UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„CAROL DAVILA”BUCUREȘTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ

DISCIPLINA ANATOMIE
 CURS

AN1 SEM2

SL. DR. PANTU COSMIN

Septarea ventriculului primitiv si
a bulbului cardiac
Septul interventricular la adult
Septarea ventriculară este un proces care principial decurge
astfel:
 pe peretele infero-apical al ventriculului, apare o plică
endocardică.
 Aceasta, prin creștere și diferențiere, va deveni septul
interventricular muscular.
 Plica are un aspect falciform și se dezvoltă spre superior
(imagine).
 Această plică derivă din multiplicarea intensă a celulelor
situate pe linia de fuziune a celor doi tubi endocardici.
Între marginea sa liberă și septul intermediar, se delimitează un
orificiu numit foramen interventricular.
Orificiul este delimitat de un limb septal superior și de unul
inferior.
 Septul interventricular muscular crește, orificiul interventricular
se micșorează până când dispare, iar dispariţia orificiului
duce la fuziunea septului muscular cu cel membranos.
(fenomenul este unul complex ce se finalizeaza la sfarsitul
saptamanii a 7-a)

SEPTUL MEMBRANOS
-deriva din ca o extensie a segmentului drept
al pernitelor endocardice fuzionate si a partii
inferioare a septului spiral (il vom descrie in
continuare).
Evolutia septului
interventricular pe scala
filogenetica
 Cum evolueza bulbul cardiac?
In lumenul bulbului cardiac apar in saptaman a 5-a, doua proeminenete endocardice
numite creste bulbare dreapta si stinga. Ce deriva din BULB?
Aceste proeminențe se dezvoltă spre sacul aortic, răsucindu-se una în jurul celeilalte, -infundibulul din VD
formând astfel aspectul spiralat al viitorului sept- septul spiral. -vestibulul aortei din VS
Septul spiral are trei parti:
-o parte inferioara ce participa la formarea septului interventricular membranos
-o parte mijlocie ce separa conul pulmonarei de conul aortei.
-o parte superioara ce formeaza septul aortico-pulmonar.
Separarea trunchiului arterial primitiv in aorta si pulmonara,
se face prin intermediul partii superioare a septului spiral
(septul aortico-pulmonar).
Trunchiul arterial primitiv are initial patru
valve (2 creste bulbare dreapte si stinga si
2 proeminente valvare anterioara si
posterioara.

Fuziunea crestelor bulbare si formerea

septului aortico-pulmonar imparte
Creasta dreapta si stinga in cite doua
jumatati, astfel incit in final cele doua
ostii arteriale au fiecare cate trei valve.
 Formarea arcurilor aortice
• Arcurile aortice se formează din porţiunea distală a
trunchiului arterial numită sac aortic.
• Ele se se termină la nivelul aortelor dorsale şi află în
mezenchimul arcurilor faringiene.
• Din sacul aortic va lua naştere câte o arteră ce corespunde
fiecărui arc faringian, proces ce nu are loc simultan.
• În final, din sacul aortic vor rezulta cinci perechi de artere,
ele fiind numerotate de la I la VI.
• De ce 5 perechi? Cea de-a cincea pereche poate lipsi sau
dacă există se dezvoltă incomplet şi apoi dispare.
Evolutia arcurilor aortice
 Primul arc aortic dispare în ziua 27, din el luând naştere artera maxilară.
 Arcul II aortic dispare la scurt timp după primul, în ziua 29, din el rezultând artera
hioidiană şi artera stapediană.
 Cel de-al treilea arc aortic va da naştere arterei carotide comune şi a segmentului
proximal al arterei carotide interne. Artera carotidă externă externă se formează tot din
arcul arcul III, printr-un proces de înmugurire la extremitatea ventrală a acesteia.
 Arcul IV va da naştere unor structuri, diferit în dreaptă faţă de stânga.
 În partea sa dreaptă dă naştere segmentului proximal al arterei subclavii drepte.
 În stânga formează segmentul crosei aortei.
 Cel de-al VI-lea arc se mai numeşte şi arc pulmonar.
 În partea dreaptă el va forma partea iniţială a arterei pulmonare drepte.
 În partea stângă arcul persistă de-a lungul întregii vieţi intrauterine sub forma
ductului arterial. Partea sa proximală formează artera pulmonară stângă.
Ductul arterial se oblitereaza la nastere si formeaza ligamentul arterial (situat intre
originea arterei pumonare stangi si aorta) .
CIRCULATIA FETALA

K.L. Moore et all.

Anomalii în evoluţia arcurilor arteriale.
 Coarctatia de aorta
Coarctaţia de aortă (CA) este o stenozare (îngustare) a
lumenului aortic, localizată de obicei la nivel istmic, imediat sub
originea arterei subclavie stângi.
În cazuri mai rare, poate fi localizată oriunde intratoracic sau
abdominal
Se poate asocia cu sindromul Turner sau Shone (valvă mitrală în
”parașută”, inel mitral supravalvular, stenoză subaortică).
Clasificare
La fel ca alte defecte congenitale, coarctaţia poate apărea izolată (ca
leziune singulară) sau asociată cu o varietate de anomalii cardiace
(cazuri frecvente) precum:
•grupa I – canal arterial permeabil
•grupa II – defect de sept atrial sau ventricular
•grupa III – alte anomalii cardiace complexe (ventricul unic, obstrucţia
căii de ieșire din ventriculul stâng)
Momentul operator
•Urgenţă: la nou-născut (cu atât mai mult la prematur) și copilul mic, care dezvoltă precoce ICC
și IR (imediat după stabilizarea rapidă a pacientului în terapie intensivă);
•Electiv (în regim cronic) la copilul mai mare: în jurul vârstei de 3-5 ani, pentru a preveni
apariţia simpotomatologiei și a complicaţiilor;
•La momentul prezentării: la pacientul simptomatic, cu sau fără complicaţii.
K.L. Moore et all.
 DUCTUL ARTERIAL PERMEABIL
Descriere generală
• Canalul arterial permeabil (CAP), vestigiu din timpul vieţii intrauterine al SEGMENTULUI STANG AL ARCULUI VI, realizează o comunicare între originea
arterei pulmonare stangi și aortă (șunt dreapta-stânga), care scurt-circuitează în acest fel plămânii fătului, încă neaeraţi.
• La majoritatea nou-născuţilor, se închide spontan în decurs de câteva ore, până la câteva zile după naștere (creșterea CO2 determină contracţia
musculaturii netede din peretele canalului arterial și închiderea consecutivă a acestuia).
• Poate fi întâlnit izolat (ca leziune singulară) sau asociat cu o varietate de anomalii cardiace complexe (cazuri frecvente).
• La nou-născut, se impune uneori menţinerea unui canal arterial permeabil în așa numitele malformaţii congenitale complexe “duct dependente”, pentru
temporizarea controlată a intervenţiei chirurgicale ulterioare, în scopul scăderii semnificative a complicaţiilor și a mortalităţii postoperatorii.
• Acest obiectiv se realizează medicamentos (prin administrarea de Prostaglandine vasodilatatoare) sau intervenţional (prin stentare).
Ţesutul nodal-dezvoltare si
caractere generale
 Dezvoltarea tesutului excitoconductor
In luna a doua, cardioglia se condenseaza si da nastere scheletului fibros al inimii, fapt ce definitiveaza septarea.
Singura legatura dintre atrii si ventricule ramine fasciculul Hiss.
Tesutul excito-conductor este de origine neuroectodermala, provenind din crestele neurale.
Celulele nervoase patrund prin mezocardul arterial si venos si invadeaza peretel cordului, pentru a se concentra in
noduluii si fasciculele cunoscute.

Nodulul sinoatrial (SA) se va diferentia

in peretele drept al sinusului venos,
care se va ingloba ulterior in atriul
drept.
 Sistemul excitoconductor-alcatuire
• nodulul sinoatrial
• nodulul atrioventricular
• fasciculul Hiss cu o ramura dreapta si una stinga.
• ambele ramuri se continua cu reteaua Purkinje
 Nodulul sinoatrial
Nodulul sinoatrial este considerat peacemakerul cardiac pricipal fiind responsabil de existenta ritmului sinusal.
El este situat subepicardic anterior de orificiul venei cave superioare, la limita dintre partea sinusala si cea
primitiva a atriului drept

Se observă şanţul terminal (marcat prin sageţi). În aparentă el începe de la

joncţiunea venei cave superioare (VCS) cu atriul drept. Dupa dezepicardizare se
observă de fapt că joncţiunea este cu 1 cm mai jos şi este acoperită de un
diverticul atrial (steluţă). La nivelul joncţiunii veno-atriale este zona de elecţie
pentru identificarea nodulului sinoatrial.
Nodulul, situat subepicardic, ar fi fost susceptibil de a fi afectat în
inflamaţiile pericardice. Nu se intamplă aşa deoarece acest diverticul atrial
protejează zona nodulului.
NSA are forma variabila, de multe ori ovoidala, o lungime de 1-
2 cm. si o grosime de 2-3mm.
Este format din celule P si celule intermediare.

În regiunea nodulului sinoatrial se observă o arie

triunghiulară, care are aspect intern cavernos.
Aceasta arie este de fapt nodulul sinoatrial.
Poate fi identificat urmarind locul unde se termina artera
nodulului sinoatrial.
Aceasta artera poate fi unica sau multipla, cu originea de obicei
in primii doi centrimetri ai arterei coronare drepte sau ai arterei
circumflexe a cordului (din coronara stanga).
Clasic se considera ca artera nodulului sinoatrial se termina in
centrul acestuia.
Pe disectile noastre am observat insa ca artera face o ansa in
vecinatatea nodulului si din aceasta ansa pleaca ramuri in
palisada ce cuprind nodulul pe toata suprafata sa.
 STRUCTURA MICROSCOPICA

Sistemul excitoconductor al inimii este reprezentat de un ansamblu celular

in care cardiomiociti modificati sunt grupati in noduli si fascicule ce
genereaza si conduc stimulul electric in masa cordului.
Aceste celule musculare cardiace modificate se numesc cardiomiociti de
tip “P” (de la pacemaker) si histologic fata de miocitii de lucru sunt mai
mici (5-10 microni), sunt celule mononucleate si au miofibrilele asezate
neregulat, rezultind striatii mai putin evidente.
Pe lamele de microscopie optica elementele tesutului excitoconductor apar
grupate in “cuiburi” si sunt inconjurate de o capsula fina conjunctiva.
Citoplasma celulelor de tip P este palida in coloratiile uzuale si abundenta.
In afara celulelor de tip P fac parte din acest sistem si celule de tranzitie
(asemanatoare ca structura cu miocitii de lucru si au specific dimensiuni si
viteza de conducere mai mica decit miocitii de lucru)

 Se observă miociţii ţesutului

exitoconductor aşezaţi în “cuiburi”.

 Nodulul este limitat de fibre

conjunctive. În vecinătatea nodulului
se identifică artera nodulului
sinoatrial.
 Nodulul atrioventricular
 Nodulul atrioventricular se gaseste tot in atriul drept, de data
aceasta situat subendocardic in aria trigonului Koch (de spre
care am vorbit la atriul drept).

 Are forma ovala, circa 1cm lungime si 2-3mm. grosime.

 Polul posterosuperior este asezat subendocardic iar cel

anteroinferior patrunde in miocardul atrial in vecinatatea
septului membranos.
 Artera nodulului atrioventricular provine fie din
coronara dreapta, fie din circumflexa si are originea
la crucea cordului.

 In aria trigonului Koch face o ansa din care pleaca

3-4 ramuri in palisada ce abordeaza nodulul.