclu, peri t-rie art-Tial : v> . ... ; n u - hi-r >.
acoperit de un nd -teIm iu nud ; r; ... - : .. >: ! uni
de endov ,sculare a Venele au per- pi ’ ’ 5 prcsmi.! -
hipertrofie a stratului no.-, utar /.ut ; u r. ; .uu .1.': u - u Iul
leziunilor k niuaXto n,d;« . - A r u l ; » : - ut-«
rial şi - i v , , . - T» r r . : < /. • r* • • •
c«»rea indirectă nare <cl- -i - >■ . r<. o .
înseşi capilari-li dilatate, exista . - ■ ■■• r:t t .
fistule a rk r; «vem m
Nc> formaţiunea v.i> ularâ » a u ir.sniai iu
deOSiTîl UI.!• T iî }i f i n a l i i , - ' :r 8 ; ' : ui
secundar in constituirea 1 1; aud n r 5
D iljta|inm a la di*t mia j - A u '
cundar şi este o conseelupt i o ; » • r, -.d v. :
Uvc; c i devine ii ] un pr
ulterioară a afecţiunii.
In urma prezenţei a n e v ra n u lu i c yt h rrip u n ;
ale ţesuturilor învecinate. Astfel 1 ţ; v'V ■
Iele dispar, iar epid im u l pr. /.tută n . u e
\ ase le ojung ■■ ' ' . . 4
ţiune. N e rv ii ţ i - iuta adeseori ! . \
Sistemul - .v » est* In 1 1 altei e . ■
osteoporoză m u tiu .tr f i .teluri >ţ , ' ! .
osoase se explică sau pi
Lerichc şl Ik>ficănl. ele sunt datei:'* turn
provocate elf prezent > \ r - uudu;

P atogen i a.

Com ford, B illro th , Bs..:y eu susţinut ea ;:n.\r>.. d o n •

este de origine inflam ătorie \u to i
susţinut originea tumorală.
Cei mat m ulţi autori insă ati oue rnevrisaiului cirs.-u:
orig in e angiomatoasâ. Angiomele ţ repetate trau.
 '

***** lV U x > ti n ă ş te a ’
'-*>•* a c a p u lu i ao»'st * * * ' «smui.,- - -*

- • • - .. ■ '• . ,, ., te üat.>r,t \! P'ele»

. ' ‘ s;v.ui P’etn«Qa.

. v ' ï

lt* c in
ne 'p ic 1* con;
tta lîte ă z â ăl T l|\r<-'P ila c
« "O l
I/1 C >\£V.
Im %■ » "
n vm cI
- * d cm w .
u n p to u H

»f ’ii*1n e
ik ^Ü3|W !'": 1 1 l; <vr:sm do orsoidc
t i cele t r a u m ' v v \\Aw iv ii v0 consultă
( | ^ « câ sivi i
JU H 4 Iu tă şi provoacă
ts . * %
nasc, /VV c e s ie • î i tuucliohale variază
ih ta ă Af%.\ 1' H IW emH A s iù !, la anevrismde
-le sc m an u : 1 ; r m lr un s<
llll 5 t l M l I* ik ♦**•
•%f /* W+tg ,
v »** *» ' H* ........ \ >
# _ _ w^ l SCmuolvMză o sznsaţlc de
v i 4111 «kgH
. i îMuală v’ stv' uneori dure-
5CJU c. K ^ ţi
,. | j , arc o b s e rv i dureri
r?sc -îi | / t îUv
f <' w 3<
. , »», . tu m o ri cu suVrataţi
tum ora au o colora-
a (è T * .... ! ;. ,, ,,rifliuc anfliomatoasă,
^ % un 4#i în aiK 1 , .rise cl se con»
4 , • JH1 C ^ tUl1' l | :i • 6 t
v io l
. unedU
' -, > '» •,unV,r L „ u a uneori
' : iu n i i - P'’^ u n eori «osrte

>
-C PA T i )U )G i \ \ A > l L t )R y W i . V . \ / '

unea este localizată Ia nivelul degetelor se constată o dilatare a \

nelor superficiale, care se extinde pâră la rădăcină m em brului.
Turburările trofice lipsesc de o b ire iu . La m em bru! superior
se constată uneori un uşor edem, alteori d ie ir o. edem d o la r,
tiazic. Temperature ioc dă osu n d :c dă ş s*. oreţu/noa ?i:d< rolă este
mai abundentă

I iziologia patologica.
Dilataţiunea arterelor este un t e xv n r.n a r, b>â de
importanţă capitală în pat I ;. i .r o rs . Dilatarea
arterială este pr<»v< uă duţ \ Hr> ; • » : ■% r ■ tu n : 2 arte*
riale, care determină o ii n con#
secinţă, o at r d c a peroph r : ,* 1-■ • • 1 d .t
a rezistenţei şi. 5>tlel, - a i. i« : \ ;r - ie : A c c i o i
modificare se constată de a lild .: . r d . artertoo, -n -i* * .
In anevrismcle o r^ .td e 1? \ ■ : ' : : ■ • : : î«- ntr*dta|i
şi dilataţi, inc At ei nu n u ; r< ooă r. ^ ■. ...: j ; r • • o . e
Lxplieaţfunea acest. 1 d i f . r ». ă ’ u d
şi extrem d» uv.arâ dlutr» o r > -• • u L
In aceeaşi măsură, l>i anevrtsmd.- ac er ai" I »d « iţ

L \ n ltiţic .
In literatură sunt citat.- u v,j azur: <t«- , . i* . o - »;■“ nutWI
l ie sunt ii.să vXeepţt. male. tlfu o r .e ; : . : Im.V-
siafionare mai m ult tim p A lt : s . -o: .
dere impresionantă Pubertatea : - - ’ an*-*
\ rism ului

C om plic d (iu n i.
Cea mai frecventa oompl . - ; o
hemoragia consecutivă. Ilom» ragule : u : : ■■•5 :rn -
De obiceiu se produc prin repetiţie, o.ujMr. - .........
Intre aceste complication* semnalăm ş:
sunt frecvente Ia nivelul extrem ităţii o •.

Diagnostic.
Diagnosticul anevrism ului rs. . ,>te Pre­
zenţa tum orii centrale pulsatile, cu nu;nero«tsù r or. •
noase şi arteriale ce pleacă delà m arginile turn : :>* . o un
tablou destul de caracteristic. Sinteza minuţioasă ; - : m oor
 , \ T O L O C îA ART£R£1C
OR

lf ,,, « - « - * « * . regional..
" ^ ( ii;, >: u lti ’ P«mite

" :u ' * * * in primul rând

tlo lS itU i cm pm UM suflu ÿ f r é t â t v ib ra i* . *

■ p r a N M trccmâtul 5i , uflul cu in
'■ '=■ * • >i prezenţa plaqii ini,ia|e’
* • i i D 4 t u i . . t?tv r v n ? I /tp h -r.> i * >

[Kort v p
* * • Ul
In afttv r b m u t
pamatul vibrate r ;
; , C|C NJ d sţvard JV
U <tn g io m c lc
4c dificil. Inv* pract:
jcflkxnul fV r VMvll/
I% fi i ; intermediara intre, an»
Ciioiul > m plu *i an
1(lim a rtie /fh i
•.!>»• I ' it locah/au
Husâ m ult m« .'>lcn(A dura, sunt ireducti»
îfk || fţiu p m in ta .v.As: %' s.; ',h' pulsatili la periferie. Tutno»
fSf (hiH sum, i r îm In s.treome, suflul per-
vVp^f c*Jir inter m Ht \ «I ; ‘.U- fi continuu, iar frea»
natul vi-J « i , «ii , dr ». i/u ri, diagnosticul este
«*&t
CM.
r / i <rfa U n tU ţ : •« dupa localizarea sa. Se mani»
o lu m e ţii ' j dui-fî’.Mla !ji suflanta. Tumora este
%#w4 rt If
. Ut nu p rtxfo ti ddatapuni vasculare
^ w . , • \ un anjjlom arterial localizat pe
« r ift,: < r|# 1 vsu imposibil de Meut (Terrier).
ii -
1\X\Ç t*a.« IHataţUmtl m p to g f9
K -If(rft+|/âf la a rte rio ^d c ro fl. Acarte artere pul.
•***4 v ij iur ' diwvui
lni|ia|r. din .iile reqiuni permite
Wahit,r .
tic u lu i clin ic .

■ ^ o g n o M ic .
;-,rovodca distrugereai ^ U€
Um fâ lAsatd sd evolueze
, «HCU Ü-: ram ului
à ca f tincj $rav.
78 ___________ PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

% ' ft
Tratament.
Ligaturile executate la distanţă pe arterele aferente, sau în
imediata vecinătate a tum orii, sunt absolut ineficace şi au fost
demult condamnate..
Singura metodă care poate asigura vindecarea d e fin itiv ă este
extirparea radicala a tu m o rii.
Deces, a demonstrat încă la 1857 că, odată tum ora extirpată,
dilataţiunile vasculare dispar d efinitiv.
Tehnica extirpării variază după localizarea afecţiunii. Astfel
în anevrismele p ielii păroase a capului operaţiunea constă din
2 tim pi principali şi anume :
a) Asigurarea hem ostazei p re lim in a re ce se execută fie
prin aplicarea bandei Esm arch deasupra arcadelor sprâncenoase,
fie prin surjet hemostatic ce circum scrie zona operatorie (Heiden*
heim) ;
b) E xtirparea propriu zisă, care se poate executa *. p rin exe»
teza în bloc a tum orii, împreună cu pielea păroasă a capului,
când pierderea de substanţă se reface p rin granulaţiune şi grefe
epidermice.
Krause recomandă tăierea unui lambou mare, pediculat şi
disecarea minuţioasă a suprafeţei sale profunde. P rin acest pro»
cedeu se suprimă dilataţiunile vasculare.
Când anevrism ul are extindere prea mare şi este difuz, se
recomandă ca operaţiunea să se execute in mai m u lţi tim pi. Uti<=
Uzarea electroscoagulării aduce se rvicii utile în extirparea massei
anevrismale.
Anevrism ele cirsoide ale mem brelor sunt susceptibile de
acelaşi tratament. Recidivele sunt însă frecvente. D in acest m otiv
m u lţi autori recomandă amputaţiunea segmentului de membru,
în dreptul căruia este localizată tumora.

Rezultate. v
Rezultatele obţinute p rin metoda e xtirp ării totale sunt foarte
bune. Astfel Le F o rt are 14 vindecări în 14 cazuri operate, Kôrte
8 vindecări în 8 cazuri, W agner semnalează un caz de recidivă,
datorită extirpaţiuhilor incomplete. Le D entu afirm ă că în tum orile
anevrismale inextirpabile, electroliza dă rezultat bun.
 f

SL VIDELOR

A . I » ¥ © L T â ü £ & VENELOR

Venele au o origine mezodermică.

Insulele lu i W o tff formează punctul de plecare al vaselor.
Aceste insule sunt nişte mase plasmodiale, .de origine mezoder^
mică, situate între endoderm şi foiţa splanchnicâ a mezodermului,
în dreptul regiunii endodermului vitelin (aria vasculară).
In tr’un stadiu mai înaintat vor lua naştere germeni vasculari
şi în capul embrionului, dând daştere la vase ce se unesc cu
cele ale ariei vasculare.
Primele vene cari se formează aparţin circulaţiei oitetine,
sau omfalo=mezenterice. '
Ele constau din două vene viteline cari adtic sângele venos
delà sinusul terminal, la sinusul venos al inimii.
Totdeodată vor apărea în corpul embrionului vinele cardio
nale anterioare şi vinele cardinale posterioare.
In tr’a doua fază (faza circulaţiunii alantoidiene) apar cele două
vene ombilicale. Acestea fuzionează apoi într’o singură venă, ce
se varsă în sinusul venos al inimii.
Venele viteline se unesc cu cele alantoidiane şi cu canalele
lu i Cuoier.
In ultim a fază iau naştere venele pe cari le găsim la adult.
D in venele cardinale anterioare şi din canalele lui Cuoier
v o r lua naştere venele capului, gâtului şi ale membrului superior.
D in venele cardinale posterioare şi anastomozele dintre ele,
vo r lua naştere venele toracelui, abdomenului şi membrelor infe*
rioare.
 P A T O L O G IA VA SIS LO R SA A '( V /N L

S’au mai observat însă e m bolii gazoase şi după leziunea sinu»

su rilo r uterine ( Cormack, Lionet). De asemenea Ctairmont sem»
nalează em bolii gazoase cu punct de plecare d in ra io n u l venos al
granulaţiunilor lu i Pacchioni.
A c ru l pătruns Ia n ive lu l o rific iu lu i p lă g ii venoasc străbate,
cu o repeziciune uim itoare, capătul central al ve n e i, până Ia ni»
v c lu l cordului drept şi de aici este pompat apoi in artera pulmo*
nară şi ram ificaţiunile ei. Factorul cel m ai im p o rta n t care favori»
zează pătrunderea aerului în vene este aspiraţiunoa toracică. Rcs»
pira(iunea neregulată, ţipetele, precum şi e fo rtu rile de vărsături
observate in cursul operaţiunilor executate sub anestezie locală
insuficienta, predispun în largă măsură la provocarea acestei corn»
piicaţiuni.
Semnele emboliei gazoase se manifestă p rin tr ’un sgomot
particular, ce se aude la n iv e lu l o rific iu lu i venos in fiecare
mişcare de inspiratiune, sgomot comparat de a u to rii francezi cu
glou*gIou. Respiraţia devine d ificilă , pulsul frecve n t şi aproape
im perceptibil. Paloarea fetii, m işcările co n vu lsive , precum şi dila»
taţiunca pupilelor semnalează sfârşitul letal apropiat. U n e o ri feno»
menclc se atenuează după câtva tim p şi to tu l in tră norm al. M irault
citează cazuri unde sfârşitul letal a survenit m u lt m ai târziu, după
câteva ore delà accident.
Patcgenia acestei com plicatiuni redutabile este explicată prin
distensiunea acută a in im ii drepte şi paralizia cardiacă (Senn).
Panum crede că moartea survine în urm a em boliei gazoase» ce
provoacă oprirea circu la ţiu n ii in ram u rile arterei pulm onare.
Observaţiunea clinică precum şi cercetările experim entale au
demonstrat că gravitatea pătrunderii a erului în c ircu la ţia venoasă
este, in p rim u l rând, in funcţiune de viteza cu care se face această
pătrundere. Intradevăr, in je cţiu n ile de cantităţi m ari de aer, in»
troduse in m od lent in venă, nu dau naştere Ia n ic iu n fenomen
grav.
T ra ta m e n tu l co m p licaţiu n ilo r em bolice constă in p rim u l rând
în tratamentul preoentio. C h iru rg u l trebue să fie p re ve n it asupra
p o sib ilită ţii acestei com plicaţiuni. O p e ra ţiu n ile executate în re­
giunea cervicală, supraclaviculară şi axilară trebuesc executate,
ţinând seama in mod riguros de dispoziţiunile anatom ice. Venele
trebuesc bine evidenţiate şi secţiunea lo r trebue precedată de aplica»
ţiunea lig a tu rilo r duble. Ligaturile trebue făcute cu m ultă grije, în
special De capetele proxim ale (cardiace;) ale venelor. Când se con»
 P A T O l.O a iA V f: N IILO R «3

statâ sgomotul aspirativ şi fenomenele generale grave dupa seep,

unea unei vene, se va cauta oprirea pătrundere» unei cantităţi mai
m ari de aer p rin compresiune digitala directa, precum şi prin for-
cipresură.
In je cţiu n ile cu tonice cardiace şi mai ale;, respiratiunea a rfi.
ficiaia perm it, in unele cazuri, sa combatem in mod util acest
accident.
C om plica ţiun ile infectioase (flebita) sunt rare. Flebita venelor
superficiale prezintă absolut acelaşi tablou clin ic ca şi flebita va.
ricoasa (vezi com plicafiunile varicelor).
Tratamentul plăgitoi oenoase consta in ligatura dubla apli­
cată pe cele doua capete ale venei lezate, la nive lu l plăgii. Liga­
tura se poate aplica pe toate venele organism ului uman. Ea poate
fi aplicata chiar şi pe vena cavă inferioară, dedesubtul revărsări?
venelor renale (Houzcl, Herescu).
Singura venă asupra căreia nu se poate aplica ligatura este
vena portă. In plăgile acestei vene suntem obligaţi să restabilim
continuitatea venoasă, fie prin sutuia plăgii oenoase in plăgi
incomplete, fie p rin sutura cap la cap în plăgi complete. De ase­
menea în leziunile venei porte cu lipsă marc de substanţă trata-
m entul va consta in restabilirea continuităţii ei cu ajutorul grefelor
venoase, arteriale sau uneori cu grefe aponevrotice.
Plăgile venelor de calibru mare pot fi tratate uneori prin
lig a tu ri laterale, mai ales când situaţia şi întinderea lo r se pre­
tează pentru aceasta.
Plăgile sin u su rilor venoase craniene sunt susceptibile de tra-
tament p rin tamponare.
Plăgile venelor de ca libru m ic pot fi tratate cu bun rezultat
şi p rin pansamente compresive simple, aplicate după o tehnică
corectă.

D) VARICELE

Sub denum irea de varice înţelegem o dilataţiune permanentă

a venelor superficiale ale m em brelor inferioare, care rezultă prin-
clp ia l în urm a a lteraţiunii pereţilor lo r (Briquet).
 P A TO LO G IA VASELOR S A N G V IN E

Etiologie.
Varîcele se întâlnesc m ai deseori la in d iv iz i de vârstă adultă,
între 25-40 ani.
Bărbaţii sufăr în p ro po rţie m ai m are de v a ric e decât femeile.
După localizare, afecţiunea se întâlneşte în a p ro x im a tiv 67°/0
la m em brul in fe rio r stâng, ceea ce se explică p rin dispoziţiunea
anatomică particulară a venei iliace p rim itiv e stângi.
P rofesiunea are un ro l incontestabil în e tiolog ia va ricclo r.
In general toate profesiunile cari necesită starea îndelungată în
picioare predispun la apariţiunea lor. A stfe l fa c to rii poştali, spă­
lătorese, fun cţio na ri com erciali, sufăr adeseori de d ila ta ţiu n i va.
ricoase.
E reditatea constitue un factor foarte im p o rta nt. In literatură
sunt citate fa m ilii întregi cari sufăr de va rice şi la cari se con.
stată o predispoziţie predilectă pentru in fe cţiu n i ale ve n e lo r (flebitâ).
V aricele ereditar este semnalat de obicciu d in copilărie.
Trendelenburg atribuia varicele unor „moment*, constitu­
ţionale11.
G raviditatea este un factor prcdispozant im portant. A p a ri-
ţiunea d ila ta ţiu n ilo r vcnoasc în cursul sarcinei sunt datorit unei
a cţiuni toxice reflexe, deoarece ele apar ch ia r din p rin ; lună,
când nu poate fi vo rb a de o com presiune mecanică.
G auger a trib uc varicele la femei unei d isfu n cţiu n i ovariene.
T u rb u ră rile hipofizare au un ro l foarte im portant, deoarece h o r­
m onul hipofizar exercită o acţiune tonică asupra pereţilo r w n o ş i.
F a ctorii patologici, ca in fe c tiu n ile generate cu caracter acut,
sau cro n ic predispun adeseori la apariţiunea va rice lo r p rin leziu­
nile discrete ce le provoacă la n iv e lu l p ereţilo r venoşi. E lebita
m e m b iu tu i in fe rio r se întâlneşte adeseori în antecedentele vâ ri-
coşilor.
Into xica ţiun ile cronice : G uta, saturnism ul, alcoolism ul şi
constipaţia cronică constitue de asemenea m om ente im portante
etiologice.
T u lb u ră rile m ecanice , cari îm piedică circu la ţiu n ca venoasă
de reîntoarcere în venele m a ri abdom inale, constitue unele d in tre
cauzele principale în desvoltarca va rice lo r.
A stfe l leziunile va lvu la re ale c o rd u lu i, apoi tu m o rile cu loca­
liza re pelviană, se întâlnesc frecvent la in d iv iz ii p u rtă to ri de varice.
 PATOLOGIA VENELOR.
85

S’au in crim in a t şi diferite alte cauze cari provoacă turburări*

m ecanice: astfel compresiunea venelor membrului inferior la
nivelul in e lu lu i solearului, sau repliul falciform la nivelul triun=
ghiului lu i Scarpa. Portul jartierelor sau a jambierelor provoacă
stază vcnoasă p rin aceleaşi condiţiuni de ordin mecanic.

A n atom ia patologică*
Reclus şi B riq u e t distingeau în desvoltarea varicelor patru
stadii de evoluţiune, stadii cari sunt considerate azi ca fiind cu
toiul artificiale.
Ceea ce caracterizează din punct de vedere anatomic vari^
cele, este leziunea p e re filo i venose
Această noţiune precisă exclude deci din categoria varicelor
dilatajiunile simple ale venelor, fără leziuni parietale.
Localizarea cea mai frecventă a varicelor este la nivelul
m em brelor inferioare. Varicele se întâlnesc însă frecvent şi la
venele cordonului spermatic, constituird oaricocelul, apoi la ve«»
vele anorcctale, unde poartă denumirea de hemoroizi. Dilataţiunea
varicoasă a venelor esofagiene este cunoscută în ^terminologia
medicală sub denumirea de varice esofagiene.
La membrele inferioare varicele apar în dreptul traectului
venei safene externe, dar mai ales al venei safene interne.
Venele varicoase sunt flexuoase, dilatate, ajungând uneori de
dimensiunea degetului şi prezintă, în anumite porţiuni, dilataţiuni
ampulare. Aceste alteraţiuni sunt mai evidente de obiceiu numai
pe anumite porţiuni ale venelor şi foarte rar ele interesează în
întregime traectul venei. Tegumentele din dreptul venelor vâri*
coase sunt foarte subţiri şi sunt adeseori pigmentate. Ţesutul ce*>
lular lax perivenos se îngroaşe foarte mult.
In unele cazuri varicele apar ca o reţea venoasă, interesând
venele m ici cutanate şi subcutanate din jurul maleolei interne şi
a feţei posterioare a gambei.
Exam enul histologic arată in stadiile iniţiale ale varicelor,
leziuni de endormezoflebită, caracterizate printr’o îngroşare uni»
form ă a peretelui venos, datorită proliferaţiunii stratului muscular
neted şi unui proces de scleroză interfasciculară a stratului mij*
lociu. Se observă adeseori leziuni inflamatorii şi rupturi ale tunicei
elastice. In tr’un stadiu mai avansat, fibrele musculare şi elastice
se atrofiază, dispar, fiind înlocuite cu un ţesut scleros şi asfel pe»
reţele venos este format numai din ţesut conjunctiv (fleboscleroza).
S6 P A TO LO G IA VASELOR. S A N G V Ih a

In unele p orţiuni ale peretelui venos se întâlnesc depozite de calciu.

Létutfe a constatat atrofierea v a lv u le lo r venoase.
In cazurile de varice ve ch i există u n proces de perhflebită
scleroasă, iar în in te rio ru l d ila ta ţiu n ilo r am pulare se constată pre»
zenţa unor coaguli sangvini. Vaquez şi D a rié r au descris form e
de endo.flebite vegetante cu punct de plecare delà tro m b ii varia
coşi, cari provoacă stenozarea com pletă a ve n e lo r varicoase, în
anumite p orţiu n i.
Benda crede că procesul in iţia l al v a ric e lo r este o atrofie
a pereţilor, care provoacă atât scleroza vaselor, cât şi dilataţiunea
lor. V arice le este acom paniat întotdeauna de a lte ra ţiu n i interesând
ţesuturile şi elementele anatom ice învecinate.
Pielea sufere alteratiuni tro fice ; ea este uscată şi pigmentată
sau d im p o triv ă este albicioasă şi netedă. B roca a descris exes
m ele întâlnite aşa de frecvent la b o ln a v ii de varice.
Ţesutul celular este sclerozat sau tocm ai d im p o triv ă slâninos
edematos. M u ş c h ii prezintă, în cazurile ve chi, a lte ra ţiu n i de mio»
zită interstiţială şi in filtra ţiu n i lipomatoase. D in partea ari 'dor se
constată leziuni de scleroză cu a lteraţiu n i ale endarterei i infil»
tra ţiu n i calcaroase (Quénu).
N e rv ii sunt adeseori interesaţi sub form ă de n evrite p e ri•
sau in tra fa scicu ta re . D in partea sistem ului osos se constată U luni
de osteită rarefiantă sau hiperplazică. Hiperostozele sunt fr ente
şi sunt localizate de obiceiu la n iv e lu l ulcerelor varicoase. JCudus
semnalează procese de osificarc, interesând aponevrozele, şi des»
părţitoare intram usculare.

Patogenie,
Două te o rii v in să explice patogenia va rice lo r.
Teoria anatom onpatofogicâ susţinută de B riq u e t , C o rn ii şi
F isch e r explică patogenia v a ric e lo r p rin leziunile anatom ice ale
pereţilor varicoşi, leziuni ce sunt provocate de cauze generale sau
de cauze locale.
Teoria m ecanica a trib ue patogenia v a ric e lo r unei în c e tin iri
în circulaţia venoasă, provocată p r in tr ’o acţiune mecanică. Această
acţiune m ecanică se exercită fie în m o d d ire ct, fie p r in t r o ac»
ţiune reflexă.
P rin oricare d in tre aceste a c ţiu n i ar fi provocată dilataţia
venoasă, se produce acelaşi rezultat fin a l şi anu m e : in s u fic ie n ta
 P A TO LO G IA VENELOR 87

.X?a lv u le lo r oenoăse. Trendelenburg a evidenţiat prima oară ro lu l

im portant pe cared joacă valvulele venoase în circulaţiunea sang,
vină de reîntoarcere.
V a lv u le le forţate, în urm a dilataţiunii venelor devin insufi.
ciente, transform ă vena în tr’un tub p lin cu sânge, care p rin -greu»
tatea coloanei sale, precum şi p rin presiunea transmisă delà miş»
cările re sp ira to rii, continuă să destindă şi mai m ult pereţii venoşi,
i
ale căror le ziu n i v o r deveni definitive.

F izio -p a to lo g ia .
In m od norm al venele safene şi femorale sunt prevăzute cu
valvule osteale care se opun re flu xu lu i sângelui. In tr’adevăr, sân.
gele progresează d in vene în spre cordul drept sub acţiunea con.
tracţiunii c o rd u lu i şi arterelor precum şi sub acţiunea respiraţiunii
pulmonare şi a co n tra cţiu n ii m u sculaturii m em brelor inferioare.
In cazuri de v a rice , venele îşi pierd elasticitatea şi co n tra ctib ili.
tatea, dilatanducse progresiv de sus în jos. »
D a to rită lipsei, sau num ai insuficienţei va lvu le lo r venoase,
ritm u l c irc u la ţiu n ii de reîntoarcere va «suferi o turburare completă..
Astfel saivjele, care la un in d iv id norm al se reîntoarce la cord
prin calea v e n e lo r profunde din spre partea distală a m em brelor
in spre rădăcina lor, urm ând un curs ascendent, va circu la în
cazul v e n e lo r dilatate de sus in jos, adică în sens invers. (Magnus).
Deci în re zu m a t d o i fa c to ri p a to lo g ic i m o d ifică fiz io lo g ia c ir*
c u la tiu n ii nenoase a v a ric e lo r: staza venoasă, *pe de o p a rte ,
si inversarea c irc u la ţiu n ii, pe de altă parte.
In urm a stazei venoase presiunea venoasă este m u lt mărită.
D elbet, m ăsurând presiunea în capătul central al safenei, care în
mod norm al este de câ ţiva m ilim e tri de H g a găsit.o în repaus
de 16 m m ., iar după e fo rtu ri s’a urcat la 26 mm. de Hg. Această
constatare a fost co nfirm ată de V illa re t şi de alţii.
In tr' un stadiu m ai avansat, staza şi circulaţiunea inversată,
provoacă apariţiunea edem ului şi apoi, ulterior, turbu ră rile trofice
cutanate.

S im ptom e.
M u lţi a u to ri ca V erneuil, R ém y , Vallette au susţinut că
varicele debutează p rin venele profunde ale gambei şi anume
tprin venele anastom otice dintre acestea şi venele safene.
SS PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

Veineuit şi Parona cred că primele vene lezate sunt venele

tibiale posterioare şi venele anastomotice cari traversează muşchiul
solear.
M aury , bazat pe mecanismul de des voi tare şi de funcţionare
al venelor varicoase, vine să infirm e această opinie. A u to ru l sus*
ţine că dilatarea interesează chiar delà debut num ai venele super*
ficiale. Plantil venos profund poate fi mai de grabă sediul unei
congestii secundare, decât a unei dilataţiuni propriu zise.
Fără să combatem aceste din urmă opinii, din punct de ve*
dere clinic trebue să admitem însă că, înaintea a pa riţiu n ii venelor
superficiale bolnavii au o sensaţie de tensiune şi uneori dureri
profunde în masele musculare ale gambei. Seara după oboseală
se remarcă adeseori edeme maleolare, care dispar după repaos.
La examenul obiectiv în această fază de debut se poate con*
stata o reţea fină de varicozităţi subcutanate, cari indică o jenă
a circulaţiunii profunde asupra circulaţiunii superficiale.
Varicele superficial prezintă simptome foarte caracteristice.
Astfel pe faţa internă a gambei şi a coapsei apar cordoane albă*
strui, desenând în mod evident traectul venei safene inLvne.
Cordoanele se accentuiază în stare verticală şi se r ;uc, sau
chiar dispar, în decubit. După un anumit timp, care vâri â delà
câteva luni până la un an şi jumătate, aceste cordoane ,-v dilată
foarte mult, devin flexuoase, prezentând din loc în loc dii itafiuni
ampulare, deasupra cărora pielea este foarte subţire şi pigmentată.
Flexuozităţile sunt cu deosebire pronunţate in dreptul a rticu laţiu n ii
genunchiului şi "la baza triunghiului lui Scarpa.
Venele colaterale, afluente ale safenelor, vor fi şi ele dila*
tate. Traectul lor apare evident în ju ru l safenei varicoase.
Datorită stazei sangvine, în diferitele porţiuni ale venei pot
apărea trombozări. Adeseori aceste porţiuni trombozate se calci»
fică constituind fteb otitii.
Când dilataţiunea venoasă a depăşit un anum it grad, se
poate pune uşor în evidenţă semnul lu i Trendelenburg.
Acest semn demonstrează insuficienţa va lvu lelor osteale şi
se evidenţiază în modul următor : se aşează bolnavul în decubit
dorsal. Se ridică membrul inferior deasupra planului orizontal,
pentru a evacua venele superficiale de conţinutul lo r sangvin,
înainte de a readuce membrul în plan orizontal se com prim ă cu
•vârful unui deget vena safenă internă în dreptul crosei, la baza
triunghiului lui Scarpa. Menţinând această compresiune se lasă
 P A T O L O G IA VENELOR

b o ln a v u l să se rid ic e în picioare. Dacă compresiunea a fost fă-

cută în lo c bun, vena safenă nu se mai umple cu sânge n ici în
staţiune ve rtica lă . Dacă compresiunea cedează, dilataţiunea v a ri­
coasă apare im ediat, putândmse urm ări umplerea progresivă a
v e n e lo r de sus în jos.

S c h w a rtz a descris semnul transm isiunii unui m ic şoc pro­

vocat p rin lo v ire , sub form a unei ondulaţiuni ce se propagă de-a-
lu n g u l venei varicoase. Şocul este transmis de coloana de sânge
ce stagnează în venă.
o

A le x . P op (Cluj) a preconizat prim a oară examenul radio­

logie al v e n e lo r varicoase (venografia) cu ajutorul unei substanţe
radioopace. V enografia permite evidenţierea traectului venos precum
şi m o d ific ă rile lu m e n u lu i şi gradul de alteraţiune al pereţilor
venoşi, co nstitu in d un a uxiliar preţios în stabilirea indicaţiunii,.
p re cum şi a alegerii m etodei terapeutice.
E xam ene de laborator. Lucrările lu i K lapp şi S chafer au
arăta! m o d ific ă rifizicom him ice ale sângelui conţinut în venele
A s tfe l s’a constatat că azotul rezidual este m ărit în
va rico a se .
sângele recoltat delà gambă în comparaţie cu sângele venelor
braţ ui ui.
W ildegans, reluând cercetările, găseşte în mod constant
m ă ri' a zo tu l rezidual precum şi acidul lactic în sângele varicelor.
U n ii a u to ri au susţinut chiar
pe baza acestor constatări că,
c o m p le x u l sim ptom atic al va rice lo r
ar fi datorit tocmai acestor
p ro d u s e m etabolice în exces. D ar odată cu progresul dilataţiei
venoase se observă apariţiunea anum itor tu rb u ră ri trofice şi vaso-
m o to rii. Tegum entele m e m b ru lu i varicos sunt reci, au o coloraţiune
v io la c e e şi prezintă o hiperhidroză. U n g h iile d evin striate, recurbate.

La exam enul neurologic se constată tu rb u ră ri nervoase, ma­

nifestate p r in tr ’o dim inuare a sensibilităţii tactile şi o exagerare a
s e n s ib ilită ţii dureroase.

E v o lu ţia .

E v o lu ţia clin ic ă a afecţiunii este în general lentă. Progresarea

d ila ta ţie i venoase p recum şi apariţia tu rb u ră rilo r tro fice şi in ten ­
sitatea lo r sunt de obiceiu subordonate stării generale a b o ln a v ilo r.
A s tfe l e v o lu ţia este foarte m u lt influenţată de sarcină, sau de apa­
riţiu n e a u n o r m a la d ii intercurente.
-90 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

C o m p lic a ţiu n î.
Complicaţiunile varicelor sunt de ordin trofic, infectios şi
mecanic.

a) C o m p lic a ţiu n ile tr o fic e .

Eczema se întâlneşte frecvent la varicoşi. Se manifestă sub

forma de eczemă acută sau cronică.
Eczema acută se extinde rapid sub formă de eroziuni con»
fluente largi, cari interesează aproape întreagă gamba, lăsând doar
mici porţiuni de tegumente intacte. Eroziunile madidează abondent
şi pruritul devine chinuitor. Mersul este d ificil sau aproape im=
.posibil.
Eczema cronica se manifestă sub un aspect diferit. In unele
•cazuri pielea este subţire şi edematiatâ, prezentând o descuamaţie
furfuracee. Alteori pielea este acoperită de scuame largi care cad
uşor lăsând descoperite m ici eroziuni sângerânde.
Aceste forme se pot manifesta în mod distinct; sau pot -
fie combinate.
U lc e ru l oaricos. Se observă mai frecvent la bărba(i dec u
la femei.
De obiceiu apariţiunea ulcerului este în legătură cu leziuni
eczematoase, în special cu eczema cronică cu scuame largi. Loca
lizarea sa mai frecventă este la nivelul p orţiunii inferioare a fet •
interne a gambei. Ulcerul este m ic la început şi creşte în mod
progresiv, ajungând uneori la dimensiuni enorme.
O formă deosebit de gravă este ulcerul care are tendinţa
ie a interesa în mod circonferential porţiunea inferioară a gambei.
Din punct de vedere obiectiv ulcerul prezintă următoarele
aractere : are marginile neregulate, mamelonate, îngroşate. Aceste
îargini sunt sensibile la contact sau la presiune. Fondul ulcera^
unii este violaceu, ihoros şi madidează abondent. In ju ru l ulce^
jlu i tegumentele sunt uscate, pigmentate şi prezintă leziuni ecze»
tatoase. Jeanselme a descris uneori in filtra ţiu n i elefantiazice ale
şutului celular, iar Reclus hiperostoze difuze la nive lul crestei
fetei interne a tibiei.
Ulcerele varicoase sunt datorite alteratiunilor trofice inerente
rburărilor circulatorii, dar mai cu seamă alteratiunii sistemului
rvos simpatic. Datorită acestor fapte, tegumentele insuficient
trite se excoriază la cele mai m ici traumatisme. Ulcerele vâ ri*
 P A T O LO G IA VfN ELO R

coase n’au n icio tendinţă la vindecare atât timp cât bolnavii con.
tinuă să umble. Repaosul şi pansamentele aseptice grăbesc vinde,
carea, pentru ca după reluarea activităţii ulcerul să recidiveze cu
\ cea mai mare uşurinţă. Caracteristic pentru ulcerele varicoase este
că infecţiunea lor se observă foarte rar, ceea ce se explică prin
faptul că ulcerul fiin d o plagă atonă nu are putere absorbantă
decât foarte redusă.
Diagnosticul diferenţial trebue făcut cu ulcerele cronice de
origine traumatică sau consecutive arsurilor.
Confuzia frecventă se face totuşi cu ulcerul sifilitic, de care
se diferenţiază după aspectul morfologic şi reacţiunea Wassermann.
U lce ru l tuberculos diferă prin marginile sale violacee deco,
late şi fondul gălbui. De obiceiu se constată ul'ceraţiuni multiple,
iar adenopatia crurală este constantă. Gomele sifilitice ulcerate au
m arginile îngroşate tăiate „a p ic u cu fondul mai ridicat, granulat.
Diferenţierea mai trebue făcută de ulcerul mixt şi ulcerul neo.
plazic.
După Lecène principalul criteriu de diagnostic trebue să fie
pt<‘.:cnfă Q ăricelor superficiale eoidente.
Semnală n apoi posibilitatea de degenerescentă malignă a
u lc e re lo r varicoase vechi.

b) C o m p H c a ţiiin i in fla m a to rii.

Iflebită varicoasa este o complicaţiune destul de frecventă.
Numeroasele excoreaţiuni, exeme precum şi ulcerul varicos,
constitue porţi de intrare pentru infecţiune. Infecţiunea poate fi şi
de natură endogenă, în urma unei gripe infecţioase, febră tifoidă etc.
Flcbita varicoasă se manifestă prin dureri localizate pe un
anum it segment al varicelui, mai cu seamă in dreptul dilataţiu.
n ilo r ampulare din ju ru l regiunii genunchiului. Peretele venei de»
vine îngroşat, şi se constată o împăstare perivaricoasă. Tegumen»
tele devin roşii, edemaţiate.
Inafară de durerile locale se semnalează de obiceiu şi o sen»
saţie de presiune în întreg membrul şi apariţia edemelor maleo»
îare. In cazurile mai uşoare starea generală de obiceiu este puţin
alterată. Evoluţia fiebitelor varicoase este foarte variabilă. De obi.
ceiu procesul inflamator se linişteşte în scurt timp, iar în locul
inflam aţiunii rămâne un cordon dur, trombozat. Alteori flebita
progresează, procesul inflamator cuprinde venele profunde şi ta.
b lo ul clin ic ia aspectul clasic al flebitei.
-90 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN £

Complicaţiuni*
Complicaţiunile varicelor sunt de ordin trofic, infecfios şi
mecanic.

ă) C om plicaţiunile tro fice .

Eczema se întâlneşte frecvent la varicoşi. Se manifestă sub
forma de eczemă acută sau cronică.
Eczema acută se extinde rapid sub formă de eroziuni corn
fluente largi, cari interesează aproape întreagă gamba, lăsând doar
mici porţiuni de tegumente intacte. Eroziunile madidează abondent
şi pruritul devine chinuitor. Mersul este d ific il sau aproape im»
.posibil.
Eczema cronica se manifestă sub un aspect diferit. In unele
•cazuri pielea este subţire şi edematiată, prezentând o descuamaţie
furfuracee. Alteori pielea este acoperită de scuame largi care cad
uşor lăsând descoperite m ici eroziuni sângerânde.
Aceste forme se pot manifesta în mod distinct; sau pot
fie combinate.
U lc e ru l oaricos. Se observă mai frecvent la bărbaţi d v i
la femei.
De obiceiu apan'tiunea ulcerului este în legătură cu leziu;; i
eczematoase, în special cu eczema cronică cu scuame largi. Loc :
lizarea sa mai frecventă este la nivelul p orţiunii inferioare a fo;
interne a gambei. Lllcerul este m ic la început şi creşte în un;
progresiv, ajungând uneori la dimensiuni enorme.
O formă deosebit de gravă este ulcerul care are tendinţa
-de a interesa în mod circonferential porţiunea inferioară a gambei.
Din punct de vedere obiectiv ulcerul prezintă următoarele
caractere: are marginile neregulate, mamelonate, ingroşate. Aceste
margini sunt sensibile la contact sau la presiune. Fondul ulcera=
tiunii este violaceu, ihoros şi madidează abondent. In ju ru l ulce=
rului tegumentele sunt uscate, pigmentate şi prezintă leziuni ecze»
matoase. Jeanselme a descris uneori in filtra ţiu n i elefantiazice ale
ţesutului celular, iar Reclus hiperostoze difuze la nive lul crestei
-şi fetei interne a tibiei.
Ulcerele varicoase sunt datorite alteratiunilor trofice inerente
turburărilor circulatorii, dar mai cu seamă alterafiunii sistemului
nervos simpatic. Datorită acestor fapte, tegumentele insuficient
nutrite se excoriază la cele mai m ici traumatisme. Ulcerele vâri»
 P A T O L O G IA Vt~NTLOR 91

scoase n ’au n ic io tendinţă la vindecare atât tim p cât bolnavii con»

tinuă să u m b le. Repaosul şi pansamentele aseptice grăbesc vinde»
carea, p e n tru ca după reluarea a c tiv ită ţii u lce rul să recidiveze cu
cea m a i m are uşurinţă. C aracteristic pentru ulcerele varicoase este
că in fecţiu n ea lo r se observă foarte rar, ceea ce se explică p rin
faptul că u lc e ru l fiin d o plagă atonă nu are putere absorbantă
decât foarte redusă.
D ia g n o sticu l d ife re n ţia l trebue făcut cu ulcerele cronice de
o rig in e traum atică sau consecutive a rsu rilo r.
C onfuzia frecventă se face totuşi cu u lc e ru l s ifilitic , de care
se diferenţiază după aspectul m o rfo lo g ic şi reacţiunea Wassermann.
U lc e ru l tuberculos diferă p rin m a rg in ile sale violacee deco»
late şi fo n d u l gălbui. D e obiceiu se constată u lce ra ţiu n i m ultiple,
ia r adenopatia crurală este constantă. G om ele s ifilitic e ulcerate au
m a rg in ile îngroşate tăiate „a p ic w cu fo n d u l m ai rid ica t, granulat.
D iferenţierea mai trebue făcută de u lc e ru l m ix t şi u lc e ru l neo»
p la zic.
D upă Lecène p rin c ip a lu l c rite riu de diagnostic trebue să fie
p i< ::e n (ă o a ric e to r s u p e rfic ia le eoidente.
Semnală n apoi posibilitatea de degenerescenţă m alignă a
u lce relor varicoase vechi.

b) C o m p lic a ţu in i in fla m a to rii.

fle b ita varicoasă este o co m p lica ţiu n e destul de frecventă.
Numeroasele excoreaţiuni, exeme p re cu m şi u lc e ru l varicos,
constitue p o rţi de intrare p entru infecţiune. Infe cţiu ne a poate fi şi
:le natură endogenă, în urm a unei grip e infecţioase, febră tifo id ă etc.
Flebita varicoasă se m anifestă p rin d u re ri localizate pe un
a num it segment al v a ric e lu i, m ai cu seamă in d re p tu l dilataţiu»
n ilo r am pulare d in ju ru l re g iu n ii g e n u n ch iu lu i. Peretele venei de»
v in e îngroşat, şi se constată o împăstare perivaricoasă. Tegumen»
tele d evin ro şii, edemaţiate.
Inafară de d u re rile locale se semnalează de obiceiu şi o sen»
saţie de presiune în întreg m e m b ru l şi apariţia edemelor- maleo»
îare. In cazurile m ai uşoare starea generală de o bice iu este p u ţin
alterată. E vo lu ţia fle bite lo r varicoase este foarte va ria b ilă . D e obi»
ce iu procesul in fla m a to r se linişteşte în scu rt tim p , ia r în lo c u l
in fla m a ţiu n ii răm âne un cordon d u r, trom bozat. A lte o ri fle b ita
progresează, procesul in fla m a to r cu prind e venele pro fu n de şi ta»
b lo u l c lin ic ia aspectul clasic al flebitei.
 92 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

O altă evolu(ie posibilă a flebitei varicoase este supuratia.

Ha se propagă în ţesutul celular perivenos, provocând abcese,
sau flegmoane localizate de*adungul traectului varicelor.
Complica(iunile cele mai frecvente ale flebitelor varicoase
sunt emboliile şi infecţiunile generale pioemice.
N evralgiile se manifestă sub formă de sciatică, nevralgii
crurale sau nevralgii ale femun>cutanatului. Ele sunt datorite unor
procese nevritice (inflamatorii), sau unor dilataţiuni ale venelor
care întovărăşesc nervii (Quénuj. t

c) C om plicaţiunile mecanice.
R upturile varicelor. Ele se pot produce în urma unor trau*
matisme cu totul neînsemnate. Traumatismul poate fi chiar trecut
cu vederea. Ele apar mai ales la nivelul dilataţiunilor ampulare,.
aderente de tegumente, sau la nivelul ulcerelor cari denudează
peretele venos.
Din cauza rigidităţii pereţilor şi a tensiunii sanghine m ărite
la nivelul varicelor, hemoragia este de obiceiu abondentă.
Rupturile se pot produce şi la nivelul varicelor profunde in
urma unui efort sau în urma unei contracţiuni musculare p :
ternice.
Rupturile profunde se manifestă p rin tr’o durere ce apare
brusc şi este de o intensitate foarte mare. Ea apare de obiceiu
la nivelul masselor musculare posterioare ale gambei şi este im
soţită de o confractură puternică a muşchilor şi o uşoară im p t.
stare a regiunii, pe care b constatăm la palpaţie. Uneori apar echi*
moze la nivelul tegumentelor din dreptul regiunii unde s’a produs
ruptura. Impotenta funcţională este completă. Ruptura venoasă
profundă provoacă apariţiunea unui hematom profund, care de
obiceiu se rezoarbe în câteva zile. Dacă hematomul nu se rezoarbe
el poate supura, necesitând o deschidere largă.
Picioarele strâmbe. Leziunile trofice avansate provoacă de»
formaţiunea piciorului care se manifestă mai frecvent sub forma
de varus equin cu flexiunea degetelor.

Diagnostic.
Diagnosticul varicelor este în general foarte uşor. Dilataţi»
unile şerpuitoare boselate ale venelor, corespunzând traectului
anatomic al venelor safene, sunt caracteristice. Diagnosticul este
confirmat prin depistarea semnului insuficienţei valvulare ( 1 ren?
 PATOLOGIA

d e le n b u rg ), p r in s e m n u l l u i S c h w a rtz p rin venografie. Ia

ta n t d in p u n c t de vedere diagnostic esté uneori depistarea tu
r i l o r p e lv ie n e , c a re constitue factori m ecanici determinanţi.
V a ric e le se p o t c o n fu n d a c u d ila ta ţiu n ile venoase ce a;
în a n e v ris m e le a rte rio *ve n o a se . A c e s te d ila ta ţiu n i venoase p re zin
însă p u ls a p u n i sisto lice , ca re lipsesc la v a ric e .
P r o g n o s t ic u l v a ric e lo r este in p r im u l râ n d în fu n c ţiu n e de
s itu a ţiu n e a socială a b o ln a v ilo r. M ă s u rile de ig ie n ă riguroase, evi*
ta re a e f o r t u r ilo r şi o b o se lilo r p re lu n g ite , e vită evo lu ţiun ea ş i com *
p lic a ţ iu n ile .
D im p o tr iv ă în cazurile de evoluţiune progresivă, turburările
fu n c ţio n a le , p re c u m şi pericolul complicaţiunilor, constitue un
fa c to r ce agravează mult prognosticul.

Tratamentul varicelor

1. Tratamentul medical.
Igiena generata. P rin faptul că în varice se constată o hipo»
; mie musculo*venoasă care*şi are originea în tr'o deficientă a în*
ir* gului teren organic, tratamentul general are o importanţă p ri*
mordială.
Trebue prescris un regim alimentar prin care să se obţină
o desintoxicare şi o descărcare a massei sangvine. Regimul va fi.
de preferinţă vegetarian, evitând legumele şi fructele acide. Carnea
va fi pe cât posibi/ redusă, de asemenea peştele şi ouăle. Se va
limita cantitatea de lichide, cari nu trehuesc ingerate în timpul
meselor. Constipaţia trebue combătută prin diferite mijloace.
Igiena fizică va consta în evitarea stării în picioare prelim*
gită. Se va evita apoi purtarea ghetelor strâmte şi cu tocuri înalte,
cari exercită o influenţă defavorabilă asupra varicelor.
Tratament medicamentos. Constă în administrarea de ha*
mamelis virginica care are un bun efect asupra fenomenelor conge*
stive. Preparatele endocrine, având ca bază extrase de ovar şi
mai ales de hipofiză, au efecte remarcabile.

2. F îz io te r a p ia .
Fizioterapia constă în manopere pasive şi active. IWano/jere
pasioe : Ciorapul şi bandajul elastic constituesc un mijloc tera*
peutic adjuvant util, mai ales în varicele incipiente. Aplicarea lor
 94 ‘ PA T O LO G IA VASELOR S A N G V IN E

se admite însă numai pentru timp lim itat, cât este necesară starea
în picioare. Utilizarea lor nu trebue să excludă urmarea unui trac
tament mai complex ca: m asajul} hidroterapia. şi uneori he lio ­
terapia. ±
Manopere actioe : M ersu l constitue un exerciţiu terapeutic
foarte util în varice. Mersul trebue să fie activ, rapid, pentru a fac
voriza la maximum schimburile respiratorii şi ritm u l circulaţiunii.
Gimnastica respiratorie constitue completarea exerciţiilor
fizice active şi pasive. Prin mişcările respiratorii ample, profunde,
se favorizează mobilizarea masei sangvine din circulaţia venoasă,
datorită aspiraţiunii toracice.

3, T ra ta m e n tu l c h ir u r g ic a l.

Tratamentul chirurgical al varicelor se rezumă la trei metode

principale: a) tratamentul chirurgical radical,
b) tratamentul chirurgical lim itat şi în fine
c) injecţiuni sclerozante.
a) Tratam entul c h iru rg ic a l radical. Tratamentul radical :
indicat de predilecţie în cazurile unde venele varicoase ajur.;.; •
dimensiuni apreciabile, având totuşi un traect lim itat. El este in ­
dicat de asemeni când pe traectul varicelor se constată porţiuni
trombozate ce alternează cu dilataţiuni ampulare consider <1 lie.
Tendinţa la flebite repetate constitue de asemenea o indic iţianc
pentru tratamentul radical.
Metode operatorii. Pentru îndepărtarea chirurgicală a va
ricelor s’a preconizat mai multe metode :
Astfel T errier; A lglaoe şi M adelung au preconizat e x tir*
parea totală a varicelor.
Pentru a evita inciziunile lungi, tegumentare, Babcock a ima»
ginat extirparea totală a varicelor prin aşa zisa cale subcutanată.
Operaţiunea constă în ligatura venei safene, aproape de crosă.
Vena se secţionează sub această ligatură şi apoi se introduce o
sondă în interiorul ei. Sonda este prevăzută la partea superioară
cu un fir dublu. Se palpează locul unde a ajuns capătul inferior
al sondei şi, la acest nivel, se secţionează tegumentele şi peretele
venos, exteriorizând acest capăt. Se trage sonda până ce capătul
său superior ajunge în dreptul secţiunei venoase superioare. F iru l
este înodat pe venă. A cum se continuă extragerea sondei p rin
plaga inferioară care trage după sine şi vena varicoasă, extirpând«o*
 P A T O LO G IA VENELOR 95-

M ic ile colaterale v o r fi rupte p rin această manoperă. Hemo*

ra g iile ce se produc nu au n ic i o importanţă. Dacă în cursul
tra c ţiu n ii se rupe şi tru n c h iu l p rin cip al al venei, este necesară o
nouă incizie, pentru a term ina extirparea.
Intre metodele radicale menţionăm şi secţiunea în spirala a
gambei, preconizată de R in d fle isch .
M etoda constă în tr’o secţiune circulară spirală, ce pleacă
dedesubtul m aleolelor şi se term ină în fosa poplitee. Distanţa între
turele de spirală este de 10 cm. Incizia interesează pielea, ţesutul
celular subcutanat până la aponevroză. Capetele venoase interesate
p rin secţiune sunt legate şi torsionate. PIdga operatorie este lăsată
să se cicatrizeze în m od secundar.
b) T ratam e ntu l c h iru rg ic a l lim ita t. El constă din re ze ctiu n ile
p a rtia le ale venelor safene, executate fie la n iv e lu l traectului crural,,
fie la n iv e lu l gambei.
Trendelenburg a preconizat ligatura venei safene interne la
n iv e lu l crosei, urm ată de rezecţiunea unei m ic i p o rţiu n i a venei.
L ig a tu rile percutané au fost preconizate ăeSchede şi K o cher
cari aplicau firele pe un tub de cauciuc. K u sm ik strânge firele
percutané pe un tampon de tifon. M a i semnalăm în această grupă
şi metoda de disciziune a va ric e lo r (K la p p ).
c) In je c tiu n ile scterozante .. înce rcă rile de tratam ent ale va«-
ric e lo r cu a jutorul in je c ţiu n ilo r sclerozante datează d in 1813 şi
au fost făcute mai întâi de M o n te g g io . P raoaz ş i Taoel le utili»
zează de asemenea, însă metoda este abandonată repede din cauza
c o m p lica ţiu n ilo r de o rd in septic.
După descoperirea antisepsiei, metoda este reluată de K a rff.
Ceva mai târziu S icard preconizează soluţia de salicilat de Na 20%
iar mai apoi G é n e o riè r soluţia de ch in in uretan, cu scop de a
provoca sclerozarea va rice lo r. A lţ i autori, ca Taoel şi M a th e i,
utilizează cu acelaşi scop soluţia de acid fenic 5% , iar L in ze r
serul ip e rton ic 15^20% şi alcoolul.
M etoda in je c ţiu n ilo r sclerozante a in tra t d e fin itiv în practică
n um ai după lu cră rile lu i Linzer, S icaid, G o u g ié r şi D ô rffe l cari
au dem onstrat că obliteraţiunea venoasă provocată p rin substan*
ţele ch im ice este deosebită de obliteraţiunea inflam atorie.
A c ţiu n e a acestor substanţe se manifestă p rin tr’o tromboză
pe care o provoacă datorită excitaţiunii puternice a peretelui vas.
cular. T ro m b ii sunt foarte repede fixaţi, astfel că mobilizarea l o r
şi deci em b oliile sunt cu totul excepţionale.
 96 PATOLOGIA VASELOR SAN G VIN E

Soluţiunile saline prezintă oarecari inconveniente p rin faptul

că injectate perivenos, provoacă necroze. D in acest m o tiv înjec»
tarea lor trebue făcută cu foarte mare grije. S oluţiunile de zahăr
concentrat (ser glucozat 60% , Caloroza) evită aceste co m p lica ţiu n i
şi sunt întrebuinţate în u ltim u l tim p din ce în ce m ai m u lt.
Injecţiunile sclerozante dau rezultate foarte bune în varicele
limitate şi unde dilataţiunile nu sunt prea m ari.
U n g e r preconizează în cazul de varice m ari, extinse, aşa
zisa m etodă com binată, care derivă d in tr’o veche metodă a lu i
Schiazzi.
Ea constă în ligatura safenei interne în porţiunea sa supe»
rioară şi crearea unui m ic o rific iu p rin care se introduce o sondă
„C h a iiè r* N r. 6 sau 7 cât m ai jos posibil. P rin această sondă se
injectează apoi 30-40 cmc. ser hipertonic. După injecţiune se ex»
trage sonda cu grije şi se leagă vena sub o rific iu l creat.
Efectul in je c ţiu n ii este rapid. Rezultatele sunt de asemenea
foarte bune. Metoda este contra indicată în afecţiuni cardio*renafe,
diabet precum şi leziunile specifice şi infecţioase ale venelor.
Semnalăm, în fine, că injecţiunile sclerozante se m ai pot a d m i­
nistra după tehnica obişnuită, executând însă în prealabil ligatura
venei safene interne.

Rezultate.

Rezultatele obţinute p rin diferitele procedee operatorii sunt

variabile. Procedeele operatorii radicale dau rezultate durabile în
5 0-60% a cazurilor. C hiar şi după operaţiunea lu i R in d fle is c h ,
care este de altfel foarte traumatizantă, se observă re c id iv e în
7 -8 % a cazurilor. Operaţiunea lu i 7e rrie rn A lg la o e este abando*
nată complet din cauza e m b o liilo r postoperatorii frecvente. Pro»
cedeele operatorii lim itate dau rezultate inconstante, cu o vinde»
care durabilă ce variază între 3 0 -3 5 % .
Injecţiunile sclerozante dau rezultate foarte bune. A p lica ţiu n e a
lor se face pe o scară foarte întinsă şi prezintă avantajul că, în
cazurile de recidivă, tratam entul se poate relua cu uşurinţă. Pro=
cedeul lu i U n g e r dă rezultate bune. Acest autor dă v in d e c ă ri
durabile în toate cazurile. C u acest procedeu noi am o b ţin u t
rezultate foarte bune, deşi am constatat două cazuri de e m b o lii
pulmonare pe un total de 240 operaţiuni.
 P A T O LO G IA VENELOR 97

T ra ta m e n tu l c o m p lic a ţiu n ilo r varicelor.

H e m o ra g iile m ic i se opresc uşor p rin pansamente compre»

sive. H e m o ra g iile m ari, repetate, necesită intervenţia chirurgicală
care constă în lig a tu ra dublă a venei.

U lc e re le varicoase beneficiază, în regulă generală, în mod

tem porar, de tratam entul va rice lo r înseşi.
V in decarea u lce relor se obţine uneori foarte uşor prinrepaos
şi aplicarea de pansamente antiseptice şi substanţe keratinizante. In
caz de re c id iv ă frecventă Leriche recomandă sterilizarea ulcerului
:$i excizarea lu i, urm ată de o simpatectomie periarterială.
F lebitele varicoase beneficiază de un tratament local cu
comprese P riesnitz. A p lic a ţiu n ile locale de antiflogistină pot fi
utilizate de asemenea cu rezultat bun. Ca tratament general vezi
tratam entul fle bite lo r pag. N r. 112. _
P ic io r u l strâm b varicos necesită un tratament ortopedic
adecvat.

E) FLEBITA

După B réchet sub denumirea de flebită înţelegem inflama»

ţiunea venelor.
lim it e r , a m in tin d în 1789, inflamaţiunea venelor atribue
această afecţiune venesecţiilor, care constituiau în acel tim p o
metodă terapeutică la ordinea zilei.
C ru o e ilh ie r, la 1830, în tr’un studiu remarcabil, consideră
flebita ca având o rig in einfla m a torie, provocată de alterarea pereţilor
venoşi p rin agenţi irita n ţi, conţinuţi în sânge. El consideră trom»
boza venoasă drept o consecinţă a acestor leziuni şi îi atribue un
ro l cu to tu l secundar. In anul 18*5 Virchom emite teoria ma»
rastică, după care procesul in iţia l al flebitei este datorit form aţiunii
robozei locale a sângelui, ce se produce în urm a înce tin irii cir«>
c u la ţiu n ii sangvine. Această concepţie a fost admisă până la 1874,
când Vulpian, Renaut, iar în 1890, W ida l şi Vaquez, bazaţi pe
ce rcetări experim entale şi bacteriologice, stabilesc în mod d e fin itiv
im p o rta nţa fa c to ru lu i infecţios în patogenia flebitelor.
7
98 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

Etiologie.

După o statistică personală, D etering arată că frecventa fie»

bitelor postoperatorii se urcă la o cifră ce ajunge 16% a cazu^
rilor, la care s’au executat intervenţiuni chirurgicale.
Factorul principal în etiologia fie bitelor este infecţiunea. După
concepţia actuală o tromboză intravenoasă nu se poate forma,-
fără existenţa unei infecţiuni prealabile, mai m ult sau mai puţin
evidentă. (P. Lecène). Totuşi numeroşi factori de altă natură favo=
rizează determinarea infecţiunii la sistemul venos. Astfel :
Ereditatea. -Azi este bine demonstrat că există o predispo»
ziţie ereditară pentru flebită. Ea este o consecinţă a tu rb u ră rilo r
humorale endocrine, identice la m em brii aceleiaşi fam ilii. Aceste
turburări favorizează localizarea infecţiunilor, sau auto.infecţiunilor
locale şi generale la sistemul venos.
Guta, prin acţiunea iritantă a produselor de dezasimilare,
precum şi diabetul prin turburările distrofice ce le provoacă
asupra pereţilor venoşi favorizează infecţiunea flebitelor.
Turburările mecanice ce provoacă încetinirea c ircu la ţiu n i:
sangvine au uneori o influenţă mare în producerea flebitcK «i
Astfel staza pelviană provocată de compresiuni tumorale (sarcină»,
intervenţiuni chirurgicale prelungite, executate în poziţia Trende­
lenburg, precum şi staza venoasă, datorită afecţiunilor cardiace
favorizează trombozele venoase.
Traumatismul, provocat prin venesecţii, injecţiuni intrave»
noase, contuziuni sau sdrobirea membrelor, determină leziuni ale
endoteliului venos. La nivelul acestor leziuni se formează imediat
un coagul sanghin, aşa după cum au arătat experienţele lui Bruche ,
Baumgarten ş t Vaquez. Varicele constitue un teren de localizare
favorabil pentru flebită. A lţi factori hum orali influenţează infla=
maţiunea venoasă prin scăderea rezistenţei organismului faţă de
infecţiuni. Astfel Léoi susţine că turburările diferitelor glande
endocrine au repercusiuni asupra funcţiunii hepatice, diminuând
puterea sa antitoxică şi anticoagulantă.
M o d ifică rile sângelui, îndeosebi m odificările postoperatorii,
favorizează coagularea sângelui. Aceste m odificări constau în tr’o
hiperleucocitoză precum şi în m odificări chim ice caracterizate
prin diminuarea albuminelor, creşterea globulinelor şi a vâscozi*
tăţii sanghine. Hayem a demonstrat ro lu l im portant al hemator
 P A T O LO G IA VENELOR 99

blaştilor, ia r H u e ck şi B ro c k sporirea n um ărulu i plăcuţelor sang,

vine, în tim p u l a p a riţiu n ii flebitelor post operatorii.
A lte ra ţiu n ile nervoase ale sim paticului perivascular influen.
ţează în m od considerabil apariţiunea flebitelor precum şi a se.
chelelor post fle b itice (Leriche.Jung).

A n a to m ia patologică*
Leziunile peretelui venos sunt constante. Ele sunt localizate
de o biceiu pe o m ică p orţiun e a venei. Localizarea de predilecţie
a le z iu n ilo r fle bitice sunt venele profunde ale membrelor- in fe ri.
oare, deşi flebitele se pot localiza în oricare altă parte a orga.
nism u lu i.
C h ia r dacă originea le ziu n ilo r îşi are p u n c tu l ide plecare la
venele superficiale, obliteraţiunea fle bitică se produce la venele
femoraie. In aceste cazuri coagulul are p u n ctu l de plecare la o
ram ură colaterală, extinzându.se pe o oarecare distanţă deasupra
aceste- colaterale în in te rio ru l venei principale.
O rig in e a le ziu nilo r, în flebitele de origine puerperală, este
la n iv e lu l sin u s u rilo r venoase uterine şi procesul fle b itic urmează
o cale inversă c irc u la ţiu n ii sangvine, p rin faptul că parcurge ve .
nele uterine, hipogastrice şi, după ce a invadat venele iliace ex.
terne, coboară în jos la venele femoraie.
D in p u n c t de oedere m acroscopic, procesul anatom ic al
flebitei este caracterizat p rin tr’o leziune circu m scrisă a endovenei,
care determ ină o reacţiune exudativă şi vegetantă. In acest punct
se formează un cheag care aderă la leziunea in iţia lă a endoteliuIuL
C h ia gu l form at astfel se numeşte chiag p r im itiv şi este da.
torit u n o r se rii de coagulări succesive, având aceiaşi punct de
plecare : leziunea p rim itiv ă a e n d o te liu lu i venos. .
T ro m b u l form at poate să fie lim ita t num ai la o porţiune a
circo n fe re n ţe i venei, fără ca prezenţa sa să provoace o oblitera»
ţiune com pletă. El se poate organiza chiar în această stare, fără
ca leziunea venoasă să progreseze. Această form ă anatomică a
fle bite i, în care se păstrează parţial permeabilitatea venei, a fost
d enum ită de Vaquez, „ faza p re o b (ite ra n tâ “ .
D a r coagulii fle b itic i lim ita ţi şe întâlnesc num ai la venele
cu c a lib ru mare.
Această fază preobliterantă poate lipsi şi atunci procesul fle b itic
se m anifestă delà început cu faza obliteranta, care se produce p rin
7*
 100 PA TOLOGIA VASELOR SANG V IN E

creşterea chiagului datorită adăugărei altor straturi de sânge coa-

gulat la suprafaţa coagulului p rim itiv .
Coagulul ajunge astfel să oblitereze complet lumenul venos.
Coagulul p rim itiv se recunoaşte macroscopic prin faptul că
aderă intim de peretele venos, de asemenea prin aspectul său
stratificat, adecă alternanţa între zone concentrice roşii şi zonele
albe surii. M icrob ii patogeni se găsesc, la începutul leziunii, în
dreptul punctului de unire al coagulului de peretele venos. Se pot
întâlni astfel streptococi, stafilococi, pneumococi, bacilul lui Eberth}
etc. Ei dispar insă repede, înainte de faza de organizare a coagulului.
In urma obliteraţiunii vasului se produce o stază sangvină
deasupra obstacolului, care favorizează formarea unui nou coagul,
denumit coagul secundar. Coagulul secundar continuă coagulul
p rim itiv în spre porţiunea centrală cardiacă şi uneori în spre por*
ţiunea periferică a venei. El poate avea o lungime foarte mare şi
trim ite prelungiri în micile vene colaterale.
In spre partea centrală, el se termină p rin tr’o extremitate
subţiată, liberă, asemănătoare unui cap de şarpe ( Lancere.au:::/
sau unei limbe de clopot.
Coagulul secundar este de culoare roşie, fiind format de u i
conglomerat de celule roşii, cuprinse in tr’o reţea de fibrină.
Acest coagul secundar, dar mai ales extremitatea sa centra; ,
constitue pericolul în flebite, deoarece aceste porţiuni neadci\ >
se detaşează foarte uşor, producând embolii.
Leziuni histologice. Leziunile histologice sunt mai pronun­
ţate la nivelul tunicii interne. Endoteliul este descuamat, celulele
fixe ale stratului subjacent se umflă şi se m ultiplică.
Tunica mijlocie este neaiterată. Leziunile tunicei externe in
schimb sunt evidente, chiar şi în faza incipientă a flebitei
Vasele vasa-vasorum sunt înconjurate de un manşon, format
de celule embrionare. Vaquez constată o hipertrofie a membranei
vasculare, care este invadată de vase neoformate ce pleacă delà
vasele adventiţiei. Aceste vase pătrund în tunica internă şi fo r­
mează muguri vasculari, ce iau contact cu coagulul p rim itiv .
După 4-5 zile de evoluţie, m ugurii conjunctivosvasculari
străbat coagulul în toate sensurile şi astfel începe procesul de or=
ganizare a trombusului. Acest proces este totodată şi un proces
de vindecare. Endoteliul venos reacţionează de asemenea din p ri­
mele zile ( C o rn ii\ M arie).
 PATO LO G IA VENELOR 101

Celulele turtite se umflă, apoi se desfac unele de altele sub

form ă de arc, îndreptându.şi una din extremitatea lor în spre Iu»
m enul venei. Aceste celule devin fuziforme, se multiplică şi alu»
necă de*a*iungul fib re lo r sau grămăjoarelor de fibrină pe care le
înconjoară, le reuneşte în tr’o reţea şi le fixează de peretele venos.
D in aceste' celule endoteliale pleacă alte celule orientate paralel,
care delimitează capilare neoformate ce se anastomozează cu
capilarele plecate din tunica internă.

FIG. 6
Trombo-flebită Secţiune transversală.

Către a 6*a zi coagulul p rim itiv este complet străbătut şi

fixat de capilarele neoformate la peretele venos. In acelaşi timp
se p ro d u c şi la nivelul stratului conjunctiv al funicei interne, la
t unica m ijlo c ie şi externă, fenomene de inflamaţie şi de neofor*
m a fiu ne celulară, urmate de o reacţie conjunctivă ; fibrele mus»
culare se atrofiază, fibrele elastice dispar, de asemenea şi peretele
venos se transformă în fr’un ţesut scleros.
La nivelu l coagulului străbătut de capilare se stabileşte o
circulaţie sangvină , care determină rezorbţia elementelor cons ti*
 102 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

tutive ale coagulului. Celulele conductive, devenind din ce în ce

mai active, înlocuesc elementele rezorbite cu un ţesut conjunctiv
tânăr, care cu timpul se transformă în ţesut scleros, unind în fr’o
singură massă peretele venos şi trombusul organizat.
Astfel se produce obliteraţiunea definitivă a venei trombozate.
Uneori procesul de organizare a coagulului este incomplet.
Proliferaţia pereţilor venoşi fiind slabă sau insuficientă, se produce
o degenerescentă puriform ă a coagulului.
In cazuri mai rare flebita are tendinţă la supurafiune.
In această formă pereţii venoşi sunt alteraţi şi se observă o
infiltraţie leucocitară în toate straturile. In urma acestei in filtra ţiun i
pot apărea abcese miliare. Lumenul venos este ocupat, fie de un
coagul cenuşiu, infiltrat de focare cu puroiu, fie numai de puroiu.
Adeseori procesul inflamator flebitic se propagă delà pereţii ve-
noşi la ţesutul celular perivenos, formând flegmonul perillebitic.
A lături de inflamaţia venoasă descrisă, flebita, în e voluţia
sa, provoacă alteraţiuni ale neroilor, care se manifestă sub ferm a
leziunilor de nevrită. După K lippel, leziunile sunt datorite acţii mi
iritante a serozitâţii edemelor flebitice; Querne şi Vaque/, cred
că nevritele sunt datorite unei inflam aţiuni acute a vem i.,r
trunchiurilor venoase şi a periflebitei, propagată în lungul vas ■■r
ce întovărăşesc nervii.

Patogenîa*
Lucrările lui W idal şi Vaquez au demonstrat in mod in d is ­
cutabil faptul că infecţiunea este cauza iniţială a tuturor proceselor
de flebită, dând astfel deplină dreptate de cauză vechei teorii a
lui C ruoeilhier.
M icrob ii pot ajunge la pereţii venoşi prin inoculafie locala,
datorită unei venesecţii sau denudaţiuni locale, făcute în condi-
ţiuni septice.
Infecţiunea transmisă p rin propagare directa este foarte e v i­
dentă, în special la flebitele ce apar după furun cu lu l buzei supe­
rioare şi după otita medie supurată. M ic ro b ii urmează calea
m icilor capilare şi ram uri venoase pentru a se localiza pe un
trunchiu venos important.
Infecţiunile uterine produc flebitele m em brului in fe rio r p rin
acelaşi mecanism, cu deosebire că infecţiunea venoasă se propagă
în sens invers circulaţiei sangvine.
 P A T O LO G IA VENELOR 103

M e c a n is m u l in fe c ţiu n ii se explică, în fine, şi prin localizarea

m etastatică. Ele apar în cursul in fe cţiu n ilo r cu caracter general.
Flebitele c a ri interesează m ai m u lt pe ch iru rg sunt de sigur flebi­
tele puerperale şi fle bitele p o sto p e ra to rii.
M e c a n is m u l p rin care se explică apariţia acestor flebite a
fost su b ie ctu l u n u i stud iu aprofundat, datorit lu i D u cuin g şi de
Forgues.
M atas, G ooaerts , R itte r ş\ Chiasse fin i, în raportul pre-
zentat la C ongresul Internaţional de C h iru rg ie din V arşovia (1926)
atribue o im p o rta nţă mare facto ru lu i traum atic operator, în pro­
ducerea acestor flebite.
A s tfe l presiunea exercitată cu pense, tracţiunile asupra liga­
m entelor sau pensarea şi ligatura unor vene ce prezintă leziuni
in fla m a to rii cronice, provoacă puncte de rezistenţă scăzută, cari
prom ovează localizarea flebitei. Ei ajung la concluzia că şi aceste
flebite, înto cm a i ca şi aşa zisele flebite de efort, sunt în realitate
de o rig in e infecţioasâ. Aceasta opinie este confirm ată cu atât mai
m u lt, cu cât b o ln a v ii la cari apar, prezintă de obiceiu o auto-
infecţiune generală acută sau subacută, ca de exemplu colibaciloza
în stările apendiculare.
Q tiis e rn e dă o im portanţă mare colibacilozei în flebitele puer­
peral^, iar S c h w a rtz în flebitele post operatorii.
fiz io lo g ie patologică.
U n u l d in elementele principale care predomină, atât tabloul
anatom ie, cât şi tabloul c lin ic al flebitei este tromboza venoasă.
In regulă generală azi este admis că coagularea sângelui în
in te rio ru l venelor se poate produce şi în urm a unor tu rb u ră ri
m ecanice, c a ri au drept rezultat încetinirea c ircu la ţiu n ii peri­
ferice. Această concepţie este însă departe de-a putea fi adop­
tată d re p t o regulă generală. Intradevăr, cercetări experimentale
au dem onstrat că încetinirea circu la ţiu ne i venoase nu este urmată
de co ag u lă ri sangvine locale (Vaquez). Experienţele lu i B rucke ,
Z a h n , B a um g arten şi Vaquez au arătat că o coloană de sânge
im o b iliza tă în tr’o porţiune a venei, izolată p rin două ligaturi asep­
tice, îşi păstrează fluiditatea tim p de săptămâni sau chiar de câ­
teva lu n i.
Sângele se coagulează însă imediat, dacă endoteliul vascular
este lezat (E b e rth , S chim m elbusch).
Această leziune este provocată, în majoritatea cazurilor, de
acţiunea to xin e lo r m icrobiene şi numai în cazuri excepţionale şi
 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

de leziuni de altă natură (traumatisme, produse toxice de dezasi*

milare la diatezici, etc.).

Slmptome*
Dintre localizările atât de variate şi formele clinice atât de
numeroase, vom descrie tabloul simptomic al flebitei membrelor
inferioare, care este localizarea cea mai frecventă.
Flebita membrelor inferioare se întâlneşte foarte des în chi*
rurgie ca o complicaţiune postoperatorie. D in punct de vedere
chirurgical prezintă deci o importanţă foarte mare.
Debutul flebitei sau perioada preobtiterantà (Vaquez) se ma»
nifestă prin dureri fără localizare precisă, însoţite de furnicături
ce sunt semnalate de obiceiu la nivelul unui membru inferior.
Durerea se compară uneori cu o sensaţie de distensiune penibilă
în dreptul pulpei, alteori la faţa internă a coapsei sau în regi»
unea crurală.
Leriche atribue această durere unui spasm venus, prov at
în urma unei excitaţiuni a simpaticului perivenos.
Impotenţa funcţională se observă chiar delà început. Febra
este constantă. Ascensiunile termice nu depăşesc de obiceiu in
această fază 38-38,2° în cursul serii, iar dimineaţa temperaţi
scade la normal. Un semn de mare valoare in această fază » .
acceleraţiunea pulsului. Vaquez a demonstrat importanţa dei >
bită a acestui simptom, care este cu atât mai preţios, cu cât !
este de obicei constant.
Acceleraţiunea pulsului în cursul evoluţiei post operatorii
sau în puerperiu, fără vreo altă explicaţie, trebue să ne pună in
gardă şi să ne facă să bănuim apariţia unei flebite.
M ather crede că accelerarea pulsului este datorită rezistenţei
pe care o opune reţeaua venoasă trombozată, presiunii sangvine
cardiace. Leriche, Quiserne şi Louoet cred că tachicardia este
datorită excitaţiunii fibrelor nervoase simpatice în punctul locali»
zării trombusului venos.
La examinarea m em brului bolnav în această fază se constată
uneori apariţiunea unei reţele fine venoase subcutanate mai pro*
nunţate în comparaţie cu partea opusă, precum şi o ascensiune
termică locală care poate să varieze delà 1-4° (faţă de m em brul
opus).
Sinoviala genunchiului este uşor destinsă şi un edem ma»-
leolar discret semnalează deja apariţia tu rb u ră rilo r circu la to rii.
 P A T O L O G IA V E N E LO R 105

Tabloul clinic se poate opri în această fază, iar după câteva

zile, pulsul, temperatura să scadă la normal şi totul să intre în normal.
Această evoluţiune se explică prin organizarea trom busului în faza
preobliterantă.
Dar evoluţia cea mai frecventă a flebitelor este apariţia peri*
oadei a doua, a p e rio a d e i de stare, denumită şi perioada oblite*
rantă.
In această a doua fază durerile devin din ce în ce mai ac­
centuate şi se localizează în plica inghinală, fata internă a coapsei,
dar mai ales la pulpa gambei şi în regiunea poplitee. Durerea
se atenuează prin imobilizarea membrului. Când durerea este
extrem de mare, insuportabilă, denotă că şi nervii periferici sunt
interesaţi.
Impotenţa funcţională este completă; membrul flebitic ră­
mâne în extensiune şi rotaţie externă.
La extremitatea m em brului apare un edem, care se extinde
repede în spre rădăcina lui. Uneori edemul poate să apară sub
forma unei înpăstări in regiunea inghinală şi de aici să coboare
po fata internă, la partea inferioară a m embrului. Edemul are ca­
racterul edemului alb ; pielea este întinsă, lucioasă, lăsând urma
om presiunii digitale.
Adeseori, la nivelul tegumentelor, apar pete de purpura (Lé-
pi nc), alte ori tegumentele au o coloare albastră*violacee.
Edemul foarte pronunţat denotă o trombozare a venelor
profunde.
Starea generală este alterată. Temperatura se ridică la 39 °,
pulsul este frecvent, 110-120 pe minut. Accelerarea pulsului se
m e n ţin e constantă atât timp cât focarul flebitic este activ, apoi
treptat scade la normal. Când tachicardia reapare în cursul evo­
lu ţie i flebitei, aceasta denotă o recrudescenţă în evoluţia bolii.
Inapetenţa, turburările digestive şi constipaţiunea se observă
în mod constant.
La examinare (care trebue făcută foarte prudent pentru a •
nu provoca embolii) se constată uneori un cordon indurat, du­
reros, localizat pe traectul anatomic al vaselor mari. A lteori la
baza triu n g h iu lu i lu i S caipa se palpează ganglionii inghinali sen-
z ib ili şi uşor m ăriţi (flebite limfangitice).
Hidrartroza sinovialei genunchiului se observă adeseori.
U n eori colecţia lichidă este foarte pronunţată, când gamba este
m enţinută în semiflexiune.
106 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

Hidrartroza dispare odată cu edemul, alteori prezistă până

la sfârşitul convalescenţei.
Turburările nervoase se manifestă sub forma de hipo sau
hiperestezii în dreptul traectului pachetului vasculo=nervos, apoi
sub forma de atrofii musculare, cărora le urmează atitudini vi»
cioase (picioare strâmbe flebitice). Nevralgiile rebele pot perzista
foarte mult timp.
Turburările vasomotorii şi turburările trofice sunt destul de
frecvente. Astfel, pe lârgă pete de purpură, echimoze sau flictene,
s’au semnalat şi gangrene cutanate superficiale.

Forme clinice.
Inafară de forma clasică descrisă, flebita are numeroase forme
clinice. Semnalăm dintre acestea numai pe acelea cari interesează
în mod deosebit pe chirurg.
Flebitele de origine septice mice. Din această categorie face
parte flebita puerperală, flebita feţii şi a sinusurilor craniene, cari
se ivesc în cursul infecţiunilor streptococice sau stafilococice.
Flebita post operatorie. Apare după operaţiunea de apendicită
sau după operaţiuni executate asupra organelor pelviene. Tabloul
clinic este asemănător cu acela al flebitei clasice descrise.
Frecvenţa acestor flebite este de 16% a cazurilor, după in»
tervenţiile chirurgicale (Statistica lui Detering, 1927).
Diagnosticul acestei flebite este foarte d ificil în faza de debut
şi mai ales în fazele preobliterante, ceea ce explică num ărul marc
•de embolii mortale în cursul evoluţiunii lor (3 -4 % după Detering).
Flebita stă rilo r casectice. Ea apare în stadiul avansat al tbc.
pulmonare, sau în faza avansată a cancerului utérin sau al sto»
macului. Caracteristica acestor flebite este evoluţia lor lentă şi ra=
ritatea complicaţiunilor embolice.
Dintre formele clinice grupate după localizare, pe chirurg
interesează îndeosebi flebita venei faciale şi flebita sinusurilor
durei mater. Aceste flebite vor fi tratate însă la capitolul regiu*
nilor respective.
Flebita supurată se manifestă cu fenomene generale pro»
nunţate. Febra oscilează de obiceiu între 38,8-40° şi este întovâră=
şită de frisoane. La examenul local se constată o hiperemie şi o
împăstare în jurul venei inflamate. După un interval de 3-10 zile
se formează o colecţie purulentă - abcesul flebitic - care dacă e
evacuat lasă să se scurgă sânge şi puroiu de culoare roşietică.
 P A T O LO G IA VENELOR 107

A c e a s tă fo rm ă apare de o b ic e iu după o in fe c ţiu n e locală a

v e n e i.
F le b ita su p u ra tă d ifu z a este fo a rte gravă. E voluiază cu feno»
m ene g e n e ra le a la rm a n te . Semnele c lin ic e sunt analoage cu acelea
ale s e p tic e m ie i fu lg e ră to a re sau cu a p io e m ie i cu abcese metas»
ta tic e m u ltip le .

E v o lu ţia .
P e rio a d a p re o b lite ra n tă durează a p ro x im a tiv 3^4 zile după
care u rm e a z ă p e rio a d a o b lite ra n tă .
Se poate a firm a că e v o lu ţia acestei perioade variază în tre
1 2 -2 0 zile. P ro ce su l fle b itic se consideră ca stins, după ce au tre c u t'
cel p u ţin 3 - 4 săptăm âni delà data când tem peratura şi p u lsu l au
re v e n it la n o rm a l
E d e m u l n u poate să con stitu e u n c r ite r iu în constatarea vin»
d e c ă rii fle b ite i, deoarece el persistă foarte m u lt tim p şi după vin»
decarea p ro c e s u lu i fle b itic . In re g u lă generală, după 5 săptăm âni
d eP a p a riţia fe n o m e n e lo r de fle b ită e d e m u l se retrage şi m o lili»
taica m e m b r u lu i se restabileşte în m o d p ro g re s iv .
E d e m u l persistă însă tim p în d e lu n g a t după e fo rt sau staţiune
în p ic io a re .
E i n iv e lu l ţe su tu lu i c e lu la r s u b cu ţa n t se e vid e n ţia ză o reţea
v e iic a s ă d ila ta tă , ceea ce denotă că re s ta b ilire a c irc u la ţiu n ii se face
p rin v e n e le s u p e rfic ia le .
Y ind e ca re a co m p le tă este însă fo arte rară, deoarece edem ul
care apare la e fo r tu r i sau în tim p u l m e n s tru a ţiu n e i la fem ei,
p re c u m şi p e rsiste n ţa a n u m ito r sechele, re d u c p e n tru un tim p
în d e lu n g a t va lo a re a fu n c ţio n a lă a m e m b ru lu i atins.

C o m p lic a ţiu n i

C o m p lic a ţiu n ile o b se rva te în c u rs u l e v e lu ţie i fle b ite lo r pot fi :

a) c o m p lic a H uni p re c o c e ; şi b) c o m p lic a ţiu n i ta rd ive .

a ) C o m p lic a ţiu n i precoce.

1. E m b o lia . Este cea m ai g ravă com plicaţiune. Ea apare în

faza o b lite ra n tă , d a r m a i ales în faza preobliterantă a fle b ite i, a tu n c i
c â n d c o a g u lu l n u este încă aderent sau organizat în lu m e n u l venos.
E m b o lia s u rv in e în u rm a unei m işcări intem pestive, sau în
m o m e n tu l câ n d b o ln a v u l încearcă să se dea jos d in pat la u n
 106 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

anumit tim p după o intervenţie ch iru rg ica lă . In astfel de îm pre­

jurări porţiunea centrală a coagulului secundar se desface de rest
şi este transportată de curentul sangvin delà lo cu l leziunii venoase
pe calea venelor din sistemul cavei inferioare, la cord.
Coagulul poate oblitera o rific iu l a u ric u lo -ve n tricu la r drept,
trunchiul sau una d in ra m u rile principale ale arterei pulm onare.
Dacă coagulul m obilizat este de dim ensiuni m ari, el provoacă
moartea instantanee cu fenom ene de a s fix ie , ju n g h iu puternic,
dispnee, cianoză. A lte o ri moartea are caracter s in c o p a i, cu paloare,
răcirea extrem ităţilor şi oprirea bătăilor in im ii.
Moartea se mai poate produce şi p rin co la p s ca rd io va scu la r,
când apare după un interval de 1/2 oră până la 8 ore delà apa=
riţia prim elor semne de embolie.
Când chiagul m obilizat este de dim ensiuni m ai m ici, el tra»
versează una din ra m u rile arterei pulm onare şi obliterează o co<=
laterală a acesteia, provocând un in fa ic t, urm at de o apoplexie
pulmonară.
Simptomatologia in fa rctu lu i pulm onar se manifestă p rin apa^
riţia în m od brusc a unui ju n g h iu Ia n iv e lu l unui hemitoracc.
Faţa bolnavului devine cianotică şi este acoperită de sudoare rece
profuză. Pulsul este frecvent, filifo rm . Setea de aer şi respiraţi,
unea scurtă şi superficială constituesc semne constante şi foartv
preţioase pentru diagnostic. Bolnavul are o tuşă chinuitoare şi
începe să expectoreze o spută negricioasă sangvinolentâ.
Em boliile flebitice sunt rareori septice. A stfel se explică rc.
sorbţia rapidă (10-12 zile) a in fa rcte lo r pulm onare.
M e c a n is m u l prod u ce rii m o rţii în embolie, s’a explicat până
în u ltim u l tim p p rin obstrucţia mecanică provocată de em bol.
F re y explică patogenia m o rţii p rin scăderea bruscă a ten«
siunii arteriale în urm a în tre ru p e rii c irc u la ţie i pulm onare şi lipsa
de sânge Ia n iv e lu l c o rd u lu i stâng. A p o rtu l de oxigen este insu»
ficient la n iv e lu l ţe s u tu rilo r şi organelor. In aceste cazuri moartea
este precedată de fenomene de asfixie. La acest mecanism se m ai
adaugă şi influenţa nefastă, exercitată asupra c o rd u lu i drept p rin
blocarea circu la ţie i pulm onare.
In em bolii de m ărim e m ijlo cie , e vo lu ţia depinde de puterea
de acomodaţie a c o rd u lu i drept. Dacă acesta nu poate suporta
surplusul de muncă, p rin insuficienţa sa, v a p rovoca edem ul
pulmonar şi moartea. In em boliile m ic i care au e v o lu ţie letală,
moartea este explicată p rin tr’o o p rire a c o rd u lu i, p ro vo ca tă pe
 P A T O LO G IA VENELOR 109

cale reflexă în u rm a unei e x c ita fiu n i m ecanice cu p u n c tu l de

plecare delà ra m u rile a rte re i p u lm o n a re , unde s’a angajat e m b o lu l
(Sauerbruch).
Există însă o serie întreagă de fenom ene c a ri se observă în
legătură cu e m b o lia p u lm o n a ră şi care n u se pot e x p lica num ai
p rin ipoteza m ecanică.
Faptele c lin ic e n u au p u tu t re zo lva problem a.
C e rce tă rile e xperim enta le ale lu i B a rd in y V illa r e ty P . D u o a lt
etc., au dem onstrat că fenom enele e m b o lic e n u sunt n u m a i locale,
ci ele au un caracter general ce se petrece sub in flu e n ta siste»
m u lu i nervos. In lu m in a acestor ce rc e tă ri, fenom enele em b o lice
- in c lu s iv in fa rc tu l p u lm o n a r - n u m a i su n t a ccidente pasive
mecanice, ci fenom ene cu caracter a c tiv , ce ţin la re fle xe vascu»
lare, al că ro r p u n c t de plecare este a rte ra p u lm o n a ră . Prezenta
e m b o lu lu i p rovoacă astfel pe cale re fle xă a n u m ite m o d ific ă ri de
o rd in local : vasodilata ţia c a p ila ră supraacută, şi to t pe cale re»
flexă provoacă acţiunea in h ib ito a re p e n tru c e n tri c a rd ia c i şi res»
p ira to ri.
A ceste cunoştinţe preţioase au a v u t d a ru l de a aduce n o u i
d ire c tiv e în terapeutica e m b o liilo r, pe c a ri le v o m tra ta la capi»
to iu l respectiv.
2. A ltă co m p lic a ţiu n e precoce este e x tin d e re a p ro c e s u lu i
ftc b itic . Ea apare m ai ales în tre a 6*a şi a 10«a zi şi se m anifestă
p rin extinderea fle b ite i delà vena fe m orală la vena ilia că , sau la
venele m e m b ru lu i opus etc.

b ) C o m p lic a tu lu i ta rd iv e *

1. iu r b u r ă r i tro fic e . A tr o fia m u s cu la ră se observă în u rm a

m o b iliz ă rii p re lu n g ite , m a i ales în fle b ite le ré c id iv a n te .
2. P e rs is te n ta e d e m u lu i. E d e m u l dispare de o b ice iu după
2 -3 lu n i, el reapare însă după e fo r tu r i şi dispare apoi p rin repaos.
In u rm a u n o r tu r b u r ă r i de in e rv a tiu n e vaso*m otorică, care pro»
duce u n d e s e c h ilib ru în c irc u la ţia c a p ila re lo r, pot apărea edeme
de tip u l a n g io m e u ro tic , m anifestate p r in tr ’ u n aspect elefantiazic,
In astfel de c a z u ri e d e m u l se pre zintă sub fo rm a unei in fil-
tra ţiu n i perm a n e n te ce se e xtin d e până la s tra tu rile profunde . Pielea
este îngroşată, p e rii a bond enţi, u n g h iile d u re şi deform ate.
3. D u r e r ile ta rd iv e . Perzistă pe tra e ctu l venelor tro m b o .
za te sau în d re p tu l n e r v u lu i scia tic şi c ru ra l, Ele au caracterul
 lit PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

unor dureri spontane, sau apar numai la efort. Umiditatea şi frigul

le accentuiază. Ele mai poartă şi denumirea de flebalgii.
4. V ăricele, este adeseori o consecinţă a procesului fle b itic .
5. D e fo rm a ţiu n ile ş i re d o rite a rtic u la re apar după pozi»
ţiuni defectuoase sau retracţiuni tendinoase. Ele sunt e vitabile p rin
mobilizarea precoce.

Diagnostic.
In faza preobliterantă diagnosticul este d ific il. Acceleraţiunea
nemotivată în aparenţă a pulsului, ascensiunile term ice vesperale,
precum şi durerile localizate în regiunea pulpei gambei, sunt semne
cari la un bolnav operat sau la o leuză ne pe rm it să bănuim
diagnosticul.
In faza obliterantă, trebue să diferenţiem edemul, dacă acesta
este pronunţat, de acel al cardiacilor sau n e fritic ilo r.
Edemul cardiac şi renal este bilateral, nedureros. Cel caşectic
este moale, localizat bilateral. Se poate confunda cu flebita caşec=
tică. Sensibilitatea constatată asupra venelor are o mare valoare
din punct de vedere diagnostic.
In flebitele latente, asupra cărora a insistat Vaquez, şi car
pot provoca em bolii înaintea a p a riţiu n ii edem ului, are mare im ­
portanţă, din punct de vedere diagnostic, constatarea unor puncte
dureroase la baza triu n g h iu lu i lu i Scarpa şi la n iv e lu l pulpei.
In flebita supurată superficială diagnosticul trebue făcut cu
limfangita. Aceasta se vede, nu se simte, traseurile sunt m u ltip li
iar împăstarea ganglionilor este m u lt mai pronunţată.
In flebita supurată profundă diagnosticul se face cu limfan»
gita profundă, osteomielita acută şi flegm onul difuz.

Prognostic.
O ricare ar fi form a clinică a flebitei, prognosticul trebue
făcut cu m ultă rezervă, flebita fiin d o infecţiune generală plină dc
surprize.
Astfel, form e în aparenţă foarte grave sunt urm ate de v in ­
decări, în schimb form e uşoare sunt com plicate de e m b o lii m o r­
tale* Em boliile intervenite în prim a fază a flebitei au un prognostic
benign, pe când cele care apar ta rd iv sunt foarte grave, datorită
dim ensiunii coagulilor.
Forma septicemică a flebitei este foarte gravă, ea nefiind
decât o manifestare a unei infecţiuni generale cu complicaţiuni
ce nu se pot prevedea.
 P A T O LO G IA VENELOR lit:

P ro g n o s tic u l fle b ite lo r ré c id iv a n te , ca ri necesită o im o b iliz a re ,.

trebue să fie fă c u t c u re ze rvă d in cauza sechelelor ta rd iv e .
T ra ta m e n tu l b in e condus cu m o bilizarea precoce, la tim p u l
o p o rtu n , a a m e lio ra t m u lt p ro g n o s tic u l fle b ite lo r.

Tratam ent*
F aptul că fle b ita se poate i v i ca o co m p lic a ţiu n e postopera»
to rie , ne d e te rm in ă să p r iv im tra ta m e n tu l ei e x c lu s iv d in p u n ct
de vedere c h iru rg ic a l.
Terapeutica fle b ite lo r se îm p a rte în două m a ri ca pitole şi
anum e :
1. 1rată me r itu l p ro fila c tic şi 2. T ra ta m e n tu l c u ra tiv pro»
p riu zis.
1. T ra ta m e n tu l p ro fila c tic *
P entru a p re v e n i fle b ite le p o s to p e ra to rii s’au re co m a n d a t o
serie întreagă de m ă su ri înaintea a c tu lu i o p e ra to r, în c u rs u l a c tu lu i
o perator şi, în fine, după a c tu l o p e ra to r.
L B azy recom andă vaccinarea. E l utilizează v a c c in u l antic
co lic. S chm artz u tiliz â n d va ccin a re a p re o p e ra to rie , p re tin d e că
n'a m ai observat n ic iu n caz de fle b ita . G osset şi T a lh e im e r au
arătat la o statistică de S3 ca zu ri că fle b ita p o sto p e ra to rie n u este
in flu in ţa tă p rin va ccin a re . A u t o r ii semnalează d im p o triv ă o creştere
a c o m p lic a ţiu n ilo r p u lm o n a re .
A lţ i a u to ri au recom anda t v a c c in a re a du p ă operaţie. J. L
fa u re prop u n e e vita re a o p e ra ţiu n ilo r c h iru rg ic a le în tim p u l epi»
d e m iilo r grip a le , deoarece a o b se rva t o creştere a p re c ia b ilă a fie*
b ite lo r şi e m b o liilo r p o s to p e ra to rii în c u rs u l acestor e p id e m ii.
De M a rte l e de părere să se am âne in te rv e n ţia c h iru rg ia
cală când p o lin u cle a re le sunt s p o rite cu peste 7 0 % , deoarece sus*
ţine că această sp o rire trădează existenţa u n e i in fe c ţiu n i latente în
organism .
F orgue re co m a n d ă d e sin fe cţia in te stin a lă p re o p e ra to rie .
C rile } Schônbauer, Rost şi R u f preconizează a d m in is tra re a
de lic h id e p er os şi sub fo rm ă de in je c ţiu n i cu ser fiz io lo g ic sub*
cutanat, sau in je c ţiu n i c u glucoză, c a ri p ro v o a c ă un re flu x de
lic h id e d in ţe s u tu ri în sânge. A c e s t pro ce d e u îm p ie d ic ă m ă rire a
c o n c e n tra ţiu n ii şi vâscozitatea sângelui, care m ăreşte şi activează
p ro c e s u l de coagulare.
D in acelaşi m o tiv ei e v ită p u rg a ţiile , re s tric ţiile de a lim e n te
şi de lic h id e în a in te de operaţie.
 112 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

W e^re com andă să se administreze c itra t trisodic în soluţie de

4 % (4-12 gr. zilnic) pe cale bucală, în toate cazurile unde tim p u l
de coagulare este scăzut.
Un tratament p re ve n tiv preoperator u til este digitalinizarea
cordului bolnav şi gimnastica respiratorie.
Dacă bolnavul stă în pat, se recomandă m işcări active ale
m em brelor inferioare, denum ite de H e n te „plim barea în pat“ .
In cursul actului operator, m ăsurile profilactice cele mai per=
fecte, pentru evitarea flebitei, constau în c o n trolul riguros al asep=
siei, evitarea decolărilor întinse şi a d istru g e rii ţesuturilor.
Hemostaza perfectă, peritonizarea minuţioasă, precum şi evi°
tarea narcozelor prelungite, sunt m ăsuri p rofilactice de p rim u l
ordin. In fine s’au propus o serie întreagă de m ăsuri profilactice
şi după operaţiune. Astfel s c u la tu l p re co ce a fost recomandat, în
Am erica, încă din 1889. P rin această metodă se influenţează fa»
v o ra b il m oralul şi încrederea bo ln a vilo r, se scurtează convale=
scenţa şi se obţine o vindecare mai bunăT
P rin reactivarea circu la ţie i se evită flebita şi em boliile. C otte
încercând această metodă la 50 cazuri a observat totuşi două
em bolii dintre care una mortală. L. C âm p ia n u a preconizat seu
larea imediată, după actul operator.
In general se poate spune că, pentru operaţiunile a n um itor
regiuni, sculatul precoce sau im ediat se poate face fără nici un
risc (operaţiuni pe torace, gât). D im p o triv ă pentru anum ite npe*
ra ţiu n i abdominale metoda nu este lipsită de inconveniente. De
altfel numeroase cercetări, care se fac în această d irecţiune ur»
mează să lămurească problem a.

2. Tratam entul cu ra tiv.

Odată flebita declarată, cele mai bune metode terapeutice sunt :
H iru d in iz a re a . T e im ie r a recomandat, în 1922, aplicarea
lip ito rilo r la baza m e m b ru lu i in fe rio r, cu scop p ro fila ctic. F o rg u e
pretinde că hirudinizarea dă cele mai bune rezultate în faza pre*
obliterantă a flebitei.
Acţiunea h iru d in iz ă rii se explică p rin proprietatea anticoa°
gulantă denumită h iru d in ă , pe care H a y c ra ft şi B o n d o n g au reuşit
să o extragă din capul lip ito a re i (hirudis officinalis).
F e rm ie r susţine că acţiunea anticoagulantă a h iru d in e i este
aşa de puternică, încât ea ar provoca disolvarea co a g u lilo r. H a m m
 P A TO LO G IA VENELOR 113

atribue efectul hirudinei unei acţiuni antispasmodice. D im ttriu şi

Somnea cred că hirudina favorizează eliberarea organismului de
m icrobii care produc flebita.
L ip ito rile se aplică la baza m em brului flebittc, în număr de
5^6. In general, aplicarea lo r se repetă numai de 3 ori, la inter»
vale de 48 ore. C ontinuând a le aplica nu mai obţinem niciun efect.
Tratamentul cu lipitori influenţează favorabil durerile, scur»
tează evoluţia boalei şi previne emboliile.
D upă aplicarea lo r se observă uneori accidente anafilactice
(urticaria), in fe cţiu n i locale; au fost semnalate şi numeroase cazuri
de tétanos. La hepatici şi hem ofilici, aplicaţiunea lor poate pro*
duce hem oragie gravă.
Im obilizarea , este o metodă terapeutică transmisă din cele
mai v e ch i tim p u ri. Pentru a evita em boliile, imobilizarea trebue
să fie cât mai completă. La flebita m e m brului in ferior este bine
ca im obilizarea să se facă în gutiera metalică a lu i Bonnet. Bol­
n a v u l este culcat orizontal, cu toracele uşor ridicat, astfel, ca să
formeze cu restul co rp u lu i un unghiu de aproxim ativ 25°.
Im obilizarea durează în medie 25 zile din m om ertul când
pulsul şi temperatura au re ve n it la norm al (Vaquez).
Testul preconizat de A ld ric h şi Mac Clare constitue un
bun in d ic iu pentru constatarea m om entului când imobilizarea
poate fi sistată. Acest test constă în injectarea la n ive lu l derm ului
a câteva p ic ă tu ri de ser fizio lo g ic şi notarea tim p u lu i de dispa*
riţie a bulei de in filtra ţie . Când edem ul fle b itic este activ, hidro»
filia ţe s u tu rilor este mai pronunţată, astfel, că resorbţia in filtra ţiu n ii
se face în tr’un tim p m u lt m ai scurt, în comparaţie cu infiltraţia
m e m b ru lu i sănătos. Când tim p u l de rezorbţie trece peste 30 de
m inute, chiar dacă mai persistă încă edemul, acesta este numai
un edem pasiv şi se poate autoriza mobilizarea.
Când imobilizarea nu mai este necesară, vom începe aşa
zisul tratam ent p re g ă tito r ; care constă din mişcări pasive şi apoi
active, executate în mod progresiv, timp de 10 zile. Ridicarea din
pat se face la 14 zile delà începutul acestui tratament.
Masajul este indicat numai dacă edemul persistă. El va fi
făcut uşor si progresiv.
Tratam entul medicamentos. In tratamentul flebitei chimio»
terapia se utilizează pe o scară foarte întinsă. Astfel urotropina,
coloranţii azoici, sărurile de argint coloidal, precum şi injecţiunile
de piridium , dau rezultate foarte bune.
s
 H4 PATOLOGIA VASELOR S A N G V IN E

Tratam entul ch iru rg ica l. A m in tim că Le riche, K u n lin şi

Lucinescu au recomandat în cazuri de flebite in filtra ţiu n e a cu
novocaină în conc. de 1% a s im p a tic u lu i lom bar (1—10).
A u to rii recomandă practicarea acestor in filtra ţiu n i ch ia r la
apariţia prim e lo r semne de flebită. Ele v o r fi repetate ziln ic, pentru
intervalul cât durează febra şi celelalte semne.
Rezultatele obţinute de autori par să fie foarte încurajante.
Venotomia cu extracţia tro m b u su lu i a fost preconizată de
L. Bazy şi M ondor. O peraţia a fost executată cu succes în apro­
xim a tiv 15 cazuri de flebite traum atice şi de efort.

T ratam entul c o m p lîc a ţiu n ilo r fle b ite i

Tratamentul emboliilor pulm onare.

a) Tratam entul preoentio. In general tratam entul p re v e n tiv
al em b o liilo r corespunde tratam entului flebitelor. W alther, în
A m erica, şi Freud, fn Germ ania, au propus ca tratam ent pro»
v e n tiv opoterapia tiroidiană, bazaţi pe faptul că după operaţiile
de guşe nu se observă flebite.
Bardin recomandă cu acelaşi scop, in je cţiu n ile de Ephedrinâ
asociată cu atropină. A tro p in ă se administrează z iln ic in doza ih
1*2 mgr., în asociaţie cu bicarbonatul dc sodiu (5*10 gr.).
K ônig a obţin u t rezultate bune cu preparatul „Simpatol**.
b) Tratam entul m edical. El diferă după form a clin ică a
em boliei pulmonare. Astfel, în sincopa respiratorie sau cardiacă
se recomandă respiraţia artificială, care uneori dă rezultate (M artin).
A dm inistrarea b io x id u lu i de carbon, in je c ţiii intracardiace de adre­
nalină, precum şi in je cţiile de cofeină, oleu cam forat şi ether c o m ­
pletează în m od u til tratam entul m edical.
în form ele anginoase, P eter recom andă in je c ţiile de m o rfin a
în doze m ari (5*20 ctgr.), căci după acest autor, em bolia provoacă
moartea p rin d u re rile ce apar la n iv e lu l arterei pulm onare. Doza
de m orfină trebue să fie însă suficientă pentru a suprim a re fle xu l
inhibitor.
Bardin recomandă in je cţiile de sulfat n eutru de atropină pe
cale hipoderm ică (1*2 m gr.).
Kônig şi Sappert preconizează deasemenea acest tratam ent.
Denk recomandă de preferinţă in je c ţiile de eupaoeiinâ , pe cale
intravenoasă în doze m asive (0,06 gr.). A u to ru l urm â n d acest tra ­
tament în 9 cazuri a o b ţin u t 7 vin d e că ri.
 P A T O LO G IA V TN T LOR 115

c) T ra ta m e n tu l ch irurgical*

T rende len burg a executat în 1907 p rim a operaţie de em>

bolecţom ie la n iv e lu l a rte re i p u lm o n a re , în e m bolia pulm onară
m asivă. O p e ra ţiu n e a a fost executată apoi de m u lţi a lţi c h iru rg ii,
c u fo a rte m u lte insuccese şi prea p u ţin e ca zu ri de v in d e c ă ri.
O p e ra ţiu n e a este bazată pe concepţia patogeniei m acanice a
e m b o lie i p u lm o n a re şi u rm ă re şte , în p rin c ip iu , punerea în evi»
denţă a v a se lo r m a ri delà baza in im ii p r in tr ’o in cizie curbă sau
în fo rm ă de T care încadrează c a rtila jiile II-III costale stângi.
D u p ă e xtirp e re a subperiosta lă a c a rtila je lo r, îm p re u n ă cu p o rţiu n e a
a n te rio a ră a coastelor, pe o în tin d e re de 10 cm ., se decolează
ple u ra , şi se incizează p e ric a rd u l. A rte ra p u lm o n a ră este incizată
v e rtic a l, pe o în tin d e re de 2 - 3 cm ., dupăce, în p re a la b il, u n tu b
de ca u ciu c, tre c u t în ju r u l ei, asigură hemostaza. E m b o lu l este
extras cu a ju to ru l u n e i pense speciale sau cu o c h iu re tă . Plaga
a rte ria lă este prinsă în pensa T rende len burg şi astfel s u tu ra ar*
terei se poate executa rid ic â n d cra v a ta hem ostatică. M asajul c o r­
d u lu i şi in je c ţiu n e a in tra c a rd ia c ă cu ad re n a lin ă com pletează a ctu l
operator.
R ezultate. R ezultatele o p e ra ţiu n ii după o sta tistică a lu i B a rd in
d in 1936 arată 9 v in d e c ă ri la 130 c a z u ri operate. P etterson arată
la 57 o p e ra ţiu n i, 57 ca zu ri m o rta le , ia r D e n k ) la 19 cazuri, 19
m o rţi.
Rezultatele o p e ra to rii sunt d e ci p u ţin în c u ra ja to a re .
De a ltfe l c o n c e p ţiile n o u i asupra p a to g e n ie i e m b o liilo r au
redus foarte m u lt im p o rta n ţa te ra p e u tică a o p e ra ţiu n ii lu i Tren*
delenburg.
R. Lerich e şi Fontaine au im a g in a t m etoda in tiltr a ţiu n ii
g a n g lio n u lu i stelat cu scop de a s u p rim a re fle x u l de o rig in e vascular.
Sem nalăm deasemenea b lo c a ju l fre n ic u lu i p rin in filtra ţiu n e »
p re co n iza t în tra ta m e n tu l e m b o lie i p u lm o n a re de P eter.
 B 5 B L I O G R A F IE

A lb e rt: Lehrbuch der C h iru rg ie .

A lb re c h t I V Ü b e r trom bophlebitische Sepsis. A rc h . f. O hren, Nasen
u K ehlkopf. 1933. 154 S. 258-260.
A lioe n s F ric k : Localisation von Em bolien in der Lunge. F rankfu rte r
^ e lts c h r. f. Path. 1914, X V .. pp. 515-326.
Angelescu C .-Tzooaru .S’..- D anger of venous com plications after sur*
0 ic a l operations, kom ânfa a S.-dicaia. 1 A p r il 1932, t. X., p. 83-85.
A sch o ff: Les anastomoses arterio-veineuses chez l'hom m e. K l. W och
N r. 43, p. 1497. 1953
A u d le r G. : Le diagnostic des phlébites des membres. Paris D oin edi«
te u r. 1935. ISO page:.
B a ln rd P .-l '".iir. r . / . .\j ans clinique de co n trô le dans l ’évo lu tion
phlébites, Journ On.-. ; i l • . , laite 1035, t. IV ., pag. 3-16.
B ardin P L ’ci.i'oaii.' tu im onaire. Masson et Cie. Paris, 1958.
Baum garten Ch. • Les nouvelles theories de la thrombose. Berl. K lin.
W 23 1886, p 585.
B cnctf II'. / / . . The Lancet. 1S9S
B e rn a rd : Sur les anévrismes artério*veineux M ünch. Med. W och.,
N r. 13. 1920.
B in e t: L ’iru disa tion dans les phlébites chirurgicales. Bull. Soc. Obst. et
G y n . de Paris. 1928. X V lï, p. 151.
B rS nzcif P. .- C o n trib u tio n a l ’Etude Anatoino«Cllnique des A rté rité s
o b lité ra n te s chroniques des Membres. Thèse de Strassbourg 1939.
Borza St- •• C onsideraţiunl asupra unul caz de anevrlsm arterlo«venos
al a rte re i fem orale p rim itiv e st»JL Com. Soc. $t. Med. C luj. 30. X I. 1934.
Bumm ZT. / Parentérale zuführung grossere Dosen von C h lorca lcium als
th é ra p ie de r Phlebitis. M itt. a. d. G renz. d. Med. a C lin. 1932, t. X L ’ II, p. 1-31.
Chasstemps J..- Les arterites Juvéniles. Thèse Paris. N r. 812.
C hiasserini A . Inte rve n tio n uni et bilatérale sur les glandes surrénales
dans le tra ite m e n t de la trombo»angéite des membres in fé rie u r. Ref. Med. N ov-
1938. t. X IV ., N o . 47, pp. 179-194.
D aniel G ..- Lésions traum atiques des vaisseaux sanguins. VI«e C ongr.
Inter, des A c c . et des M al. du T ravail. Genève. 1931.
D elbet-M oquot : N ouveau Traité de C h irurg ie . A ffe ction s chirurgicales
des artères. 1911.
D e lo rm e C h iru rg ie de G uerre.
 ne P A T O L O G IA VASELOR S A N G V IN E

D im ifr iu V.~Somea G. > A c tio n thérapeutique dans les ph lé bites, le

septicemie et dans quelques affections de nature m icro bie nn e. Presse M ed.
XXXIX. 1931.
D u cuin g~ F orgu es~ M atas R . : Raport asupra fle b lte lo r. C o ng res In te rs
naţtonal de Chirurgie. Varşovia 1929.
D u ra n te : A nevrlsm e artério»veineuse des membres. R ifo rm a M edica
1922. N r. -7, p. 873.
E n d e rle n : Behandlung der A rte rie n v e rle tz u n g e n . B e itra g z. K l. Chir.,-
vol 98, p. 677, 1915.
F onta ine R.~Lucinesco E » -S ch a ttn e r : Q uelle in flue nce une throm b oze
limitée exercet»elie sur les artères en aval. Presse M ed 1936 N r. 92, pag. 1860.
F o rg u e E. : Comment p ré v o ir, com m ent p ré v e n ir, com m ent tra ite r l ’em*
bolle postopératoire. J, Méd. F ra n c , novem bre 1925, pp. 411-419.
G ilo rte a m i : C h iru rg ia de războit*. (In problem e de m edicină de ră zb o iu l.
Academia de M edicină. V o l. I. 1940.
G om oiu~G iocâIteu ; Tehnica In te rv e n ţiilo r In anevrism ele traum a tice.
G osse t~ B ertran d e t P o l e t I e tra ite m e n t des em bolies a rté rie lle s des
membres. Journ. de C h ir., X U ,, N r. 1, 1933.
G r a f: E rfahrungen bei Gefâssverletzungen. B citr. z. K l. C h ir , vol. 98,
p. 533. 1915.
G r é g o ir e : Les anévrismes artério» veineux. B a illiè re 1929.
H a b e rla n d : Z ur Technik der G efâsschirurgle. B eitr. z. K l. C h ir., vol. 100;
f. L, 52, 1916.
Hayem G .: Du sang et de ses alté ratio ns anatom iques Paris 1889.
Masson In 8°, X X V I,, p. 1035
H e n le : Indikationsstellung bei der O pe ra tion der A ne urism en und bei
den Gefâssverletzungen. Zblatt f. C h ir. N r 3 1914.
Henschen C.~Becker F . .- R adiothérapie de la phlébite aigue, subalgu*
et cronique et de la trom bophlébite. Sclnveiz. med. W och., 1937, t. L X V II,
N r. 20, pp, 438-441.
H o rto n B. T. : Le pronostic de la throm bo.angélte o b lité ra n te Journ.
Am er. Med. Assoc., 1938, t. C X L, 24, pp. 2184-2189.
H o tz C. : C h iru rg ie der Blutgefâsse. B eitra g z. KUnische C h ir., vo l 97,
p 184. 1915.
la co b o o ici I.°P o p A , .■ Enorm anevrism al a rte re i fém ora le sup erficiale .
Clujul Medical. N r. 1. 1920.
la co b o o ici L~ Jia nu St- • A rte rio g ra fia în gangrenele m e m b re lo r. C om
Congres. N aţional de C hir. 1932.
la co b o o ici /. .• A ne vrism carotido»jugular. Rev. de C h ir. N r . 9 -1 0. 1942*
Ja e g e r F. : Phlebo«sclérose etJva rlces.'A rch. K lin . C h ir., 1937, t. C X X C IX ,
pp. 713-719,
J ia n u I o n : Sutura vasculară In România. S pitalul, p. 429. 1909.
K a p p is : État actuel de la C h iru rg ie des vaisseaux. Z bla tt f. C h ir. N r . 41,
p. 2290. 1938.
K irs c h n e r M .~ N o rd m a n n O : D ie C h iru rg ie , Band IL 2 T heil.
K ra m p f : Études Cliniques et experim entales de c h iru rg ie vascu la ire.
D. Z. f. C h ir , vol. 199, pag. 153.
 B IB L IO G R A F IE 119

K r ie g Zf., A c tio n de Ia V ita m in e B sur les varices. M ün ch. M e d W och.

7 Janvier 193S, t. L X X X V . N r 1, pp. 9 -1 1 .
L a n g e ro n L > -D e spla ts R; e tc .: Les a rté rlte s des m em bres, G. D o in & Cle.
P aris 1937.
Larnen A . : Sur la th ro m b e c to m ie p o u r la throm b ose veineuse sim ple.
Z b la tt f C h ir., 1937, t. L X IV N r . 17, pp. 961-968.
L a p p e t D ib o t d : Trom bose et em b olie au cou rs du ré g im e sans sels.
D eutsch M ed. W o ch ., 24 Juillet 1936, N o . 30, pp. 1206-1209.
L a u b ry e t W a ls e r : A r tic le p a th o lo g iq u e des veines. N o u ve a u T ra ité
de P ath olo gie in te rn e , 1930.
L e c o m p te C. .* N o tio n s récentes sur les phlébites Journ. M éd. F ra n ç. 1921.
L e ib o o ic i R . - S t r ic k e r A .■ C h iru rg ie des Surrénales. R a p o rt la ai XLH M ea
C o n g re s Francez de C h iru rg ie . 1934.
Le r ic h e R. : T ra ite m e n t C h iru rg ic a l des suites éloignées des phlébites et
des grands oedèmes no n m ed ica ux des m em bres In fé rie u rs. R. et M . Soc. de
C h ir. Paris 9 fé v rie r LUI, p 137.
L e ric h e R. J u n g A . : R echerches e xp é rim e n ta le s sur les oedemes chU
ru rg ic a u x des m em bres d ’o rig in e ph ié b itip u e . Journ. C h ir., a v r il 1931, t. X X X V II,
pp. 4 S I-4 95.
Le r ic h e - P o lic a r d : A d a p ta tio n fu n c tio n e lle des a rtè re s liées à l ’étendue
n o u ve lle de le u r te r r ito ir e de d is trib u tio n B. M . S. C h ir. 1920, p.
L e ric h e R. : De l ’a b la tio n du p re m ie r g a n g lio n lo m b a ire dans les sequelles
douloureuses des phlébites du m em bre in fe rie u r. S chw eiz. M ed. W o c h , 30 a v r il
' °38, t. LX V II», N r 13, pp. 451-452
L e ric h e -R o iic a rd ; P hisio log le P a th o lo g iq u e C h iru rg ic a le . Masson 1930,
L e x e r: D ie O p e ra tio n e n d e r G cfâ ssve rle tzu n g . D. Z. f. C h ir. V o l. 135,
p 439 1916.
L e u g g c n h o g e r : Le p ro b lè m e de l ’u lc è re v a riq u e u x . D e r C h iru rg , ls e r
o c to b re 1936. N r. 19, pp. 759-763.
M a g n u s : Le syn d ro m e v a riq u e u x e t son tra ite m e n t. Z e n tr. f. C h ir., 29 m al
1937, t L X IV . N r. 22, pp. 1302-1503.
M a ta s : E xpériences et ob serva tions sur le tre ite m e n t des anévrism es
a rté rio v e in e u x etc. A n n . Surg., vo l. 71, pag. 40Ü- 1920.
M a u r y A . : La P hlébite. D e u xiè m e p a rtie . Les va ric e s et le urs com pila
catios. Edit. Ci. D o in & Co. P aris. 1938.
M e y t h a lc s - h a e g c li t T echnique de la su tu re des vaisseaux. K lin . W o ch .,
N r. 13, pag. 552. 1952.
M ic h a u t ; R u pture s spontanées des a rtè re s. Thèse de Paris, 1910
M i t rc a M . i E m bo lia p u lm o n a ră în le g ă tu ră c u u n caz personal. C om .
Soc. Şt. M ed. C lu j. 1 M a rtie 1930.
M o u r e : A n a to m ie p a th o lo g iq u e des an évrism e s arté rio » ve !n e u x. B . M . S,
C h ir., p. 46S. 1927.
M o u q u in M .-B a rd in P . « E m bolies des a rtè re s des m em bres. E ncyclo»
pedie M é d ic o » C h iru rg ic a le .
M ure$anu E. » C onsid. asupra tra t. p lă g ilo r a rte ria le în le g ă tu ră cu tre i
c a z u ri c lin ic e . C lu ju l M e d ic a l N r . 2. 1932.
N e m e n o ffi Ü b e r G e fâ ssve rle tzu n g e n . Teză. B e rlin 1905.
120 PATOLOGIA VASELOR SANGVINE

Neuhof H i Excision veineuse pour trombophlébite supurée. Ann. Surg.v

août 1937, t. CVI No. 2, pp. 311-313.
Okinczyc « Les plaies vasculaires et leurs complications immédiates.
J. de Chir. Vol. 14, p. 441. 1917.
Passler H W , « Les indications de la sympathectomie dans les atiec*
fions vasculaires. Arch. Klin. C hirurgie. 1937, t. CLXXX1X, pp. 424-430.
Pearl F. L. » Traitement de l ’artérlte oblitérante cronique. Amer, jo urn .
Surg. Janvier 1939, t. X L lll. No. 1, pp. 107-108.
P lcq ué « Les ruptures artérielles traumatiques. Teză. Paris 1906.
P icq u é %Traitement d’urgence des plaies vasculaires B. M. S. C hir.,
p. 683. 1916.
P ie ri G. . Sur le traitem ent ch iru rg ica l de l’endartérite oblitérante. R it.
Med., 6 mars 1937, t. XV. "No 10, p . 352.
P in e y ra » L’anastomoze saphéno«fémorale. 1924.
Pop Al. « Zur Behandlung der Varizen nach Unger. Fortschr. Ther. 1930.
H. 19. S. 607.
Pop Al. i Tratamentul chirurgical al varicelor. Com. Soc. Şt. Med. Clul
21 Febr. 1931.
Pop Al.~ Grama G.» Consid. asupra trat. chirurgical al endarteritel
oblitérante, Rev. Med. a Asig. Soc. din Oltenia. Aprilie 1945.
Pop A l ~Borza $t. Z.\ Conslderaţiuni asupra unui caz de anevrism
cirsoid subclavicular drept. Com. Soc. Şt. Med. Cluj. 22. IV. 1939.
Precis de Pathologie Chirurgicale. Tome 1. Edit. Masson fcc. Co
Paris 1938.
Protopopescu N. » Contribuţiuni la studiul anevrismelor arlerio»vcnoase
traumatice. Clujul Medical Nr. 5, 1928.
Q,uiserne » "Nouvelles conceptions pathogénique et thérapeutiques dans
la maladie variqueuse. Gazette médicale de France. 1935
RoDiralta » Résultats ce la névrectomle périphérique dans la trumbo»
angéite oblitérante. Paris Médical. 28 novembre 193b. "No» 48, pp. 395-400.
Sauerbruch : A rte rio -v e n b s e . A n e u ry s m e n . ’/ „b la tt 1. C h ir., N r . 42, p. 2505*
1935 şl Zblatt f. Chir. "Nr. 14, p. SOL 1935.
S c h m ie r A . A.» C o m p a ra is o n c lin iq u e des s o lu tio n s sclérosantes du tra ite
m e n t p a r in je c tio n des v a riç e s . A m e r. Jo u rn. S urg., a v r il 1937, t. X X X V . N o .
pp. 389-397 .
S c h w a rz A . » Les phlébites post opératoires, 6-e C ongr. Intern. A cci«
dents et Maladies du Travail. Genève, 1931.
S e n c e r t : C o n trib u tio n a l ’etude du traitem ent m oderne des a n é v ris m e s .
A rch . Gén. de C h lr. N r. 3, p. 440. 1909.
S e n c e rt * Les blessures des vaisseaux. Edit. Masson 1917.
S ic a rd t Trat. v a ric e lo r p rin iny sclerozante. M a rse ille M ed. 1920.
S o u b b o tits h x Les anévrism es traum atiques. B. M . S. C h lr., p. 698. 19lo.
S tic h -M a k k a s x F ehler und G eta hre n der C h iru rg ie . 1932.
S to rz H . * C lin ique de la throm bose et de l ’em bolie. K lin V o c h ., 19
fé v rie r 1938, t. X V ii. N o . S, pp. 257-260
S to tz e r h. %Sur la p h lé b ite et son tra ita m e n t am bulant. Schweiz. M e d t
W o ch , 22 m ai 1937, t. L X V II. N o . 21, pp. 476-477.
 B IB L IO G R A F IE 121

T e o d o re s c u D. : T rat. c h iru rg ic a l al u lce re lo r cronice ale gambei. Rev.

de C h ir. 1951. N r . 10-12, p. 415,
T ourna de - C urtU lel : La physio-pathologie de l ’anévrisme artério»
v e in e u x . A rc h . M a la d . C oeur. N o . S, p. 766 1958.
T ro is ie r J. Le B a y o n Etude génétique des varices. Ann. d Méd Jan»
v ie r 1957. N o 1, t. X V , pp 50-41.
Vaquez •. De la phlébite.
V aquez-M auclaire i Le dispa rition des oscillations dans les artères en
ra p p o rt avec les ob lité ration s. B. M S., Méd. H p. N o. 21. 1925.
Vea l I. R .-V dn Weiden B de K.-. Base physiologique de la ligature
de la g ra nd e veine saphène, dans le traitem ent des varices A m er. Journ.
Surg, m ai 1958, t. X V N o. 2, pp. 426-451
Warona : L ’nn evrism oraphie dans le traitem ent ch iru rg ica l des anévrismes
d ** m em bres. Teză. Paris. No. 4S5. 1955.
H 7iee7er « C h iru rg ie des vaisseaux sanguins Lancet N r. 5698, p. 1042,1952.
W illem s i M anuel de c h iru rg ie de guerre. 1917
 TABLA DE MATERII

I. P A T O L O G IA ARTERELOR

A) D e s v o lta re a a r te r e lo r
1. Desvoltarea arterelor . . . . .

Bj A n o m a lii, v a r ie t ă ţ i şi m a lfo r m a ţ îu n i a le a r te r e lo r
Anomaliile arterelor membrului superior . . .
Anomaliile arterelor regiunii c e r v i c a l e ......................................
Anomaliile arterelor p e l v i e n e ......................................
Anom aliile arterelor m em brului in fe rio r . . .

C) T ra u m a tis m e le a r te r e lo r
a) Contuzia arterelor . . .
E t i o l o g i e ........................................................
Anatomia patologică . . . .
Fiziologia p a t o l o g i c ă ...................................................................
S i i n p t o m e ...............................................
Complicaţiuni . . . . . . .
Diagnostic. Tratament
b) Rupturile a r t e r e lo r ...................................... .
Simptome. Tratament . . . .
c) Plăgile arteriale
Anatomia patologică . . . .
Fiziologia patologică . . .
Simptome . . . . . . . . .
C o m p l i c a ţ i u n i ............................................................................ - •
Diagnostic Tratament . . . . . . . .

D) I n f la m a ţ iu n ile a r te r e lo r
ai Ulceraţiunea arterelor
Etiologie. Patogenie . . . . ........................................
Simptome T r a t a m e n t ...................................... . . . .
b) Arteritele a c u t e ..............................................................................
Etiologie. Anatomie p a t o l o g i c ă ..........................................................
Patogenie Simptome .............................................................................
Evoluţie Diagnostic. P r o g n o s tic ................................................
 T A B LA D t M A T B R II 123

Pagina

T ratam ent . . . . . . . . 29 .
c) A rteritele oblitérante . . . . 29
1. A rte rite le angioscleroase . . . . 30
A n a to m ia p a t o l o g i c ă ................................................ 30
Patogenia. F izio log ia patologică . . . . 31
Sim ptom e . . . 32
Form ele clinice. Diagnostic. . . . . . 35
2 . A rte rite le oblitérante juvenile . 36
a) E nd arterita obliterantâ presenilă 36
b) Trombangeita obliterantă (Buerger) 36
E tio lo g ie . . . . . . . . 36
A na tom ia patologică. Patogenie . 37
S i m p t o m e ................................................................... 38
D i a g n o s t i c .................................................................... 40
E vo lu ţie . . . . . . . . 41
3 A rte rita d i a b e t i c ă ...................................... 41
A natom ia patologică . . . . . . 41
Sim ptom e . . . . . . . 42
! ; atam entul a rterite lo r oblitérante . 43
Em boliile arterelor membrelor . 48
;:i a F iziologia patologică . . . . 49
Sie A ’> Diagnostic dife ren ţial. E voluţia . 50
; ‘ Tratament . . . . . . 51

El A n e v r ls m u l a r te r ia l
. 52
! : v c A natom ia patologică . . . . 53
Patngenie . . . . . . . . 55
fiz io lo g ia patologică . . . . . 56
Simptome 57
C o m p lic a ţiu n i . . . . . . 59
Diagnostic . . . . . . 60
Prognostic Tratam ent . . . . . . 61
Rezu lta u- . . . . . . . . 63

Fl A n c v r is m u l a rte rio ^ v e n o s
E tio lo g ic . . . . . 64
A n a to m ia patologică 65
Patogenie . . . . . 66
F izio lo g ia patologică 67
S i m p t o m e ...................................... , '68
E vo lu ţie . C om plicaţiuni. Diagnostic. 70
P rognostic Tratam ent. . 71
Rezultate . . . . . 72

G) A n e v r is m u l c ir s o id
E tiologie. A na tom ie patologică . . . . 73
74
P a t o g e n i a ...................................................................
 124 P A TO LO G IA VASELOR S A N G V IN E

P*gina

Sim ptom e . . . . . . . . . . . 75
F izio lo g ia patologică. E vo lu ţie . C o m p lic a ţiu n i D ia g n o s tic . . . 73
P rognostic . . . . . . . . . . . . 77
T ratam ent. R e z u l t a t e ........................................................................................... 7g

II. PATOLOGIA VENELOR

A) D e s v o lta r e a v e n e lo r

B) A n o m a l iil e ţ i m a l f o r m a ţ iu n il c v e n e lo r

C) T r a u m a tis m e le v e n e lo r
C o a tu z iu n ile v e n e lo r su p e rficia le . 31
Plăgile venoase . . . . . . . . 31
C o m p lic a ţiu n i , Sl
T ra ta m e n tu l o o m p lic a ţiu n ilo r venoase . . . 82
^ T ra ta m e n tu l p lă g ilo r venoase S3

D) V a r ic e le
E t io lo g ie ..................................................................................................... 84
A n a to m ia patologică . . . 85
Patogenie . . . 80
F iz io -p a to lo g ia . S im ptom e........................................................................................ 87
E v o l u ţ i a ........................................ 89
C o m p lic a ţiu n i........................................ ......... . 9 ti
D ia g n o stic . . . . . . . . . ^
T ra ta m e n tu l varicelor.
1. T ra ta m e n tu l m edical. 2 . F iz io te ra p ie
3. T ra ta m e n tu l c h iru rg ic a l . . . .
R e zulta te . . . . . .
T ra ta m e n tu l c o m p lic a tiu n ilo r v a ric e lo r . . . . ^

Ei I le b it d
I s t o r i c ................................................................................. 97
E tio lo g ie . . . . . . . . . *8
A n a to m ia pa to lo g ică . . . . . . . 99
Patogenia . . . . . . 102
F iz io lo g ia pa tolo gică . . 103
S i m p t o m e ......................................... 104
F a rm e c lin ic e . . . . . . . . . . 100
E v o lu ţia . C o m p lic a ţiu n i . . . 107
D iagn ostic. P ro g n o stic 110
T ra ta m e n tu l varicelor.
1. T ra ta m e n tu l p r o f i l a c t i c ............................................................. 111
2. T ra ta m e n tu l c a r a t i v ............................................................. 112
T ra ta m e n tu l c o m p lic a ţiu n ilo r f l e b i t e i .............................................................. 114
B ib lio g r a f i e ...................................................................................................... 117