Toxicologie Speciala 1953

i n s t i t u t u l m e d I c O— f a r m a c e u t i c
b u c u r e ş t i
TOXICOLOGIE SPECIALA
INTOXICAŢII PROVOCATE DE SUBSTANŢELE
TOXICE SPECIALE ŞI TRATAMENTUL LOR
MANUAL PENTRU MEDICI ŞI STUDENŢI
E D IT U R A DE STAT
PENTRULITERATURĂŞTIINŢIFICĂ
I N S T I T U T U L M E D I C O —F A R M A C E U T I C
BUCUREŞTI
Y
f.
>.
TOXICOLOGIE SPECIALĂ
INTOXICAŢII PROVOCATE DE SUBSTANŢELE
TOXICE SPECIALE ŞI TRATAMENTUL LOR
MANUAL PENTRU MEDICI ŞI STUDENŢI
I /
0 6 t> 6 .
E D I T U R A DE S T A T
P E N T R U L IT E R A T U R Ă Ş T IIN Ţ IF IC Ă
B U C U R E Ş T I 1953
L a în to cm ire a acestei lu c r ă r i a u lu a t jtu rte :
DUMA M IR CEA, CHICOS IO A N , COSMA G H E O R G H E . D K M A Y O
ARON, DENE TU D O R , JONESCU V I N T I I Ă, M Ă R C U LE S I U D U M I
T R U , M JHAIŢA S I AN, M U R E ŞE AN U V IC 'IO R , p e t r e s c u g r i g o r k ,
SCHORES' H OSCAR, S IM IO N E SC U V L A D , S O L C V IU E U G E N , S P IN E A
M IH A IL , S lA N C IU I.E S I U P A U L, STÂ N E S C U M I H A IL , T R IF A N E S C U
TEODOR, W Y N O IIR A D N Y K V L A D I M I R , Z A V O IA N U N I COLAJE
L
C H I M I E Ş I P R O T E C Ţ I E
P A R T E A l-a
C a p ito lu l I
D EFIN IŢII ŞI GENERALITĂŢI

f
Substanţe toxice speciale sunt acele substanţe chimice care,
venind în contact, în cantităţi foarte mici, cu organismul uman
sau animal — neprotejat — produc vătămări mai m ult sau mai
puţin grave, care, în unele condiţii, pot provoca moartea.
Aceste substanţe se caracterizează p rin tr’o serie de proprietăţi.
Cele mai multe dintre aceste substanţe acţionează asupra
organismului, în stare gazoasă, în stare lichidă şi sub formă de
fum sau de ceaţă.
Substanţele toxice speciale pot pătrunde in organism pe
diferite căi:
— prin organele respiratorii, odată cu aerul inspirat, dacă
omul se află fără mască în tr’o atmosferă gazată;
— prin piele, în cazul contactului direct al picăturilor de
substanţe toxice speciale pe piele sau pe îmbrăcăminte, sau în
cazul atingerii omului — fără mijloace de protecţie anticliimică —
de obiecte, de sol sau de plante infectate;
— prin organele digestive, în cazul folosirii alimentelor sau
a apei infectate cu substanţe toxice speciale.
La studiul substanţelor toxice speciale se iau în consideraţie
următoarele proprietăţi principale:
— acţiunea fiziopatologică,
— proprietăţile fizice,
— proprietăţile chimice.
A) ACŢIUNEA FIZIOPATOLOGICĂ
Substanţele toxice speciale acţionează asupra organismului

producând: lăcrimare, strănut, vărsături, sufocare şi asfixie, ve-
zicări şi fenomene toxice generale.
Trierea acestor substanţe, în raport cu acţiunea lor fiziopato
logică, se face prin determinarea ca n tită ţii de substanţă necesară
3
ta un îoetra cub de aer, j*en1ru a se obţine acţiunea corespunză
toare asupra organismului uman sau animal.
Aprecierea eficacităţii toxice a unei substanţe toxice speciale
<au a gradului ei de toxicitate, se exprimă pe baza următoarelor
caracteristici:
— pragul de iritaţie (excitaţie);
— limita de suportabilitate;
— produsul letal.
Prag de iritaţie înseamnă concentraţia minimă in substanţă
toxica la un metru cub de aer (exprimată în miligrame), la care
se semnalează efectul substanţei toxice, producând nn reflex de
apărare din partea organismului.
Tabelul I
I
L im ita in fe rio a ră
Substanţa toxică specială de ir it a ţ ie , In m g/m f
:
1
Itfe ttflc J o n n a u a ......................................................................... 0,1
rio ra e e to fe n o n a ......................................................................... 0,3
E t A d ic lo r a r s in a ............................................................................... 1
C . o r o p i c r i n j t .................................................................................. 2
H ro m u ra do b o n z i i ..................................................................... 4
Kosênul ....................................................................................... 5
Et«*rul m e tilic d ic lo ra t ............................................................ 14
Prin concentraţie, se înţelege totdeauna cantitatea de sub

stanţă în mg/m3 de aer.
Pragul de iritaţie sau de excitaţie se numeşte şi lim ita inferi
oară de iritaţie.
Acţiunea iritantă se exercită în special la suprafaţa mucoase
lor şi anume conjunctiva, mucoasa nazală sau faringiană, etc.
unde substanţele toxice acţionează în mod electiv. In general,
efectul acţiunii specifice iritante se manifestă prin: lăcrimare,
strănut, tuse, etc.
Pentru exemplificare se va considera cazul cloracetofenonei
(o substanţă toxică lacrimogenă):
— Ia o concentraţie de 0,1 rng/m3 se simte mirosul specific
al cloracetofenonei, fără să se producă însă vreo iritaţie , care să
determine un reflex de apărare;
— la o concentraţie de 0,3 mg/m3 încep lăcrimarea şi un
clipit uşor (acte reflexe de apărare); acesta este pragul de iritaţie .
Majoritatea substanţelor toxice speciale produc irita ţii semna
lizatoare (reflexe de apărare). Unele, numite insidioase, nu produc
astfel de irita ţii.
In tabelul I se dau diferite valori ale lim ite i inferioare de ir i
taţie pentru câteva substanţe toxice speciale.
4
I
Din aceasta rezultă că pragul de iritaţie al substanţelor agre

sive poate să varieze intre limite destul de mari.
Lim ita de suportabilitate este concentraţia la care irita ţia
produsă de substanţa toxică devine atât de intensă încât nu poate
fi suportată mai mult decât 1 minut (de către un om normal).
Experimentând to t cloracetofenona, se constată:
— la o concentraţie de 1 mg/m*, Jăcrimarea devine intensă
şi se produce o iritaţie a mucoasei nazale;
— la o concentraţie de 3 mg/m3, irita ţia creşte; urmează
imposibilitate de lucru (muncă);
— la o concentraţie de 4,5 mg/m3, ochii se închid imediat,
urmează o tuse violentă şi usturimea pielei.
T a b e lu l II
L im ita de su p orta
Substanţa toxică specială b ilita te In m g/m 1
Difenilcianarsina ........................................................... 0,25

Difenilclorarsino ............................................................... 1
Cloracetofenona ............................................................... 4,5
Etildiclorarsina ............................................................: r io
Cloropicrina ....................................................................... 50
Clorul ....................................................................... .... . 100
•
Această concentraţie nu poate fi suportată mai m ult de un

m inut; ea este deci lim ita de suportabilitate.
Caracteristica de mai sus (lim ita de suportabilitate) se poate
determina, în general, în condiţii optime, la substanţele toxice
iritante lacrimogene.
In cazul determinării lim ite i de suportabilitate la arsine, in
afară de strănut, apar o tuse violentă, dureri retrosternale, cefalee,
etc., care după un minut devin insuportabile.
In tabelul I I se dau valorile lim itelor de suportabilitate ale
câtorva substanţe agresive.
Produsul letal sau de m ortalitate, num it şi «indice letal»
W este exprimat prin produsul dintre concentraţia C a substanţei,
exprimată în mg/m3 de aer, şi tim pul de acţiune cel m ai scurt
/, exprimat in minute, necesar pentru a provoca moartea.
Se exprimă, de obicei, prin formula: C. t = W.
In urma experienţelor făcute pe animale, s’a constatat că
există un raport intre acţiunea exercitată de o substanţă toxică
(ţinând seamă de cantitatea toxicului) şi greutatea anim alului.
In toxicologie, doza toxică minimă este cantitatea de to xic/kilo -
corp ingerată care produce moartea până in 48 de ore. Dacă se
notează cu Z doza toxică minimă, cu p greutatea minimă de sub-
5
sUoţA tu iu » , in mg, necesară p e n tru a produce moartea unui
animal, ?i cu P greutatea a n im a lu lu i, in kg, se obţine:
[)m relaţia de mai sus se deduce:

p — P. Z • (1)
Din această form ulă re zu ltă : c a n tita te a de substanţă toxică
necesară pentru a produce m oartea u n u i a n im a l este egală cu p ro
dusul dintre greutatea an im a lu lu i si doza to x ic ă m in im ă ; ea este
deci proporţională cu greutatea a n im a lu lu i.
Pentru substanţele toxice speciale, care s u n t in tro du se în
organism p rin respiraţie, se poate s ta b ili u rm ă to a re a re la ţie :
p == t* C. V (2)
in care t este timpul de respiraţie in minute, necesar pentru absor
birea, in greutate, a substanţei toxice capabile să producă moartea,
C este concentraţia substanţei toxice, exprimate in mg/m3 de
aer inspirat: V este volumul de aer respirat în primul minut, în
m3.
Din relaţiile (1) si (2) se obţine:
p Z = t • C. V
de unde
l -c = y z ( 3)
p
Raportul —poate fi considerat constant, deoarece raportul
dintre greutatea animalului şi volumul de aer inspirat în primul
minut este constant şi determinat; afară de aceasta, Z este o
cantitate constantă pentru fiecare substanţă toxică.
Deci:
t • C. = const. (4)
Prin aceasta se demonstrează că, la majoritatea substanţelor
toxice speciale, produsul dintre timpul necesar intoxicării (cu
producerea morţii în timp de maximum 48 de ore) şi cantitatea
de substanţă toxică dintr’un metru cub de aer respirat este con
stant.
Produsul W se numeşte produs letal, (le mortalitate, sau
indice JetaJ.
Practic, formula W = t. C se demonstrează mult mai simplu
prin experienţa pe animale. Câinele este unul dintre animalele a
cârui sensibilitate este cea inai apropiată de sensibilitatea omului.
b
Pentru a se determina cantitatea de toxic care omoară câi
nele în unitatea de timp, se ţine seama de faptul, stabilit expe
rimental, că acrul inspirat F, de câine, in unitatea de timp, este
V
proporţional cu greutatea lui P, adică — = A, după cum şi
1 P .
raportul dintre greutatea animalului şi volumul de aer — inspirat
în unitatea de timp este constant.
De aici rezultă că, practic, Ia determinarea cantităţii de
toxic, necesară pentru a produce moartea câinelui nu mai este
nevoie să se ia în consideraţie greutatea lui.
Ţinând seamă de acest principiu, că aerul inspirat de un
animal este proporţional cu greutatea lui, s’au făcut experienţe
prin care s’au determinat cantităţile de substanţe toxice speciale
inspirate, necesare pentru a produce moartea animalului.
Experienţele se fac în modul următor: se introduce câinele sau
alt animal in tr’o cameră etanşă de sticlă; prin cameră circulă
un curent de aer amestecat cu substanţa toxică sub formă de
gaz sau de aerosoli, astfel încât animalul să respire în permanenţă
aer cu concentraţia în substanţă toxică dorită.
Se lasă animalul în cameră un timp determinat, măsurat cu
precizie, apoi animalul este scos şi ţinut sub observaţie mai multe
zile. In acest timp el moare sau se vindecă de intoxicaţia sufe
rită. Astfel se poate determina timpul necesar pentru a produce
moartea unui animal supus la o anumită concentraţie constantă
de substanţă toxică.
S’a observat că timpul necesar pentru a produce moartea
unui animal este in funcţie de concentraţia substanţei toxice în
aer.
Cu cât concentraţia în substanţă toxică agresivă este mai
mare, cu atât timpul de expunere a animalului — în atmosfera
toxică, pentru a-i produce moartea — este mai scurt.
Astfel, introducând in camera în care se găseşte animalul
un curent de aer cu concentraţia în fosgen de 450 mg/m3, s’a con
statat că, după o respiraţie în atmosfera toxică, tim p de un m i
nut, animalul moare. In cazul când concentraţia este de zece ori
mai mică adică de 45 mg/m3, moartea animalului se produce după
o respiraţie de 10 minute, iar la o concentraţie de 4,5 mg/m3, ani
malul moare abia după o respiraţie de 100 de minute. Din aceasta
se deduc, practic, relaţiile:
450 . 1=450
45 . 10=450
4,5 . 100=450
7
din care rezulta c i produsul dintre concentraţie şi tim p cale con
stant : C .t — I f .
menţionează c i animalul nu moare imediat după 1, 10,
100 de minute — timpul c it a inspirai din atmosfera toxidă —
ci abia in interna? de 48 de ore după terminarea experienţei.
Daci se ia o altă substanţa toxica, de exemplu clorul, se
observi oft produsul letal este m ult mai mare. Pentru a se pro
duce moartea animalului după o respiraţie de. un m inut este
necesari o concentraţie a clorului de 7 500 mg/m3 de aer. în loc
de 450 mp ma. ca in cazul fosgenului.
TaboI ii I III
Substanţatoxicăs
p ec
ială Produsul letal iumg/m* 1
Fos^rual ..............................*..................................... 450

O o r lo r m m u il <io m e t d t r id o n t .......................... 500
I p e r it M .............................................................................1 1 500
C io ro p k ru iM ................................................... . . . I 2 000
O orarrtona ................................................................I 3 000
C to ru l ...................................................'. . . . . I 7 500
i
Din compararea celor doi produşi letali — al clorului şi al

fosgenului — se deduce că valoarea produsului letal este invers
proporlională cu toxicitatea unei substanţe şi, deci, cu cât valoa
rea produsului letal este mai mică, cu atât puterea toxică a sub
stanţei respective este mai mare.
In tabelul I I I se dau câţiva produşi letali a căror valoare
reprezintă cantitatea de substanţă toxica, in mg, care trebue să
fie conţinută intr'un metru cub de aer, pentru a se obţine efecte
letaJe asupra animalului, după un m inut de expunere.
Din tabelul I I I rezultă că substanţa cea mai toxică este fos-
genul, deoarece are cel mai mic produs letal. D atorită fa p tu lu i
că, după ce au fost introduse în organism pe cale respiratorie — (Je
unde şi numirea de <r otrăvuri de inhalaţie » — m ajoritatea substan
ţelor toxice se acumulează până când se ajunge la cantitatea
necesară pentru a produce moartea, fapt care reiese din experienţele
făcute pentru determinarea produsului leta l, se demonstrează căy
in general, substanţele toxice speciale au acţiune « a d itiv ă ».
Ca efect al acumulării, efectul toxic se adaugă moment cu
moment.
Se menţionează că, ţinând seamă de produsul letal şi de canti-
tatea de aer toxic inspirată în unitatea de tim p , se poate deduce
cantitatea de toxic efectivă care poate omori un om sau un animal.
Astfel, de exemplu, considerând că un om cu greutate medie
de 70 kg inspiră, In timp de un minut, circa 8 I aer, cantitatea de
fosgen introdusă in organism, care ii produce moartea, este
8.450
=3,6 mg fosgen.
1 000
Valorile produselor letali se referă la experienţele făcute pe
animale, dar ele nu sunt aplicabile întocmai la om, a cărui sen
sibilitate diferă mult de cea a animalelor. Aceste valori furnizează
însă date comparative de mare importanţă pentru evaluarea
puterii toxice a substanţelor.
Valorile produşilor letali, cum s’a arătat mai sus, nu sunt
însă exacte, din punct de vedere ştiinţific, din următoarele motive:
— fenomenul biologic este foarte complex;
— experimentările sunt făcute pe animale, la care s’a luat
V
în consideraţie faptul că raportul — dintre aerul inspirat şi greu
tatea animalului este constant. Când animalul se găseşte in tr’o

stare de repaus desăvârşit, raportul de mai sus este aproape con
stant. La eforturi fizice, agitaţii, etc., cantitatea de aer inspirată
într’un minut creşte, ajungându-se la introducerea in organism
a unei cantităţi de aer până la de 10 ori mai mare; acest fapt per
mite ca, in aceeaşi unitate de timp, să se introducă in organism
cantităţi mai mari de toxic, ceeace duce la determinarea unei
toxicităţi aparente, mai mari (produs letal mai mic).
V
Deci, făptui că raportul — nu este constant duce la erori
destul de mari. *
Rezistenţa organismului variază dela animal la animal,
chiar la aceeaşi specie, vârstă, greutate, etc.
In experimentările făcute s’a ţinut seamă de faptul că sub
stanţele toxice speciale care se absorb pe cale pulmonară au acţi
une aditivă. Sunt însă substanţe toxice speciale, la care produsul
dintre concentraţie şi tim pul minim necesar spre a produce moartea
nu mai este constant, cum este cazul oxidului de carbon şi al aci
dului cianhidric. Aceste substanţe, pătrunzând în organism pe
cale pulmonară, acţionează asupra altor organe decât plămânii,
care servesc numai ca o cale de pătrundere, neacumulându-se în
organism decât după ce depăşesc anumite concentraţii, astfel de
substanţe se numesc «toxice resorbtive». Exemplu: la anumite
concentraţii, acidul cianhidric provoacă moartea fulgerător; când
concentraţia lui scade sub anumite limite, efectul este nul.
9
Aşa dar, in acest cat, produsul dintre concentraţie şi tim p u l
eare duce la moarte nu mai este constant.
Din punct, de vedere toxicologic, examinând produşii le ta li
ai substanţelor toxice speciale, se deduce că cele mai periculoase
substanţe toxioe sunt:
— substanţele care au acţiune a d itiv ă ;
— acele care au produsul letal cel mai m ic ;
— substanţele cu acţiune irita n tă şi cu lim ită de suporta-
b ilita te foarte marc. In cazul unui irita n t cum este cloracetotcnona,
cu lim ita de suportabilitate 4,5 mg/m3 şi cu produsul le ta l 4 000,
trebue sâ se respire tim p de 800 de m inute, la concentraţia de
m ai sus. pentru ca gazul să producă efectul le ta l. A s tfe l, omul
este prevenit şi poate deci să se apere. Da fosgen însă, cu lim its
de suportabilitate 20 m g/m a şi cu produsul le ta l 450, moartea
survine după ce s'a respirat tim p de num ai 22 de m in u te şi 30
de secunde în tr'o concentraţie egală cu lim ita de s u p o rta b ilita te .
In cazul substanţelor toxice insidioase, cum este cazul o x i
d u lu i de carbon, care nu prezintă prag de irita ţie şi lim it ă de supor-
ta b ilita te , pericolul este şi m ai mare.
%
B) p iio p r il t Aţ i f iz ic e
P rincipalele p ro p rie tă ţi fizice care d e te rm in ă în tre b u in ţa re a

in practică a substanţelor to xice speciale s u n t urm ătoarele*.
— densitatea,
— tensiunea de vapori,
— vo la tilita te a ,
— punctul de fierbere,
— punctul de topire,
— persistenţa.
~ a) Densitatea sau inassa specifică, p, a u n u i corp se defineşte
p rin e cuaţia:
p = mas sa v o lu m = m /V
G r e u t a t e a s p e c i f i c ă y este fo rţa cu care unitatea
de volum d in tr u n corp apa6ă pe su p ra fa ţa pe care se reazemă:
Y = fo rţa /v o lu m = G /V
In sistem ul de u n ită ţi de m ăsură m ecanice M K S , unitatea
de massă este k ilo g ra m u l, ia r u n ita te a de v o lu m este m e tr u l cui).
U nitatea d e n s ită ţii, in acest sistem , este k g /in 3. D e n s ita te a a pei la
4°C, in u n ită ţile acestui sistem , este de 1 000 k g /m 3. I n sistem ii
de u n ită ţi de m ăsură CG S, u n ita te a de mas să f iin d g ra m u l, si un:
la le a de vo lu m c e n tim e tru l cub, u n ita te a de d e n s ita te este g |cftf
Densitatea apei la 4°C, In u n ită ţile a ce stu i s is te m , f iin d de (a p ro *
rn a tiv ) 1 g/eroU
10
D e n s i t a t e a r e l a t i v ă a gazelor (dîcr ) se determină
astfel: se cântăreşte întâi un balon de sticlă In care s’a făcut vid,
apoi balonul plin cu aer uscat perfect şi la urmă balonul cu gazul
respectiv. împărţind greutatea gazului la greutatea aerului, se
află densitatea relativă a gazului.
Faptul că majoritatea substanţelor toxice speciale în stare
de gaz sau de vapori au o densitate mai mare decât a aerului,
prezintă o deosebită importanţă.
Datorită acestui fapt se formează diferite straturi (nori) de
gaze, care au tendinţa de a rămânea pe teren sau de a fi purtate
de curenţii atmosferici pe jos, invadând subsoluri, adăposturi, etc.
Substanţele toxice speciale, cu densitatea gazului sau a
vaporilor mai mică decât a aerului (de exemplu, oxidul de carbon
şi acidul cianhidric), difuzează foarte repede în atmosferă, pier-
zându-şi eficacitatea.
b) Tensiunea de vapori. Orice substanţă chimică, solidă
sau lichidă, are o tendinţă determinată de a trece din starea în
care se găseşte, în starea de vapori, la o temperatură chiar
mai joasă decât punctul de fierbere. In consecinţă, deasupra
suprafeţei substanţei se formează un strat de vapori, care exercită
o presiune numită şi tensiunea de vapori, variabilă in funcţie de
temperatură, şi care se exprimă în m ilim etri coloană de mercur.
Un lichid închis în tr’un vas, pe care nu-1 umple în întregime,
emite vapori în spaţiul liber al vasului. Cantitatea de vapori este
lim itată. După câtva tim p se stabileşte un echilibru între lichid
şi vaporii săi; evaporarea încetează. Nu se formează vapori decât
până când se atinge o anumită tensiune de vapori maximă.
Când în prezenţa vaporilor există şi lichid, vaporii se numesc
saturaţi; ei au cea mai mare presiune pe care o pot atinge, la tem
peratura la care se face măsurarea. Această presiune se numeşte
presiune de saturare.
Vaporii unui lichid se numesc nesaturaţi atunci când pre
siunea lor este mai mică decât presiunea de vapori a lich id u lu i la
acea temperatură. In prezenţa vaporilor nesaturaţi, nu poate exista
lichid, acesta se evaporă in întregime sau până se atinge pre
siunea de saturaţie, stabilindu-se astfel echilibrul.
Tensiunea de vapori este independentă de volum ul vasului
in care se află, ea depinzând numai de temperatură: p rin r id i
carea temperaturii, tensiunea de vapori creşte.
Importanţa tensiunii de vapori, în cazul substanţelor toxice
speciale, constă în faptul că la întrebuinţarea lor se ţine seamă
de valoarea tensiunii de vapori.
Când se urmăreşte obţinerea unor efecte rapide, se întrebuin
ţează substanţe toxice speciale, cu tensiune de vapori mare, care.
11
la i**m pcratura obişnuită, »» c v a p o rt repede, errand astfel con -
re o (ra { 4 i l f toxic*» respective. De exem plu, ra z u l fosgenului, cu
P n ^ im e a do v a p o ri de 1 173 fum la 20°.
CSri<l h#» u rm ă rn fte ea e fe ctu l substanţei to x ic e sa fie de lun g ă
duraiS* in tn buinţeazâ substanţe toxice eu tensiune de v a p o ri
Tabelul IV
T r n s m n r a dc v a pp o
o ri
ri
la ?0», In m m c o Il Hg Hg
Cianura «j» bromhenzil . . . 0,012

Sulfarm d e m tfld âcU tn t . . . 0,11 r»
<1nrTinibbclnr*rKina . . . . 0.39A
Oorfornumtul dc nn*t iIrru loratâ 10.3(H)
dorApicrini ................................... 16.ÎHH)
Cioror» de et*ao?vn.............. 1 001,000
............................................ 1 173.4(H)
nucă. cum este cazul î peri tei. eu tensiunea de v a p o ri 0,115 mm

col. H g ia 20
Tensiunea de vapori are o valoare re la tiv ă , in cazul substan
ţe lo r toxice, care se întrebuinţează sub form ă de aerosoli, cum
sunt arsinele (de exem plu: difeniclorarsina, d ife n ila m in o c lo ra r-
sina. e tc.).
In tabelul I V se dau tensiunile de v a p o ri ale c â to rv a sub
stanţe t-oxice speciale, astfe l alese, în câ t să rezulte d ife re n ţe le
care există in tre tensiunile lo r de va p o ri.
D in acest tabel rezultă că valoarea te n s iu n ilo r de v a p o ri ale
substanţelor toxice speciale variază în tre lim ite destul de la r g i;
astfel fosgenui si d o ru ra de cianogen au o tensiune de v a p o ri s u p e ri
oară unei atmosfere, ia r sulfura de e tild ic lo ra tă are o tensiune
foarte scăzută.
e) VolatiUlatea este c a n tita te a , in gre uta te , d in t r ’o substanţă
co n ţinută la 1 m c de aer sa tu ra t, la o te m p e ra tu ră d e te rm in a tă .
Ea se e x p rim ă , de obicei, in m g /m 2 de aer. •
V o la tilita te a reprezintă unul d in tre cei m a i im p o r ta n ţi
fa cto ri care se iau in consideraţie la în tre b u in ţa re a s u b s ta n ţe lo r
toxice speciale, ea fiin d in dire ctă le g ă tu ra cu tensiunea de
vapori.
In tabelul V se indică d ife rite v a lo ri ale v o la t ilit ă ţ ii su b sta n
ţe lo r toxice speciale m ai im p o rta n te -
Rezultă că v o la tilita te a d ife rite lo r substanţe to x ic e speciale
variază in tre lim ite destul de la rg i, care d e te rm in ă în tre b u in ţa re a
lo r in d ife rite s itu a ţii.
12
Volatilitatea substanţelor toxice speciale variază cu tem
peratura; s’a stabilit următoarea relaţie — de valoare aproxima
tiva — între temperatură şi volatilitate, şi anume că pentru tempe
ratura cuprinsă intre 10° şi 30°, ridicarea tem peraturii cu 1° pro
voacă creşterea v o la tilită ţii cu circa 10%.
Tabelai V
V o la tilita te a la 20’
S u b sta n ţa toxică specială In m g im*
Pifenilcianarsina ............................................. 0,17

Sulfura dc etildieloratâ .................................. 625
Bromura de benzii ......................................... 2 400
Clorformiatul de metiltriclorat ..............• . . 2 6 o:o
Cloropicrina .................................................... 184 030
Volatilitatea V a unei substanţe, la o temperatură anumită

l, se poate calcula uşor cu ajutorul relaţiei următoare:
yt _ M- 273- p. io 8
~~ 22,4 (273 -f t) 760
in care M este greutatea moleculară a substanţei, exprim ată in
grame; p este tensiunea de vapori a substanţei la tem peratura t,
-exprimată in mm col. Hg.
d) Punctul dc fierbere şi temperatura critică. Punctul de fie r
bere. Prin ridicarea tem peraturii tensiunea maximă de vapori a
lichidelor creşte, ajungând la valoarea presiunii atmosferice. In
acest moment are loc vaporizarea in toată masa lich id u lu i, iar
fenomenul se numeşte fierbere.
Deci, temperatura, la care valoarea tensiunii de vapori a
substanţei ajunge la valoarea presiunii atmosferice reprezintă
punctul de fierbere.
Evaporarea, adică formarea vaporilor numai la suprafaţa
lichidului, are loc la o temperatură mai joasă decât cea corespun
zând punctului de fierbere.
La 100°, tensiunea vaporilor de apă este de 760 m m (egală
cu valoarea presiunii atm osferice); apa fierbe deci la 100°.
La determinarea punctului de fierbere se ţine seamă de pre
siune, deoarece, p rin creşterea presiunii, creşte şi punctul de fie r
bere, şi invers.
Astfel, când se dau punctele de fierbere ale d ife rite lo r sub
stanţe, se specifică şi presiunea respectivă la care au fost deter
minate.
Cu cât este mai scăzut punctul de fierbere al unei substanţe,
cu atât substanţa va avea tensiunea de vapori m ai rid ic a tă şi
13
1
cu atât va ii mai mare v o la tilita te a sa- Când se urmăreşte

obt nerea unor substanţe toxice speciale in concentraţii p u
ternic*», pentru scurt tim p , se întrebuinţează substanţe cu
punctul do fierbere job, iar când se urmăreşte obţinerea unei
acţiuni m u lt mai prelungite, se întrebuinţează substanţe toxice
speciale, eu punctul de fierbere înalt.
In tabelul V I se dau temperaturile de fierbere ale câtorva
substanţe toxice speciale, la presiunea de 760 mm col. Mg.
Din acest tabel rezultă că substanţele toxice speciale au
puncte de fierbere foarte diferite.
Aceste temperaturi de fierbere dau indicii asupra valorii
v o la tilită ţii substanţelor respective.
Comparând fosgenul, care fierbe la +8,2°, cu iperita, care
fierbe la -+217°. se deduce că fosgenul este o substanţă toxică
specială trecătoare, iar iperita, persistentă.
Tabelul Vf
T e m pe ratu ra
Substanţa toxică specială de fiebere
c lo ru l ....................................................................... v. . . —33,5a
Fosgenul ................................................................................ + 8,2*
A rid u l rian h id re ...................................................... . + 26,5°
BromcianuJ ..........................................* ....................... + 61°
O o rfo rm ja tu l de m etilm onoclorat .................................. + 107’
C lo ’ ©pieri na ............................................................................ + 112*
Sulfura de etiJdicIorat ....................................................... + 217"
C lo ra e e to fe rio n a ........................................................................ + 245°
T e m p e r a t u r a c r i t i c ă . Temperatura la care un gaz

se transformă în lichid se numeşte punct de condensare; acesta
corespunde cu punctul de fierbere al lichidului respectiv. Deci,
vaporii unei substanţe toxice speciale se pot condensa prin cobo
ri rea temperaturii sub punctul de fierbere, ţinând seamă, bine
înţeles, de tensiunea maximă de vapori la temperatura respectivă.
Condensarea vaporilor în lichid se poate produce şi prin alte m ij
loace decât prin răcire şi anume, prin mărirea presiunii; de exemplu:
fofcgenuJ, clorui, etc. se lichefiază uşor la temperatura ordinară,
prin presiune.
Există gaze, curn sunt, de exemplu: oxigenul, heliul, etc.,
Ja care, pe Jângă mărirea presiunii, trebue să se scadă şi temperatura.
Temperatura deasupra căreia gazul nu mai poate fi lichefiat
prin presiune se numeşte temperatura critică.
Deasupra temperaturii critice, corpii sunt gaze propriu zise;
sub temperatura critică, ei se numesc vapori.
14
In tabelul V il se dau, pentru exemplificare, temperaturile
critico ale câtorva substanţe.
T a b e 1u 1 V II
T em pe ratu ra
S ubstanţa toxică specială c ritic ă
H idrogenul ............................................................................. -2 4 0
A zotul ..................................................................................... -1 4 7
Oxigenul ................................................................................. — 119
B io xid u l de c a r b o n ........................................................... .... 31
Clorul ........................................................................ 144
Fosgenul ............................................................... 182
Apa ......................................................................................... 374
S. T. S. (în general) ............................................................ peste . + 250°
e) Punctul de topire reprezintă temperatura la care faza solidă

şi faza lichidă a substanţei se găsesc în echilibru, sau tempera
tura la care un corp trece din starea solidă în cea lichidă, , sau
invers.
In tabelul V I I I se dau punctele de topire ale câtorva sub
stanţe toxice speciale.
Tabelul V III
P u n c tu l
S u b s ta n ţa to x ic ă specială de to p ire
Clorul ........................... ..................................... —102°

Cloropicrina ............................................................. -6 9 D
Cloroformiatul de metiltriclorat .............................. -57°
Acidul cianhidric ................................................... -15°
Sulfura de e tild ic lo ra tă ............................................ +14,4°
Cloracetofenona ...................................................... + 5SU
In practică, la întrebuinţarea S.T.S. se ţine seamă de punctul

de topire.
Astfel, substanţele toxice speciale cu punct de topire înalt
nu pot fi întrebuinţate pe vreme rece, fără anumite a rtific ii de
corectare. De exemplu: iperita, care se solidifică la +14,4°, iarna
aproape nu poate fi utilizată, totuşi se poate scădea punctul de
topire prin adăugarea a d ife riţi solvenţi organici, în anumite
proporţii (clorbenzen, tetraclorura de carbon, etc.).
15
I>^ exemplu pentru ipcrită:
T a b ni u i 1%
Pr aparţin dr solvent
•/.
in
30
Clorbenzenul şi tetraclorura do carbon formează aşa dar cu

iperita amestecuri cu puncte de topire mai joase decât al iperi-
î*i (-fl4 ,4 c).
f) Persistenta. Prin persistenţa unei substanţe se înţelege
timpui in care ea poate rămânea în loc deschis, exercitându-şi
acţiunea toxică.
In practică, pentru determinarea persistenţei se măsoară
timpul pe care o anumită cantitate de substanţă îl foloseşte pentru
evaporarea complectă, comparativ cu cel folosit de o cantitate
egală de apă la 15° (egal cu 1). Prin acest procedeu se poate con
stata dacă o substanţă toxică este mai m ult sau mai p u ţin persi
stentă decât alta. In acest scop se poate folosi următoarea form ulă:
M J Ci
P M Tx C
în care:
S este persistenţa;
Cx — viteza de evaporare a apei la 15°;
C — viteza de evaporare a substanţei considerată la tempe
ratura absolută T\
p — tensiunea de vapori a substanţei la tem peratura T ;
Pj — tensiunea de vapori a apei Ia 15°=12,7 m m ;
4/j — greutatea moleculară a apei (18);
M — greutatea moleculară a substanţei;
Tx — temperatura absolută corespunzătoare la 15°;
T — Temperatura absolută a aerului.
Formula de mai sus indică precis tim pul (persistenţa) ne
cesară unei substanţe pentru a se evapora, faţă de tim p u l pe
care îl foloseşte o cantitate egală de apă, la 15°, în aceleaşi con
d iţii.
In tabelul X se indică valorile persistenţei pentru un grup
de substanţe toxice speciale la diferite temperaturi (persistenţa
16
apei Ja 15° fiind considerată 1), calculate în baza formulei de
mai sus.
Tabel ul X
Temperatura —10 —5 0 +5 + 10 + 15 + 20 +25 + 30
Fosgenul 0,014 0,012 0,01 0,008 — — — — —

Cloropicrina . 1,36 0,98 0,72 0,54 0,4 0,3 0,23 0,18 0,14
Clorformiatul
de metiltri-
clorat. . . 2,7 1,9 1,4 1 0,7 0,5 0,4 0,3 0,2
Lcvizita . . 06 63,1 42,1 28,5 19,6 13,6 9,6 6,9 5
Iperita lichi
dă . . . . — . — _
103 67 44 29
Iperita solidă 2 400 1210 333
co
630 —
T— 1
— — —
Cianura de
brombenzil. 6 930 4110 2 499 1 530 960 610 393 260 173
Datele experimentale de mai sus au o valoare aproxim ativă

şi mai m ult c a lita tivă ; ele arată mai m u lt ordinul de mărime al
persistenţei.
Valorile obţinute prin aplicarea acestei formule sunt calcu
late faţă de evaporarea apei şi a substanţei toxice speciale în tr’un
mediu uscat; practic însă atmosfera conţine o cantitate mai mare
sau mai mică de vapori de apă, care determină micşorarea vitezei
de evaporare.
Totuşi, datele persistenţei au im portanţă din punctul de vedere
al întrebuinţării în practică a substanţelor toxice speciale, decarece
cu ajutorul lor se poate cunoaşte persistenţa la un moment dat a
unei substanţe faţă de alta.
Astfel, în cazul su lfu rii de etildiclorată şi al levizitei, rezultă
din tabel că, la 25°, valorile sunt: 6,9 pentru levizită şi 44 pentru
iperită.
De aici se vede că sulfura de etildiclorată, la tem peratura de
25°, are o persistenţă de circa şase ori mai mare decât a le vizite i.
Datele de mai sus se înţeleg pentru tim p uscat şi în teren
deschis.
Aceste valori indică persistenţa substanţelor, independent de
condiţiile atmosferice, de stabilitatea substanţelor la um iditate
faţă de structura fizică şi de condiţiile terenului.
2 — Toxicologie c. 330 17
1
Când substanţele se găsesc pe teren accidentat, păduros, etc.

persistenţa lor poate fi de trei sau chiar de mai multe ori mai
mane; iar in cazul influenţei diferiţilor factori meteorologici ca:
vânt, umezeală, ploaie, etc., aceste date nu mai reprezintă valori
comparative.
C. STAREA PE AGREGARE SI R CARE SUBSTANŢELE
TOXICE SPECIALE ATACĂ ORGANISMUL
Substanţele toxice speciale pot acţiona asupra organismu
lui sub cele trei stări de agregare: gazoasă, lichidă şi solidă.
Aceste stări se caracterizează în felul urm ător:
— gazele nu au nici formă şi nici volum propriu, ocupând
in mod uniform to t spaţiul care le stă la dispoziţie, forma şi
volumul 1or fiind determinate de forma şi de volum ul vasului
in care se află;
— lichidele iau forma vasului in care sunt conţinute, ele
nu pot ocupa insă to t volumul vasului — când acesta depăşeşte o
anumită mărime — şi formează suprafeţe, prin care se despart de
vaporii lor, de gaze sau de alte lichide, cu care nu se amestecă;
— solidele au formă şi volum propriu constant, la tempera
tură constantă.
1. G A Z E L E
Densitatea gazelor este m ult mai mică decât a lichidelor şi

a solidelor. Un litru de aer cântăreşte aproxim ativ 1,293 g la
temperatura de 0° şi Ia presiunea de 760 mm col H g; iar un litru
de apă, la 4CC, cântăreşte 1 000 g.
In stare gazoasă, materia este deci m ult rarefiată faţă de
starea lichidă şi solidă.
Intre starea lichidă şi cea solidă a aceleiaşi substanţe, nu se
observă decât diferente # mici de densitate.
2. D E S P R E C O L O IZ I Ş I A E R O S O L I
Pentru a se înţelege mai bine modul cum acţionează asupra

organismului majoritatea substanţelor toxice speciale iiita n te -
6trănutătoare, 6e vor reaminti mai jos anumite noţiuni din chimia
eoloiziJor.
Se ştie că materia se prezintă sub forma a trei stări de agre
gare; solidă, lichidă şi gazoasă. Când se disolvă o substanţă solidă
In tr’un lichid, se obţine o soluţie; de exemplu, disolvareazahărului
in apă. Soluţia care se obţine este un amestec omogen de molecule
de apă şi de zahăr, ultimele fiind uniform răspândite printre
moleculele apai.
18
La o Soluţie se deosebesc, în generai, doi componenţi: disol-
vantul, numit mediul dispergent, şi corpul disolvat, numit şi faza
dispersă.
In unele soluţii, particulele corpului disolvat, adică faza dis
persă, au dimensiuni mai mari decât ale moleculelor şi după
mărimea fazei disperse, se deosebesc trei feluri de dispersii, şi
anume: dispersie moleculară când faza dispersă este formată din
molecule simple (unitare); dispersie mecanică sau suspensie, când
faza dispersă este formată din particule mari, vizibile la micros
cop sau chiar cu ochiul liber. Intre dispersiile moleculare şi cele
mecanice există aşa numitele dispersii coloidale, în care dimen
siunile fazei disperse sunt cuprinse între dimensiunile moleculare
şi dimensiunile particulelor care formează dispersiile meca
nice.
Ca exemplu de dispersii coloidale, numite şi soli, se pot da:
soluţia de săpun în apă, soluţia de albumină sau de dextrină in apă,
cauciuc în benzină, etc.
Particulele dispersiilor moleculare, care sunt înseşi moleculele,
au dimensiuni mai mici decât 1 mp..
Particulele dispersiilor coloidale au dimensiuni cuprinse între
1 şi 250 mp., iar particulele dispersiilor mecanice, dimensiuni mai
mari decât 250 mp..
In principiu, se poate spune că orice corp poate forma o
dispersie coloidală, cu condiţia să se găsească un mediu dispergent
potrivit şi mijlocul prin care să se obţină dispersia de dimensiunile
fazei coloidale.
Datorită proprietăţilor specifice pe care le prezintă dispersiile
coloidale se poate spune că starea coloidală reprezintă a patra
stare de agregare a materiei, alături de starea solidă, lichidă şi
gazoasă.
In tr’o dispersie coloidală, în care mediul dispergent este un
lichid, faza dispersă poate fi formată nu numai d in tr’un solid, ci
şi d in tr’un lichid, sau un gaz. In cazul când faza dispersă este un
lichid, ea constitue o emulsie (o grăsime in apă), iar în cazul când
faza dispersă este un gaz, o spumă.
Mediul dispergent poate avea de asemenea o stare diferită
de cea lichidă.
O importanţă deosebită pentru chimia substanţelor toxice
speciale au dispersiile coloidale, in care mediul dispergent este
aerul. Aceste dispersii coloidale se numesc aerosoli.
După cum faza dispersă este lichidă sau solidă, se formează
ceaţă sau fum.
Studiul proprietăţilor coloizilor constitue un capitol special
al chimiei fizice, numit chimia coloizilor.
1S
r
Formarea aerosolilor
Aerosolii se pot produce prin două metode:

— Metoda dispersiei, constând în pulverizarea corpului din
stare compactă, prin diferite procedee, în particule mici de dimen
siunile corespunzătoare substanţelor ©oloidale.
— Metoda condensării, pornind dela starea de dispersie mole
culară a corpului, şi realizând o-se apoi, prin procedee fizice sau
dumice, o aglomerare a moleculelor până la obţinerea particulelor
coloidale.
a) Metoda dispersiei. In acest caz, pentru a se obţine desin-
tegrarea unui corp solid sau lichid, este necesar să se învingă
forţele de coeziune foarte mari care unesc moleculele, prin între
buinţarea unei cantităţi mari de energie, aplicată fn tr’un tim p
foarte scurt.
Metodele de dispersie constau, practic, în:
— Obţinerea aerosolilor prin reacţii chimice violente. Gând
la o reacţie chimică violentă iau parte şi corpi solizi, aceştia pot
fi pulverizaţi până Ja dimensiunile coloidale. Astfel, praful de
puşcă negru (amestec de cărbune, azotat de potasiu şi sulf) pro
duce un fum abundent, compus din săruri solide de potasiu, fin
dispersate.
— Obţinerea aerosolilor prin explozia proiectilelor, a bom-
belor încărcate cu arsine, cloracetofenonă, etc., la a căror formare
contribue şi fenomenul de condensare.
b) Metoda condensării. In natură se observă formarea norilor
şi a ceţei prin condensare: când temperatura aerului care conţine
vapori de apă scade atât încât se obţin vapori saturanţi, aceştia
se condensează sub formă de picături mici de apă.
Condensarea se produce numai atunci când aerul vine în
contact cu suprafeţe de corpi solizi sau lichizi, sau, în lipsa acestora,
cu nuclee de condensare suspendate in aer. Ca nuclee de conden
sare pot servi: particulele de praf şi de fum cum şi ionii de gaze
(molecule ale gazelor din aer având o sarcină pozitivă sau nega
tivă).
Când în aer 6unt îndeplinite condiţiile de saturaţie pentru
începerea condensării vaporilor de apă, în ju ru l fiecărui nucleu de
condensare se formează o picătură de apă. Pe suprafaţa acestei pică
tu ri &e pot condensa apoi a lţi vapori de apă şi picătura devine ast
fel mai mare.
Formarea ceţei se explică prin existenţa unui număr mare
de nuclee de condensare în aer şi prin existenţa unei ca n tită ţi
de vapori de apă disponibilă (suprasaturată) lim ita tă , ceeace
duce Ja formarea unui număr mare de particule m ici de ceaţă.
20
•
Deasemenea, formarea ploii se explică prin existenţa unui

număr mic de nuclee de condensare, care determină apariţia unor
picături puţin numeroase şi, în consecinţă, mai mari. Prin con
densarea vaporilor de apă la suprafaţa picăturilor, ele se măresc
din ce în ce mai mult, atingând o anumită mărime, când nu se mai
pot menţine suspendate în aer şi se precipită sub formă de ploaie.
Aerosolii de substanţe toxice speciale (aerosolii de arsină)
se formează prin spargerea proiectilului sau a bombei chimice
toxice, care conţine arsina, se desvoltă o mare cantitate de căldură
şi presiune, astfel încât substanţa este transformată complect
în vapori. O parte din arsină arde, iar restul se condensează, for
mând picături foarte mici, cu diametrul de 100 mp.—lţx.
In cazul folosirii clorului, al fosgenului, etc., norii formaţi
se datoresc faptului că la spargerea proiectilului sau a bombei
toxice substanţa se află în stare lichidă; pentru vaporizare sub
stanţa ia căldura din mediul înconjurător şi determină astfel
răcirea bruscă a aerului, iar prin precipitarea vaporilor de apă din
atmosferă, formarea ceţei. La aceasta contribue, în mică măsură,
şi reacţia chimică ce are loc între vaporii de apă din atmosferă
şi clorul sau fosgenul.
In exemplele descrise mai sus, formarea particulei coloidale
se obţine numai cu ajutorul agenţilor fizici, în cazul de faţă —
răcirea.
Proprietăţile aerosolilor
Aerosolii se caracterizează prin tr’o mare suprafaţă.
Suprafaţa particulelor coloidale este m ult mai mare decât
suprafaţa aceleiaşi cantităţi de materie în stare compactă. De
exemplu, dacă se fărâmiţează un cub dintr’un corp oarecare, cu
latura de 1 cm, în cuburi mici identice, cu latura de 10 mu., fie
care, se obţine un trilion de cuburi, având suprafaţa totală de
600 000 cm2, ceeace înseamnă că suprafaţa iniţială s’a m ărit de
100 000 de ori.
Exemplu: 1 g de apă sub formă de ceaţă conţine aproape
30 de miliarde de particule, fiecare cu diametrul de 0,004 mm
si având o suprafaţă totală de 150 mp. Ca rezultat al acestei creş
teri foarte mari a suprafeţei, proprietăţile vor fi cu totul diferite.
Astfel, se poate remarca adsorbţia, la suprafaţa particulelor
coloidale, a moleculelor gazoase din mediul dispergent, cu for
marea unei pelicule gazoase in juru l particulelor.
Pelicula gazoasă măreşte stabilitatea aerosolului, prin faptul
că înconjoară particulele cu un strat perfect elastic, ce împiedică
coagularea sau aglomerarea lor in tim pul ciocnirilor care au loc
între ele. Această stabilitate este mărită şi mai mult prin adsorbţia
21
4* 4-
i
Formarea aerosolilor
A e ro s o lii se pol produce p rin două m eto d e:

— Metoda dispersiei, constând în pulverizarea corpului din
Ftare compactă, prin diferite procedee, în particule mici de dimen
siunile corespunzătoare substanţelor coloidale.
— Metoda condensării, pornind deIa starea de dispersie mole
culară a corpului, şi roalizându-se apoi, prin procedee fizice sau
chimice, o aglomerare a moleculelor până la obţinerea particulelor
coloidale.
a) Metoda dispersiei. In acest caz, pentru a se obţine desin-
tegrarea unui corp solid sau lichid, este necesar să se învingă
forţele de coeziune foarte mari care unesc moleculele, prin între
buinţarea unei cantităţi mari de energie, aplicată fn tr’un tim p
foarte scurt.
Metodele de dispersie constau, practic, în:
— Obţinerea aerosolilor prin reacţii chimice violente. Gând
ia o reacţie chimică violentă iau parte şi corpi solizi, aceştia pot
fi pulverizaţi până 1a dimensiunile coloidale. Astfel, praful de
puşcă negru (amestec de cărbune, azotat de potasiu şi sulf) pro
duce un fum abundent, compus din săruri solide de potasiu, fin
dispersate.
— Obţinerea aerosolilor prin explozia proiectilelor, a bom
belor încărcate cu arsine, cloracetofenonă, etc., la a căror formare
contribue şi fenomenul de condensare.
b) Metoda condensării. In natură se observă formarea norilor
ţi a ceţei prin condensare: când temperatura aerului care conţine
vapori de apă scade atât încât se obţin vapori saturanţi, aceştia
se condensează sub formă de picături mici de apă.
Condensarea se produce numai atunci când aerul vine în
contact cu suprafeţe de corpi solizi sau lichizi, sau, în lipsa acestora,
cu nuclee de condensare suspendate in aer. Ca nuclee de conden
sare pot send: particulele de praf şi de fum cum şi ionii de gaze
(molecule ale gazelor din aer având o sarcină pozitivă sau nega
tivă ).
Când in aer sunt îndeplinite condiţiile de saturaţie pentru
începerea condensării vaporilor de apă, în jurul fiecărui nucleu de
condensare se formează o picătură de apă. Pe suprafaţa acestei pică
turi se pot condensa apoi alţi vapori de apă şi picătura devine ast
fel mai mare.
Formarea ceţei se explică prin existenţa unui număr mare
de nuclee de condensare in aer şi prin existenţa unei cantităţi
de vapori de apă disponibilă (suprasaturată) lim itată, ceeace
duce la formarea unui număr mare de particule mici de ceaţă.
20
Deasemenea, formarea ploii se explică prin existenţa unui
număr mic de nuclee de condensare, care determină apariţia unor
picături puţin numeroase şi, în consecinţă, mai mari. Prin con
densarea vaporilor de apă la suprafaţa picăturilor, ele se măresc
din ce în ce mai mult, atingând o anumită mărime, când nu se mai
pot menţine suspendate in aer şi se precipită sub formă de ploaie.
Aerosolii de substanţe toxice speciale (aerosolii de arsină)
se formează prin spargerea proiectilului sau a bombei chimice
toxice, care conţine arsina, se desvoltă o mare cantitate de căldură
şi presiune, astfel încât substanţa este transformată complect
în vapori. O parte din arsină arde, iar restul se condensează, for
mând picături foarte mici, cu diametrul de 100 mp.—ljz.
In cazul folosirii clorului, al fosgenului, etc., norii formaţi
se datoresc faptului că la spargerea proiectilului sau a bombei
toxice substanţa se află in stare lichidă; pentru vaporizare sub
stanţa ia căldura din mediul înconjurător şi determină astfel
răcirea bruscă a aerului, iar prin precipitarea vaporilor de apă din
atmosferă, formarea ceţei. La aceasta contribue, în mică măsură,
şi reacţia chimică ce are loc între vaporii de apă din atmosferă
şi clorul sau fosgenul.
In exemplele descrise mai sus, formarea particulei coloidale
se obţine numai cu ajutorul agenţilor fizici, în cazul de faţă —
răcirea.
Proprietăţile aerosolilor
Aerosolii se caracterizează prin tr’o mare suprafaţă.
Suprafaţa particulelor coloidale este m ult mai mare decât
suprafaţa aceleiaşi cantităţi de materie în stare compactă. De
exemplu, dacă se fărâmiţează un cub dintr’un corp oarecare, cu
latura de 1 cm, în cuburi mici identice, cu latura de 10 mp., fie
care, se obţine un trilion de cuburi, având suprafaţa totală de
600 000 cm2, ceeace înseamnă că suprafaţa iniţială s’a m ărit de
100 000 de ori.
Exemplu: 1 g de apă sub formă de ceaţă conţine aproape
30 de miliarde de particule, fiecare cu diametrul de 0,004 mm
şi având o suprafaţă totală de 150 mp. Ca rezultat al acestei creş
teri foarte mari a suprafeţei, proprietăţile vor fi cu to tul diferite.
Astfel, se poate remarca adsorbţia, la suprafaţa particulelor
coloidale, a moleculelor gazoase din mediul dispergent, cu for
marea unei pelicule gazoase în ju ru l particulelor.
Pelicula gazoasă măreşte stabilitatea aerosolului, prin faptul
că înconjoară particulele cu un strat perfect elastic, ce împiedică
coagularea sau aglomerarea lor in tim pul ciocnirilor care au loc
între ele. Această stabilitate este mărită şi mai m ult prin adsorbţia
21
la suprafaţă ţi de molecule gazoase, încărcate cu electricitate
(ioni gazoşi). In felul acesta, între particulele de aerosoli încărcate
cu sarcini electrice de acelaş semn există forţe electrostatice de
respingere, care împiedică alipirea lor una de alta, sau la supra
feţele cu care vin în contact.
O altă p ro p rie ta te ce apare prin creşterea foarte mare a supra
feţei particulelor este producerea reacţiilor chimice de suprafaţă
cum ar fi, de exemplu, oxidarea.
In adevăr, fierul fin divizat (piroferic) arde îndată ce vine
In contact cu aerul, iar praful de cărbune din mine se poate oxida
spontan, producând astfel explozii.
a) Mişcarea particulelor. Particulele unui aerosol se mişcă
sub influenţa forţei de gravitaţie şi din alte cauze de ordin mole
cular. Particulele mai mari, adică cele de ordinul de mărime al
dispersiilor mecanice, se mişcă sub influenţa forţei de gravitaţie,
având tendinţa de a se depune după un timp oarecare.
Particulele de dimensiuni coloidale se mişcă datorită cau
zelor de ordin molecular. La aceste particule, influenţa forţei de
gravitaţie este compensată de impulsele pe care le primeşte parti
cula în timpul ciocnirii cu moleculele gazului care alcătuesc mediul
diepergent.
Mjscarea particulelor coloidale, cunoscută şi sub numele de
mişcare browniană, este un rezultat al energiei cinetice de care
sunt animate moleculele gazoase.
In adevăr, moleculele gazului se găsesc în necontenită miş
care, lovind în drumul lor particulele coloidale, cărora le imprimă
câte un impuls la fiecare lovitură. In felul acesta, particulele se
mişcă Liber printre moleculele gazului şi în jurul axei lor.
Viteza de mişcare a particulelor coloidale este foarte mică
în raport cu cea a moleculelor gazoase. Pentru o particulă cu
diametrul de 10 mp, viteza de mişcare este de 30 p/s, iar pentru o
moleculă cu dimetrul de 100 mp este de 9 p/s, în timp ce molecu
lele gazoase se mişcă cu o viteză medie de 1 km/s.
Acest fapt, cum se va arăta mai departe, prezintă mare
importanţă pentru filtrarea aerosolilor.
b) Proprietăţile optice ale aerosolilor. Transparenţa perfectă
a gazelor pentru lumină poate fi micşorată de prezenţa unei faze
disperse. Efectul pe care-J poate produce faza dispersă asupra
lum inii care străbate este în funcţie de mărimea particulelor. Când
particulele sunt mai mari decât lungimea de unda a luminii, adică
mai mari decât 400 mp, ele absorb, reflectă şi refractă lumina
fn mod normal. Un nor de fum compus din astfel de particule
este opac şi poate fi alb sau colorat, după cum a fost colorat mate
rialul Întrebuinţat la producerea Juj,
22
In picăturile de apă transparentă şi cu dimensiuni m ult mai
mari decât 0,2—0,4 p., o parte din lumina solară este reflectată
pe suprafaţa particulei, iar o altă parte este refractată în interiorul
particulei şi este descompusă în culorile curcubeului.
Când particulele fazei disperse sunt mai mici decât lungimea
de undă a luminii, ele nu mai pot reflecta lumina, ci o difractăîn
toate direcţiile spaţiului, fiecare particulă devenind un punct
luminos.
Pe când cu microscopul obişnuit nu se pot vedea decât p a rti
cule mai mari de 400 mp. (lungimea de undă a lum inii vizibile),
căci numai acestea reflectă lumina normală, cu ultramicroscopul
se pot vedea particule mai mici, care difractă lumina, devenind
ele singure puncte luminoase. In acest fel, cu ultramicroscopul nu
se poate vedea forma particulelor, putându-se constata doar
prezenţa lor.
Studiind cu ultramicroscopul un coloid, pe un fond negru,
se văd puncte luminoase în necontenită mişcare. Unele dintre
aceste puncte sunt mai luminoase şi se mişcă mai încet, iar altele
sunt mai puţin luminoase şi se mişcă mai repede.
Particulele luminoase sunt mari, iar particulele mai puţin
luminoase sunt mai mici.
Afară de prezenţa şi de studiul mişcării particulelor coloide,
cu ajutorul ultramicroscopului se pot număra particulele conţi
nute în unitatea de volum, operaţie foarte dificilă, dar totuşi
posibilă.
c) Proprietăţile electrice ale aerosolilor. După cum s’a arătat
pe suprafaţa particulelor ce compun aerosolul se absorb şi ioni
gazoşi existenţi în aer, ca urmare a acţiunii razelor ultraviolete
ce vin dela soare, a acţiunii razelor X şi a acţiunii radiaţiilor ele
mentelor radioactive, asupra moleculelor gazoase.
Ionii gazoşi, absorbiţi la suprafaţa particulelor coloide, încarcă
particulele cu o sarcină electrică, ceeace face ca particulele aero
solului ce traversează un câmp electric să capete o mişcare de
translaţie, a cărei viteză se poate măsura. Cunoaşterea acestei
viteze permite calcularea massei particulei, cum şi a volumului
şi a diametrului ei.
d) Stabilitatea aerosolilor. Durata de existenţă a dispersiilor
coloide şi a suspensiilor mecanice este lim itată, spre deosebire
de a dispersiilor moleculare, care este nelim itată. Aerosolii se
găsesc în tr’o stare de echilibru nestabil.
Din cauza gravitaţiei, suspensiile mecanice se depun pe
pământ sau pe suprafeţele corpurilor înconjurătoare. Depunerea
are loc cu atât mai repede, cu cât particulele sunt mai mari. La aero
solii propriu zişi stabilitatea este mai mare, deoarece particulele
din care sunt alcătuiţi sunt atât de mici, încât influenţa gravi-
23
ta ţie i este com dă de mişcarea browiană, rare face ca par
ticulele n f owiilo r să plutească libere printre moleculele gazului.
Canf' le rare prelungesc durata de existenţa a aerosolilor
Flint: pelicula eazoasa oare Înconjoară fiecare particulă şi sarcinile
lor electrice. Totuşi, din cauza mişcării lor necontenite, particulele
se ctocnose şi se strâng unele lângă altele, dând naştere fenome
nului de floculare sau coagulare.
Prin avansarea acestui fenomen, numărul particulelor scade,
elo devenind insă mai mari. Prin creşterea dimensiunilor, par
ticulei» sunt influenţate din ce în ce mai m ult de forţa de gravi
taţie si se depun rând pe rând până la dispoziţia complectă a
aerosolului (aerosolii au o anumită durată de conservare).
Controlarea aerosolilor este accelerată şi de curenţii de aer,
cane constitue o altă cauză a ciocnirii particulelor între ele, sau
de suprafeţele corpurilor înconjurătoare. Particulele încărcate cu
electricitate de senin contrar se atrag între ele, uşurându-se astfel
flocularea.
La formarea aerosolilor, nu toate particulele sunt de aceeaşi
mărime, iar viteza lor de dispersare în aer este in funcţie de
temperatură şi de viscozitatea aerului (la tem peraturi ridicate
aerosolii sunt mai mici şi difuziunea mai mare, viscozitatea aeru
lui fiin d mică).
Constituţia unui aerosol variază în tim p. La început, con
ţine particule mici şi numeroase, apoi din ce în ce mai puţine
şi mai mari, până când toate particulele se depun.
Cu un gaz nu se intâmplă acelaş lucru, deoarece îşi păstrează
la in fin it constituţia, fără vreo modificare internă a moleculelor
din care este format.
Problema aerosolilor este foarte im portantă in studiul reali
zării protecţiei individuale şi colective.
D) l ’ It OPUI ETĂŢI CHIMICE
Proprietăţile chimice ale substanţelor sunt determinate de

compoziţia lor chimică. Din cercetarea formulelor substanţelor
toxice speciale se vede imediat că ele aparţin celor mai diferite
clase de combinaţii organice (cu excepţia clorului, care este o
substanţă anorganică). Majoritatea substanţelor toxice speciale con
ţin baiogenj (fiu or, clor, brom, 6au iod), care de multe ori, deter
mină şi caracterul lor chimic sau fiziopatologic.
bin punct de vedere practic, cea mai importantă proprie
tate chimică a substanţelor toxice speciale este stabilitatea, deoa- I
rece ea deU-rmină dacă substanţa respectivă poate fi folosită. I
De exemplu: o substanţă toxică de mare eficacitate, care însă se I
descompune repede prin conservare, nu poate fi folosită (acroleina, I
24
bromacetona). Sunt unele substanţe toxice care deşi se polimeri-
zează uşor, pot fi însă stabilizate prin adăugirea unor diverşi
stabilizatori (cazul acidului cianhidric).
Substanţele toxice care se încarcă în proiectile de artilerie
sau în bombe trebue să suporte şi o ridicare de temperatură,
deoarece se încălzesc în ţeavă sau la spargerea proiectilului ori a
bombei.
Sunt unele substanţe care se descompun uşor prin ridicarea
temperaturii (cianura de brombenzil), iar altele care rezistă destul
de bine la temperaturi ^ridicate (difenilclorarsina şi cloraceto-
fenona).
Majoritatea substanţelor toxice speciale utilizate până acum
au prezentat o mare stabilitate faţă de oţel, care este materialul
principal din care se fabrică recipientele şi proiectilele.
Au fost utilizate şi substanţe toxice speciale care atacă oţe
lul, în special compuşii cu brom. Aceste substanţe se încărcau
în proiectile căptuşite, cu plumb, sticlă sau porţelan, Datorită
faptului că astfel de proiectile, prevăzute cu un înveliş interior
special, se fabricau greu, ele nu se puteau întrebuinţa pe scară
mare, aşa încât au avut un rol lim itat. Cea mai importantă con
diţie de stabilitate care se cere unei substanţe toxice speciale
este ca ea să nu reacţioneze deloc cu apa (lichidă) sau cu um idi
tatea atmosferică. Din acest punct de vedere, se poate spune
că aproape toate substanţele toxice speciale cunoscute reacţio
nează chimic în tr’un timp mai mult sau mai puţin lung cu apa
sau cu umiditatea atmosferică (reacţii de hidroliză), transformân-
du-se în corpi inofensivi. Viteza cu care se produce această reacţie
de hidroliză variază foarte mult dela o substanţă toxică la alta
şi este de cea mai mare importanţă pentru eficacitatea substanţei
respective.
Dintre două substanţe toxice speciale cu proprietăţi fizice şi
fiziopatologice asemănătoare, aceea va fi mai eficace, care
reacţionează m ult mai încet cu apa sau chiar deloc; această
condiţie este practic îndeplinită numai de cloropicrină şi de
Clark’ II.
Substanţele toxice speciale care reacţionează repede cu apa
nu au o persistenţă mare, deoarece în atmosferă se găseşte to t
deauna o cantitate relativă de vapori de apă, care provoacă hidro-
liza (cazul fosgenului). Deasemenea, substanţele cu volatilitate
mică, ceeace ar indica o persistenţă marc, din cauza vitezei lor
mari de hidroliză, se transformă repede în compuşi inofensivi, deci
cu persistenţă mică (cazul sulfatului de metil). Iporita, o sub
stanţă toxică comparabilă cu sulfatul de metil, în ceeace p ri
veşte gradul de volatilitate are o persistenţă mare, deoarece reac
ţionează foarte încet cu apa.
25
E) C L iS IF IC iR E i SVBSTAXŢELOR TOXICE SPECIALE
S'au propus numeroase clasificări ale substanţelor toxice

speciale; niciuna Insă nu corespunde complect cerinţelor practice,
din cauza structurii chimice complexe şi a acţiunii lor fiziopatolo-
pice multiple.
Se dau mai jos principalele clasificări:
I. Oasifiraifi fizi ă. Se referă la starea de agregare sub care
se prezintă substanţa toxică specială la temperatura ordinară,
ţinând seamă de punctul de topire şi de fierbere.
Din acest punct de vedere se pot distinge:
Substanţe toxice speciale gazoase (clorul, fosgenul, etc.).
Substanţe toxice speciale lichide (cloropicrina, sulfura de
etildiclorată, etc.).
Substanţe toxice speciale solide (difenilclorarsina, difenilcia-
narsina. cloracetofenona, etc.).
In practică, clasificarea aceasta nu poate fi totdeauna riguros
exactă, deoarece starea de agregare este in funcţie de temperatură.
Astfel, iama, fosgenul se poate prezenta sub formă lichidă, iar
peste temperatura de -f-8°, sub formă gazoasă; iperita sub 14°
devine solidă etc.
2. UisiT; area după persistenţi. Această clasificare ţine seamă
de scopul urmărit la folosirea substanţelor toxice speciale.
După această clasificare se deosebesc:
Substanţe toxice speciale trecătoare; care difuzează în scurt
timp in aer, pierzându-şi treptat, în timp relativ, scurt, gradul
de concentraţie toxică (clorul, fosgenul, etc.).
Substanţe toxice persistente, care se transformă lent în
vapori şi se menţin mult timp pe teren, sub formă lichidă sau so
lidă, păstrându-şi proprietăţile agresive (iperita, levisita, azoti-
peritaj.
3. Clasifiraret rbimi â. Jancovsehi, ţinând seama de relaţia
care există intre structura chimică şi acţiunea toxică a acestor
substanţe şi bazându-se pe teoria lui Necrasov, care se referă —
după cum se va vedea mai departe la existenţa grupelor toxofore
(grupe care dau puterea toxică) şi a grupelor auxotoxe (grupe
capabile de a activa puterea toxică), a grupat substanţele toxice
speciale în şase clase:
Clasai:
— grupa toxotoii: clor, brom, iod, etc.
— grupa auxot x i: jtnil, benzii, etc.
Ea cuprinde: Clorura de benzii, CflH5CH2CI
Bromura de benzii, C«HfCH,Br.
lodura de benzii, C0H5CH.,J.
26
CH2C1
Clorura de nitrobenzil, C„H4^
X N 02
Eter diclormetilic (CH2C1)20.
Eter dibrommetilic, (CH2Br)20.
Clasa a I I-a:
o x 'z i n e s a t u r a ţ i.
Ea cuprinde:
Oxidul de carbon CO
Anhidrida sulfuroasă S02
Oxizii de azot NO, N 02 N2Os
Clasa a III-a:
— grupa tc x ifo ra : CO
— grupa auxd cxi: halogeni sau o dublă legătură.
Ea cuprinde:
Cloracetona, CH3—CO—C II2C1
Bromacetona, C II3—C02CH2Br
Brommetiletilcetona, C2I I 5—CO—CH2Br
Cloracetofenona, C6H 5—CO—CH2C1
Cloracetatul de etil, C1CH2—COO. C2H 5
Fosgenul COCI2
Acroleina, CH2= C H —CHO
Clasa a IV-a:
— grupa toxofoiă: = S; = S = O; S^f

xO
— grupa aux>toxi: halogpni, metil, etc.
Ea cuprinde:
Perclormetil mercaptanul CCI3—S—CI
Sulfura de etildiclorată C1CII2- C H 2- S - C H 2- C H 2C1
Sulfura de etildibromată BrCH2—C1I2—S—CI12—CH2Br
R
Sul fox i zi 0 =
\ R
O R
S u lfo n e ^ S ^
O R
27
E) C L iS IF IC iR E i SVBSTAXŢELOR TOXICE SPECIALE
S'au propus numeroase clasificări ale substanţelor toxice

speciale; niciuna Insă nu corespunde complect cerinţelor practice,
din cauza structurii chimice complexe şi a acţiunii lor fiziopatolo-
pice multiple.
Se dau mai jos principalele clasificări:
I. Oasifiraifi fizi ă. Se referă la starea de agregare sub care
se prezintă substanţa toxică specială la temperatura ordinară,
ţinând seamă de punctul de topire şi de fierbere.
Din acest punct de vedere se pot distinge:
Substanţe toxice speciale gazoase (clorul, fosgenul, etc.).
Substanţe toxice speciale lichide (cloropicrina, sulfura de
etildiclorată, etc.).
Substanţe toxice speciale solide (difenilclorarsina, difenilcia-
narsina. cloracetofenona, etc.).
In practică, clasificarea aceasta nu poate fi totdeauna riguros
exactă, deoarece starea de agregare este in funcţie de temperatură.
Astfel, iama, fosgenul se poate prezenta sub formă lichidă, iar
peste temperatura de -f-8°, sub formă gazoasă; iperita sub 14°
devine solidă etc.
2. UisiT; area după persistenţi. Această clasificare ţine seamă
de scopul urmărit la folosirea substanţelor toxice speciale.
După această clasificare se deosebesc:
Substanţe toxice speciale trecătoare; care difuzează în scurt
timp in aer, pierzându-şi treptat, în timp relativ, scurt, gradul
de concentraţie toxică (clorul, fosgenul, etc.).
Substanţe toxice persistente, care se transformă lent în
vapori şi se menţin mult timp pe teren, sub formă lichidă sau so
lidă, păstrându-şi proprietăţile agresive (iperita, levisita, azoti-
peritaj.
3. Clasifiraret rbimi â. Jancovsehi, ţinând seama de relaţia
care există intre structura chimică şi acţiunea toxică a acestor
substanţe şi bazându-se pe teoria lui Necrasov, care se referă —
după cum se va vedea mai departe la existenţa grupelor toxofore
(grupe care dau puterea toxică) şi a grupelor auxotoxe (grupe
capabile de a activa puterea toxică), a grupat substanţele toxice
speciale în şase clase:
Clasai:
— grupa toxotoii: clor, brom, iod, etc.
— grupa auxot x i: jtnil, benzii, etc.
Ea cuprinde: Clorura de benzii, CflH5CH2CI
Bromura de benzii, C«HfCH,Br.
lodura de benzii, C0H5CH.,J.
26
CH2C1
Clorura de nitrobenzil, C„H4^
X N02
Eter diclormetilic (CH2C1)20.
Eter dibrommetilic, (CH2Br)20.
Clasa a I I-a:
o x 'z i n e s a t u r a ţ i.
Ea cuprinde:
Oxidul de carbon CO
Anhidrida sulfuroasă S02
Oxizii de azot NO, N 02 N2Os
Clasa a III-a:
— grupa tc x ifo ra : CO
— grupa auxd cxi: halogeni sau o dublă legătură.
Ea cuprinde:
Cloracetona, CH3—CO—C II2C1
Bromacetona, C II3—C02CH2Br
Brommetiletilcetona, C2I I 5—CO—CH2Br
Cloracetofenona, C6H 5—CO—CH2C1
Cloracetatul de etil, C1CH2—COO. C2H 5
Fosgenul COCI2
Acroleina, CH2= C H —CHO
Clasa a IV-a:
— grupa toxofoiă: = S; = S = O; S^f

xO
— grupa aux>toxi: halogpni, metil, etc.
Ea cuprinde:
Perclormetil mercaptanul CCI3—S—CI
Sulfura de etildiclorată C1CII2- C H 2- S - C H 2- C H 2C1
Sulfura de etildibromată BrCH2—C1I2—S—CI12—CH2Br
R
Sul fox i zi 0 =
\ R
O R
S u lfo n e ^ S ^
O R
27
O OR
Est-erii acidului sufurie \ s/
^ 4
S\
O OR
C l a s a a V-a:
— crupa loxoforă: —C =N ; —N=C; — N02

— crupa a u X o lo x i: halogeni, b en zii, etc.
cuprinde:
Acidul cianhidric HCN
Clorura de cianogen CNC1
CN
C ia n u r a d e b r o m b e n z i l; C 6 H S— C H \
x Br
C lo r o p ic r in a C C 13 — N O a
T e t r a c lo r d in ilr o e la n u l C C I* — N 0 2
I
c c i 2— n o 2
Clasa a Via:
— jrrupa te 'o î o r ă : — A s = ;
— îrrupa m e til, e t il, v in ii, je n il.
Ea cu p rin d e : \-
M etildiclorarsina, C H 3AsCl2
E tild id o ra rs in a , C2H 6A sC12
D ifenilclo ra rsin a , (C6H 6)2AsCl
D ifenilcianarsina, (C6H 5)2AsCN
C lo rvin ild iclo ra rsin a , C1CH = C H AsC l*
C lorura de fenarsezină, N H (C 6H 4)2A sC1
Această clasificare nu satisface insă în în tre g im e re la ţia d in i
s tru c tu ra chim ică şi acţiunea to x ic ă specifică a s u b s ta n ţe lo r io x i
speciale.
iJeasernenea, este greu a se încerca cla sifica re a sub sta n ţe
to xice speciale d in p u n c tu l de vedere al s tr u c tu r ii c h im ic e lu i
in general, d a to rită a c ţiu n ilo r fiz io p a to lo g ic e d ife r ite , pe care
e xe rcită substanţele to x ic e asupra o rg a n is m u lu i u m a n şi a n in
4. Clasificarea îiz io p a to îo ^h ă . A ceastă c la s ific a re se baze

pe a cţiu n ea fiz io p a to lo g ic ă p rin c ip a lă pe care o e x e rc ită o su b sti
to x ic ă specială asupra o rg a n is m u lu i.
Substanţele toxice speciale, clin acest p u n c t de vedere, se
clasifică In urm ătoarele grupe:
a) — lacrimogene,
b) — străn u tătoa re ,
c) — v o m itiv e ,
d) — sufocante — a sfixiante,
e) — vezicante,
f) — to xice generale.
In cursul descrierii substanţelor toxice speciale, se va adopta
această clasificare, deoarece, p ra c tic , la organizarea m ă s u rilo r
de detecţie, degazare şi p rim a ju to r se ţin e seama în p rim u l rând
de acţiunea fiziop a tolo gică p rin c ip a lă asupra o rg an ism u lui.
Descrierea acestor substanţe după clasele respective v a f i
făcută, ţin â n d seama de s tru c tu ra lo r ch im ică şi grupându-le,
pe cât p osib il, pe categorii funcţionale.
i
C apitolul I I ,
\
DESCRIEREA SUBSTANŢEI OR TOXICE SPECIA IE
A). SI BSTAXŢE TOXICE LACRIMOGENE
Lacrimogenele sunt substanţe toxice irita n te care provoacă

excitaţia receptorilor din conjunctivă.
Cloracetona
C1CH2- C 0 - C H 3. M = 92,5
Proprietăţi. CJoracetona este un lichid incolor, cu m iros înţe

pător. cu punctul de fierbere 119°.
In stare de vapori, ea are densitatea de 3,2. V o la tilita te a la
60* circa 61 000 mg/m3 de aer.
Este puţin solubilă în apă şi mai uşor solubilă în solvenţi
organici.
\ u poate fi conservată tim p îndelungat. A tacă m etalele şi
devine inactivă, transformându-se în tr’o massă solidă, care fumegă
în contact cu aerul.
— Pragul de iritaţie*: 18 mg/m3 de aer.
— Lim ita de suportabilitate P 100 m g/m 3 de aer.
— Produsul letal: 3 000.
B r o m a c e t o n a (M artonita)
Br CH2- C O - C H 3 M = 136,5.
Bromacetona se obţine prin acţiunea b ro m u lu i asupra ace

tonei.
Proprietăţi. In stare pură, se prezintă ca un lic h id incolor,
cu miros pătrunzător, cu punctul de fierbere 136°, când se descom
pune parţial. Densitatea vaporilor: 4,75; v o la tilita te a , la 20°,
75 000 mg/m3 de aer.
30
Produsul industrial arc culoarea galbenă-brună.
Bromacetona este p u ţin solubilă în apă şi m ai solubilă în
solvenţii organici.
P rin conservare, bromacetona se înnegreşte şi apoi se descom
pune, formând acid b ro m h idric şi săruri de culoare neagră. Această
descompunere poate fi în tâ rzia tă, dacă se adaugă m ic i c a n tită ţi
de oxid de magneziu. Deoarece atacă fierul, bromacetona se păs
trează în recipiente căptuşite cu plum b.
— Pragul de irita ţie : 1 m g/m 3 de aer.
— L im ita de su p o rta b ilita te : 10 m g/m 3 de aer.
— Produsul le ta l: 4 000.
Brom m etiletilcetona (Homomartonita)

C H 3—C H 2—CO—C H 2Br. M = 151.
Proprietăţi. B rom m etiletilcetona este un lic h id incolor sau uşor

colorat în galben; fierbe la presiunea ordinară, la 145— 146°,
descompunându-se.
In solubilă în apă şi nu se descompune sub acţiunea apei. Se
descompune repede sub acţiunea lu m in ii.
Este o substanţă lacrimogenă, cu urm ătoarele date fiziop a to-
logice.
— Pragul de irita ţie : 1,6 m g/m 3 de aer.
— L im ite de s u p o rta b ilita te : 11 m g/m 3 de aer.
Cloracetofenona
' C6H 6- C 0 - C H 2C1. M = 154,5
Proprietăţi. Cloracetofenona se prezintă sub form ă de cristale

incolore sau uşor colorate în galben, cu p u n ctu l de to p ire 5 8 ... 59°.
Fierbe la 244—245°, fără să se descompună.
V o la tilita te a : 105 m g/m 3 de aer, la 20°. Deşi este p u ţin v o la tilă ,
to tu şi efectele ei sunt excepţional de puternice, cloracetofenona
fiin d considerată drept cea m ai p uternică substanţă to x ic ă la c ri
mogenă cunoscută.
Cloracetofenona este un compus sta b il si nu este h id ro liz a tă
de apă, n ici la cald.
Ea nu atacă recipientele de fie r in care se păstrează. Este
rezistentă la căldură şi insensibilă la detonare, p utâ n d fi încărcată
în p ro iectile şi în bombe chim ice, fără să sufere a lte ră ri.
La prepararea lu m â n ă rilo r irita n te se întrebuinţează un amestec
de cloracetofenonă, oxid de magneziu şi nitroceluloză. .
31
A rc u rm ai oarele p ro p rie tă ţi fiz io p a to lo g ic e :
— Pragul de ir it a ţie : 0,3 m g/m 3 de aer.
— L im ita de suport a b ilita t e: 4,5 m g /m 3 de aer.
A fa ra de acţiunea lacrim ogena, în co n ce n tra ţie s u fic ie n tă
(100 m g m3 de aer) cloracetofenona are acţiune v e z ic a n tă la supra*
fa ta pielei.
Brom ura de b e n z i i (Ciclita)
C6H 5—C H 2B r. ' M = 171,01.
P ro p rie tă ţi. B ro m u ra de b en zii este un lic h id lim p e d e , cu

m iros a ro m a tic, cu p u n c tu l de fierbere 1 9 8 ... 199°. D e n s ita te a , în
stare de v a p o ri, 5,8. V o la tilita te a , la 20° este 2 440 m g /m 3 de aer.
E ste in s o lu b ilă în apă şi uşor so lu b ilă în s o lv e n ţi o rg a n ic i. E ste
descom pusă greu de apă. Deoarece se descom pune în c o n ta c t cu
fie ru l, se păstrează în recip ie n te că p tu şite cu p lu m b .
— P ra g u l de ir ita ţie : 4 m g /m 3 de aer.
— L im ita de s u p o rta b ilita te : 60 m g /m 3 de aer.
— P ro d u su l le ta l: 6 000.
Cianura de b r o m b e n z i l (C a m i t a)
Br
Q H s -C H ^ M = 196
CN |
P ro p rie tă ţi. In stare p u ra , cia n u ra de b ro m b e n z il se p re z in tă *
sub fo rm ă de c ris ta le de culoare g ă lb u ie , cu p u n c tu l de to p ire
25 c. Cu tim p u l, d a to rită d escom punerii, c ris ta le le se colorează
în roz.
P ro d u s u l te h n ic se p re z in tă ca un lic h id u le io s ; d in cauza
im p u r it ă ţ ilo r pe care le co nţin e, c ia n u ra de b ro m b e n z il are m iro s
în ţe p ă to r c a ra c te ris tic . P ro du sul p u r fie rb e la 242°, descom pu-
nându-6e.
In stare gazoasă are densitatea 6,8.
V o la tilita te a , la 20°, 130 m g /m 3 de aer.
E ste in s o lu b ilă in a p ă ; e s o lu b ilă în s o lv e n ţi o rg a n ic i (a lco o l,
te tra c lo ru ră de carbon) şi în a lte su b sta n ţe to x ic e speciale (fosgen,
c lo ro p ic rin ă , e tc .). Poate f i în tr e b u in ţa tă în am estec cu s u b s ta n ţe le
de m a i sus, m ă rin d u -i-s e a s tfe l p u te re a to x ic ă .
E ste fo a rte re z is te n tă la a c ţiu n e a a g e n ţilo r c h im ic i şi a tm o s
fe ric i, ia r apa şi u m id ita te a d in a tm o s fe ră o d esco m p u n fo a rte
încet.
32
P ro p rie ty ţilo r de m ai sus li se datoreşte p ersisten ţa m are a
c ia n u rii de b ro m b e n zil. Se conservă în recip ie n te c ă p tu ş ite cu
p lu m b , deoarece atacă fie ru l.
A re c a lită ţi fiziop a tolo gice care o clasează în tre substanţele
to x ic e cele m ai irita n te .
— P ragul de ir ita ţie : 0,3 m g /m 3 de aer.
— P rodusul le ta l: 7 500.
Deoarece cian u ra de b ro m b e n zil are o v o la tilita te m ic ă , ea
nu poate da c o n c e n tra ţii care să p e rm ită în tre b u in ţa re a ei ca
substanţă to x ic ă sufocantă.
Fosgenoxim a
CI
M = 113,9
CI
P ro p rie tă ţi. Fosgenoxim a se p re z in tă sub fo rm ă de c ris ta le

p ris m a tic e incolore, cu p u n c tu l de to p ire 3 9 —40°.
E ste so lu b ilă în apă şi în so lv e n ţi org an ici. Fosgenoxim a se
conservă în recip ie n te c ă p tu şite cu s tic lă sau c u a rţ. D u p ă circa
3 —4 să p tă m â n i de conservare, m ai ales sub in flu e n ţa u m id it ă ţii
şi a te m p e ra tu rii, se descompune în fosgen şi î n t r ’o su b sta n ţă
lic h id ă (n e stu d ia tă ).
F osgenoxim a acţionează energic asupra m ucoasei nazale şi
asupra o c h ilo r, pro vocâ n d lă c rim a ră , c h ia r în c o n c e n tra ţii fo a rte
m ic i.
Sub fo rm ă lic h id ă sau în s o lu ţii, produce asupra p ie le i, im e d ia t
după c o n ta c t, efecte in fla m a to rii şi ve zica n te, care p o t f i în lă tu ra te
tra tâ n d fă ră în tâ rz ie re cu s o lu ţii de am oniac p ă rţile in fe c ta te .
E te ru l m etilic d ic lo ra t
C H 2C1
0 ( “ M = 114,76.
x C H 2C1
P ro p rie tă ţi. E te ru l m e tilic d ic lo ra t se p re z in tă ca u n lic h id

inco lor, cu p u n c tu l de fierbere 105°. V o la tilita te a , la 20° , este
de 180 000 m g /m 3.
E ste in s o lu b il în a p ă ; e s o lu b il in benzen şi în acetonă.
A p a şi c h ia r u m id ita te a d in a tm o sfe ră n o rm a lă î l descom pun
uşor la te m p e ra tu ra o rd in a ră .
E te ru l m e tilic d ic lo ra t are o a cţiu n e locală ir ita n tă la c rim o g e n ă
şi apoi a cţiu n e to x ic ă generală (p rin re so rb ţie ) asupra ca n a le lo r
\
semicirculare, provocând pierderea echilibrului, ameţcalu, etc., dirv

care cau7 î \ se mai pnmeţtp şi paz labirintic.
—Pragul de irita ţie. 14mg/m* la aer, când provoacă lacrituarc
—Limita de suport abilit ate: 40 mg/m8 de aer.
— Produsul letal: 500.
B> vl BSTVNŢE TOXICE SPECIALE STRÂMT.\TOAUE ţJVHSVNE>
Areincle pot fi considerate ca derivând dela hidrogenul arserviat

(AsH3). in care hidrogenii sunt înlocuiţi cu unul sau cu mai mul\\
radicali organici, iar cei rămaşi liberi sunt Înlocuiţi cu Yialogeni.
Compuşii organici arsenicali au proprietăţi toxice datorită soiu-
b ilita ţii lor in grăsimi şi mai ales in cefalină şi lecitină.
Cele mai importante arsine sunt: metildiclorarsina şi etildicio-
rarsina. difeniclorarsina, diîenilcianarsina şi diîcmiaminoclorarsina.
Ca acţiune fiziopatologică, arsinele ivită receptorii din mucoasa
aparatului respirator, producând, pe lângă senzaţia de durere,
reflexe atât motorii, cât şi secretorii, şi anume:
— Reflexe motorii, caracterizate prin strănut spasmodic, Vio
lent. tuse cu încetinirea sau chiar cu oprirea respiraţiei.
— Reflexe secretorii, ca: secreţii nazale, saVwaţie şi \ acrim are.
O caracteristică principală a arsinelor constă in fa p tu l că,
p rin explozie, ele sunt fin pulverizate şi transformate in particule
foarte mici, lichide sau solide, numite aerosoli. Aceştia se produc
in aer, sub formă de « fum toxic», care poate î i uşor introdus in
organism prin respiraţie. §
M e t i l d i c l o r a r s i n a
I
/ c r M = tb '
CH 3 As
\ a
a
şi e t i l d i c l o r a r s i n a C2H 5A .s \ M = \
X C1
P ro p rie tă ţi. M etildiclora rsin a şi e tild ic lo ra rs in a se ase avo

foarte m u lt in tre ele; ambele sunt lic h id e incolore, c\i u rm ă to i
constante fiz ic e :
M e tild ic lo ra rs in a : p u n c tu l de îierbere, 132°; d e n sita te a
r ilo r, 5 ,5 ; v o la tilita te a , la 20°, 74 440 m g /m 3 de aer.
E tild ic lo ra rs in a : p u n c tu l de fie rb e re , 154°, descom pună!
v o la tilita te a , la 20° este de 21 100 m g /m 3 de aer.
Cea d in tâ i are u rm ă to a re le d a te tiz io p a to lo g ic e :
— Pragul de irita ţie : 2 mg/m? de aer.
34
%
— L im ita de s u p o rta b ilita te : 25 m g/m 3 de aer.

Cea de a doua:
— P ragul de ir ita ţie : 1,5 m g /m 3 de aer.
U n g h iile sunt foarte sensibile. E tild ic lo ra rs in a provoacă hipere-
stezia ţe s u tu lu i de sub u n g h ii, m a n ife sta tă p rin d u re ri fo a rte m a ri.
D ife n ilc lo ra rs in a (Clark I)
c 6h 6X
)A s C l. M = 264,5.
c 6h /
P ro p rie tă ţi. P ro du sul p u r se p re z in tă sub fo rm ă de c ris ta le

incolore, cu p u n c tu l de to p ire 41° şi cu p u n c tu l de fie rb ere 3 3 3 °;
v o la tilita te a , fo arte scă zu tă ; la 20° este de 0,68 m g /m 3 de aer.
P rodusul in d u s tria l se p re z in tă sub fo rm a u n u i lic h id b ru n . care
cu tim p u l se tra n s fo rm ă î n t r ’o massă vâscoasă, sem isolidă.
F oa rte p u ţin so lu b ilă în apă şi uşor so lu b ilă în te tra c lo ru ră de
carbon, în fosgen şi în fe ip ld ic lo ra rs in ă .
D ife n ilc lo ra rs in a este insensibilă la detonare şi nu e x e rc ită
n icio acţiun e corozivă asupra m etalelor.
A cţio n ea ză asupra o rg a n ism u lu i sub fo rm ă de aerosoli, iritâ n d -
p u te rn ic căile re s p ira to rii. A e ro s o lii sub fo rm ă de fu m a b u n d e n t
se o b ţin în c o n d iţii o p tim e p rin arderea lu m â n ă rilo r fu m ig e n e
to x ic e care c o n ţin d ife n ilc lo ra rs in a .
— P ra g u l de ir ita ţie : 0,1 m g /m 3 de aer.
— L im ita de s u p o rta b ilita te : 1 m g /m 3 de a e r.^
Sub fo rm ă lic h id ă sau solidă şi c h ia r în stare de v a p o ri, are
p ro p rie tă ţi slab vezicante.
u •
D ife n ilc ia n a r s in a (Clark II)
i C6H 5v
)A s C N . M = 255
c 6h /
P ro p rie tă ţi. Se prezintă sub formă de prisme incolore cu miros

de usturoi şi de migdale amare, având punctul de to pire 350°
şi punctul de fierbere 377°. V o la tilita te a la 20° este foarte scăzută:
0,15 m g/m 3 de aer; este p u ţin solubilă în solvenţi organici.
"3 35
Din cauza volatilităţii foarte mici nu se pot realiza concentraţii
toxice suficiente prin volatilizare, deaceca se utilizează sub formă
de aerosoli fim, produşi de aparate speciale.
Are acţiune fiziopatologică similară aceleia a difenilclorarsinei.
— Pragul de iritaţie: 0,1 mg/m3 de aer.
— Limita de suportabilitate 0.25 mg/m8 de aer.
— Produsul letal: 4 000.
Difenilaminoclorarsina (A d a m s i t a)
c«h 4
HN^ ÂsC l. M = 277,5

\ h4
Proprietăţi. Produsul in d u s tria l se p re z in tă sub fo rm ă de

pulbere cristalină de culoare închisă, uneori b ru n ă .
In stare pură se topeşte la 1 9 3 ... 195°.
P ractic, nu are miros la te m p e ra tu ra o rd in a ră .
Are p unctul de fierbere 410°; v o la tilita te a , fo a rte scă zu tă ;
la 20° este de 0.02 m g/m 3 de aer.
Este insolubilă in apă şi foarte p u ţin so lu b ilă în s o lu ţii organice.
D ifenilam inoclorarsina atacă m etalele (fe ru l, c u p ru l).
In urm a experienţelor făcute s’a co n sta ta t că 0,012 g d ife n il
am inoclorarsina pură, evaporată în tr ’o cameră cu v o lu m u l de 30
m 3 (concentraţie în volum e 1/30 m ilioane), poate provoca m oartea.
— Pragul de irita ţie : 0,1 m g/m 3 de aer.
— L im ita de s u p o rta b ilita te : 0,4 m g/m 3 de aer.
D ifenilam inoclorarsina se întrebuinţează sub fo rm ă de fu m u ri
toxice (aerosoli), produse de term ogeneratori speciali.
Spre deosebire de celelalte irita n te , e fectul aerosolilor în special
la difenilclorarsină şi la difenilam inoclorarsină nu se produce im e
d ia t, chiar dacă om ul in tră în tr ’o regiune cu o c o n ce n tra ţie m ai
mare de arsine. In p rim u l m in u t el nu sim te n im ic d a r ir ita ţia
creşte tre p ta t şi atinge pun ctu l cu lm in a n t după 6 — 12 m in u te .
C) SUBSTANŢE TOXICE SPECIALE VO M ITIVE
Substanţele toxice speciale vomitive se caracterizează p rin tr’o

acţiune iritantă a interoreceptorilor din mucoasele tu b u lu i digestiv,
care se manifestă prin senzaţii de greaţă, însoţite de vărsături.
Cele mai importante substanţe din această categorie sunt:
— clorura de fenilcarbilam ină şi
— etilcarbazolul.
36
Clor ura de fe n ilc a rb ila m in ă
C ,H , - N - M = 175:
P ro prietă ţi. C lorura de fe n ilc a rb ila m in ă este un lic h id uleios

p u ţin v o la til, slab co lo ra t în galben. L a presiunea a tm o sfe rică
fierbe la 210°. G reutatea specifică 1 ,3; densitatea v a p o rilo r, 6 ;
v o la tilita te a , la 20°, este de 2 100 m g/m 3 de aer.
Este in s o lu b ilă în apă şi so lu b ilă in s o lv e n ţi o rg a n ic i. D in
cauza p u n c tu lu i de fierbere În a lt, este considerată ca o su bsta n ţă
to xică specială persistentă.
— P ra g u l de ir it a ţ ie : 3 m g /m 8 de aer.
E tilc a rb a z o lu l
c 6h 4
n / N C 2H 5. M = 295.
c, h 4
P ro p rie tă ţi. E tilc a rb a z o lu l este o substanţă solidă, c ris ta liz a tă ,

ia r p ro du su l in d u s tria l se p re z in tă co lo ra t în galben, cu p u n c tu l de
to p ire 68°.
A re acţiune ir ita n tă asupra c ă ilo r re s p ira to rii, p ro vo câ n d tuse
şi s tră n u t, si acţiune ir ita n tă asupra tu b u lu i d ig e s tiv , p ro vo câ n d
v ă rs ă tu ri.
Aceste substanţe to x ic e au o a cţiune p rin c ip a lă ir ita n tă şi

caustică asupra m ucoaselor c ă ilo r re s p ira to rii superioare şi in fe
rioare, pro du câ nd , la în c e p u t, o senzaţie de sufocare, u rm a tă de
o fază de rem isiune, a tu n c i când g aza tu l este scos d in a tm o s fe ra
gazată (stare de lin iş te a parentă), după care, u neori, se instale ază
starea de a sfixie , ca o consecinţă a e de m u lui p u lm o n a r.
Cele m ai im p o rta n te substanţe to x ic e speciale d in această
grupă s u n t:
— c lo ru l,
— fosgenul,
37
— c lo ro fo rm ia ţii de m e tilm o n o clo ra t şi m e iiltr ic lo r a t,
— tric lo m itro m e la n u l.
Clorul
C l2 M =- 70,9
C lorul este singura substanţă care, in stare de e le m en t s im p lu ,

a fost în tre b u in ţa tă ca to x ic agresiv. , .
D a to rită fa p tu lu i că are o to x ic ita te redusă, c lo ru l, ca su b sta n ţă
to x ic ă specială, a p ie rd u t d in im p o rta n ţă (având p ro d u s u l le ta l
m are: 7 5 00); to tu ş i s tu d iu l său este ju s tific a t, deoarece in tr ă în
c o n s titu ţia m a jo rită ţii substanţelor to xice speciale, cu m şi a sub
sta n ţe lo r de bază în tre b u in ţa te ca m ijloa ce de degazare (de e x e m p lu :
c lo ru ra de v a r, cloram inele, e tc .). . ;
P ro p rie tă ţi. L a te m p e ra tu ra o rd ina ră , c lo ru l este un gaz galben
ve rz u i, cu m iros ir ita n t ca ra cte ristic.
In c o n d iţii norm ale de te m p e ra tu ră şi de presiune (0° şi 760
m m col H g), un lit r u de c lo r cântăreşte 3,22 g, ia r d e n s ita te a lu i
este de 2,49.
D a to rită d e n s ită ţii m a ri, n o rii de c lo r p lu te s c la s u p ra fa ţa
p ă m â n tu lu i, aderenţi la teren, şi sunt p u r ta ţi de c u re n ţii de aer,
p ăstrâ nd u-şi co nce ntra ţia to x ic ă un tim p a n u m it, în fu n c ţie de
c a n tita te a emisă.
C lo ru l se lich e fia ză fo arte uşor la te m p e ra tu ra o rd in a ră , ia r
la presiunea de 6 — 7 atm osfere devine lic h id .
P rin evaporare, un lit r u de c lo r lic h id dă 463,8 1 c lo r gazos,
la te m p e ra tu ra de 0° şi la presiunea de 760 m m col. H g.
C lo ru l este un s u fo c a n t-a s fix ia n t, care ir it ă că ile re s p ira to rii,
în c o n c e n tra ţia de 10 m g/m 3 de aer, şi poate f i uşor recu no scu t
d u p ă m iro s u l ca ra cte ristic.
F osgen u 1
/C I .
o = c ( .
'C I
P ro p rie tă ţi. L a te m p e ra tu ra o rd in a ră , fosgenul este u n gaz

in c o lo r, cu m iros c a ra c te ris tic , care se aseamănă cu m iro s u l de
fâ n m u c e g ă it, de mere putre de sau de m ătase de p o ru m b încinsă.
P u n c tu l de fierbere, 8°.
D in cauza im p u r ită ţilo r pe care le c o n ţin e , p ro d u s u l in d u s tria l
este uşor c o lo ra t in galben sau în g a lb e n -p o rto c a liu .
38
If
L a tem peratura de 0°C şi la presiunea de 760 mm col Hg, un

litr u de fosgen gazos cântăreşte 4,4 g. In contact cu apa, fosgenul
se descompune to ta l în bioxid de carbon şi în acid clorhidric.
U m id ita te a norm ală a aerului nu descompune fosgenul decât în
mică măsură. Când în aer se găseşte o cantitate mai mare de vapori
de apă (um idita te a relativă peste 80% ), hidroliza este aproape
com plectă (în tr’un tim p m ai îndelungat).
A vând în vedere uşurinţa rela tivă cu care se descompune
fosgenul în contact cu apa, se pot determ ina co nd iţiile de în tre
b uinţare, în funcţie de um id itate a din atmosferă.
In stare uscată, fosgenul nu atacă m ajoritatea m etalelor; în
prezenţa u m id ită ţii, d a to rită fo rm ă rii de acid clorhidric, metalele
sunt p u te rn ic atacate.
Cărbunele a c tiv are o mare putere de absorbţie pentru fosgen.
D a to rită p ro p rie tă ţilo r sale. fizico-chim ice, to x ic ită ţii m ari şi
• u şu rin ţe i de preparare, fosgenul este o substanţă toxică specială
d in tre cele m ai periculoase.
Fosgenul este absorbit uşor de grăsimi. Acţiunea sa energică
electivă asupra ţe su tu lu i pulm onar este a trib u ită unei re a cţii posi
bile în tre substanţa to xică agresivă şi sterinele conţinute în ţesutul
pulm onar.
— P ragul de irita ţie : 5 m g/m 3 de aer.
— L im ita de s u p o rta b ilita te ; 20 mg/m3 de aer.
— Produsul le ta l: 450.
C loroform
r
iatul de metilmonoclorat. Pălită
.OCH2Cl '
O = C( , . M = 128,9
X C1
P roprietăţi. C loroform ia tu l de m etilm onoclorat sau p ă lită este

un lic h id m ob il, incolor, cu miros irita n t, cu p unctul de fierbere
107°. D ensitatea în stare de vapori este de 4,5. Se descompune
în contact cu apa, m ai încet la rece şi m ai repede la cald.
A re acţiune lacrimogenă puternică şi uşdr sufocantă.
— P ragul de irita ţie : 2 m g/m 3 de aer.
Are o persistenţă m ai mare decât a fosgenului.
i de m e t i l t r i c l o r a t
C loroform iatul
(Difosgenul s au S u r p a 1 i t a)
V
/O C C l3
O = M = 197,85.
\c i
1
39
Proprietăţi. C loroforniiatul de inn t i l t r id or at este un lic h id
incolor, mobil. cu miros irita n t, care seamănă cu cel al fosge
nului.
Punctul de fierbere, 127e; densitatea v a p o rilo r, 6,9. Este
solubil in m ajoritatea solvenţilor organici şi in fosgen.
Aliment* Je bogate în apa (carnea proaspătă, lap te le, v in u l,
berea, etc.) absorb foarte uşor difosgenul şi îl descompun repede in
anhidridă carbonică şi acid clorbidric.
Alimentele sărace în apă (grâul, făina, etc.) se p o t degaza uşor
cu aer cald şi uscat.
— L im ita de suport a b ilita te : 40 m g/m 3 de aer.
— Produsul le ta l: 500.
Din punctul de vedere al to x ic ită ţii, c lo ro fo rm ia tu l de m e til-
triclo ra t este un sufocant energic, cu p ro p rie tă ţi asem ănătoare
celor ale fosgenului (toxicitatea cu circa 10% m ai m ică ).
Faţă de fosgen, când se întrebuinţează ca substanţă to x ic ă
specială, prezintă avantajul că se m anipulează uşor, este m ai
pu(in volatil, deci mai persistent, şi este m ai greu descompus
de apă.
In momentul exploziei p ro ie c tilu lu i sau a bom bei ch im ice
toxice, o mare parte din difosgcn se descompune în fosgen. In
organism, in contact cu ţesutul pulm onar, se descom pune în tâ i
in fosgen.
Triclornitrom etanul (Cloropicrina sau

A c v i n i t a)
CI3C N 0 2 M = 164,5.
Proprietăţi. In stare pură, cloropicrina se p re z in tă ca un

b'chid uleios, incolor, cu miros caracteristic de p lo ş n iţă . P ro du sul
tehnic este colorat în galben, d a to rită im p u rită ţilo r .
Cloropicrina are punctul de fierbere 112° şi d en sitatea v a p o
rilo r 5,69.
Cloropicrina este un compus stabil. N u este h id ro liz a tă şi
nu este atacată de acizi m inerali n ic i la rece n ic i la cald.
Cu sui fitu l de sodiu sau de potasiu reacţionează uşor, în special
la fierbere. D in această cauză, s u lfiţii sunt în tr e b u in ţa ţi la dega-
zarea obiectelor infectate cu cloropicrină.
Cloropicrina este re ţin u tă foarte bine, p r in t r ’un proces fiz ic ,
de filtr u l m ăştii de gaze.
Cloropicrina este un lacrimogen p u te rn ic .
40
— L im ita de su p o rta b ilita te : 50 mg/m3 de aer.
Pe lângă acţiuno lacrimogenă, are ţ i o acţiune sufocantă
apreciabilă.
In mod curent, cloropicrina este în treb uin ţa tă la deratizări
(nave, m agazii şi în agricultură), în concentraţie de 1 cm3 la 1 m3
de aer.
E. SUBSTANŢE TOXICE SPECIALE VEZICANTE
D in această grupă fac parte substanţele agresive cu acţiune

to xică p rin cip a lă asupra p ie lii şi a mucoaselor, producând vezicaţii
urm ate de u lc e ra ţii. Pe lângă efectul vezi cant local, ele produc şi
fenomene de to x ic ita te generală.
P rincipalele substanţe din această grupă sunt:
— ip e rita ,
— a zotip erita ,
— le v iz ita .
Iperita (S ulfura de e tild ic lo ra t)
.C H 2—CH2C1
S<; . M = 159.
x C H 2- C H 2C1
P roprietăţi. In stare pură, ip e rita se prezintă ca un lic h id

uleios şi incolor, cu p u n ctu l de fierbere 217,5° şi cu p un ctu l de
to p ire 14,4°.
Produsul te h n ic are culoarea brună şi miros de m uştar sau
de hrean.
G reutatea specifică la tem peratura de 0° este 1,362 (in stare
solidă) şi 1,274 la 20° (în stare lichidă). Densitatea va p o rilo r 5,4;
v o la tilita te a , la 20°, este de 625 m g/m 3 de aer.
A vâ n d v o la tilita te m ică, ip e rita se evaporă foarte încet, ceeace
determ ină persistenţa ei.
Este p u ţin solubilă in apă, însă e solubilă in to ţi solvenţii
organici, ca şi în grăsim ile animale şi vegetale.
D a to rită s o lu b ilită ţii în solvenţi organici şi în unele substanţe
toxice speciale (cloropicrină, fenilcarbilam ină), ip e rita poate fi
în tre b u in ţa tă în scopuri agresive, în amestec cu aceste substanţe
sau cu clorobenzenul, pen tru a-i micşora p u n ctu l de to p ire şi a-i
masca p ro p rie tă ţile fizice.
Ip e rita este descompusă (hid ro liza tă ) do apă foarte încet, la
rece, d a r m ai repede la cald, în tio d ig lic o l (lic h id galben sirupos,
41
\
misrihi) nu apa şi lipsii do proprio!aţi toxice) şi in acid clorhidric
conform reacţiei:
.CH2- C H 2- O H
+ H O H -» S f + 2 HCI.
'O H ,—C H ,—O n CH2- C H 2- O I T
iperiU apa lio d ig lic o l acid
c lo rh id ric
H idroliza este m u lt accelerată în prezenţa s u b s ta n ţe lo r a lc a lin e

(carbonaţii şi b id ro x iz ii de sodiu sau de p otasiu), în special la c a ld .
Pe acest p rin c ip iu se bazează degazarea, în cazul in fe c tă r ii cu
jp e rită (cum se va arăta m ai departe).
D in tre substanţele în tre b u in ţa te la n e u tra liz a re a ip e r ite i
(transform area în produşi lip s iţi de p ro p rie tă ţi to x ic e ) se m e n ţio
nează clorura de va r (CaOCl2), care dă cu ip e rita o s u b s ta n ţă
n u m ită sulfoxid. lip sită de p ro p rie tă ţi to xice .
.C H 2- C H 2-C 1
0 = S(
x C H 2- C H 2- C 1
sufoxid
In stare pură, ip e rita nu atacă m etalele la rece, c i n u m a i la

cald şi in special in prezenţa apei.
Ip e rita se caracterizează p rin a cţiu n e a ei v e z ic a n tă . P rim e le
sim ptom e apar după 4 —6 ore; uneori perioada de la te n ţă d urează •
c h ia r 24 de ore.
C ontactul d ire ct cu pielea produce e rite m e , pe s u p ra fa ţa
cărora se formează vezicule (băşici).
V a porii de ip e rita provoacă asupra o c h ilo r procese p a to lo g ic e
de d ife rite grade de in ten sitate ( ir it a ţ ii, in fla m a ţia c o n ju n c tiv e i, e tc .)
— Pragul de irita ţie şi lim ita de s u p o rta b ilita te n u p o t f i
determ inate, deoarece ip e rita este o s u b sta n ţă in s id io a s ă .
Ip e rita infectează (gazează) to t ce a tin g e : te re n , o b ie c te , apă,
alim ente, atm osfera, p rin v a p o rii pe care î i d eg ajă , e tc . Deaceea în
cazul gazării cu ip e rită , se iau m ă su ri speciale de degazare (v.
c a p ito lu l « Degazarea»). *
A z o tip e rita ( T r ie lo r t r ie t il a m in a )
' /C H 2CH2C1 '

N - C H 2CH2C1. . . M = 203.
N cH j.C H .C l
41
P ro p rie tă ţi. A z o tip e rita este un lic h id uleios inco lor, cu m iros
de firn is (vopsea pro asp ă t a p lic a tă ). A re p u n c tu l de fierbere 230°;
g re u ta te specifică, la 20° este 2 ; p u n c tu l de to p ire , 4°.
P e rsisten ţa ei este rnai m are, fiin d foarte p u ţin h id ro liz a b ilă .
A re a cţiun e fiziopatologic«ă sim ila ră celei a ip e rite i.
L e v iz ita (C lo rv in ild ic lo ra rs in a , Rouă m o rţii).
G
C l— C H = C I I - A s < M = 207,3.
X C1
P ro p rie tă ţi. In stare p u ră le v iz ita se p re z in tă ca un lic h id

in co lo r, care fie rb e la 190°, descompunându-se.
L e v iz ita are u n m iros fo arte c a ra c te ris tic de m uşcată, care se
percepe dela o c o n c e n tra ţie de 14 m g /m 3 de aer. L a te m p e ra tu ra
de 15° g re u ta te a specifică este 1,89, ia r v o la tilita te a , la 20°, este
de 2 300 m g /m 3 de aer.
I n aer lib e r, le v iz ita se colorează în b ru n .
E ste descom pusă de apă, c h ia r la te m p e ra tu ra o rd in a ră .
Ca a cţiu n e fiz io p a to lo g ic ă , le v iz ita lic h id ă , în c a n tita te de
1,8 cm 3, a p lic a tă pe pielea u n u i om cu greutatea de 70 kg , produce
m o a rte a p rin o tră v ire cu arsen.
Pe lâ n g ă a cţiu n e a ve zica n tă şi de to x ic re s o rb tiv , le v iz ita
acţionează şi p rin e fe c tu l său ir ita n t asupra m ucoaselor o c h ilo r
şi ale c ă ilo r re s p ira to rii, p ro p rie ta te ca ra cte ristică su bsta n ţelo r d in
seria arsin elo r.
Spre deosebire de ip e rită , acţiunea ir ita n tă şi ve zica n tă a
le v iz ite i se e x e rc ită im e d ia t asupra m ucoaselor, ia r asupra p ie le i,
î n t r ’ un tim p m u lt m a i s c u rt decât la ip e rită .
— P ra g u l de ir ita ţie : 0,8 m g /m 3 de aer.
— L im it a de s u p o rta b ilita te : 48 m g /m 3 de aer.
F . SUBSTANŢE TOXICE SPECIALE GENERALE

. A • *
D in această g ru pă fac p a rte acele substanţe ch im ice, care,

deşi p ă tru n d în organism p rin a p a ra tu l re s p ira to r sau p rin piele,
nu p ro d u c v ă tă m ă ri la lo c u l de p ă tru n d e re , ci d e te rm in ă efecte
to x ic e de o rd in general.
D u p ă m o d u l cum acţionează asupra o rg a n is m u lu i, aceste
substanţe se p o t îm p ă r ţi în :
— su b sta n ţe to x ic e h em atice ,
— su b sta n ţe to x ic e nervoase. .. ; > ... v .;
I. SU BSTAN ŢE TO X IC E H E M A T tC E
Acestea sunt substanţe chim ice toxice care acţionează asupra
hem oglobinei d in sânge.
D in această categorie fac p a rte : o x id u l de carbon, ferponta-
carbonilul ţii hidrogenul arseniat.
Oxidul de carbon
CO M = 28.
O u d u l de carbon se formează in tim p u l a rd e rilo r in c o m p le te ,
la explozia p ro ie ctile lo r şi a bom belor de avion, e tc ., cum şi p rin
descompunerea unor substanţe chim ice toxice (m e ta lp e n ta co r-
b o n ili).
P roprietăţi. O x id u l de carbon este un gaz in c o lo r şi fără
miros, cu densitatea 0.967: este deci m ai uşor decât aerul.
O xigenul şi apa oxigenată nu oxidează la te m p e ra tu ra o rd i
nară o x id u l de carbon In b io xid de carbon. O xigenul d in aer poate
transform a o xid u l de carbon, în b io xid de carbon, n u m a i în pre
zenţa a n u m ito r c a ta liza to ri de tip u l « h o p c a lită » (am estec de
o xiz i de mangan. cupru, cobalt şi a rg in t).
D a to rită acestei p ro p rie tă ţi, hopcalita este în tre b u in ţa tă în
f ilt r u l m ăştilo r speciale contra o x id u lu i de carbon, deoarece f ilt r u l
m ă ş tii obişnuite nu reţine această substanţă.
O x id u l de carbon reacţionează uşor cu h e m og lob ina din
sânge, form ând carboxihem oglobina. A fin ita te a h e m og lob ine i pen
tr u o x id u l de carbon este de circa 200 de o ri m ai m are decât
a fin ita te a oxigenului.
C oeficientul de o tră v ire al o x id u lu i de carbon (C2) este re
prezentat p rin valoarea ra p o rtu lu i d in tre ca rb o xih e m o g lo b in ă
(care se notează prescurtat HbCO) şi hem oglobina to ta lă (H b ),
p e n tru un volum de sânge d e te rm in a t:
r _ HbCO
c i — .
1 Hb
Când C j ajunge la valoarea 0,66 — 0,7, m oartea este im in e n tă .
Ca substanţă to x ic ă specială, o x id u l de carbon este greu de
fo lo s it, deoarece fiin d m ai uşor decât aerul, d ifuzează uşor.
F e rp e n ta c a rb o n ilu l
Fe(C O )6. M = 195,8.
P ro p rie tă ţi. F erp e n ta ca rb o n ilu l este un lic h id cu p u n c tu l
de fierbere 102,7°; densitatea la te m p e ra tu ra de 18° este 1,466,
ia r v o la tilita te a , 310 mg/1.
44
Este insolubil In apă, ia rece, şi se descompune incei In pre
zenţa apei reci. Este solubil In m ajoritatea solvenţilor organici.
Sub acţiunea lu m in ii se descompune, degajând oxid de carbon.
In prezenţa cărbunelui a ctiv din mască, ferpentacarbonilul
se descompune complect in oxid de carbon şi In fier, iar oxidul
de carbon, nefiind re ţin u t de filtr u l m ăştii, trece mai departe,
p rin căile respiratorii, in organism, unde Îşi exercită efectele
toxice.
T oxicita te a ferpentacarbonilului este re la tiv rnică, dacă se ia
in consideraţie uşurinţa cu care pune în libe rtate oxidul de carbon.
Hidrogenul arseniat
A s H 3. M = 77,93.
Proprietăţi. Hidrogenul arseniat este un gaz incolor, cu miros

neplăcut, de usturoi. Are densitatea 2,5 şi se lichefiază la 58,5°.
H idrogenul arseniat se descompune foarte repede in elemen
tele componente. Arsenul se depune sub forma unei oglinzi negre
— oglinda de arson — aderenta la peretele tu b u lu i in care se află
gazul.
In mod curent sunt supuşi in to x ic a ţiilo r cu hidrogen arseniat:
c h im iş tii, la b o ra n ţii şi m u n cito rii care execută anum ite operaţii
industriale.
în tre b u in ţa re a ca substanţă toxică specială este posibilă
num ai p rin îm prăştierea în teren sub form ă de pra f a arseniurilor
special preparate, care, in contact cu umezeala, degajă hidrogen
arseniat.
H idrogenul arseniat este un to xic hematie.
Produsul le ta l: 5 m g /1 ; in concentraţie de 0,02 mg/1, poate
produce moartea după o oră de respiraţie în atmosfera to xică .
2. SU BSTAN ŢE TO X IC E NERVOASE
Se v o r descrie mai jos urm ătoarele substanţe toxice spe

ciale:
— acidul cianhidrie,
— clorcianul,
— b rom cianul.
Acidul cianhidrie
HCN. M = 27.
P ro prietă ţi. A c id u l cianhidrie este un lic h id incolor, cu miros

p ute rnic tie m igdale amare. Fierbe la 26,5° şi se solidifică la 15°.
45
E solubil in apă, in alcool, etc.
A ta t in soluţie apoasă, cât şi in stare pură, se polim erizeazâ
<u tim p u l, trecând in substanţe care nu sunt to xice .
L>coar»‘ce are o v o la tilita te foarte mare, ia r v a p o rii sui, fiind
inai uşon decât aerul, se îm prăştie uşor in atm osferă, este greu
să s«> m enţină \n concentraţii toxice.
Pentru mărirea persistenţei, acidul cianhidric poate f i ames
tecat cu alte substanţe (triclorură de arsen, clo ro fo rm , tc tra c lo -
m râ de carbon, etc.).
Acidul cianhidric este unul dintre toxicele cele m ai p u te rn ic e
şi cu acţiune imediată.
In concentraţia de 30 mg m3 de aer produce o ir ita ţie a o c h ilo r,
urm ată de o iritaţie a căilor respiratorii.
Concentraţia letală este de 200 mg/m3 de aer şi m oartea
survine după 10 minute de expunere; la concentraţia de
300 mg m* de aer. moartea este fulgerătoare.
Acidul cianhidric stabilizat, îmbibat in m aterial poros
(kis<*lgur) şi amestecat cu irita n ţi, ca: clorocarbonatul de m e til
m u cloropicrina. constitue un foarte bun m ijloc a ntip ara zitar.
C 1o r c i a n u 1
C1CN. M = 61,47.
* K i r
Proprieluţi. Clorcianul este un lichid incolor, foarte v o la til,

care fierbe la 12,5° si se solidifică la 6°. V o la tilita te a 3 300 000
m g m a de aer.
Este puţin stabil in tim p şi pentru a-i m ări s ta b ilita te a , i se
adaugă substanţe cu caracter acid sau triclorură de arsen.
Are următoarele caracteristici: este lacrimogen, to x ic , general
şi toxic sufocant.
— Pragul de irita ţie : 2,5 mg/m3 de aer.
— Lim ita de suportabilitate: 50 mg.
— Concentraţia letală după 10 minute de e xpu ne re: 400
mg/m* de aer.
B r o m ci a n u l
BrCN. M =» 105,93.
Proprietăţi. Broracianul se prezintă sub fo rm ă de cristale

aciculare 6au in prisme transparente, cu m iros p ă tru n z ă to r. Are
punctul de topire 52° şi punctul de fierbere 61,3°.
Volatilitatea, la 20°, este de 200 000 m g/m 3 de aer.
.Are proprietăţi chimice similare celor ale c lo rc ia n u lu i şi
exercită o acţiune corozivă asupra cuprului, fie ru lu i şi zincului.
46
■ f
tc f i a m e s te c a t cu ip e r it a şi cu c lo ro p ic rin a .
p l â n g ă a c ţiu n e a t o x ic ă g e n e ra lă şi s u fo c a n tă , i r i t ă m ucoasele
j re şi ele a p a r a tu lu i r e s p ir a to r , în c o n c e n tra ţ-ia de 6 m g /m 3
°c
de aer
— L im ita de s u p o r t a b ilit a t e : 85 m g /m 3 de aer.
— P ro d u s u l le t a l: 2 00Q.
v ,/
r
j y
' i
»,KT /
. i 4
^ 1%
V/
l
%
• i > / . , ■?
I
: ■
1'
K.
\
’ v '
' r ••
- * / * f ■r
• )
\>
C apitolul I I I
CONSIDER VŢII GENERALE ASUPRA RELAŢIEI DINTRE

STRUCTURA CHIM ICĂ ŞI ACŢIUNEA AGRESIVĂ A
SUBSTANŢELOR TOXICE SPECIALE
Majoritatea substanţelor toxice speciale sunt compuşi orga

nici, cu excepţia clorului, a bromului şi a triclorurii de arsen, care
sunt de natură anorganică. Aceste substanţe au o acţiune toxică
agresivă mai mică.
A lţi compuşi anorganici cum sunt, de exemplu: hidrogenul
fo6forat. hidrogenul arseniat şi stibiat, deşi au putere toxică mare,
nu pot fi trecuţi ca atare în categoria substanţelor toxice speciale
din cauza proprietăţilor lor fizice.
Compuşii de natură organică, dotaţi cu acţiune agresivă,
conţin In molecula lor atomi de halogeni, de sulf, de arsen, şi
grupe ca: — NO*, — CN, etc.; proprietăţile fiziopatologice ale
acestor substanţe agresive nu se datoresc însă numai acestor atom i
sau grupe de atomi, ci şi structurii moleculare a substanţei res
pective.
In cele ce urmează se vor expune principalele ipoteze re fe ri
toare la relaţia dintre structura chimică şi acţiunea toxică agre
sivă.
A. INFLUENŢA ATOMULUI DE HALOGEN
T oţi balogenii exercită o acţiune toxică asupra organism ului

a n im a l; acţiunea toxică descreşte dela fior la iod (pe m ăsură ce
creşte greutatea atomică a halogenului).
Introducerea halogenului în molecula unei substanţe orga
nice conferă substanţei proprietăţi toxice agresive d ife rite , care
variază după natura haJogenului şi după num ărul de atom i
introduşi In molecula substanţei.
Ţinând seamă de halogenul folosit, proprietatea lacrim ogenă
im prim a tă unei substanţe este direct proporţională cu greutatea
48
a tom icii a halogenului. Do exem plu: bromacetona exercită o
acţiune lacrim ogenă mai energică decât cloracetona.
B r CUa - CO - CH3 Cl CH2 - CO - CH3
brom acetonă cloracctonă
— p ra gu l de ir ita t ie : 1 m g/m 3 — pragul dc irita ţie : 18 m g/m 3
In schim b, to x ic ita te a substanţei este invers proporţională
cu greutatea a tom ică a halogenului:
Br C H 2 - CO - CH3 CI CH2 - CO - CH3
— p ro du su l le ta l: 4 000 — produsul le ta l: 3 000
S u lfu ra de e tild ib ro m a tă este mai p u ţin to xica decât sulfura
de e tild ic lo r a tă :
C IL - CHo B r CH. C H 2C1
S
\c i- I2 — CHj Br < 2 - c h 2c i
ch
p ro d u s u l le ta l: 10 000 — produsul le ta l: 1 500
Ţ in â n d seamă de n u m ă ru l halogenilor in tro d u ş i în m olecula

su bstanţei, s’ a c o n s ta ta t că u n singur atom de halogen im p rim ă
su bsta n ţei o a cţiu n e p rin c ip a lă lacrim ogenă; creşterea n u m ă ru lu i
h alo ge nilor duce la atenuarea a c ţiu n ii lacrimogene şi la creşterea
p ro p r ie tă ţii su fo ca n te ; a stfel, c lo ro fo rm ia tu l de m e tilm o n o clo ra t
(C lC O O C H 2C l) e x e rc ită im e d ia t o acţiune lacrim ogenă şi apoi o
acţiune s u fo c a n tă ; c lo ro fo rm ia tu l de m e tiltric lo ra t (ClCOOCCl3)
e x e rc ită o a cţiu n e sufocantă şi nu are acţiune lacrim ogenă.
A ceasta n u c o n stitu e insă o regulă generală. U neori in tro d u
cerea în p lu s de a to m i de halogeni determ ină scăderea p u te rii
to xice şi c h ia r anularea ei (cum s’ a v ă z u t in cazul ip e rite i, când
in tro d u c e re a in m o le cu la ip e rite i a u nu ia sau a m ai m u lto r a to m i
de h alo ge ni duce la form area u n o r d e riv a ţi lip s iţi de p ro p rie tă ţi
to x ic e ).
P o z iţia pe care o ocupă halogenii în m olecula unei substanţe
d e te rm in ă , deasemeneâ, p ro p rie tă ţile to xice agresive.
C o m p u ş ii d in seria p a ra fin ic ă , ce au a tom u l de halogen sub
s t itu it în p o z iţia p, de e xe m p lu :
C H 3 - CO - C IL, - CHo CI şi CI CHo - C IL - CO - OC, H 5
p cloretilmetilcetona (3 cloropropionatul de etil
au p u te re la c rim o g e n ă m ai mare decât isom e rii cu a to m u l de
halogen în p o z iţia a :
C H , - CO - C H CI - C H 3 şi CH3 - C H (CI) - CO - OC2 H 6

a cloretilm etilcetona a cloropropionatul de etil
4 Toxicologie c. 330 49
în seria arom atica, s u b s titu irile cu balogeni i n l r ’o g ru p a in
catena laterală, dau naştere unor substanţe lacrim o ge n e ; su b sti
tuirea unui hidrogen din nucleul hcnzcnic cu un halogen da naştere
ia o substanţă lip sită de p ro p rie tă ţi fiziopatologice. Do e xe m p lu f
din toluen se obţine brom ura de benzii Cfl H 5 — C II2 B r, caro
- sie un lacrimogen energic: b ro in to lu c n u l, B r C6 I I 4 — C H 3, este
insă lip s it de orice acţiune toxică.
Trt'buc să se tină seama deasemenea, do g ra d u l de m o b ilita te
al a to m u lu i de halogen, care nu trebue să fie legat prea p u te rn ic
de moleculă, deoarece in organism , in m od p ra c tic , aceste sub*
stanţe sunt inerte din p u n c tu l de vedere al a c ţiu n ii fiz io p a to lo g ic e ;
o legătura prea m obilă ar d e te rm in a , in schim b, o descom punere
uşoară sub in flu e n ta a g e n ţilo r a tm o sfe rici sau la p rim u l contact
cu organism ul, tra n sfo rm â n d u-se in substanţe inactive.
1
1) 1SFLVEXŢA ATO M ULUI DE SULF
S u lfu l ca atare nu poate f i considerat ca un e le m e n t dotat

cu p u ltr e toxică sini dară cu a c ţiu n ile to xice ale h a lo g e n ilo r. E l
conferă insă substanţelor care îl co n ţin , p ro p rie ta te a de a p ă tru n d e
f rin m em brana celulară şi de a produce t urburări la acest nivel,
d in cauza prezentei h alo ge nilor în m olecula respectivă.
Acest lu c ru se poate pune in e vid e nţă comparând acţiunea
sul fu r ii de e tild ic lo ra t şi a e te ru lu i corespunzător.
S u lfu ra de c tild ic lo ra tă
CHn - C H 9C1
5 /
V h , - ch 2- ci
este d o ta tă cu pute rnice p ro p rie tă ţi vezicante, pe când d e riva tu l

o xig e n a t ;
y CH2 - C H 0 - CI
o (
vC H 2 - CHo - CI
este lip s it de a stfe l de p ro p rie tă ţi.

S ubstanţele to xice speciale care c o n ţin s u lf în m o le c u lă sunt
r e la tiv p u ţin e . Cele cu s u lfu l b iv a le n t, de tip u l R 2 S , s u n t cele
m a i to x ic e ; cele de tip u l R 2 SO (s u lfo x iz ii) şi R 2 S 0 2 (su lfo n cle ),
cu s u lfu l te tra v a le n t sau h e x a v a le n t, su n t fo a rte p u ţin to x ic e sau
n u s u n t deloc to x ic e .
A fa ră de apeasta, cele cu s u lfu l b iv a le n t s u n t s o lu b ile în g ră
s im i (ceeace e x p lic ă p ă tru n d e re a lo r p rin m e m b ra n a c e lu le i), pe
când cele cu s u lfu l te ira - şi h e x a v a le n t s u n t in s o lu b ile în g ră s im i.
50 *
Dacă so măreşte num ărul a to m ilo r de s u lf in m oleculă, de
exem plu Ia d is u lfu ra de e tild ic lo ra tă
S C II2 - C H 2 CI
I
s - C II2 - C H 2 - CI
puterea vezicantă nu se micşorează decât în m ică m ăsură, şi
anume cu 1/3 d in puterea vezicantă a ip e rite i.
C. IN FLU E N ŢA A T O M U LU I DE ARSEN
A to m u l de arsen are o putere to x ic ă m ai m are decât a a to

m u lu i de su lf. In general, com puşii care c o n ţin arsen tr iv a le n t
sunt m u lt m ai to x ic i decât cei cu a to m u l de arsen p e n ta v a le n t.
C om puşii cu arsen, având p ro p rie tă ţi agresive, c o n ţin în
m olecula lo r, afară de a to m u l de arsen, ra d ic a li organici şi a to m i
de halogeni sau grupe fu n c ţio n a le ca: — C N ; — SCN, etc.
In general, com puşii cu arsen au acţiune agresivă a tu n c i
când două va le n ţe ale a to m u lu i de arsen sunt sa tu ra te cu d o i
a to m i de halogeni sau grupe fu n cţio n a le id e n tic e , ia r cea de a
tre ia cu un a to m sau grupă fu n c ţio n a lă d ife rită .
Când cele tr e i vale n ţe ale arsenului sunt sa tura te cu a to m i
sau cu grupe fu n c ţio n a le id e n tice , substanţa respectivă nu are p ra c tic
n icio a cţiun e agresivă, ceeace se poate constata uşor la c lo rv in i-
larsine, şi anum e la (3 c lo rv in ild ic lo ra rs in a , su bsta n ţa cu cea m a i
mare pute re to x ic ă ; urm ează d ic lo rv in ilc lo ra rs in a , cu o a c ţiu n e
to x ic ă m ică şi tric lo rv in ila rs in a , care nu are n ic io a c ţiu n e to x ic ă
ir ita n tă :
C1CH = CH
C1CH = CH - A s / ; \ As — CI;
'C I CICH = C H /
3 cloi v in ild ic lo ia rs in a 33' d iclo rvin ilclo ra rsin a
CICII = CH\
CICH = CH— As
% CICH = C i l /
t
33'3" tric lo rv in ila rs in a

â
D in cele expuse re z u ltă că, a tu n c i când a to m u l de arsen
este le g a t de ra d ic a li o rg a n ic i n e s a tu ra ţi, se o b ţin su b sta n ţe cu
a cţiu n e p rin c ip a lă v e z ic a n tă , in special când un s in g u r ra d ic a l
este nesjaturat şi această a cţiu n e se m icşorează pe m ă s u ră ce
creste
9 n u m ă ru l ra d ic a lilo r o rgOa n ic i.
Când a to m u l de arsen este le g a t de ra d ic a li o rg a n ic i a lc h ili
sau fe n ili, se o b ţin substanţe cu a c ţiu n e 'p rin c ip a lă ir ita n tă , a c ţi
unea fiz io p a to lo g ic ă fiin d m a i a c c e n tu a tă în cazul când a to m u l de
51
4*
Arsen este legal de doi rad icali organici, decât in cazul când cate
legat de unul singur:
(C, H5)s A s Cl C , H fi - As - C l2
difeniîcJorarsina fenildiclorarsina
lim ita de s u p o rta b ilita te : lim ita de s u p o rta b ilita te :
1 m g m 3 de aer 16 m g /m 3 de aer
ia r diferenţa d in tre rad icalu l fo nii si cel a lc liil este:
C, H fî - As = Cl2 CH3 - A s = C Î2
feniJdicIorarsina m etildiclorârsina
— Limita de suport a b ilita te : — lim ita de s u p o rta b ilita te :

16 mg in 3 de aer 25 m g /m 8 de aer
Com puşii cu arsen si cu ra d ica lu l e tilic su nt m ai to x ic i decât
com puşii cu rad icali m e iilic i:
C ţH s —As=C 12 C H 3— A s = C 1 2
elild iclorarsina m e tild ic lo râ rs in a
—lim ita de s u p o rta b ilita te : — lim ita de s u p o rta b ilita te ?
10 m g/m 3 de aer 25 m g /m 3 de aer
— S u b s titu ţia ra d ic a lu lu i fe nil cu hom ologi s u p e rio ri (de
exem plu, d ito lu ilc lo ra rs in a ) atenuează acţiunea ir ita n tă .
— Dacă in molecula com pusului organic cu arsen se găseşte
radicalul C \ , substanţa capătă o acţiune irita n tă s u p e rio a ră ; de
exem plu, difenilcianarsina, cu lim ita de s u p o rta b ilita te 0,25
mg m3 aer, faţă de defendclorasina, care a r e .lim ita de s u p o rta b i
lita te 1 m g/m 3 de aer.
D ) IN F L U E N Ţ A G R U P E I — NC*
Prezenţa grupei n itro ( — N 0 2) în m olecula s u b s ta n ţe lo r o rg a

nice dă naştere la p ro p rie tă ţi to xice agresive, p rin fo rm a re a n itro -
d e riv a ţilo r, de exem plu a tric lo rn itro m e ta n u lu i (c lo ro p ic rin a ).
P ro p rie tă ţile o b ţin u te sunt în special lacrim o ge n e şi s u p e ri
oare celor ale d e riv a tu lu i halogenat s im p lu :
/C H 2 - CI
Ce H 5 - C H * - C l C6 I I 4(
x N 02
c lo ru ri de benzii clorura de o -n itro b e n z il
— p ra g u l de ir it a ţ ie : — p ra g u l de iritfifţie :
11 m g jm 2 de aer 1,8 m g /m 3 de aer
In trod uce rea in m oleculă a a lto r grupe de — N 0 2 duce Ia
creşterea a c ţiu n ii lacrim ogene şi la scăderea a c ţiu n ii to x ic e gene
ra le . De exem plu, te tra c J o rd in itro e ta n u l e x e rc ită o a c ţiu n e lacri-
52
mogenă de circa o p t oi i mai puternică decât a c lo ro p ic rin e i, d a r are
o to x ic ita te de şase o ri m ai m ică decât a c lo ro p ic rin e i.
G rupa o xim ică = N O H accentuează, în special, p ro p rie tă ţile
vezicante. A s tfe l, clorura de carbonil este sufocantă, pe când d iclo -
fo rm o xim a şi d ib ro m fo rm o x im a au p ro p rie tă ţi vezicante.
E) INFLUENŢA R AD IC ALU LU I — CN
l
\
R adicalul — CN se p re zintă sub două fo rm e : — C = N , fo rm a

n itrilic ă , şi — N = C, form a is o n itrilic ă , aceasta d in u rm ă fiin d
d o ta tă cu putere agresivă m ai mare, d a to rită u ş u rin ţe i cu care
pune in lib e rta te acidul c ia n b id ric .
In tro d u ce re a în plus a u n u i radical — CN in m oleculă d e te r
m ină m icşorarea p u te rii agresive.
Prezenţa u n u i halogen pe lângă ra d ic a lu l — CN m icşorează
puterea to x ic ă , dar măreşte în in te n s ita te puterea lacrim ogenă,
şi aceasta se poate constata uşor în special la d e riv a ţii a ro m a tic i:
cianura de b ro m b e n zil, cian u ra de clorb en zil, etc.
F) IN FLU E N ŢA STRUCTURII M OLECULARE
A fa ră de in flu e n ţa a to m ilo r şi a grupelor fu n c ţio n a le c o n ţin u te

în m oleculă, acţiunea agresivă a unei substanţe depinde şi de
s tru c tu ra ei înseşi şi, în special, de: ,
— prezenţa catenelor nesaturate,
— s im e tria m oleculară.
In flu e n ţa catenei nesaturate. Catena nesaturată im p rim ă p ro
p rie tă ţi to x ic e agresive, de exem plu fi c lo rv in ild ic lo ra rs in a C1CH =
CH — As = C l2 este o substanţă cu putere v e z ica n tă energică
spre deosebire de com pusul s a tu ra t corespunzător, p c lo r a ltil-
d iclo ra rsin a C1CH2 — C H 2 — As = Cl2, care posedă slabe p ro
p rie tă ţi vezicante.
In flu e n ţa sim etriei ni derulare. C om puşii s im e tric i au, in
general, o acţiune agresivă superioară a c ţiu n ii celor a s im e tric i;
de exem plu , d iclo ra ce to n a s im e tric ă :
C I I 2 Cl - CO - C H 2 C1
este m ai agresivă decât diclo ra ce ton a a sim e trică
CH3 - CO - CH clo,
care este lip s ită de putere irita n tă .
Deasemenea, e te ru l m e tilic d ic lo ra t s im e tric
CI
\
are o acţiune lacrimogenă m u lt mai energică decât a eterului
m e lilic diclorat asimetric
-C J 2
G) T E O R IA L V I NECRASOV
Pentru explicarea legăturii dintre structura chim ică şi acţi

unea agresivă a substanţelor toxice speciale, s’au emis două teorii
mai im portante.
O teorie, mai veche, consideră că acţiunea fiziopatologică
a substanţei este determinată de atom i sau de grupe funcţionale
care au tendinţa de a reacţiona uşor şi de a se adiţiona la alte
substanţe, fapt care permite combinarea lo r uşoară cu anumite
elemente sau cu anumite ţesuturi organice (sânge, celule nervoase,
epiteliile aparatului respirator, etc.), determinând — in conse
cinţă — tu rb u ră ri specifice.
Din această categorie fac parte atom ii de halogeni din fosgen,
clorura de cianogen, clorvinildiclorarsină, brom ul din broma-
cetatul de etiJ, din bromcian, etc. Aceşti atonii sunt legaţi labil
de restul moleculei şi reacţionează uşor cu apa şi cu alte substanţe.
In acelaş fel, atom ul de oxigen, când se găseşte în vecinătatea
halogenului, în aldehide sau in eteri halogenaţi, de exem plu în
eterul m etilicdiclorat, in cloroform iatul de m e tiltric lo ra t, etc.,
capătă o mare putere de reacţie.
D intre grupele funcţionale care in tră uşor în reacţie fac parte
grupele: — NO,, din clor ura şi brom ura de o rto n itro b e n z il; grupa
= CO a cetonelor halogenate; radicalul — CN din cianura de
brombenzil şi cianura de difenilarsină, etc. Toate aceste grupe
funcţionale, care au tendinţa de a reacţiona cu apa sau cu alţi
compuşi, conferă substanţelor respective, în mod cert, un grad
de to xicita te .
Cazul în care grupa — N 0 2 se găseşte în molecula unui compus
s ta b il, cum este, de exemplu, cloropicrina (N 0 2CC13), care are
o rezistenţă destul de mare faţă de agenţii chim ici şi atm osferici,
s’ar putea explica prin capacitatea întregii molecule de a da com
plecşi de adiţie cu constituenţii celulari.
Teoria Ut xo [orilor şi a auxoto sil or a lu i Nerrasov. După
această teorie, proprie tă ţile fiziopalologice sunt determ inate de
a to m i sau de grupe funcţionale, ca şi în cazul co lo ra n ţilo r organici,
unde p ro p rie tă ţile colorante sunt datorite unor a to m i sau unor
grupe funcţionale.
Culoarea co m b in a ţiilo r organice ale unei substanţe se dato-
reşte prezenţei în molecula respectivă a unor grupe funcţionale,
54
4
n u m ite « c ro m o fo ri» , cum este g ru p a — N = N — , c a ra c te ris

tic a c o lo r a n ţilo r a z o ic i; g ru p a — N 0 2, g ru p a = C = O , e tc .
P r in in tro d u c e re a în m o le c u la c o lo r a n ţilo r o rg a n ic i, care
c o n ţin o s in g u ră g ru p ă c ro m o fo ră , a u n o r g ru p e fu n c ţio n a le n u m ite
g ru p e a u x o c ro m e , cu lo a re a a cestor s u b s ta n ţe se în c h id e şi se in t e n
s ific ă fo a rte m u lt, ele d e v e n in d m a te r ii c o lo ra n te .
Grupele auxocrome principale sunt:
— N H 2, — O H şi derivaţii lor.
După lXecrasov, substanţele agresive prezintă o structură
asemănătoare cu a substanţelor colorante.
Examinând constituţia chimică a substanţelor toxice speciale
şi stabilind o analogie cu substanţele colorante, grupele care dau
capacitatea sau puterea toxică agresivă au fost num ite « toxo-
fo r i». De exemplu:
= C = 0 ; S = ; = C=C= ; - N f ; - N = C; - As = ; e tc .
A fa r ă de aceste g ru p e , e x is tă a lte g ru p e , n u m ite « a u x o to x e »,

c a p a b ile să a c tiv e z e g ru p a to x o fo r ă la te n tă , d eci să -i im p r im e
p r o p r ie t ă ţi to x ic e agresive. D in aceste g ru p e fa c p a r te :
— a to m i: h a lo g e n ii, o x ig e n u l, e tc ;
— g ru p e fu n c ţio n a le : a rn in o , ra d ic a lu l b e n z ii, fe n il, m e t il,
e til, e tc .
I n p ra c tic ă s’ a d e m o n s tra t că, d u p ă c u m in c a z u l m a t e r iilo r
c o lo ra n te in tro d u c e re a u n u i a u x o c ro m d e te rm in ă în c h id e re a şi
in te n s ific a re a c u lo r ii, t o t aşa, în ca zu l s u b s ta n ţe lo r a g re s iv e , p r e
z e n ţa d if e r iţ ilo r a u x o to c ş i p o a te da m o le c u le i p r o p r ie t ă ţ i a g re
sive şi c h ia r p r o p r ie t ă ţi n o i. A s tfe l, de e x e m p lu , h a lo g e n u l in tr o d u s
in m o le c u la a c id u lu i c ia n h id r ic m icşo re a ză to x ic it a te a g ru p e i to x o -
fo re — C N ; în s c h im b , î i c o n fe ră p r o p r ie t ă ţ i la c rim o g e n e .
I n s u b s ta n ţe le to x ic e speciale, g ru p e le a u x o to x e au d if e r it e
f u n c ţ ii, d u p ă lo c u l pe care î l o c u p ă în m o le c u lă .
D a că a to m u l de h a lo g e n se găseşte in in t e r io r u l c a te n e i, c o m
p u s u l este d o ta t cu o p u te re a g re s iv ă m a i m ic ă d e c â t a tu n c i c â n d
el s’ a r a fla la c a p ă tu l c a te n e i de e x e m p lu , (5 — b r o m e tilm e tilc e to n a .
G H B r— C H 3
0=C (
x ch 3
este m a i p u ţ in la c rim o g e n ă d e c â t p — b r o m e tilm e tilc e t o n a
CHo — C H 2B r
0=C<^
CH 3
55
Sulfura de a* dirloref il
C H O -C H ,
Sx
X C H C 1 -C H 1
na ciorcît* aproape nicio putere agresivă in 1imj> ce sulfura df,
didoretil (iperita)
y C H t —C H *—C l
S'
< d o ta ta cu puterea agresivă cunoscută.

to td e a u n a însă g ru pa a u r o t o x ă p o a te să d e s y o lte p ro p rie
tă ţile c a ra c te ris tic e ale g ru p e i t o r o fore ca in c a z u l's u b s ta n ţe lo r
co lo ra n te , unde grupa auxoorom ă in te n s ific ă p r o p r ie tă ţile colo
ra n te ale g ru p e i cro m o fo rc.
D in acest p u n c t de vedere, g rupa a u x o to x ă a c ţio n e a z ă , fie
p o z itiv , fie n e g a tiv , p u tâ n d m ă ri sau m icşo ra p u te re a agresivă,
c h ia r pană la d is p a riţia p ro p r ie tă ţilo r to x ic e ale s u b s ta n ţe i (cazul
ip e rite i).
In cazul s u b s ta n ţe lo r co lo ra te , p rin m ă rire a c o m p le x ită ţii
m oleculare culoarea nu se d im in u e a z ă , c i, d im p o tr iv ă , se o b ţin
c u lo ri m ai p u te rn ic e ; în cazul s u b s ta n ţe lo r to x ic e sp ecia le , m ărirea
n u m ă ru lu i g ru p e lo r to x o fo re şi a u x o to x e în m o le c u lă n u provoacă
to td e a u n a creşterea p u te rii agresive. T ip ic este ca z u l sul f u r ii p,
%' dicJoretiJ. în care in tro d u c â n d n oi a to m i de c lo r în m oleculă,
se o b ţin te tra — şi h e x a c lo r — d e r iv a ţi care, p ra c tic , n u m a i sunt
a g re s iv i.
C a p ito lu l IV
CUXOŞTIXŢE G E X E R A lE DESPRE METEOROLOGIE ŞI LEGĂTURA

H SI BSTAXŢ a l e t o x ic e s p e c ia l e
G e n e ra lită ţi. Orice substanţă to x ic ă specială in tro d u s ă in

atm osferă devine parte com ponentă a atm osferei respective (aşa
cum su n t v a p o rii de apă, p ra fu l, etc.).
C om portarea su bsta n ţelo r to x ic e speciale in atm osferă şi
pe teren depinde de starea acestora.
In cele ce urm ează se v o r da câteva n o ţiu n i elem entare de
9
m eteorologie şi se v a expune m od ul cum elem entele m e te o ro lo

gice in flu e n ţe a ză com portarea su bsta n ţelo r to x ic e speciale.
R am u ra ş tiin ţe i care se ocupă de s tu d iu l a tm o sfe re i şi al feno
m enelor atm osferice se num eşte m eteorologie.
A tm o s fe ra este .în ve lişu l de aer al g lo b u lu i păm ântesc şi este
c o n s titu ită d in t r u n amestec de gaze d ife rite , co n ţin â n d a p ro x i
m a tiv în vo lu m e 7 8% azot şi 21 % oxigen. R estul de 1 % este fo rm a t
d in c a n tită ţi m ic i de gaze nobile, b io x id de carbon, etc.
Până la o în ă lţim e de circa 12 k m , c o m p o z iţia a e ru lu i este,
p ro c e n tu a l, aproape aceeaşi ca la s u p ra fa ţa p ă m â n tu lu i, insă pe
m ăsură ce creşte în ă lţim e a , densitatea a e ru lu i se m icşorează.
A fa ră de gaze, aerul conţine şi c a n tită ţi v a ria b ile de v a p o ri
de apă, care form ează ele m en tu l p rin c ip a l ce d e te rm in ă starea
tim p u lu i. C a n tita te a de v a p o ri de apă d in a tm o sfe ră v a ria z ă in
lim ite la rg i şi 1 m 3 de aer poate să c o n ţin ă 0,01 — 40 g de apă.
A tm o s fe ra se îm p a rte in două s tr a tu r i:
tro p o sfe ra , care este s tra tu l d in atm o sfe ră care se în tin d e
pe o în ă lţim e de a p ro x im a tiv 11 km dela s u p ra fa ţa p ă m â n tu lu i, şi
stra to sfe ra , s tra tu l d in atm osferă deasupra tro p o s fe re i.
In tro p o sfe ra se p ro d u c to a te fenom enele m e te o ro log ice.
V a p o rii de apă care se găsesc a ic i form ează n o r ii şi p re c ip ita ţiile
sub to a te form ele lor.
C u re n ţii v e rtic a li de aer se p ro d u c n u m a i in tro p o s fe ră , ia r
în acest s tra t se găseşte o zonă c a ra c te ris tic ă , ce se în tin d e dela
57
suprafaţa solului până la o înălţim e de circa 4 km . Acest strat
este in prezenţă mai neliniştit şi mai frăm ântat, din care cauza a
fost n um it « zona perturbaţi i lor ».
Starea tim p u lu i, adică fenomenele meteorologice care so
produc fnIroposferă, la un moment dat, se poate caracteriza prin-
tr'u n număr restrâns de elemente, şi anume:
— temperatura aerului,
— presiunea atmosferică,
— um iditatea aerului,
— vântul.
Aceste element? se mai numesc şi factori atm osferici, ele
formând elementele de bază ale vrem ii sau ale s tă rii tim p u lu i. De
aceste schimbări, în spaţiu şi în tim p , depind celelalte fenomene
meteorologice cum sunt, de exemplu: densitatea aerului, nebulo
zitatea (norii si ceaţa), precipitaţiile (ploaia, zăpada, etc.).
A) TEMPERATURA A E R U LU I
Temperatura este cel mai im p o rta n t fa ctor m eteorologic şi

are o influenţă hotăritoare asupra stă rii tim p u lu i.
P rin tem pe ra tu ra a e ru lu i se înţelege te m p e ra tu ra a e ru lu i lib e r,
a ră ta tă de un te rm o m e tru , care este fe r it de a cţiu n e a o ric ă ro r ra
d ia ţii (ale soarelui sau ale a lto r obiecte: solul, a rb o rii, c lă d irile , etc.).
Prin urm are, te m p e ra tu ra se măsoară to td e a u n a la u m b ră , în
a stfe l de c o n d iţii, în câ t să se ferească te rm o m e tru l de d ive rse ra d ia
ţ i i ; acest lu c ru se face punând te rm o m e tre le în a d ă p o s tu ri de lemn,
p revăzute cu jaluzele p rin care aerul să p o a tă c irc u la cu u ş u rin ţă .
Tropazarea c Â ld ju ii. C ă ld u ra se p ro p a g ă :
a) P r in c o n d u c tib ilila tc in c a z u l c o r p u r ilo r s o lid e : u n e le c o r
p u r i tr a n s m it b in e c ă ld u ra , a d ic ă s u n t b u n e c o n d u c ă to a r e de
c ă ld u ră (m e ta le le ), ia r a lte le n u tr a n s m it c ă ld u ra , a d ic ă s u n t rele
c o n d u c ă to a re de c ă ld u ră (le m n u l, s tic la , e tc .).
b) P r in convecţie: in c o rp u r ile lic h id e şi gazoase, c ă ld u r a se
p ro p a g ă p r in c o n v e c ţie , a d ic ă p r in c u r e n ţi. D e e x e m p lu , d a c ă se
în c ă lz e ş te apă î n t r ’ un vas o areca re, a p a ca re se în c ă lz e ş te m a i
î n t â i d e la fu n d , deoarece se a flă în c o n ta c t cu iz v o r u l de c ă ld u ră ,
d e v in e m a i c a ld ă , se d ila tă , îşi m ic ş o re a z ă g r e u ta te a s p e c ific ă şi
se r id ic ă in p a rte a de sus a v a s u lu i; apa rece de sus, f i i n d m a i densă,
se Jasă în jo s şi a s tfe l ia u n a ş te re c u r e n ţi de c o n v e c ţie , p â n ă când
se în c ă lz e ş te to a tă apa d in vas.
c) P rin radiaţie: 1a o ric e te m p e r a tu r ă u n c o rp e m ite r a d ia ţ ii
te rm ice ; o parte a energiei c a lo ric e se tr a n s fo r m ă în e n e rg ie r a d i
a n tă , a d ic ă in u n d e e le c tro m a g n e tic e , care se ră s p â n d e s c în s p a ţiu
c u v ite z a lu m in ii. Căzând pe s u p r a fa ţa a lt u i c o rp , e n e rg ia de
r a d ia ţ ie este a b s o rb ită în p a r te de a c e s t c o rp , tr a n s fo r m â n d m s e
58
în c ă ld u ră , o p a rte a e ne rg iei ra d ia n te este re fle c ta ta şi o a ltă p a rte
tre c e p r in co rp . R a d ia ţiile te rm ic e tre c p rin v id , fă ră a s u fe ri v re o
s c h im b a re .
A tm o s fe ra se în că lze şte in d ire c t d e la c ă ld u ra s o la ră . A c e a s ta
se tr a n s m ite la s u p ra fa ţa p ă m â n tu lu i p rin r a d ia ţie , a d ic ă p r in
raze. A e r u l care v in e d ir e c t in c o n ta c t cu s o lu l se în c ă lz e ş te , se
d e s tin d e , d e v e n in d m a i uşor, d in care cauză se r id ic ă şi dă n a şte re
la c u re n ţi de c o n v e c ţie . Pe m ă su ră oe a e ru l ca ld se deplasează în
sus, m assa de aer m a i rece d in j u r şi de d ea sup ra i i ia lo c u l. A c e a s ta ,
v e n in d în c o n ta c t cu s o lu l, se în călze şte la r â n d u l e i, d e v in e m a i
u şo a ră , se r id ic ă şi ea, şi fe n o m e n u l se re p e tă . A şa d a r, p r in c u r e n ţii
de c o n v e c ţie , c ă ld u ra lu a tă d ela p ă m â n t şi, in d ir e c t, d e la soare,
se tr a n s m ite s tr a t u r ilo r de aer d ela î n ă lţ im i.
P r in în c ă lz ire a s c o a rţe i p ă m â n te ş ti sub a c ţiu n e a ra z e lo r solare
şi p r in cedarea c ă ld u r ii s tr a t u r ilo r de aer ia u n a ş te re s c h im b ă rile
n e c o n te n ite ale te m p e r a tu r ii a tm o s fe ric e .
S c h im b a re a te m p e r a tu r ii duce la v a r ia ţ ii de p re s iu n e , care
d a u n a şte re la v â n t u r i, la s c h im b ă ri de u m id ita te , r e s p e c tiv la
n o ri, p lo i, e tc ., d e ci la fenom ene care a lc ă tu e s c s ta re a t im p u lu i.
M ă s u ra re a te m p e r a tu r ii se face cu a ju to r u l te r m o m e tr e lo r cu
m e rc u r, g ra d a te în grade C elsius (°C ). G ra d u l te r m o m e tr ie C elsius
este d iv iz iu n e a u n e i s c ă ri te rm o m e tric e o b ţin u tă p r in îm p ă r ţir e a
în 100 de p ă r ţ i egale a in t e r v a lu lu i d in tr e re p e ru l care c o re s p u n d e
p o z iţie i c o lo a n e i de flu id te rm o m e trie , câ nd te r m o m e tr u l este
aşezat î n t r ’ u n vas în care fie rb e apa d is t ila tă la p re s iu n e a de 760
m m co l H g (d iv iz iu n e a 100) şi re p e ru l care c o re s p u n d e p o z iţie i
c o lo a n e i de f lu id , câ nd te r m o m e tr u l este in tro d u s i n t r ’ u n a m e s te c
de g h ia ţă şi apă la p re s iu n e a de 760 m m co l H g ( d iv iz iu n e a 0 ).
A fa r ă de te rm o m e tre le cu m e rc u r e x is tă şi te rm o m e tre m e ta
lic e , c o n fe c ţio n a te d in d o u ă p la c i m e ta lic e care au c o e fic ie n ţi de
d ila ta tie d if e r iţ i.
9 9
A ce ste te rm o m e tre , p re v ă z u te cu d is p o z itiv e sp e cia le de în r e

g is tra re (ca la b a ro g ra fe ), p e r m it în re g is tra re a te m p e r a tu r ilo r sub
fo rm ă de g ra fic e şi se num esc te rm o g ra fe , ia r h â r tia pe care se
în re g is tre a z ă te m p e ra tu ra se n u m e ş te te rm o g ra m ă .
A fa r ă de aceste t i p u r i de te rm o m e tre , p e n tr u d e te rm in a re a
te m p e r a tu r ii se m a i folosesc d ife r ite te rm o m e tre de m a x im şi de
m in im , de sol, e tc .
V a r ia ţ iile loca le de te m p e ra tu ră se d a to re s c in f lu e n ţ e i d if e
r i ţ i l o r fa c to r i lo c a li, şi a n u m e :
— a lc ă t u ir ii s c o a rţe i p ă m â n tu lu i, «
— r e lie fu lu i şi p o z iţie i lu i fa ţă de soare,
— v e g e ta ţie i,
— a p e lo r şi u m i d it ă ţ i i p ă m â n tu lu i,
— în n o r ă r ii, p r e c ip it a ţ iilo r şi a lt o r fa c to r i.
59
V a ria ţiile re p lia te de te m p e ra tu ră (periodice) aunt d e te rm i
n a te de p o z iţia p ă m â n tu lu i fa ţă de soare, in lim p . M işca re a de
re v o lu ţie a p ă m â n tu lu i aduce cu sine v a r ia ţiile anuale de te m p e ra
tu ră , dela vară la ia rn ă , ia r mişcarea do ro ta ţie p ro vo a că v a ria
ţiile re e u la le . ziln ice , ale te m p e ra tu rii, dela zi la n o a p te .
T e m p e ra lu ra a e ru lu i scade cu în ă lţim e a , şi anum e cu circa 1°
p e n tru fiecare 200 m în ă lţim e .
In concluzie, te m p e ra tu ra este supusă la două fe lu r i dc v a r i
a ţ ii: re p ila te (anuale şi ziln ice ) şi neregulate (in fu n c ţie dc alcă
tu ire a scoarţei p ă m â n tu lu i, de re lie f, e tc .).
T e m p e ra tu ra ş i substanţele to x ic e speciale. T e m p e ra tu ra d e te r
m in ă starea de agregare a s u b s ta n ţe lo r to x ic e speciale, astfeJ încât
acesle substanţe se p ot p re ze n ta în d ife rite s tă ri (so lid ă , lic h id ă
sau gazoasă), la d ife rite te m p e ra tu ri.
De e xe m p lu , fosgenul are p .f. + 8 ° ; la te m p e ra tu ri m a i joase
este lic h id , ia r Ia te m p e ra tu ri m ai în a lte se p re z in tă sub form ă
de iraz. A ceastă schim bare a s tă rii de agregare fiz ic ă face ca, in
tim p u l v e rii, fosgenul să fie un gaz tre c ă to r, ia r ia rn a să fie lic h id
deci sâ se p re z in te sub o fo rm ă m ai p ersiste n tă .
Ip e rita are p .t. + 14°; deci ia rn a , la o te m p e ra tu ră m a i joasă
decât 14° se p re z in tă sub fo rm ă solidă, având deci şi o p ersistenţă
m a i m are in teren.
Creşterea te m p e ra tu rii d e te rm in ă d ifu z a re a m a i uşoară a
M jb s ta n ţe lo r to x ic e speciale. L a expunerea p r o p r ie tă ţilo r fizice
aJe acestor substanţe, s*a m e n ţio n a t că v o la tilita te a (c a n tita te a
de su bsta n ţă to x ic ă specială, în m g, care poate e x is ta pe 1 m c de
aer) este în fu n c ţie de te m p e ra tu ră . Cu câ t te m p e ra tu ra este mai
în a ltă , cu a tâ t v o la tilita te a s u b sta n ţe i este m a i m a re .
9
A s tfe l, la + 3 0 ° , ip e rita se e vaporă de 20 de’ o ri m a i repede

d e c â t Ja 0 ° : va ra , ea persistă n u m a i câ te va ore, ia r ia rn a poate să
p e rsiste zile sau c h ia r să p tă m â n i.
T e m p e ra tu ra in flu e n ţe a z ă şi a tm o sfe ra în c ă rc a tă cu aceste
s u b s ta n le
» . Cum s’a a ră ta t m ai în a in te ,7 a tm o s fe ra se încălzeşte >
in d ire c t dela c ă ld u ra solară şi s tra tu r ile de aer care v in în co nta ct
c u s u p ra fa ţa s o lu lu i, după ce se Încălzesc, se d e s tin d , d e v in mai
uşoare şi 6e rid ic ă . In sch im b , s tra tu r ile de aer re c i, d e p la sa te de
a e ru l cald care se ridică de jos, coboară spre p ă m â n t şi a s tfe l apare
in s ta b ilita te a v e rtic a lă a a e ru lu i. D a to r ită a ce stu i fe n o m e n , se
p ro d u c e am estecul n o ru lu i gazos cu s tr a tu r ile de aer superioare,
ceeace duce la îm p ră ş tie re a n o ru lu i gazos.
D egazarea este deci m u lt u ş u ra tă p rin a c ţiu n e a c ă ld u rii
s o la re , care p ro vo a că s c h im b u l p e rm a n e n t al m a s s c lo r de aer,
d e la s u p ra fa ţa p ă m â n tu lu i, a ju tâ n d a s tfe l la în d e p ă rta re a sub
s ta n ţe lo r to x ic e speciale.
Pe tim p noros şi rece nu se formează cu re n ţi calzi care sa m ic
şoreze conce n tra ţia gazului din s tra tu rile atm osferice joase.
Vrem ea cea mai bună pentru conservarea m ai îndelungată
a acestor substanţe, fără ca ele să-şi micşoreze repede co nce n tra ţia,
este cea de a doua ju m ă ta te a n o p ţii şi zo rii zile i când s ta b ilita te a
v e rtic a lă a aerului nu este tu rb u ra tă .
Este foarte im p o rta n t de ş tiu t că în tim p u l n o p ţii deasupra
oraşelor m ari se formează cu re nţi de aer v e rtic a li şi se produce
fenom enul de convecţie.
Massele de aer rece aflate în s tra tu rile de jos ale p e rife riilo r
răm ân pe Joc. Cele superioare p ă tru n d spre ce n tru l oraşului şi in tră
in c irc u itu l c u re n ţilo r de convecţie ridicându-se în sus.
D in aceasta se poate deduce că, în cazul u n u i atac cu gaze,
în n o p ţile lin iş tite , p e rife riile unui oraş mare sunt m u lt m ai p e ri
c lita te decât ce n tru l sau.
Ii) P R E S IU N E A A T M O S F E R IC Ă
P rin presiune atm osferică se înţelege presiunea pe care o e xe r

c ită atm osfera pe o u n ita te de suprafaţă.
A tm o s fe ra este o massă m a te ria lă (1 m 3 de aer c â n tă rin d
circa 1,293 kg ), care este atrasă de fo rţa g ra v ita ţie i şi care a c ţio
nează, p rin urm are, asupra p ă m â n tu lu i, cu o a n u m ită fo rţă .
P rin presiune norm ală de o atm osferă se înţelege fo rţa cu
care atm osfera apasă pe o suprafaţă de 1 cm 2, la n iv e lu l m ă rii
şi la te m p e ra tu ra de 0°.
A ceastă apăsare este egală cu greutatea unei coloane de m e rcu r
cu secţiunea de 1 cm 2 şi cu în ă lţim e a de 76 cm .
Presiunea se m a i e x p rim ă şi p r in t r ’ o a ltă u n ita te de m ăsură,
n u m ită « b a r » ; a m ia parte d in tr ’un bar, este m ilib a ru l (m b a r).
P rin d e fin iţie , 1 000 m bar este presiunea corespunzătoare
unei coloane de m ercur în a ltă de 750 m m şi având o secţiune
de 1 cm 2. R e zu ltă de aici că un m b a r corespunde unei p re s iu n i
date de o coloană de m e rcu r de 3/4 m m şi, invers, o presiune de
1 m m de m e rcu r este egală cu 4/3 m bar.
A s tfe l, de exem plu, o presiune de 765 m m corespunde cu
4/3 x 765 = 1 020 m b a r şi, invers, o presiune de 1 020 m b a r
corespunde cu :
1 020 x 3/ 4 = 765 m m col H g.
M ăsurarea p re s iu n ii atm osferice se e xecută cu aparate n u m ite
b a ro m e tre , d in tre care m a i im p o rta n te s u n t:
B a ro m e tru l cu m e rc u r este fo rm a t d in t r ’ un tu b de s tic lă cu
secţiunea de 1 cm 2 şi cu lu n gim e a de l cm , în ch is la un c a p ă t,
u m p lu t cu m e rcu r si in tro d u s cu c a p ă tu l lib e r, in p o z iţie v e rtic a lă ,
î n t r ’ un vas care co n ţin e , deasemenea, m e rcu r. La n iv e lu l m ă rii
61
şi la ti m p c ra lu ra do (»° m o m in d din tu b coboară şi o cup ă o în fiţ
ţim e do 7tS cm (760 m m ), d a to rită p re s iu n ii a tm o s fe ric e care apasă
asupra m e rc u ru lu i d in vas.
B a ro m e tre le a n c ro id e s u n t fo rm a te , în p r in c ip iu , d in t r ’ o cutie
m e ta lic ă , e la stică ce so d ila tă sau se c o m p rim ă , d u p ă cu m se modi*
fic ă presiunea d in ext e rio r. M işcă rile c u tie i s u n t tra n s m is e , cu a ju to
ru l u u o r p â rg h ii, la un ac in d ic a to r, care se m işcă in fa ţa unui
eadran g ra d a t in p re a la b il cu a ju to ru l u n u i b a ro m e tru cu m ercur.
B a r o g r a f u l este un b a ro m e tru a n e ro id în re g is tra to r, in
caro în re g is tra re a se face cu a ju to ru l a c u lu i in d ic a to r, p re v ă z u t cu
o peniţă specială, care în re g istre a ză v a r ia ţiile p re s iu n ii pe o hârtie
cu lin ia lu r ă s im p lă , în fă ş u ra tă în ju r u l u n u i c ilin d r u . C ilin d ru l
este m işca t de m e ca n ism u l u n u i ceasornic. În re g is tra re a v a ria
ţ i i l o r p re s iu n ii a tm o sfe rice pe o h â rtie dă naştere la o c u rb ă care
se num eşte b a ro g ra m ă .
P rin tre v a r ia ţiile m a i im p o rta n te ale p re s iu n ii atm osferice
se m e n ţio t n e a ză :
a ) Scăderea p re s iu n ii cu în ă lţim e a . In s tr a tu r ile atm osferice
d in a prop ie re a p ă m â n tu lu i — dela n iv e lu l m ă r ii şi p â n ă la în ă l
ţim e a de 5 000 m — presiunea scade a p r o x im a tiv cu 1 m m pentru
fie care l l m în ă lţim e , ia r peste 5 000 m , p re siu n e a scade-cu 1 mm
p e n tru fiecare 22 rn în ă lţim e ; deci tre a p ta de scădere a p re siu n ii
se m icşorează cu în ă lţim e a a tm o s fe ric ă .
b ) V a r ia ţiile locale ale p re s iu n ii d e p in d , în p r im u l rând,
de sch im b a re a te m p e ra tu rii. A ceste v a r ia ţ ii s u n t de dou ă fe lu ri:
v a r ia ţ ii re g u la te sau p e rio d ice şi v a r ia ţ ii n e re g u la te sau dinam ice.
— V a r ia ţiile re g u la te sau p e rio d ice s u n t cele z iln ic e şi anuale,
ş i se desfăşoară in sens opus cu te m p e ra tu ra : câ nd te m p e ra tu ra
cre şte, presiunea scade, şi in v e rs . A ceste v a r ia ţ ii n u in flu e n ţe a ză
in m od h o tă r îto r starea t im p u lu i.
— V a r ia ţiile n e reg u la te sau d in a m ic e , d a to r ite în c ă lz irilo r
in e ga le ale d ife r ite lo r su p ra fe ţe , fiin d m a i m a ri d e c â t cele periodice,
a n tre n e a z ă o serie în tre a g ă de fenom ene m e te o ro lo g ic e , ca : \ ânt,
fu r tu n ă , ceaţă, n o ri, p lo a ie , e tc.
P rin în c ă lz ire a inegală a d ife r ite lo r s u p ra fe ţe (re g iu n i) de pe
g lo b se form e ază un m in im b a ro m e tric în zonele în c ă lz ite m a i m u lt
(a e ru l fiin d m a i ra r) şi un m a x im b a ro m e tric , în zonele care au
ră m a s m a i re c i şi, ca u rm a re , se p ro d u c d e p la s ă rile m a sse lo r de
a e r rece spre re g iu n ile calde (v â n tu rile , e tc .).
Pe h a rta m e te o ro lo g ic ă , presiunea se în sea m n ă p r in valoarea
ei in c ifre , in d re p tu l lo c a lită ţilo r unde s’ a m ă s u r a t; a p o i se unesc
p r in lin ii (cu rb e ) p u n c te le cu aceeaşi p re siu n e (ca şi c u rb e le de nivel).
Pe h a rta s in o p tic ă , cu rb ele care unesc p u n c te le cu aceeaşi presiune p
se n um esc iso b are. N
D in c itire a h ă r ţilo r se p o a te deduce m işca re a m a sse lo r de aer.
62
Presiunea rid ic a tă caro, de obicei, este ca ra cte ristică v re m ii
reci, fora u m id ita te , este fa vora b ilă a ta cu lu i cu substanţe to xice
speciale, droaroce, pe vrem e rece nu se form ează, în mod o b iş n u it,
c u re n ţi calzi ascendenţi, care să micşoreze co n ce n tra ţia g azu lu i
din s tra tu rile atm osferice joase.
In cazul p resiunii rid ic a te se mai observă c u re n ţi a tm o s fe ric i
descendenţi, care m e n ţin gazele in apropierea p ă m â n tu lu i, adică
to cm a i acolo unde acţiunea lo r este m ai eficace.
Presiunea scăzută este adeseori în so ţită de cu re n ţi de convecţie,
v â n t p u te rn ic , p re c ip ita ţii, etc., care duc la diluarea n o rilo r to x ic i,
la d ifuza re a substanţelor toxice, la distrugerea p rin h id ro liz ă , etc.
C> U M ID IT A T E A A E R U L U I
In atm osferă (până la circa 12 000 m în ă lţim e ) se găseşte t o t

deauna o c a n tita te m ai mare sau m ai m ică de apă. Aceasta p ro vin e
d in evaporarea apei m ă rilo r, a la c u rilo r, a râ u rilo r, a u m id ită ţii,
s o lu lu i şi a apei d in plante.
A p a se găseşte în atm osferă sub tre i fo rm e :
— so lid ă : fu lg i de zăpadă, boabe de g rin d in ă , m ăză rich e ,
şi n o rii dela mare în ă lţim e , fo rm a ţi d in ace de g h ia ţă ,
— lic h id ă : n o rii şi ploaia,
— gazoasă: v a p o rii de apă.
P rim e le două form e sunt v iz ib ile , pe când cealaltă fo rm ă
(v a p o rii) nu este v iz ib ilă .
L a o te m p e ra tu ră dată poate exista in atm osferă un m a x im
de v a p o ri şi, în acest caz, aerul se consideră că este s a tu ra t cu
v a p o ri de apă.
C a n tita te a de v a p o ri de apă d in tr 'u n m e tru cub de aer, e x p r i
m a tă în gram e, se numeşte u m id ita te a absolută. L a o a n u m ită
te m p e ra tu ră , u m id ita te a absolută nu poate depăşi valoarea cores
punzătoare c a n tită ţii de v a p o ri necesare p e n tru ca aerul să fie
s a tu ra t la acea te m p e ra tu ră .
De exem plu, la 20° aerul poate conţine in t r ’ un m e tru cub cel
m u lt 17,32 g v a p o ri de apă (valoarea u m id ită ţii absolute).
In ta b e lu l X I se dă u m id ita te a absolută în v a p o ri, în fu n c ţie
de te m p e ra tu ra a e ru lu i.
Tabelul XI
U m id ita te a absolută, In
Temperatura aerului g* mc de aer
\
— 10° 2,38 g
0° 4,s;> g
+ 10° 0,42 g
+ 20° 17,32?
63
ft* 7Jilt fi do a i n că umiditatea absolută m axim ă a aerului
creşte ru temperai ura aerului.
Pupă rum s‘a arătat in capitolul « P ro p rie tă ţi fizice», vaporii
de apă exercită, ca orice gaz, o a n u m ită presiune, n u m ită presiunea
seu tensiunea v a p o rilo r de apă, care se măsoară ea şi presiunea
aerului. De exem plu, daca presiunea v a p o rilo r de apă este de
7.0 mm , înseamnă că ei exercită o apăsare egală cu greutatea unei
coloane de m ercur înaltă de 7,5 mm şi cu secţiunea egală cu unitatea,
Cănd aerul este saturai cu vapori de apă, tensiunea este şi
ea, maximă la tem peratura respectivă. De exem plu, la 20°, când
servil este saturai, tensiunea v a p o rilo r de apă este de 17,54 mrn;
Ja — 10°. ea este de 2,16 m m ; rezultă deci că tensiunea maximă
creşte cu tem peratura aerului.
Pentru a determ ina gradul de u m id ita te al a e ru lu i tre bu c 8*1
se ţin ă seama d e tensiunea va p o rilo r de apă Ja te m p e ra tu ra t°
în rap ort eu tensiunea m axim ă pe care ar putea s’o a tin g ă vaporii
de apă Ja aceeaşi tem peratură.
Acest ra p o rt se numeşte u m id ita te re la tiv ă şi se e xp rim ă in
procente. Do exemplu, la un m om ent dat, se consideră că tem pera
tu ra este de lo ° şi tensiunea v a p o rilo r de apă este de 9,21 mm.
La această tem peratură, tensiunea m axim ă este de 9,21 mm
şi d e ci in acest caz, u m id ita te a re la tivă va f i:
9 21
100 . - ^ = 100%
9,21 . .
ia r aerul va f i saturat.
P re su p u n â n d că tensiunea este to t 9,21 m m , ia r tem peratura
m iru lu i este de 20° şi ţinând seama că, la 20°, tensiunea m a xim ă de
va p o ri este de 17,54 m m , u m id ita te a re la tiv ă va f i :
9,21 \
100 . = 52,5%
17,54
In acest caz, deci, aerul va conţine n u m a i 5 2 ,5 % d in vaporii
necesari pen tru a f i sa tu ra t, deşi tensiunea de v a p o ri este aceeaşi
ca şi in p rim u l caz. De aici rezultă ro lu l im p o rta n t pe care îl are tem
p e ra tu ra aerului, p e n tru determ inarea g ra d u lu i de u m id ita te ,
care p ra c tic se exprim ă p rin u m id ita te re la tiv ă (/’) şi care este,
deci, ra p o rtu l d in tre tensiunea de v a p o ri f la un m o m e n t d a t şi
tensiunea m axim ă de vapori F a aerului, Ja aceeaşi tem peratură.
U m id ita te a re la tiv ă este dată de fo rm u la :
/
r = 100~,
r
in (are
/ — tensiunea va p o rilo r de apă ;
F — tensiunea maximă a vaporilor de apa la aceeaşi tempe
ratură la care s’a determinat /.
r este um iditatea relativă.
In meteorologie se măsoară In mod curent / şi r.
U m iditatea relativă se măsoară cu higrom etrul cu fir de păr,
iar tensiunea de vapori se măsoară cu psihrometrul.
C um sc condensează v a p o rii. Dacă se răceşte, de exemplu,
o rnassă de aer care coniine 10 g vapori de apă pe 1 m:i de aer şi
care arc temperatura 10° (um iditatea este deci 100%), ^surplusul
de u m iditate nu mai rămâne în atmosferă sub formă de vapori
in v iz ib ili, ci se transformă in picaturi de apă foarte fine, care plu
tesc în aer.
A erul se turbură şi apare mai întâi negura. Râcindu-se aerul
şi mai m u lt, negura se îndeseşte şi devine ceaţă.
Dacă aerul se răceşte mai m u lt în tim p u l n o p ţii, dimineaţa,
va fi ceaţă.
Pe măsură insă ce, in tim p u l zilei^ aerul se încălzeşte, u m id i
tatea relativă scade, ceaţa se răceşte şi dispare.
N o rii rezultă, în acelaş mod, .din condensarea surplusului
de u m id ita te din aer, când sunt condiţii favorabile pentru
aceasta.
Ceaţa poate fi. considerată ca un nor care stă la suprafaţa
păm ântului.
P re cip ita ţiile sunt to ta lita tea produşilor de condensare a
v a p o rilo r de apă din atmosferă, care se depun la suprafaţa pămân
tu lu i sub form ă de ploaie, zăpadă, grindină, măzăriche, chiciură,
polei, rouă, etc.
In general, um iditatea obişnuită a aerului nu are influenţă
asupra în tre b u in ţă rii substanţelor toxice speciale. U m iditatea
din atmosferă face ca n orii form aţi de aceste substanţe să fie v i
z ib ili (u n ii nori sunt in v iz ib ili vara, de exemplu, n orii de fosgen).
In atmosferă se mai găsesc particule m ici de praf, care împreună
cu v a p o rii de apă formează nuclee de condensare.
Aceste nuclee favorizează formarea unor aerosoli foarte- fin i
si, deci, destul de stabili.
f 7 7
A s tfe l n o rii de fum creaţi prin pulverizarea substanţelor

fumigene sunt mai denşi pe tim p cu u m id ita te crescută, iar form a
rea de aerosoli p ro v e n iţi din arsine este foarte abundentă in aceste
c o n d iţii.
C hiar şi in n o rii to x ic i (amestecuri de aer cu substanţe toxice
speciale) lin iş tiţi, u m iditatea atmosferică poate provoca schim bări
chim ice sau fizice ale substanţelor toxice speciale.
S’a a ră ta t, la elementele meteorologice, ca aerul conţine in
perm anenţă va p o ri de apă. O bişnuit există o u m id ita te re la tivă
de circa 60% .
65
5 — Toxicologie c., 330
Când u m id ita te a atmosferică creşte, ea are influenţă asupra
unora d in tre substanţele toxice speciale cum sunt, de exem plu,
c lo ru l şi fosgenul. In aceste co n d iţii fosgenul hidrolizcază ia r clo ru l
se solvă şi p rin aceasta se micşorează tre p ta t concentraţia acestor
substanţe.
In no ra re a influenţează stabilitatea atmosferică şi are o mare
im p o rta n ţă pentru prevederea tim p u lu i.
P r e c ip ita ţiile . Ploile influenţează concentraţia substanţelor
to x ic e speciale din atmosferă, cum şi asupra efectului sectorului
in fe c ta t p rin micşorarea concentraţiei substanţelor.
Cu toate că disolvarea şi hidroliza acestor substanţe duc la
micşorarea concentraţiei lor, to tu şi, deoarece acest lucru se în tâ m p lă
d estu l de încet, in m ajoritatea cazurilor nu se iau in consideraţie,
cu excepţia clo ru lu i şi a fosgenului. ■
Ploaia spală substanţele toxice speciale persistente şi deci are
loc in tr 'o oarecare măsură, o degazare care micşorează d u ra ta
lo r de acţiune. « »
Zăpada acoperă terenul şi, când se găseşte în c a n tită ţi m a ri,
se poate trece peste sectorul infectat, fără mijloace de p ro te cţie .
Pe zăpada proaspătă, infectarea este, în general, v iz ib ilă d a to rită
c u lo rii. •
D) VÂN1UL
V â n tu l ia naştere p rin deplasarea orizontală a masselor de

aer, dela un loc la a ltu l, sub influenţa diferenţelor de presiune
dela suprafaţa păm ântului.
V â n tu l se defineşte prin caracteristicile sale: d ire c ţia , in te n s i
tatea şi tip u l vâ ntu lu i.
D irecţia vâ n tu lu i arată partea de unde bate v â n tu l. E a se
determ ină Ia suprafaţa păm ântului dând d ire cţia c u re n ţilo r de
aer până Ia o înălţim e de m axim um 100 m deasupra s o lu lu i şi se
exprim ă, de obicei, prin punctele cardinale sau in te rc a rd in a le , de
exem plu, vâ n t dinspre Nord.
In general se determină opt d ire c ţii m ai p rin c ip a le ale vân
tu lu i:
N = Nord S = Sud
NE = Nord-Est SV = Sud-Vest
E = Est V = Vest
SE = Sud-Est NV = Nord-Vest
Se poate determina uşor, după direcţia pe care o ia fumul
care iese din coşurile fabricilor sau ale clă d irilo r în a lte . Un mic
steguJeţ sau o bucată mica de tifon pot servi deasemenea în acest
scop. Când vântul este slab, i se poate aprecia d ire c ţia după fumul
60
nfasată în m ijlo c u l te re n u lu i. Pe te re n u rile de zbor, d ire c ţia v â n
tului este in d ic a tă de m â n e ca sau m anşa de v â n t şi de T -u ri
mobile.
D intre d is p o z itiv e le m a i des fo lo s ite p e n tru indicarea d ire c
ţiei vâ n tu lu i face p a rte şi g iru e ta , care este fo rm a tă d in t r ’ un ax
vertical, pe care se ro te ş te lib e r o săgeată. Când b ate v â n tu l,
săgeata se aşează în d ir e c ţia v â n tu lu i, a ră tâ n d spre partea dinspre
care bate v â n tu l. S ub săgeata m o b ilă este m o n ta t fix un cadran
pe care sunt m a rc a te p u n c te le c a rd in a le şi in te rc a rd in a le .
1. T ă ria v â n tu lu i. E s te in d ic a tă p rin v ite z a sa, in m /s sau in
km/h. In m eteorologie,» ea se e x p rim ă şi p rin aprecierea « g ra d u lu i
de tărie», d u p ă o scară care c u p rin d e 12 grade de tă rie , n u m ită
scara B e a u fo rt. F ie c a re g ra d de tă rie corespunde unei a n u m ite
viteze, în m /s, care se p o a te a p re c ia şi lib e r, după efectele produse
de vânt (ta b e lu l X I I ) .
Tabelul XII
Scara tăriei vâ n tu rilo r, după Beaufort
Tăria V ite z a medie

n sca
ra E fe c tu l v â n tu lu i
Beau In m /s In k m /h
fort
0 0 0 -1 Calm, fum ul urcă drept în sus.

1 2 2 -6 Briză uşoară, fumul urcă aproape ver
tical.
2 3 7 -1 2 Briză, abia se simte la mâini şi la
obraji.
3 5
j.Tt 1 3 -1 8 Vânt slab, mişcă frunzele.
7 1 9 -2 6 Vânt moderat, mişcă ramurile, menţine
5 întins un steguleţ.
9 2 7 -3 5 V ân t aproape tare (tăricel), menţine
\
• întins un steag mare (mai mare),
mişcă crengi mai groase, devine ne
plăcut, determină valuri pe apele
6' stătătoare.
7 11 3 6 -4 4 Vânt tare, mişcă crengi mari.
13 4 5 -5 4 V ânt foarte tare, mişcă arbori neîn
8 fru n z iţi de dimensiuni potrivite.
16
5 5 -6 5 Vijelie, mişcă pomi mari, frânează
9 mersul.
18 6 6 -7 7 Furtună, răstoarnă obiecte obişnuite,
10 ridică acoperişuri.
22 7 8 -9 0 Furtună puternică, arborii sunt răstur
U naţi.
12 2(1 9 1-10 4 Tempestă, provoacă distrugeri grele.
Peste 30 peste 104 Uragan, nimic nu mai rezistă vântului.
67
D e t e r m in a r e a t ă r ie i v â n t u lu i fa c e c u a n e m o m e l m l c * i +
p , ţ f lin a p a r a t p r e v ă z u t c u o m o riş c â f o r m a t a d i n c u p e c c w ro *
t e a r s u b a c ţiu n e a c u r e n t u lu i de a e r ; v i t e t a d e rotire « m o r i f t i »
e s te m a i m a re sa u m a i m ic ă , d u p ă v it e t a v â n t u l u i , i a r m iş c a r e »
e i e s te t r a n s m is ă , p r i n ţ i ' u n s is te m d e a n g re n a je , la u n a c i n d i c a t o r
c a re se m iş c ă tn f a ţ a u n u i c a d r a n .
A n e m o g r a îe le sunt a p a ra te s p e c ia le c a re î n r e g is t r e a z ă
p e o fiş ă (a n e m o g ra m ft) to a te v a r ia ţ iile t ă r i e i v â n tu lu i In
tim p .
2 . T ip u l \ u n t u lu i. Se deosebesc t r e i fe lu r i p r in c ip a le <le
v â n tu r i:
— V â n t la m in a r e s te v â n t u l c a re b a le t o t t i m p u l c u t ă r i e
c o n s ta n tă , ia r s c h im b ă r ile de in t e n s it a t e şi d e d ir e c ţ ie c e se p r o d u c
I n t i m p . se p r o d u c fo a r te le n t . pe n e s im ţ it e ,
— V â n t t u r b u le n t este v â n t u l c a re b a te n e r e g u la t , c â n d t a r e ,
c â n d s la b . la in t e r v a le s c u rte d e t i m p , d e o r d i n u l m a i m u l t o r
secunde. A
— V â n t u l c u ra fa le e ste t o t n e r e g u la t, c â n d t a r e , c â n d s la b ,
in s ă a c e s te s c h im b ă r i se p r o d u c la in t e r v a le d e t i m p m a i m a r i
(d e o r d in u l c â to r v a m in u te ) .
T ă r ia v â n t u lu i c re ş te c u î n ă lţ im e a , d e o a r e c e i n r e g iu n ile
in a lt e d is p a re r e z is te n ţa o p u s ă m a s s e lo r d e a e r î n m iş c a r e d i n c a u z a
f r e c ă r ii c u s o lu l ş i c u o b s ta c o le le de o r ic e n a t u r ă .
L a 1 0 0 — 2 0 0 m in ă lţ im e , v â n t u l î ş i d u b le a z ă a p r o a p e t ă r i a
fa ţă de cea d e la s o l. P e ia 1 0 0 0 m , v â n t u l p o a t e f i d e 2 — 3 o r i
m a i p u t e r n ic d e c â t la n iv e lu l s o lu lu i.
3 . Abaterea câ n tu lu i de către fo rm e le t e r e n u lu i. V â n tu l
ocoleşte obstacolele în tâ ln ite în ca le , pe d r u m u l c e l m a i s c u r t.
O bstacolele m a i m u lt in a lte d e c â t la te s u n t o c o li t e l a t e r a l , pe
când cele în tin s e in lă ţim e , c u m s u n t, de e x e m p lu , ş i r u r i l e de
d e a lu ri sau de m u n ţi, s u n t tre c u te p e d e a s u p r a . D e c i , î n faţa
c u lm ilo r aşezate p e rp e n d ic u la r pe d ir e c ţ ia v â n t u l u i , a c e s ta este
d e v ia t in sus, fo rm â n d acolo o zonă de c u r e n ţ i a s c e r t d e n ţ i, i a r in
spatele c u lm ilo r, v â n tu l co b o a ră d in n o u ş i f o r m e a z ă c u re n ţi
d escendenţi.
In in te r io r u l c u re n tu lu i d e s c e n d e n t se f o r m e a z ă tu r b io a n e ,
adică v â r te ju r i de aer (cu a x o r iz o n t a l) , c a r e u n e o r i s u n t foarte
p u te rn ic e .
4. la n ţ u l si substanţele k x > e speciale. C um s 'a v ă z u t mai
sus, v â n tu l se caracterizează prin d ire cţie şi tă r ie . D e v â n t va
d e p in d e , d e ci, direcţia de mişcare a a tm o sfe re i to x ic e şi împrăţ-
tie re a e i.
In s tra tu rile de jos ale atmosferei, aproape că n u e x is tă vânt
p e rm a n e n t şi omogen, sau, mai precis, in s tră m u ta re a masBelor
de aer n u to a te particulele unui volum a n u m it <le a e r se mişei
68
In lin ie d re a p ta si eu aceeaşi v ite z ă . D in această cauza o su b sta n ţă
to x ic ă specială de o a n u m ită co n c e n tra ţie , re a liza tă la u n m o m e n t
d a t, n u ră m ă n e p e rm a n e n tă .
V â n tu l este un fenom en d e stu l de c o m p lic a t, deoarece p a r t i
culele de aer se m işcă cu v ite z e d ife rite şi n u în lin ie d re a p tă .
In u rm a a ce stu i fa p t se p ro d u c in p erm anentă c io c n iri şi fre c ă ri
in tre d if e r iţ i c u r e n ţi de aer.
A fa ră de aceasta, se p ro d u c şi fre c ă ri in tre s tra tu l de jo s a l
a c ru lu i şi s u p ra fa ţa n e re g u la tă a p ă m â n tu lu i cu obstacolele care
stau in d r u m u l m iş c ă rii c u re n tu lu i de aer (coline, co p a ci, c lă d ir i,
e tc .).
D a to rită fa p tu lu i că v ite z a v â n tu lu i creşte cu în ă lţim e a ,
etajele s u p e rio a re ale c lă d ir ilo r su n t m a i fe rite de a cţiu n e a su b
s ta n ţe lo r to x ic e .
In u rm a fr e c ă r ii şi a c io c n irilo r, in c u re n tu l a e ru lu i in m işcare
se p ro d u c u n ş ir în tre g de m iş c ă ri neregulate care d u c la s tră m u
tarea m asselor de aer la În ă lţim e şi la te ra l. Această s tră m u ta re
atrage d u p ă sine îm p ră ş tie re a s u b s ta n ţe lo r to xice şi deci scăderea
c o n c e n tra ţie i lo r.
Cu c â t v ite z a v â n t u lu i este rnai m are, cu a tâ t s tru c tu ra lu i
sc s c h im b ă m a i des şi cu a tâ t c o n c e n tra ţia acestor su b sta n ţe d in
a tm o sfe ră scade m a i repede. «
În c e p â n d d e la v â n tu r ile cu v ite z a de 5 — 6 m /s, ele d e v in
fu rtu n o a se şi s c h im b ă to a re , a s tfe l în c â t p rovoacă o im p ră ş tie re
rapidă a s u b s ta n ţe lo r to x ic e . Cu câ t v o lu m u l in iţia l a l a tm o sfe re i
in fe c ta te c u s u b s ta n ţe to x ic e speciale este m a i m ic , cu a tâ t ea se
îm p ră ş tie m a i re p ed e .
D u p ă e x p lo z ia u n e i b o m b e în c ă rc a te cu su b sta n ţe to x ic e
tre c ă to a re se fo rm e a z ă u n n o r care are, la în c e p u t, o c o n c e n tra ţie
foarte m a re . A c e s t n o r se v a m işca c u c u re n ţii de aer, m ă rin d u -ş i
mereu v o lu m u l, ia r c o n c e n tra ţia in su b sta n ţe to x ic e se v a m icşo ra
in r a p o r t in v e rs p r o p o r ţio n a l cu creşterea v o lu m u lu i. V ite z a cu
care n o ru l t o x ic i si m icşo re a ză c o n c e n tra ţia dep in d e de v ite z a
v â n tu lu i.
De e x e m p lu , in u r m a e x p lo z ie i u n e i b o m be de 2 5 0 — 500 k g ,
în că rca tă cu fosgen (sau d ifo s g e n ), se fo rm e a ză u n n o r cu d ia m e tru l
de 8 — 10 m c a re , m ă rin d u -s e t r e p t a t , p oate să se s tră m u te la o
d is ta n ţă p â n ă la 6 0 0 — 1 0 0 0 m , p ă s trâ n d încă o c o n c e n tra ţie
to x ic ă . T im p u l a c ţ iu n ii a c e s tu i n o r (cu efecte to x ic e ) p o a te să se
prelungească d e la 2 0 — 4 5 m in u te , ia r in lo c u rile lin iş tite , până
la 2 —3 o re .
De a ic i r e z u ltă c ă , a tu n c i c â n d u n n o r to x ic se găseşte in t r i o
a tm osferă l i n i ş t i t ă sau c u v â n t p â n ă la 3 m /s, el v a p ă s tra o co n
ce n tra ţie to x ic ă u n t im p m a i în d e lu n g a t.
69
Practic, efectul atacului cu S.T.S., în cazul fo lo s irii proiecti.
lelor chimico şi a bombelor chimice, este mai mare,- a tu n c i când
viteza vântului nu depăşeşte 3 m/s.
Vântul şi temperatura intensifică evaporarea S.T.S. d in tr ’u>t
sector infectat, deci micşorează durata a c ţiu n ii lo r d in zon$
infectată (un vânt de 6—7 m/s reduce de 2 —3 o ri persistenţa
obişnuită a unui gaz). , ^
j ■/
/7> I)
V
\
*1
* C a p ito lu l V
DETECŢIA SUBSTANŢELOR TOXICE SPECIALE

V a rie ta te a destul de mare a substanţelor to xice speciale, d in
p u n c tu l de vedere al s tru c tu rii chim ice, îngreuează destul de m u lt
recunoaşterea lor.
Procedeele folosite p e n tru recunoaşterea şi dozarea acestor
substanţe se num eşte detecţie.
Procedeele de detecţie dau in d ic a ţii asupra prezenţei su b
sta n ţe i to x ic e speciale (în atm osferă, teren, apă, a lim e n te, fu ra je ,
etc.), asupra n a tu rii şi co nce n tra ţiei lor.
Im p o rta n ţa d e te cţie i constă în fa p tu l că, in fu n c ţie de n a tu ra
şi de c o n c e n tra ţia substanţelor to xice de lu p tă , se organizează
m ăsurile de p ro te c ţie , terapeutice şi de degazare.
D u p ă m o d u l cum se execută detecţia şi după m ijloacele fo losite
în acest scop, se deosebesc:
— d e te c ţia bio lo gică,
— d e te c ţia de co n tro l.
A ) D E T E C Ţ IA B IO LO G IC Ă
<
D e te c ţia b io lo gică perm ite să se descopere prezenţa su bsta n
ţe lo r to x ic e speciale d in aer, teren, etc. î n t r ’un tim p d e stu l de
scu rt, a stfe l în c â t m ăsurile de p ro te cţie şi de se curitate să p o a tă
fi lu a te în a in te de a se produce accidente.
P e n tru a se putea lu a la tim p m ă su rile sanitare şi de p ro
te c ţie , c h ia r dacă nu se cunoaşte n a tu ra su b sta n ţe lo r agresive,
este necesar să se constate cât m ai repede p o s ib il p rezenţa sub
s ta n ţe lo r to x ic e .
9 %
Procedeele de detecţie biologică trebue să fie sim ple şi ra p id e .

Se e xecută p r in :
— folosirea s im ţu rilo r (auz, văz, gust şi m iros),
— folosirea a n im a le lo r şi a p ă să rilo r m ic i.
1. F olosirea s im ţu l ilo r. im pune ca personalul d e s tin a t re c u
n oa şte rii su b s ta n ţe lo r to xice speciale să fie se le cţio n a t d in tre
71
o a m e n i» r o b u ş fi. cu ra jo şi şi cu s im ţu rile fo a rte d e s v o l ta ie (in
sp e cia l s im ţ u l m ir o s u lu i) .
\ i r u l . a u r u l şi. m a i a irs . m ir o s u l, p o f d a i n d i c u l i i p r e ţ io n se ,
fb»oarm»> m a jo r ita te a s u b s ta n ţe lo r to x ic e s p e c ia le u n u n m iro s
o a r o H o n s iiV sau au o a c ţiu n e fiz io p a to lo g ic ă t ip ic a . A s t f e l:
— C lo r u l, ca z g a lb e n * v e rz u i, a re m iro s î n ţ e p ă t o r s i i r i t a n t
(* a a l r l o r u r i i tie v a r ) , d e s t u l d e p e r c e p tib il (2 0 in g /r n a d e a e r).
— F o s g e n u l. c a z i n c o l o r , a r e m iro s de m e re p u tr e d e , d e fa n
m o e e g â it sau de m ă ta s e de p o r u m b în c in s ă .
— C lo r o f o r m ia t u l de m e tilm o n o c lo r a t ( p ă lit ă ) s i c lo r o f o r in ia t u l
d e R m t ilt r ic io r a t (d ifo s g e n u l) s u n t lic h itle in c o lo ri', cu m iro s e t e r ic
fx t r o n ^ t o r : c e l d in t â i a re m iro s de c io c o la tă , ia r c e l d e a l d o ile a
m ir o s de fosgen.
A tâ t fo n e m u l, cât şi e lo ro fo rm ia ţn dau t u t u n u lu i un g u s t
p a r tic u la r n e p lă c u t.
—C lo ro p ic rin a . lic h id in c o lo r sau c o lo ra t în g a lb e n , are m iro s
în ţe p .'to r. a se m ă n ă to r cu cel a l p ă d u c h ilo r de le m n ; în p lu s are
si a e ţiu n e la crim o g e n ă .
— I p e rils , lic h id galben sau g a lb e n -b ru n vâscos, are m iro s
d«* m u ş ta r sau de u s tu ro i (d a to rită im p u r it ă ţ ilo r de fa b r ic a ţie ) .
- Le v iz ita , lic h id galben sau g a lb e n -b ru n vâscos, are m iro s
de m u ş c a tă . \
— A c id u l c ia n h id ric şi d e r iv a ţii săi au m iro s de m ig d a le
a m a re .
— L a crim o g e n e le s u n t re cu n o scu te u şo r d u p ă m iro s u l ln ţe -
p i t o r şi du p ă a cţiu n e a la c rim o g e n ă a su p ra m ucoasei o c h ilo r.
— A rsin e le su n t ir ita n te ale c ă ilo r r e s p ir a to r ii, p ro v o c â n d
M r; n u t f i tuse. ceeace c o n s titu e un m ijlo c fo a rte s e n s ib il şi c a ra c
te ris tic de re cu n o a şte re a lo r. In p lu s , ele au şi m ir o s u r i c a ra c
te r is tic e : d ib n ilria n a rs iiia are QUTO8 de m ig d a le a m a re şi de u s t u r o i;
e tild ic lo ra rs in a are m iro s de fru c te , e tc.
In d ic a ţiile o b ţin u te p r in fo lo s ire a s im ţ u r ilo r s u n t im e d ia te ,
foarte sensibile şi. u n e ori, d e s tu l de p re cise (ca zu l a rs in e lo r).
E le p r e z i n t t o t u ş i , unele in c o n v e n ie n te im p o r ta n te , d e o a re ce :
— P ro c e d e u l n u dă re z u lta te în c a z u l s u b s ta n ţe lo r to x ic e
in s id io a s e , cu m este o x id u l de c a rb o n .
— M iro s u rile si a c ţiu n ile fiz io lo g ic e s p e c ific a te se p o t c o n s ta ta
n u m a i dacă s u b s ta n ţe le to x ic e speciale se găsesc în c o n c e n tr a ţii
i u b i : in ca z c o n tr a r (la c o n c e n tra ţii m a ri), p ro d u c i r i t a ţ i i şi s u fo
c ă r i. îm p ie d ic â n d u s c a s tfe l recunoaşterea m iro s u lu i c a r a c te r is tic .
72
intre ele d e te rm in ă un com plex de a cţiu n i fiziopatologice, nepu-
tându-se recunoaşte substanţa to xică p rin cip a lă .
Dcasemenea, in d ic a ţiile o b ţin u te pot varia, dela in d iv id la
in d iv id , după capacitatea de miros, după sensibilitate şi după
obişnuinţa cu d ife rite m irosuri.
2. Folosirea anim alelor şi a păsărilor m W . A nim alele şi păsă
rile rnici, ca: şoareci a lb i, v ră b ii, etc., care au c irc u la ţie sanguină
pulm onară fo a rte rapidă şi la care num ăru l re s p ira ţiilo r pe m in u t
este foarte m are, expuse in t r ’o atm osferă to xică , p re zin tă feno
mene do in to x ic a re m u lt m ai repede decât om ul, ele incâ rcâ n d u -şi
organism ul cu o c a n tita te mai mare de to x ic , in u n ita te a de tim p .
Acest procedeu dă rezultate bune, în special in prezenţa
gazelor insidioase (o x id u l de carbon).
B ) D E T E C Ţ IA D E C O N T R O L
Cum s’a a ră ta t m ai înainte, procedeele d e te cţie i b iologice

nu sunt specifice. Ele in d ică , în general, num ai prezenţa p rodu-
şilor to x ic i. In d ic a ţiile pe care le dau sunt, in general, in su ficie n te
pentru a alege procedeele terapeutice, de p ro te cţie şi de degazare.
P e n tru aceste m o tive este necesar să se folosească, la re cu
noaşterea su b sta n ţe lo r toxice speciale, procedee ş tiin ţific e bazate
pe re a cţiile d in tre substanţele toxice speciale şi re a c tiv ii c h im ic i.
Unele d in tre aceste re a c ţii se p o t executa şi pe te re n ; cele
mai m u lte se execută însă în laborator.
M etodele folosite p e n tru d e te cţia de co n tro l ara tă dacă e xistă
sau nu substanţe to xice speciale.
In cazul când substanţele toxice speciale nu au p u tu t fi id e n
tific a te pe te re n p rin m etode sim ple de c o n tro l pe cale c h im ic ă ,
se iau probe p e n tru a fi analizate î n t r ’ un la b o ra to r special de
analize a su b sta n ţe lo r to xice speciale.
D e te cţia de c o n tro l se execută cu:
— h â r tii re a ctive ,
— re a c tiv i în soluţie.
1. H â rtiile reactive sunt benzi de h â rtie de f ilt r u sau de suga
tiv ă cu m ă rim e a de circa 10/1,5 cm , care se umezesc cu r e a c tiv ii
specifici d ife rite lo r substanţe to xice speciale şi care, a p o i, in t r o
duse în a tm osfera gazată sau in teren (în co n ta ct cu p ic ă tu rile
suspecte), îşi schim bă culoarea in prezenţa acestor su b sta n ţe .
R e a c tiv ii c îiim ic i su n t substanţe chim ice d iso lva te in d if e r iţ i
solvenţi o rg a n ici (aleool, benzen, x ilo l, e tc.) sau in apă d is tila tă .
H â rtiile p o t fi fo lo site :
a) suspendate in t r ’ un flacon de s tic lă a, p re v ă z u t cu u n dop
de p lu tă 's a u de cauciuc (fig . 1); d o p u l este s tră b ă tu t de două
tu b u ri de s tic lă ; un tu b b este in leg ă tură cu o pară de c a u c iu c d
p re v ă z u ta cu un vent il de a sp ira ţie , ia r p rin c e lă la lt tu b , c, aerul
în c ă rc a t cu substanţe to xice in tră în fla c o n ;
b) fix a te de un baston m e ta lic si în tre b u in ţa te p r in : e xp u n e re
in a tm o sfe ra de cercetat, a p lica te pe tere n , pe o b ie cte , e tc .
Fig. 1. — Flacon cu h â rtie re a ctivă .

a) flacon de sticlă b si c) tu b u ri d<* s tic lă d ) pară de ca u ciu c
e) h â rtie re a c tiv ă 1) pâlnie de s tic lă
F ig . 2. — Flacon spălător
2. R e jH iv ii în soluţie. P e n tru în tre b u in ţa re a r e a c t iv ilo r în

s o lu ţie se folosesc flacoane sp ă lă to a re de d ife r ite t ip u r i, p re vă zu te
cu două tu b u r i de s tic lă (fig . 2).
U n u l d in tre tu b u r i este în le g ă tu ră cu o p a ră de cauciuc
sau cu o pom pa a sp ira to a re , ia r c e lă la lt, p r in care £e a s p iră aerul,
e6te p re v ă z u t cu o p â ln ie de s tic lă le g a tă de fla c o n cu u n t u b de
c a u c iu c .
A c e s t al doilea tu b se in tro d u c e în fla c o n p â n ă la o d is ta n ţă
de c irc a 2 m m dela fu n d .
In fla c o n se to a rn ă re a c tiv ii pâ n ă la în ă lţim e a de 1 — 2 cm de
a s u p ra fu n d u lu i.
74
A spirând, cu a ju to ru l pompei, amestecul de aer şi de substanţă
trece p rin s o lu ţiile de re a ctivi, cu care reacţionează, dând culori
sau p re cip ita te caracteristice, după care pot fi recunoscute sub
stanţele to x ic e speciale din aer.
Ia tă câteva exem ple:
C lorul poate f i recunoscut cu a ju to ru l hârtiei umezite cu reac
tiv u l de io d u ră de potasiu amidonată.
Fig. 3. — Detector polivalent

1 . c u tie m e ta lic a 2. capacul cu tie i 3 . eprubete. 4 . dopuri de cauciuc
5. p e rc u to ri m e ta lic i 6 . coşuri m etalice 7 . bloc de lemn 8 . h â rtie
re a c tiv ă 9 . flacoane cu surogat de iperită 10. s tic lu ţe speciale
H â rtia , care este albă, după umezirea cu reactiv se colorează

în a lb a stru , în prezenţa clo ru lu i.
Fosgenul poate fi recunoscut cu o hârtie um ezită cu re a ctivu l
specific, care îşi schim bă culoarea dela alb la galben-portocaliu.
Ip e rita . H â rtiile um ezite cu rea ctivul de clorură de aur
îşi schim bă culoarea dela alb la roşu-brun.
Ţ in â n d seamă de re a cţiile specifice pe care le dau substanţele
to xice speciale, s’au c o n s tru it d ife rite aparate cu care să se poată
id e n tific a pe teren principalele substanţe toxice speciale. A stfe l
de aparate se numesc «detectoare».
7o
St* va descrie m ai jos, ca e xe m plu , un d e te c to r p o liv a le n t
(a p a ra t ca care ac p«.i i l n l i f i c a m ai m u lte substanţe to x ic e speciale).
D e te cto ru l este compus d in tr 'o c u tie m e ta lic ă 1 ce se p o a rta
de g â t. cu un cordon (fig . 3).
pacul 2 al c u tie i sc deschide in jos, şi arc pe p a rte a in te rio a ră
in s tru c ţiu n i asupra m o d u lu i de lu c ru .
In c u tia p ro p riu zisa sunt p a tru e prubete 3, p rin se cu cle m e de
m e ta l, a ltfe l încât sa se e vite spargerea lo r. Cu a ju to r u l u n o r inele
aşezate la partea superioara, e p ru b e ie le p o t fi a p u ca te cu u ş u rin ţă ,
c h ia r cu mâna inm ănuşată, pot i i scoase dela lo c u l lo r si aşezate
iarăşi la Joc.
E p ru b e ie le sunt astupate cu d o p u ri de ca u ciu c 4 cu o form ă
sp<‘< ia l'. P rin fiecare dop s tră b a te câ te un p e rc u to r m e ta lic 5,
<■<> p ă tru n d e in coşuri m e ta lice In care sc p u n g e n e ra to rii de gaze.
In a<elaş rând cu eprub e ie le este un bloc de lem n 7, in care se află
24 de generatori de gaze, a c ă ro r id e n tific a re se face co n fo rm
c u lo rii co n ve n ţio n a l alese. *
In partea de jo s şi in fa ţă se găseşte un s te la j de m e ta l, in caro
sunt fix a te p a tru s tic lu ţe speciale 10, c o n ţin â n d r e a c tiv i cu care se
detectează gazele, fiecare d in tre aceste s tic lu ţe corespunzând
e p ru h e te lo r a fla te in spatele lo r.
Sub b lo c u l de lem n se găseşte un fla co n 9 care c o n ţin e surogat
de ip e rilă . %
Pachetele care c o n ţin benzi de h â rtie re a c tiv ă s u n t f ix a te de
o clem ă.
L a te ra l, se m ai găseşte un cleşte, care se a d a p te a z ă la u n bas-
tonaş m e ta lic , a fla t la e x te rio ru l c u tie i.
E p ru b e ie le , percuto are le , g e n e ra to rii de gaz şi d o p u rile s ti
c lu ţe lo r cu re a c tiv i s u n t m a rca te în c u lo ri d ife r ite , şi a n u m e :
— verde, p e n tru fosgen şi d ifo s g e n ;
— galben, p e n tru ip e r it ă ;
— roşu, p e n tru acid c ia n b id ric ;
— negru, p e n tru o x id de ca rb on .
fo lo s ire a M e r tc r a lu î pentru (X r t i ţ i i de d e m .m s tia ţii
Folosirea d e te c to ru lu i p e n tru e x e rc iţii se bazează pe crearea

unei a tm o sfe re to x ic e in in te rio ru l e jiru b e te lo r, In care în p re a la b il
s a depus câ te o bandă de h â rtie 8 îm b ib a tă cu r e a c tiv u l re sp e ctiv.
In fe lu l a re sta . în p re ze n ta g a z u lu i, re a c ţia se p ro d u c e în mod
re a l. aşa cu m se p ro d u c e pe te re n . P e n tru crearea a tm o s fe re lo r
lo r ic e se deşurubează co şu ie i ul del a p a rte a in fe rio a ră a p e rc u to
r u lu i şi se in tro d u c e g e n e ra to ru l, in ş u ru b â n d u s e a p o i 1a loc.
In clem a p e rc u to ru lu i se in tro d u c e o b a n d ă de h â r tie re a c tiv ă ,
pe care se p u n e o p ic ă tu ră d in re a c tiv u l re s p e c tiv u l g a zu lu i, |
70
introducându-se apoi In eprubetă. Se sparge balonaşul cu percu
to ru l. Se creează astfel, în eprubetă, atmosfera gazului respectiv.
H â rtia re a ctivă se colorează:
— în cazul fosgenului şi al d ifo sg e n u lu i: în galben deschis,
până la galben p o rto c a liu ;
— în cazul ip e rite i: a lb a s tru -v â n ă t;
— în cazul a c id u lu i c ia n h id ric : alb a stru -a zu r;
— în cazul o x id u lu i de carbon: cenuşiu până la negru.
D upă fiecare în tre b u in ţa re , eprubetă şi percutoarele se spală
şi se şterg cu în g rijire .
P e n tru e x e rc iţii cu ip e rită pe#teren, se foloseşte lic h id u l d in
sticla a 5-a, punându-se câteva p ic ă tu ri pe obiecte, etc. H â rtia
reactivă se fixează la capătul cleştelui, se umezeşte cu re a c tiv u l
pentru ip e rită (d in s tic la cu dop galben) şi se aplică apoi pe p ic ă
tu ra respectivă. In prezenţa surogatului de ip e rită apare im e d ia t
culoarea ca ra cte ristică ip e rite i.
Folosirea detectorului în practică

Se umezesc h â rtiile de f ilt r u cu re a c tiv ii re sp ectivi, în to c m a i
ca m ai sus, după care eprubetele se închid, fără a se pune insă
balonaşe cu gaze.
Cu d e te c to ru l astfel p re g ă tit, se pătrunde in atm osfera presu
pusă gazată — bineînţeles cu mască, costum special, etc. Se scot
apoi, pe râ n d, d o p u rile cu h â rtiile reactive din eprubete, a g itâ n d
h â rtiile în atm osferă şi observând dacă s’au fo rm a t sau nu c o lo ra
ţiile
» caracte ristice .
R e a cţiile se p o t repeta in ch ia r atm osfera gazată.
Id e n tific a re a ip e rite i pe obiecte se face cu a ju to ru l bastona-
şului p lia n t.
Cum s’ a a ră ta t m ai sus, pe lângă cercetările (detecţia su b sta n
ţelor to xice speciale) care se fac pe teren, cu a ju to ru l a n a liz a to rilo r
şi cu a ju to ru l a p a ra te lo r (detectoarelor), este necesar să se facă
cercetări de precizie in la b o ra to r, pentru a co n tro la , re z u lta te le
o b ţin u te pe tere n , ia r pe de a lta , p e n tru a id e n tific a substanţele
toxice speciale care nu au p u tu t fi id e n tific a te pe teren. In la b o
ra to r se m ai fac şi o serie de analize p e n tru d eterm inarea concen
tr a ţiilo
» r acestor substanţe. *
Metode de recoltare
P e n tru executarea analizei de la b o ra to r este necesar să se
recolteze probe, care urmează să fie trim is e la b o ra to ru lu i.
Probele p o t fi re co lta te d in :
— atm osferă,
— m a te ria le in fe cta te (teren, alim ente, obiecte, e tc.).
77
1. Recoltare* probelor. din atmosferă. Recoltarea se face folo
sind:
— Flacoane cu capacitate cunoscută, în care s’a fu c u t vid,
fie cu ajutorul unor aparate speciale, fie Ia trom pa de a p a ; flacoa-
nele se deschid apoi în atmosfera infectată, unde se încarcă cu aer
toxic.
— Vase spălătoare, cu care se reţin substanţele toxice cu aju
torul d ife riţilo r solvenţi, de exemplu: tetraclorura de carbon,
benzenul, etc. Aerul infectat se aspiră în flacon, folosind pere
de cauciuc, pompe de bicicletă, etc.
In acelaş mod se poate aspira aerul infectat în flacoane dife
rite, care se închid apoi ermetic.
— O coloană de cărbune activ care absoarbe gazele şi va p o rii;
prezintă avantajul că se pot reţine substanţele toxice speciale
dintr un volum mare de aer, într'un timp foarte scurt.
Din acest punct de vedere poate fi folosit însuşi filtru l măştii,
unde cărbunele activ reţine gazele şi vaporii, iar filtr u l special
contra aerosolilor reţine arsinele.
— Un strat de sulfat de sodiu uscat şi pulverizat, introdus
într'un tub de sticlă (cu diametrul de circa 7 mm şi cu lungimea
de 6—7 cm), între două tampoane de vată; reţinerea aerosolilor
(arsinelor) se face pe cale fizică, cu ajutorul sulfatului de sodiu.
Prin urmare, probele luate din atmosferă şi aduse în laborator
pot fi recoltate:
— in flacoane, în care se găseşte aerul infectat cu substanţa
toxică având concentraţia pe care o are in locul de unde a fost re
coltată proba respectivă;
— in vase spălătoare, cu d ife riţi solvenţi care re ţin substanţa
toxică;
— prin reţinere pe sulfat de sodiu, pe cărbune a c tiv sau in
cartuşele filtra n te ale măştilor.
2. IL**ollarea probelor de materiale infectate. A lim e n te , (făinuri,
pământ, vegetale, uleiuri, furaje, apă, etc.) se execută a stfe l:
— Probele solide se iau in borcane cu dop de s tic lă (pe cât
posibil) 6au in borcane închise ermetic, pentru a nu p e rm ite d ifu
zarea substanţelor toxice.
— Se iau probe p rin tamponarea p ic ă tu rilo r cu v a tă sau cu
tifo n .
— Lichidele se recoltează în sticle care, deasemenea, se vor
închide bine.
Pentru fiecare probă se notează, pe o fişă specială (buletin),
provenienţa şi data când a fost luată, cum şi toate indicaţiile
care pot ajuta pe cercetătorii din laborator.
78
I
C a p ito lu l VI
DEG AZAREA
S ubstanţele to x ic e p o t produce gazarea (infectarea) a erului,

a solului, a a lim e n te lo r, a fu ra je lo r şi a diverselor obiecte.
In sectoarele gazate cu substanţe toxice, reluarea a c tiv ită ţii
nu se poate face decât după îndepărtarea, neutralizarea sau d is tru
gerea s u b s ta n ţe lo r to x ic e respective.
O p e ra ţiile p rin care se îndepărtează, se neutralizează sau se
distru g substanţele to x ic e speciale constitue degazarea.
Procedeele de degazare ţin seamă de p ro p rie tă ţile fizice şi
chim ice ale to x ic e lo r.
Se deosebesc:
— procedee fizice ,
— procedee ch im ice .
A ) PROCEDEE F IZ IC E
Procedeele fizice constau în îndepărtarea substanţelor to xice

speciale de pe m a te ria le , obiecte, alim ente, furaje, e tc., fără a m o d i
fica n a tu ra c h im ic ă a to x ic u lu i.
L a folosirea acestor procedee trebue să se ţin ă seama de p ro
p rie tă ţile fiz ic e ale su bsta n ţe lo r to xice speciale, care d ete rm in ă
persistenţa lo r, şi anum e:
— tensiunea de v a p o ri, care condiţionează v o la tilita te a ;
— s o lu b ilita te a , care înlesneşte elim inarea to x ic u lu i p rin spă
lare ;
— tensiu n e a s u p e rficia lă , de care depinde form area e m u ls iilo r;
— p ro p rie ta te a de a f i uşor absorbite de substanţele poroase.
L u â n d ca p u n c t de plecare aceste p ro p rie tă ţi, substanţele
toxice speciale se c la s ific ă în :
+ — g ru pa s u b s ta n ţe lo r to xice trecătoare, care conţine to x ic e le
cu v o la tilita te m are, şi
— g ru p a s u b s ta n ţe lo r to xice persistente, care conţine to x ic e le
cu v o la tilita te m ic ă (ip e rita , le v iz ita , etc.).
79
P e n tru în lă tu ra re a substanţelor to xice tre că to a re care gnzează
a tm osfera unei încăperi, a unei p iv n iţe , a u n u i a d ă p o st, e tc.,
se foloseşte procedeul fiz ic de v e n tila ţie sau aerisire. A ce sta constă
în reînnoirea aerului in fe c ta t sau în intro d u ce re a de a e r c u ra t,
a s tfe l încât sa se micşoreze co n ce n tra ţia su b sta n ţe i to x ic e sub
p ra g u l v ă tă m ă to r.
O peraţia se execută p rin :
— aerisirea n a tu ra lă (deschiderea u ş ilo r sau a fe re s tre lo r),
dacă aerul e x te rio r este c u ra t;
— aerisirea a rtific ia lă , adică folosirea de agregate filtr o - v e n -
tila to a re , care p u rific ă aerul adus d in afară sau d in ă u n tru .
îndepărtarea substanţelor to x ic e persistente p r in v e n tila ţie
nu este destul de eficace, deoarece acestea au o te n siu n e de v a p o ri
si o v o la tilita te m ic ă ; în acest caz se v o r folo si procedee care ţin
seamă de:
— s o lu b ilita te a lo r în so lve n ţi o rg a n ic i;
— p ro p rie ta te a de a se e m u lsio n a ;
— p ro p rie ta te a de a fi uşor a dsorbite de su b sta n ţe le poroase.
Deoarece substanţele poroase speciale s u n t s o lu b ile in s o lv e n ţi
o rg a n ici, p o t f i extrase şi în lă tu ra te de pe o b ie cte şi m ate*
riaJe.
S o lve n ţii org an ici o b iş n u iţi s u n t: a lco o lu l m e tilic şi a lc o o lu l
e tilic , p e tro lu l Ia m p a n t, benzina, te tra c lo ru ra de c a rb o n , d ic lo r-
e ta n u l.
D om eniul de ap lica re a acestui procedeu este re d u s, fiin d
fo lo s it in special Ja degazarea m a te ria le lo r care re z is tă la a c ţiu n e a
d iz o lv a n tu lu i cum a r fi, de exem plu, a p a ra ta ju l in d u s tria l (m o to a re ,
m aşin i-u ne lte , e tc .).
Procedeul cu so lve n ţi nu se foloseşte decâ t p e n tru degazarea
o b ie cte lo r care su n t in fe cta te n u m a i la s u p ra fa ţă sau la m ic ă a d â n
cim e.
P rocedeul constă in u rm ăto a re le o p e ra ţii succesive:
— în lă tu ra re a su b sta n ţe i to x ic e p rin spălare a s u p ra fe ţe i
in fe c ta te :
— ştergerea su p rafe ţe i o b ie c tu lu i cu ta m p o a ne uscate.
P e n tru piesele m ic i, procedeul cu s o lv e n ţi este cel m a i eco
n o m ic ; în acest caz, obiectele se p u n î n t r ’o b a ie , se a co p e ră cu
s o lv e n ţi Jăsându-se in c o n ta c t tim p de 10 m in u te , a p o i se scot,
se scurg de so lv e n ţi şi se şte rg cu cârpe uscate.
L ic h id e le de spălare, c o n ţin â n d substanţe to x ic e , p o t să des-
v o lte v a p o ri to x ic i. P e n tru a e v ita gazarea p r in v a p o rii ca re şe
degajazâ d in lic h id e le de spălare, acestea se tra te a z ă cu c lo r u r ă de
v a r i n t r u n ba zin special a m e n a ja t. D up ă n e u tra liz a re a s u b s ta n
ţe lo r to x ic e , Jicbidele su n t evacuate în co n d u cte le de c a n a li
zare.
80
— Substanţele to x ic e speciale persistente, în contact cu săru
rile alcaline ale a c iz ilo r graşi (săpunurile de potasiu) formează
emulsii, adică tre c în p a rtic u le foarte m ic i şi astfel sunt mai
uşor în d e p ă rta te p rin spălare.
D iviziu n e a fin ă a to x ic u lu i face ca suprafaţa de contact d in tre
toxic şi degazator să fie m ă rită şi, deci, acţiunea de neutralizare
a substanţelor în tre b u in ţa te la degazare să fie to ta lă .
— P ro p rie ta te a su b sta n ţe lo r toxice de a fi absorbite este
folosită, deasemenea, la degazare.
Substanţele poroase, după ce absorb to x ic u l, micşorează con
centraţia lu i şi, ca urm are, măresc suprafaţa de co n ta ct d in tre
toxic şi degazator.
A b so rb ţia to x ic u lu i de către substanţele poroase duce la d ilu a
rea to x ic u lu i re s p e c tiv ; ca urm are reacţia d in tre degazator şi
toxic nu m ai este v io le n tă , ia r ca n tita te a de căldură care se des-
.voltă din reacţie n u m a i este în măsură să distru gă ob ie ctul sau
m aterialul care se degazează.
— Izolarea u n u i te re n sau a unei c lă d iri ip e rita te , constitue
deasemenea, un procedeu de degazare. P entru a nu fi o sursă de
infecţie, te re n u l sau clă d ire a se marchează, indicându-se p ericolul
infectării.
P rin îngroparea o b ie cte lo r de m ică valoare se în lă tu ră co n ta ctu l
cu obiectele in fe c ta te , care su n t o sursă de v a p o ri to x ic i.
— S ubstanţele to x ic e p o t fi în d epărtate de pe obiecte sau
materiale fă ră a le d istru g e , în aparate speciale, n u m ite etuve,
folosind un c u re n t de aer cald.
În d e p ă rta re a to x ic u lu i p rin acest procedeu este p u r m e ca n ică ;
nu se produce n ic iu n fe l de reacţie chim ică.
Degazarea p r in t r ’ u n cu re n t de aer cald este cu a tâ t m ai
eficace, cu cât te m p e ra tu ra c u re n tu lu i de aer este m ai a p rop ia tă
de te m p e ra tu ra de fie rb ere a to x ic u lu i respectiv.
B) PROCEDEE CHIMICE
Procedeele ch im ice se bazează pe neutralizarea sau pe d is tru

gerea substanţei to x ic e speciale, p rin transform area ei in c o rp u ri
nevătăm ătoare.
Procedeele ch im ice folosesc:
— agenţi h id ro liz a n ţi (apa)
— substanţe ch im ice de degazare.
A g e n ţii h id ro liz a n ţi. Substanţele to xice speciale sunt h id ro -
lizate sub a cţiu n e a a p e i; în acelaş tim p , are loc şi o antrenare
mecanică a to x ic u lu i.
De e xe m p lu , ip e rita în co n ta ct cu apa rece, se hidrolizează,
descompunerea având loc însă fo a rte în ce t la te m p e ra tu ra o rd i-
nara. A stfel, după doua ore se descompun num ai 22% , după şaa^
ore 35% , iar după 24 de ore, 60% din ip e rita d iso lva tă .
.Agitarea f i temperatura în a ltă favorizează reacţia de h id ro ,
liza a iperitei.
Apa caldă este m ijlo c u l cel m ai s im p lu p e n tru fo lo s i^
că ld u rii umede.
P rin fierbere tim p de cel p u ţin 60 de m in u te , ţe să tu rile (Jt
fib re vegetale se degazeaza to ta l.
Inconvenientele acestui procedeu s u n t:
— In cazul ip e rite i nu se poate h id ro liz a sau descompune prij
fierbere Întreaga cantitate de ip e r i tă, o parte trecând sub formj
de vapori, antrenaţi de v a p o rii de apă şi ră sp â n d iţi in atmosfeiţ
în c o n ju ră to a re , când degazarea se face in vase deschise;
— prin fierbere nu se pot degaza ţe sătu rile de lână, piei*
f i b lă n u rile , care se degradează foarte uşor.
M ijlo c u l cel m a i eficace pentru dcgazarc p r in h id r o liz a est#
a b u ru l. Acţiunea degazatoare a a b u ru lu i se datoreşte tempera
tu r ii sale inalte şi p u te rii de pătrundere.
In sta la ţiile in care se execută degazarea obiectelor cu ajutorii
aburului se numesc etuve.
E tuvele p o t folosi abur sta tic sub presiune, a b u r curgătoi
cu presiune şi a b u r curgător fără p re siun e.
Cele m a i bune e tu v e s u n t cele cu abur cu rg ă to r sub presiune
Substanţele c h im ic e de degazare, n u m ite şi degazatori, &
p o t Îm p ă r ţi in p atru g ru p e :
— substanţe a lca lin e şi substanţe a c id e ;
— substanţe reducătoare;
— substanţe oxid an te ;
— substanţe oxidante clorurante.
1. Substanţe alcaline şi substanţe acide. S u b sta n ţe le alee
Line. (carbonaţii de sodiu şi de potasiu, h id r o x iz ii de sodiu şi d
potasiu), in soluţii concentrate, d istru g substanţele to x ic e special
vezicante şi lacrim ogenele p e rs is te n te (cianura de brombenziJ {
cloracetofenona), dar atacă, m a jo rita te a su b sta n ţe lo r organic
fiin d deci greu de aplicat pe scară m ai mare.
Ţesăturile de bumbac, de cânepă şi de in (ru fă rie , ciorap;
saci, co rtu ri, etc.) se degazeaza p rin fierbere tim p de 30 de minute
I n t r ’o s o lu ţie care c o n ţin e 2 % carbonat de sodiu.
Substanţele acide (a c id u l s u lfu r ic , azotic, e tc.) d is tru g toat
to x ic e le , d a r atacă şi substanţele organice, m etalele, e tc ., şi d
aceea se întrebuinţează num ai Ja degazarea s tic le i, a materialele
ceramice, a sm a lţu rilo r, ia r m ânuirea lo r trebue să se facă 0
m u ită a te n ţie .
2. S ubstanţe reducătoare. D in această categorie de substan!
se folosesc;
82
— llip o s u lfitu ls a u tio s u lfitu l de sodiu (S20 3 Na2), in amestecul
urm ător:
H ip o s u lfit de sodiu 600g
C a rbonat de sodiu an hidru 600g
Apă 12 — 15 1
Se pulverizează cu verrnorelul în adăposturile în care au
pătruns substanţe toxice speciale, în pivniţe, camere, etc;
neutralizează clorul, fosgenul, acidul cianhidric (toxicele trecă
toare).
— S u lfu ra de sodiu (Na2 S) este o substanţă cristalină, de
culoare cenuşie sau brună. Se disolvă uşor în apă caldă şi, mai
greu, în apă rece. Se întrebuinţează sub formă de soluţii calde
care conţin 5 — 10% sulfură de sodiu.
3. Substanţe oxidante. Pentru degăzare se întrebuinţează
permanganatul de potasiu şi apa oxigenată.
— P e rm a ng a na tu l de potasiu (Mn 0 4 K) este o substanţă c ri
stalină de culoare violetă.
Soluţia de 10% permanganat de potasiu în acetonă oxidează
repede ip e rita , transform ând-o în tr’un produs netoxic. Prezintă
inconvenientul că atacă substanţele organice şi colorează obiec
tele.
— A p a oxigenată (H 2 0 2), deasemenea, transformă iperita, prin
oxidare, în produşi netoxici. ,
4. Substanţe dorurante oxidante. Sunt cele mai in trib u in -
ţaţe în degazarea chim ică. Cea mai im portantă este:
— C lo ru ra de var (CaOCl2), substanţă solidă, pulverulentă,
foarte higroscopică cu un miros caracteristic de clor.
Se păstrează în butoaie, în încăperi uscate. Deschiderea unui
butoi se face cu atenţie, pentru ca gazele rezultate prin descompunere
să nu antreneze clorura de va r la ochi.
Ip e rita este oxidată de clorura de var in tr ’un compus nevă
tăm ător.
— C lo ra m in a T este un praf alb, cu miros de clor, solubilă
în apă şi în alcool, conţine circa 24% clor şi persistă tim p înde
lungat.
— D ic lo ra m in a T este o pulbere albă-gălbuie, insolubilă în
apă, solubilă în solvenţi organici, cu miros puternic de clo r;
conţine 34% clor activ.
Cloram ina şi dicloram ina sub formă de soluţii în apă sau în
solvenţi organici (alcool, tetraclorură de carbon, etc.) acţionează
atât p rin clo ru l pe care îl pun in libertate, cât şi p rin fa p tu l că dau
produşi de a d iţie cu substanţele toxice speciale.
Faţă de clorura de var, cloraminele, având o acţiune mode
rată asupra to x ic u lu i, se folosesc la degazarea tegumentelor (pielea
şi mucoasele).
8* 83
C) PRACTICA DEGAZÂRII
P e n tru degazare fre b u e să sc aleagă m e to d e s im p le şi rapide,

pe cât p o s ib il generale, care să poată fi a p lic a te u n u i n u m ă r
m are de substanţe to x ic e speciale şi c h ia r u n o r s u b s ta n ţe to xice ,
necunoscute, cărora li s’a s t a b ilit , p rin m e to d e le de dete cţie
cel p u ţin g ru p a c h im ic ă d in care fac p a rte .
C h ia r dacă degazarea se face p rin m etode s im p le , ea n u se
p o a te im p ro v iz a in tim p u l fo lo s irii s u b s ta n ţe lo r to x ic e speciale
şi nu se p oate executa decât de un p ersonal c o n ş tiin c io s şi bine
in s t r u it . b in e d o ta t, d isp u n â n d de m a te ria le le necesare acestei
o p e ra ţii.
Degazarea tre b u e e fe c tu a tă c â t m a i re p ed e, deoarece sub
sta n ţe le to x ic e speciale p o t p ă tru n d e în p ro fu n z im e şi în acest
caz o p e ra ţia devine m u lt m a i grea.
A plicarea m e to d e lo r de degazare
Când se folosesc m etodele de degazare se v a ţin e seam ă, în

g e n e ra l, de:
— n a tu ra to x ic u lu i fo lo s it,
— n a tu ra m a te ria lu lu i in fe c ta t,
— c o n d iţiile a tm o sfe rice .
L .Natura to x ic u lu i fo lo s it. I n cazu l fo lo s ir ii s u b s ta n ţe lo r
to x ic e speciale, reluarea a c t iv it ă ţ ii n o rm a le in sectoarele de muncă
depinde de u rg e n ta cu care se e x e c u tă degazarea.
D in p u n c tu l de vedere a l d e g a z ă rii, s u b s ta n ţe le to x ic e speciale
se îm p a r t în două c a te g o rii:
S u b sta n ţe to x ic e tre c ă to a re : c lo ru l, fo sg e n u l, a c id u l cian-
h id r ic , c lo ro p ic rin a , e tc.
S u b s ta n ţe to x ic e p e rs is te n te : ip e r ita , a z o tip e r ita , le v iz it a .
A cestea d in u rm ă s u n t cele m a i g re u de î n lă t u r a t şi p ro b le m a
n e u tr a liz ă r ii lo r este fo a rte im p o r ta n tă .
2. N a tu ra m a te ria lu lu i in fe c ta t. L a alegerea m e to d e i de dega
zare tre b u e să se ţin ă seamă de p e rm e a b ilita te a m a te r ia lu lu i faţă
de s u b s ta n ţa to x ic ă şi de a lte ra b ilita te a lu i sub a c ţiu n e a to x ic u lu i
sau a s u b s ta n ţe lo r în tre b u in ţa te p e n tru degazare.
— D acă m a te ria lu l n u este p e rm e a b il, to x ic u l ră m â n e Ia
s u p ra fa ţa m a te ria lu lu i şi v in e m a i uşor in c o n ta c t cu degazoa-
to ru J , f iin d tra n s fo rm a t repede I n t r ’un p ro d u s n e v ă tă m ă to r.
— D acă m a te ria lu l este p e rm e a b il, cu m este c a z u l p ă m â n tu lu i,
aJ b e to n u lu i, ţe s ă tu r ilo r , e tc ., p ic ă tu r ile de s u b s ta n ţă to x ic ă per
s is te n tă p ă tru n d in m a te ria l şi d a u lo c la a c ţiu n i v ă tă m ă to a re , fie
p r in c o n ta c t, fie p r in d e g a ja re de v a p o r i.
84
3. C o n d iţiile atm osferice. A g e n ţii atmosferici (vântul, tempe
ratura, ploaia) au un ro l destul de im p o rta n t în micşorarea duratei
a cţiu n ii su b sta n ţe lor toxice speciale.
— V â n tu l îndepărtează uşor substanţele toxice speciale ga
zoase de to a te categoriile, cum şi vaporii care se degajă din
lichidele to xice , a că ro r evaporare este m u lt înlesnită.
In lo cu rile adăpostite, v ă i închise, păduri, unde acţiunea
vâ n tu lu i este slabă, v a p o rii to x ic i persistă zile şi chiar săptăm âni.
T e m p e ra tu ra are, deasemenea, o in flu e n ţă im p o rta n tă , prin
fa p tu l că a ju tă la evaporarea to x ic u lu i.
— Ploaia acţionează asupra substanţelor toxice speciale, pro
ducând h id ro liz a şi m ai ales antrenarea lor.
C o n d iţiile atm osferice, constituind un factor favorabil în
acţiunea de în d e p ă rta re a efectelor substanţelor toxice speciale, se
va prefera, o ri de câte o ri este posibil, degazarea naturală, sub
acţiunea v â n tu lu i, a te m p e ra tu rii şi a ploii.
Exemple practice de degazare
O p e ra ţiile de degazare se execută de echipe. Acestea vo r

efectua, în p rim u l rând, degazarea punctelor de trecere (străzi,
încru cişări), a p o d u rilo r şi apoi a in s titu ţiilo r sanitare (spitale),
a a d ă p o stu rilo r, a uzinelor, locuinţelor, etc.
D in p u n c t de vedere p ra ctic se deosebesc:
— degazarea atm osferei,
— degazarea te re n u rilo r,
— degazarea im o b ile lo r,
— ca zu ri p a rtic u la re de degazare.
1. Degazarea atm osferei. O atmosferă încărcată se degazează
dela sine, d a to rită c u re n ţilo r atm osferici.
P e n tru degazarea atm osferei în locurile greu de v e n tila t,
cum su n t p iv n iţe le , c u rţile interioare, etc., unde din cauza per
sistenţei su b sta n ţe lo r to xice , se găsesc mereu vapori to x ic i, se va
căuta să se creeze c u re n ţi de aer care să purifice atmosfera to xică .
In acelaş tim p se v a acoperi sursa de infecţie cu substanţe izo-
Jante, ca n isip , rum eguş, cenuşă sau produse neutralizante, astfel
încât să se îm p ie d ice em iterea va p o rilo r to x ic i.
A tm o s fe ra in fe c ta tă a unei încăperi poate fi degazată, în
afară de procedeele p rin v e n tila ţie , descrise mai sus, şi p rin p u lv e
rizarea u n o r s o lu ţii alcaline.
2. Degazarea terenurilor. Când se încep organizarea şi execu
tarea degazării u n u i teren trebue să se ţin ă seama de d u ra ta a c ţi
u n ii s u b s ta n ţe lo r to x ic e asupra solului şi de adâncimea la care
au p ă tru n s în sol,
C) PRACTICA DEGAZÂRII
P e n tru degazare fre b u e să sc aleagă m e to d e s im p le şi rapide,

pe cât p o s ib il generale, care să poată fi a p lic a te u n u i n u m ă r
m are de substanţe to x ic e speciale şi c h ia r u n o r s u b s ta n ţe to xice ,
necunoscute, cărora li s’a s t a b ilit , p rin m e to d e le de dete cţie
cel p u ţin g ru p a c h im ic ă d in care fac p a rte .
C h ia r dacă degazarea se face p rin m etode s im p le , ea n u se
p o a te im p ro v iz a in tim p u l fo lo s irii s u b s ta n ţe lo r to x ic e speciale
şi nu se p oate executa decât de un p ersonal c o n ş tiin c io s şi bine
in s t r u it . b in e d o ta t, d isp u n â n d de m a te ria le le necesare acestei
o p e ra ţii.
Degazarea tre b u e e fe c tu a tă c â t m a i re p ed e, deoarece sub
sta n ţe le to x ic e speciale p o t p ă tru n d e în p ro fu n z im e şi în acest
caz o p e ra ţia devine m u lt m a i grea.
A plicarea m e to d e lo r de degazare
Când se folosesc m etodele de degazare se v a ţin e seam ă, în

g e n e ra l, de:
— n a tu ra to x ic u lu i fo lo s it,
— n a tu ra m a te ria lu lu i in fe c ta t,
— c o n d iţiile a tm o sfe rice .
L .Natura to x ic u lu i fo lo s it. I n cazu l fo lo s ir ii s u b s ta n ţe lo r
to x ic e speciale, reluarea a c t iv it ă ţ ii n o rm a le in sectoarele de muncă
depinde de u rg e n ta cu care se e x e c u tă degazarea.
D in p u n c tu l de vedere a l d e g a z ă rii, s u b s ta n ţe le to x ic e speciale
se îm p a r t în două c a te g o rii:
S u b sta n ţe to x ic e tre c ă to a re : c lo ru l, fo sg e n u l, a c id u l cian-
h id r ic , c lo ro p ic rin a , e tc.
S u b s ta n ţe to x ic e p e rs is te n te : ip e r ita , a z o tip e r ita , le v iz it a .
A cestea d in u rm ă s u n t cele m a i g re u de î n lă t u r a t şi p ro b le m a
n e u tr a liz ă r ii lo r este fo a rte im p o r ta n tă .
2. N a tu ra m a te ria lu lu i in fe c ta t. L a alegerea m e to d e i de dega
zare tre b u e să se ţin ă seamă de p e rm e a b ilita te a m a te r ia lu lu i faţă
de s u b s ta n ţa to x ic ă şi de a lte ra b ilita te a lu i sub a c ţiu n e a to x ic u lu i
sau a s u b s ta n ţe lo r în tre b u in ţa te p e n tru degazare.
— D acă m a te ria lu l n u este p e rm e a b il, to x ic u l ră m â n e Ia
s u p ra fa ţa m a te ria lu lu i şi v in e m a i uşor in c o n ta c t cu degazoa-
to ru J , f iin d tra n s fo rm a t repede I n t r ’un p ro d u s n e v ă tă m ă to r.
— D acă m a te ria lu l este p e rm e a b il, cu m este c a z u l p ă m â n tu lu i,
aJ b e to n u lu i, ţe s ă tu r ilo r , e tc ., p ic ă tu r ile de s u b s ta n ţă to x ic ă per
s is te n tă p ă tru n d in m a te ria l şi d a u lo c la a c ţiu n i v ă tă m ă to a re , fie
p r in c o n ta c t, fie p r in d e g a ja re de v a p o r i.
84
3. C o n d iţiile atm osferice. A g e n ţii atmosferici (vântul, tempe
ratura, ploaia) au un ro l destul de im p o rta n t în micşorarea duratei
a cţiu n ii su b sta n ţe lor toxice speciale.
— V â n tu l îndepărtează uşor substanţele toxice speciale ga
zoase de to a te categoriile, cum şi vaporii care se degajă din
lichidele to xice , a că ro r evaporare este m u lt înlesnită.
In lo cu rile adăpostite, v ă i închise, păduri, unde acţiunea
vâ n tu lu i este slabă, v a p o rii to x ic i persistă zile şi chiar săptăm âni.
T e m p e ra tu ra are, deasemenea, o in flu e n ţă im p o rta n tă , prin
fa p tu l că a ju tă la evaporarea to x ic u lu i.
— Ploaia acţionează asupra substanţelor toxice speciale, pro
ducând h id ro liz a şi m ai ales antrenarea lor.
C o n d iţiile atm osferice, constituind un factor favorabil în
acţiunea de în d e p ă rta re a efectelor substanţelor toxice speciale, se
va prefera, o ri de câte o ri este posibil, degazarea naturală, sub
acţiunea v â n tu lu i, a te m p e ra tu rii şi a ploii.
Exemple practice de degazare
O p e ra ţiile de degazare se execută de echipe. Acestea vo r

efectua, în p rim u l rând, degazarea punctelor de trecere (străzi,
încru cişări), a p o d u rilo r şi apoi a in s titu ţiilo r sanitare (spitale),
a a d ă p o stu rilo r, a uzinelor, locuinţelor, etc.
D in p u n c t de vedere p ra ctic se deosebesc:
— degazarea atm osferei,
— degazarea te re n u rilo r,
— degazarea im o b ile lo r,
— ca zu ri p a rtic u la re de degazare.
1. Degazarea atm osferei. O atmosferă încărcată se degazează
dela sine, d a to rită c u re n ţilo r atm osferici.
P e n tru degazarea atm osferei în locurile greu de v e n tila t,
cum su n t p iv n iţe le , c u rţile interioare, etc., unde din cauza per
sistenţei su b sta n ţe lo r to xice , se găsesc mereu vapori to x ic i, se va
căuta să se creeze c u re n ţi de aer care să purifice atmosfera to xică .
In acelaş tim p se v a acoperi sursa de infecţie cu substanţe izo-
Jante, ca n isip , rum eguş, cenuşă sau produse neutralizante, astfel
încât să se îm p ie d ice em iterea va p o rilo r to x ic i.
A tm o s fe ra in fe c ta tă a unei încăperi poate fi degazată, în
afară de procedeele p rin v e n tila ţie , descrise mai sus, şi p rin p u lv e
rizarea u n o r s o lu ţii alcaline.
2. Degazarea terenurilor. Când se încep organizarea şi execu
tarea degazării u n u i teren trebue să se ţin ă seama de d u ra ta a c ţi
u n ii s u b s ta n ţe lo r to x ic e asupra solului şi de adâncimea la care
au p ă tru n s în sol,
Infectarea u im i teren cu substanţe to xice poate d u ra , dela
câteva ore, în tim p u l v e rii, la câteva zile, pe tim p de ia rn ă .
Persistenţa substanţelor to xice speciale depinde de c o n d i
ţiile meteorologice (te m p e ra tu ră , v â n t), de c a ra c te ru l su b sta n ţe i
toxice (tre c ă to r sau persistent), de teren (lib e r sau cu v e g e ta ţie ),
de procedeul de emisiune (explozie de bom bă, ră sp ân d ire d in a vion)
şi de densitatea in fe c tă rii.
Tem peratura în a ltă , v â n tu l p u te rn ic , ca şi p r e c ip ita ţiile a tm o
sferice favorizează evaporarea, îm prăştierea şi descom punerea p rin
h id ro lizâ a substanţelor to xice.
Persistenţa substanţelor to xice este m ai m are ia rn a , deoarece,
sub acţiunea frig u lu i, substanţele to xice s o lid ific a te au o tensiune
de va p o ri m ai m ică.
Adâncim ea p ă tru n d e rii substanţelor to xice speciale în p ă m â n t
depinde de:
— m ărim ea p ic ă tu rilo r de t o x ic ;
— caracterul so lu lu i: î n t r ’ un teren a fâ n a t, p ă tru n d e re a este
de 8 — 10 cm , ia r î n t r ’ un teren b ă tă to r it ajunge a b ia la 3 c m ;
— a n o tim p : vara, p ă m â n tu l fiin d cald, su bsta n ţe le to x ic e se
evaporează im e d ia t şi nu p o t p ă tru n d e in te re n ; to a m n a , când
p ă m â n tu l este rece, nu se m ai p o t evapora repede şi au tim p să
p ă tru n d ă în p ăm ân t.
P e n tru degazarea te re n u rilo r se v o r folosi, fie p ro ce d e u l c h im ic
cu clo ru ră de va r, fie procedee fizice , de e xe m p lu , a rderea te re
n u lu i in fe c ta t după stropirea cu p e tro l; în d e p ă rta re a s tr a tu lu i de
păm ân t in fe c ta t; izolarea su p ra fe ţe i in fe c ta te , cu m a te ria le inerte
(nisip, zgura, rumeguş, scânduri).
In d ife re n t de procedeul de degazare fo lo s it, el tre b u e să dea
re zu ltate câ t m ai com plecte, făcând in o fe n s iv s e c to ru l de teren
in fe c ta t, p rin îndepărtarea sau izolarea su b s ta n ţe i to x ic e , astfel
în cât te ren u l să nu m ai co nstitu e un iz v o r de in fe c ţie p e n tru oam eni,
anim ale si 9 m ateriale.
P en tru tre ceri p rin p o rţiu n i m ic i de te re n in fe c ta t se poate
folosi a tâ t procedeul ch im ic , care este fo a rte eficace, c â t şi proce
deul fiz ic de îndepărtare a s tra tu lu i de p ă m â n t in fe c ta t.
Se dă m ai jos un exem plu de desfăşurare a o p e ra ţiilo r de dega
zare i n t r ’ un focar cu ip e rită , în cazul când se foloseşte procedeul
c h im ic .
M unca se desfăşoară în două etape:
In p rim a etapă se pune clo ru ra de v a r în c o n ta c t cu to x ic u l.
In a doua etapă se c u ră ţă te re n u l de su b sta n ţe le re z u lta te în
a cţiu n e a de degazare.
Personalul care face p a rte d in fo rm a ţiile de degazare este
în z e s tra t cu costume de p ro te c ţie , cu m ă ş ti c o n tra g a z u lu i şi cu
aparate izolări te.
86
In prim a etapa se stropeşte cu apă terenul infectat, folosind
stropitori sau fu rtu n u l, astfel încât să se evite formarea unor
şuvoaie care ar antrena toxicul şi l-ar duce mai departe, infectând
alte locuri. După o pauză de 4—5 minute urmează pulverizarea,
adică se îm prăştie pe teren clorură de var, folosind pentru aceasta
site speciale. Operaţia de pulverizare a clorurii de var se execută
în aşa fel încât să nu rămână nicio porţiune de teren neacoperită.
Când terenul este acoperit cu mari ca n tită ţi de toxic, se aruncă
peste acestea mai în tâ i un absorbant (pământ, nisip, rumeguş),
după care se adaugă clorură de var.
Pentru un m etru p ă tra t de teren sunt necesare 200—300 g
clorură de var.
După împrăştierea clorurii de var se greblează pământul,
folosind greble sau chiar m ături, astfel încât să se realizeze un
amestec între toxic, pământ şi degazator. Această operaţie se
execută pentru a uşura contactul dintre degazator şi toxic.
Ea va fi organizată astfel încât să nu dureze mai m ult decât
10 m inute, după care trebue să urmeze un tim p de repaus, in care
degazatorul va reacţiona cu substanţa toxică.
Neutralizarea cu clorură de var se face după ce terenul a fost
mai în tâ i îm bibat cu apă, spre a uşura reacţia dintre degazator şi
substanţa toxică.
In a doua etapă se spală terenul prin stropire energică cu apă
şi prin împingerea apei, cu periile, spre rigolele de drenaj.
Iarna, substanţele toxice speciale se solidifică şi aderă la
zăpadă, neputând fi îndepărtate decât prin curăţirea terenului cu
lopata. Resturile de to xic rămase pe teren se tratează cu clorură
de var, după ce terenul a fost în prealabil desgheţat cu o soluţie
de clorură de sodiu şi apă caldă. Zăpada este strânsă în gropi şi
amestecată cu clorură de sodiu şi clorură de var.
3. Degazarea imobilelor şi construcţiilor. Curţile im obilelor şi
ale uzinelor se degazează:
— p rin procedeul chimic, cu clorură de var, dacă sunt p a va te ;
— p rin îndepărtarea stratului de pământ infectat, unde este
posibil, dacă sunt nepavate;
— p rin asocierea ambelor procedee.
Dacă o clădire a fost infectată, chiar uşor, ea va fi evacuată
până la degazare, semnalându-se pericolul substanţelor toxice p rin
placarde sau in scrip ţii.
D ărâm ăturile sunt foarte greu de degazat şi, deaceea, ele vor
fi acoperite cu un strat de clorură de var şi pământ, sau vo r fi
transportate în cel mai scurt tim p si lăsate pentru a se autodegaza.
Transportarea dărâm ăturilor infectate se face cu camioane închise,
căptuşite in in te rio r cu tablă. Vehiculele care au efectuat trans
portarea dărâm ăturilor infectate sunt degazate după terminarea
87
Infectarea u im i teren cu substanţe to xice poate d u ra , dela
câteva ore, în tim p u l v e rii, la câteva zile, pe tim p de ia rn ă .
Persistenţa substanţelor to xice speciale depinde de c o n d i
ţiile meteorologice (te m p e ra tu ră , v â n t), de c a ra c te ru l su b sta n ţe i
toxice (tre c ă to r sau persistent), de teren (lib e r sau cu v e g e ta ţie ),
de procedeul de emisiune (explozie de bom bă, ră sp ân d ire d in a vion)
şi de densitatea in fe c tă rii.
Tem peratura în a ltă , v â n tu l p u te rn ic , ca şi p r e c ip ita ţiile a tm o
sferice favorizează evaporarea, îm prăştierea şi descom punerea p rin
h id ro lizâ a substanţelor to xice.
Persistenţa substanţelor to xice este m ai m are ia rn a , deoarece,
sub acţiunea frig u lu i, substanţele to xice s o lid ific a te au o tensiune
de va p o ri m ai m ică.
Adâncim ea p ă tru n d e rii substanţelor to xice speciale în p ă m â n t
depinde de:
— m ărim ea p ic ă tu rilo r de t o x ic ;
— caracterul so lu lu i: î n t r ’ un teren a fâ n a t, p ă tru n d e re a este
de 8 — 10 cm , ia r î n t r ’ un teren b ă tă to r it ajunge a b ia la 3 c m ;
— a n o tim p : vara, p ă m â n tu l fiin d cald, su bsta n ţe le to x ic e se
evaporează im e d ia t şi nu p o t p ă tru n d e in te re n ; to a m n a , când
p ă m â n tu l este rece, nu se m ai p o t evapora repede şi au tim p să
p ă tru n d ă în p ăm ân t.
P e n tru degazarea te re n u rilo r se v o r folosi, fie p ro ce d e u l c h im ic
cu clo ru ră de va r, fie procedee fizice , de e xe m p lu , a rderea te re
n u lu i in fe c ta t după stropirea cu p e tro l; în d e p ă rta re a s tr a tu lu i de
păm ân t in fe c ta t; izolarea su p ra fe ţe i in fe c ta te , cu m a te ria le inerte
(nisip, zgura, rumeguş, scânduri).
In d ife re n t de procedeul de degazare fo lo s it, el tre b u e să dea
re zu ltate câ t m ai com plecte, făcând in o fe n s iv s e c to ru l de teren
in fe c ta t, p rin îndepărtarea sau izolarea su b s ta n ţe i to x ic e , astfel
în cât te ren u l să nu m ai co nstitu e un iz v o r de in fe c ţie p e n tru oam eni,
anim ale si 9 m ateriale.
P en tru tre ceri p rin p o rţiu n i m ic i de te re n in fe c ta t se poate
folosi a tâ t procedeul ch im ic , care este fo a rte eficace, c â t şi proce
deul fiz ic de îndepărtare a s tra tu lu i de p ă m â n t in fe c ta t.
Se dă m ai jos un exem plu de desfăşurare a o p e ra ţiilo r de dega
zare i n t r ’ un focar cu ip e rită , în cazul când se foloseşte procedeul
c h im ic .
M unca se desfăşoară în două etape:
In p rim a etapă se pune clo ru ra de v a r în c o n ta c t cu to x ic u l.
In a doua etapă se c u ră ţă te re n u l de su b sta n ţe le re z u lta te în
a cţiu n e a de degazare.
Personalul care face p a rte d in fo rm a ţiile de degazare este
în z e s tra t cu costume de p ro te c ţie , cu m ă ş ti c o n tra g a z u lu i şi cu
aparate izolări te.
86
In prim a etapa se stropeşte cu apă terenul infectat, folosind
stropitori sau fu rtu n u l, astfel încât să se evite formarea unor
şuvoaie care ar antrena toxicul şi l-ar duce mai departe, infectând
alte locuri. După o pauză de 4—5 minute urmează pulverizarea,
adică se îm prăştie pe teren clorură de var, folosind pentru aceasta
site speciale. Operaţia de pulverizare a clorurii de var se execută
în aşa fel încât să nu rămână nicio porţiune de teren neacoperită.
Când terenul este acoperit cu mari ca n tită ţi de toxic, se aruncă
peste acestea mai în tâ i un absorbant (pământ, nisip, rumeguş),
după care se adaugă clorură de var.
Pentru un m etru p ă tra t de teren sunt necesare 200—300 g
clorură de var.
După împrăştierea clorurii de var se greblează pământul,
folosind greble sau chiar m ături, astfel încât să se realizeze un
amestec între toxic, pământ şi degazator. Această operaţie se
execută pentru a uşura contactul dintre degazator şi toxic.
Ea va fi organizată astfel încât să nu dureze mai m ult decât
10 m inute, după care trebue să urmeze un tim p de repaus, in care
degazatorul va reacţiona cu substanţa toxică.
Neutralizarea cu clorură de var se face după ce terenul a fost
mai în tâ i îm bibat cu apă, spre a uşura reacţia dintre degazator şi
substanţa toxică.
In a doua etapă se spală terenul prin stropire energică cu apă
şi prin împingerea apei, cu periile, spre rigolele de drenaj.
Iarna, substanţele toxice speciale se solidifică şi aderă la
zăpadă, neputând fi îndepărtate decât prin curăţirea terenului cu
lopata. Resturile de to xic rămase pe teren se tratează cu clorură
de var, după ce terenul a fost în prealabil desgheţat cu o soluţie
de clorură de sodiu şi apă caldă. Zăpada este strânsă în gropi şi
amestecată cu clorură de sodiu şi clorură de var.
3. Degazarea imobilelor şi construcţiilor. Curţile im obilelor şi
ale uzinelor se degazează:
— p rin procedeul chimic, cu clorură de var, dacă sunt p a va te ;
— p rin îndepărtarea stratului de pământ infectat, unde este
posibil, dacă sunt nepavate;
— p rin asocierea ambelor procedee.
Dacă o clădire a fost infectată, chiar uşor, ea va fi evacuată
până la degazare, semnalându-se pericolul substanţelor toxice p rin
placarde sau in scrip ţii.
D ărâm ăturile sunt foarte greu de degazat şi, deaceea, ele vor
fi acoperite cu un strat de clorură de var şi pământ, sau vo r fi
transportate în cel mai scurt tim p si lăsate pentru a se autodegaza.
Transportarea dărâm ăturilor infectate se face cu camioane închise,
căptuşite in in te rio r cu tablă. Vehiculele care au efectuat trans
portarea dărâm ăturilor infectate sunt degazate după terminarea
87
operaţiilor; deasemenea, personalul care deserveşte aceste vehicule
va fi protejat cu costume, cu mască, cizme şi mânuşi, u rm â n d să
sc degazeze după terminarea lucrului.
Imobilele care trebue reocupate im ediat trebue degazate şi
accesul locatarilor sau al m uncitorilor nu poate fi permis decât
după ce serviciul de detecţie a cercetat şi constatat că nu mai
exista vapori toxici în atmosf >ră, sau vreo substanţă to xică specială
lichidă pe obiectele din im obil.
Când un zid exterior este stropit prin explozia unei bombe,
zidul 8e va umezi mai întâi cu apă, p rin stropire cu fu rtu n u l,
astfel încât o parte din substanţa toxică să fie antrenată de pe zid.
Apoi se va întinde, cu ajutorul unei bidinele, un te rci de clorură
de var.
Acest procedeu se va repeta ori de câte ori este nevoie, pentru
ca degazarea să fie complectă. A ltfe l, o parte din to x ic ar putea să
rămână în porii tencuielii şi de acolo să emită continuu va p o ri toxici.
Z id u iile interioare se vor degaza fie cu terci de clorură de var,
fie prin pulverizare cu soluţii alcaline, cu so lu ţii de săpun sau
soluţia hiposolvay.
Tapetele infectate vor fi smulse de pe pereţi şi v o r fi distruse
prin ardere, iar pereţii vor fi spoiţi cu terci de clorură de var. Clo-
rura de var se lasă pe perete tim p de 1—2 zile şi apoi se spală.
Substanţele toxice străbat suprafeţele vopsite cu ulei şi deaceea
degazarea lor este greu de efectuat.
Pentru a degaza o astfel de suprafaţă se curăţă vopseaua cu
lampa şi apoi se tratează suprafaţa cu clorură de var.
Planşeele de beton sau cele cu dale se degazează cu clorură
de var.
In dalele de mozaic, toxicul nu pătrunde; el se infiltrează
foarte puţin in rosturi (locurile unde se încheie d a le le ); deaceea,
la degazarea dalelor se va da o atenţie deosebită ro s tu rilo r, care
vor fi frecate bine cu o perie.
In duşumcdele de lemn şi în parchet, to x ic u l p ă tru n d e pe o
adâncime care variază după natura lem nului.
— Lemnul moale este pătruns mai uşor, ia r cel tare, m ai greu.
In lungul fibrelor de lemn de mesteacăn sau de brad, substanţele
toxice pătrund, în 2—5 minute, dela 20—40 m m , ia r transversal,
3 —6 mm. In lemnul de stejar, pătrunderea de-a-lungul fibrelor
este de numai 6 —7 mm, iar transversal, dela 1,5—2 m m .
Dacă o suprafaţă de parchet sau o duşumea prezintă pete vizi
bile de toxic, acestea vor fi absorbite mai în tâ i cu nisip sau cu
i urneguş şi numai după ce absorbantul a fost în d e p ă rta t se va
aplica pe suprafaţă un fe rd de clorură de var. A poi se v o r freca
bine cu peria, mai ales locurile de îmbinare. Spălarea c lo ru rii de
va r se face cu apă caldă sau cu o vână puternică de apă rece,
i •
m
4. Cazuri speciale «lo degnzarc. Vehiculele care se găsesc sau
care trec p r in t r ’ o zonă in fe cta tă cu substanţe toxice persistente
se pot infe cta foarte uşor.
Vehiculele închise sunt infe cta te de obicei numai la exterior.
Ele vo r fi stro p ite cu apă m u ltă , cu fu rtu n u l. P ă rţile m etalice se
vor şterge în repetate râ n d u ri cu cârpe îm bibate cu petrol. Cârpele
întrebuinţate v o r fi apoi distruse.
Vehiculele deschise v o r fi degazate ca şi în cazurile descrise
mai sus p e n tru duşumele, p ă rţi m etalice, etc. Dacă in fe cţia a fost
puternică, p ă rţile de lem n, ţesăturile, u m p lu tu ra de iarbă de mare,
etc. vo r fi scoase şi distruse.
Anvelopele se desinfectează cu te rci de clorură de var.
Degazarea, in g e n e ra l , a u n e i uzine. Sălile şi diversele ateliere
pavate cu beton v o r fi aerisite şi desinfectate cu clorură de v a r
amestecată cu p ă m â n t m ă ru n ţit, ca în cazurile specificate m ai
sus.
M aşinile care au piese unse v o r fi şterse cu atenţie, cu cârpe
îmbibate cu p e tro l şi apoi v o r fi unse din nou.
C onductorii e le c tric i iz o la ţi cu cauciuc sunt foarte greu de
degazat, to x ic u l disolvându-se în izolantul conductorilor. Dacă
infecţia este p u te rn ică , urmează să se înlocuiască in sta la ţia , deoa
rece to x ic u l atacă şi co n d u cto rii din in te rio ru l îzo la n tu lu i.
Grămezile de că rb u n i sau de m inereuri aflate in aer lib e r,
care se infectează p u te rn ic , nu m ai pot fi în tre b u in ţa te , deoarece
emit va p o ri to x ic i in tim p u l u tiliz ă rii lor. Ele trebue expuse la aer
tim p de cel p u ţin 8 — 10 zile înainte de în tre b u inţa re.
P entru degazarea că ilo r ferate, a te re n u rilo r întinse, se fo lo
sesc cărucioare speciale p e n tru îm prăştierea c lo ru rii de va r, sau
camioane cu d isp o zitive de îm prăştiere a acestei substanţe.
Apa necesară poate fi p u lve riza tă din autocisterne, d in eis-
terne-tram vai, d in cisterne de pom pieri, etc.
Pe lângă aceasta, în cazul in fe cţie i stră zilo r se folosesc şi
maşini speciale de m ă tu ra t, cu p e rii aspre.
operaţiilor; deasemenea, personalul care deserveşte aceste vehicule
va fi protejat cu costume, cu mască, cizme şi mânuşi, u rm â n d să
sc degazeze după terminarea lucrului.
Imobilele care trebue reocupate im ediat trebue degazate şi
accesul locatarilor sau al m uncitorilor nu poate fi permis decât
după ce serviciul de detecţie a cercetat şi constatat că nu mai
exista vapori toxici în atmosf >ră, sau vreo substanţă to xică specială
lichidă pe obiectele din im obil.
Când un zid exterior este stropit prin explozia unei bombe,
zidul 8e va umezi mai întâi cu apă, p rin stropire cu fu rtu n u l,
astfel încât o parte din substanţa toxică să fie antrenată de pe zid.
Apoi se va întinde, cu ajutorul unei bidinele, un te rci de clorură
de var.
Acest procedeu se va repeta ori de câte ori este nevoie, pentru
ca degazarea să fie complectă. A ltfe l, o parte din to x ic ar putea să
rămână în porii tencuielii şi de acolo să emită continuu va p o ri toxici.
Z id u iile interioare se vor degaza fie cu terci de clorură de var,
fie prin pulverizare cu soluţii alcaline, cu so lu ţii de săpun sau
soluţia hiposolvay.
Tapetele infectate vor fi smulse de pe pereţi şi v o r fi distruse
prin ardere, iar pereţii vor fi spoiţi cu terci de clorură de var. Clo-
rura de var se lasă pe perete tim p de 1—2 zile şi apoi se spală.
Substanţele toxice străbat suprafeţele vopsite cu ulei şi deaceea
degazarea lor este greu de efectuat.
Pentru a degaza o astfel de suprafaţă se curăţă vopseaua cu
lampa şi apoi se tratează suprafaţa cu clorură de var.
Planşeele de beton sau cele cu dale se degazează cu clorură
de var.
In dalele de mozaic, toxicul nu pătrunde; el se infiltrează
foarte puţin in rosturi (locurile unde se încheie d a le le ); deaceea,
la degazarea dalelor se va da o atenţie deosebită ro s tu rilo r, care
vor fi frecate bine cu o perie.
In duşumcdele de lemn şi în parchet, to x ic u l p ă tru n d e pe o
adâncime care variază după natura lem nului.
— Lemnul moale este pătruns mai uşor, ia r cel tare, m ai greu.
In lungul fibrelor de lemn de mesteacăn sau de brad, substanţele
toxice pătrund, în 2—5 minute, dela 20—40 m m , ia r transversal,
3 —6 mm. In lemnul de stejar, pătrunderea de-a-lungul fibrelor
este de numai 6 —7 mm, iar transversal, dela 1,5—2 m m .
Dacă o suprafaţă de parchet sau o duşumea prezintă pete vizi
bile de toxic, acestea vor fi absorbite mai în tâ i cu nisip sau cu
i urneguş şi numai după ce absorbantul a fost în d e p ă rta t se va
aplica pe suprafaţă un fe rd de clorură de var. A poi se v o r freca
bine cu peria, mai ales locurile de îmbinare. Spălarea c lo ru rii de
va r se face cu apă caldă sau cu o vână puternică de apă rece,
i •
m
4. Cazuri speciale «lo degnzarc. Vehiculele care se găsesc sau
care trec p r in t r ’ o zonă in fe cta tă cu substanţe toxice persistente
se pot infe cta foarte uşor.
Vehiculele închise sunt infe cta te de obicei numai la exterior.
Ele vo r fi stro p ite cu apă m u ltă , cu fu rtu n u l. P ă rţile m etalice se
vor şterge în repetate râ n d u ri cu cârpe îm bibate cu petrol. Cârpele
întrebuinţate v o r fi apoi distruse.
Vehiculele deschise v o r fi degazate ca şi în cazurile descrise
mai sus p e n tru duşumele, p ă rţi m etalice, etc. Dacă in fe cţia a fost
puternică, p ă rţile de lem n, ţesăturile, u m p lu tu ra de iarbă de mare,
etc. vo r fi scoase şi distruse.
Anvelopele se desinfectează cu te rci de clorură de var.
Degazarea, in g e n e ra l , a u n e i uzine. Sălile şi diversele ateliere
pavate cu beton v o r fi aerisite şi desinfectate cu clorură de v a r
amestecată cu p ă m â n t m ă ru n ţit, ca în cazurile specificate m ai
sus.
M aşinile care au piese unse v o r fi şterse cu atenţie, cu cârpe
îmbibate cu p e tro l şi apoi v o r fi unse din nou.
C onductorii e le c tric i iz o la ţi cu cauciuc sunt foarte greu de
degazat, to x ic u l disolvându-se în izolantul conductorilor. Dacă
infecţia este p u te rn ică , urmează să se înlocuiască in sta la ţia , deoa
rece to x ic u l atacă şi co n d u cto rii din in te rio ru l îzo la n tu lu i.
Grămezile de că rb u n i sau de m inereuri aflate in aer lib e r,
care se infectează p u te rn ic , nu m ai pot fi în tre b u in ţa te , deoarece
emit va p o ri to x ic i in tim p u l u tiliz ă rii lor. Ele trebue expuse la aer
tim p de cel p u ţin 8 — 10 zile înainte de în tre b u inţa re.
P entru degazarea că ilo r ferate, a te re n u rilo r întinse, se fo lo
sesc cărucioare speciale p e n tru îm prăştierea c lo ru rii de va r, sau
camioane cu d isp o zitive de îm prăştiere a acestei substanţe.
Apa necesară poate fi p u lve riza tă din autocisterne, d in eis-
terne-tram vai, d in cisterne de pom pieri, etc.
Pe lângă aceasta, în cazul in fe cţie i stră zilo r se folosesc şi
maşini speciale de m ă tu ra t, cu p e rii aspre.
>
— protecţia căilor respiratorii;
— protecţia suprafeţei corpului.
Protecţia ochilor se poate realiza cel mai uşor folosind oche
lari cu ramă de cauciuc pentru etanşare; deoarece însă concentra
ţiile mai mari de lacrimogene vatărnă şi căile respiratorii, este
necesar să se realizeze, în acelaş tim p , pe lângă protecţia ochilor,
şi protecţia căilor respiratorii. Nu este deci cazul să se realizeze o
protecţie specială a ochilor.
Protecţia căilor respiratorii şi a ochilor se realizează:
C a p ito lu l V I I — p rin filtra re a aerului infectat, folosind în acest scop aparate
filtra n te (m ăşti contra gazelor);
PROTECŢIA CONTRA SUBSTANŢELOR TOXICE SPECIALE — p rin izolarea de atmosfera gazată, izolare care se re a li
zează cu a ju to ru l aparatelor izolante (a căror descriere se va face
A. PROTECŢIA O M ULUI mai departe).
Proiecţia contra substanţelor toxice speciale cuprinde to ta li Apărarea corpului întreg, în special contra substanţelor toxice
tatea măsurilor şi a mijloacelor care dau posibilitatea de a pune în vezicante, se realizează prin folosirea costumelor speciale de
protecţie, a cizm elor şi a mânuşilor de protecţie, care sunt im per
afara pericolului oamenii şi animalele, pe de o parte, iar pe de
meabile faţă de aceste substanţe.
alta, pentru a asigura desfăşurarea a c tiv ită ţii la locurile de muncă
chiar în timpul folosirii substanţelor toxice speciale.
Măsurile de protecţie cuprind şi pe acelea care au ca scop Protecţia căilor respiratorii
protejarea materialelor şi a mijloacelor de muncă, a alim entelor
P rotecţia căilor respiratorii este cea mai im portantă, dar şi
şi a furajelor. cea mai greu de realizat, deoarece p u rtă to ru l aparatului de p ro
In general, protecţia se împarte în:
tecţie trebue să primească aerul de respirat în c o n d iţii cât m ai
— protecţia individuală; apropiate de acelea ale respiraţiei normale.
— protecţia colectivă. Cum s’a a ră ta t mai înainte, protecţia căilor re spiratorii se
realizează cu aparate filtra n te şi cu aparate izolante.
1. PROTECŢIA IN D IV ID U A L Ă 1. Aparatele filtrante. Aparatele filtra n te folosesc aerul atm o
sferic tre c u t p r in tr ’ un filtru , care reţine complect substanţele toxice
Protecţia individuală cuprinde mijloacele in d ivid u a le de pro speciale din atm osfera respectivă.
tecţie, care se referă la apărarea contra substanţelor toxice P entru folosirea acestora, aerul filtr a t trebue să aibă o com po
speciale. ziţie cât m ai apropiată de cea normală, adică:
Pentru a se putea asigura o cât mai bună p ro te cţie contra — o x ig e n ........................................................... 21%
acestor substanţe, se folosesc mijloace p o triv ite , ţin â n d seama — a z o t ................................................. 78%
de următoarele elemente: — argon (si urme de bioxid de carbon si de alte gaze) . . . .
— natura substanţei toxice; i% .
— starea fizică sub care acţionează substanţa to x ic ă , adică In cazul când com poziţia aerului filtr a t diferă de cea de m ai
gaz sau vapori, aerosoli, lichid; sus se folosesc aparate izolante sau filtre speciale.
— concentraţiile care se pot iv i in mod norm al în mediul Orice aparat filtr a n t poate fi considerat ca o prelungire a ca ilo r
înconjurător; re s p ira to rii; deaceea, la confecţionarea aparatelor filtra n te trebue
— durata efectului substanţelor toxice. să se ţin ă seama de mecanismul respiraţiei.
Ţinând seama de căile de atac şi de pătrundere a substanţelor R espiraţia se face p rin plăm âni, m işcările re sp ira to rii fiin d
toxice în organism (aparatul respirator şi digestiv, o ch ii şi pielea), produse de o serie de muşchi, dintre care mai im p o rta n ţi sunt
protecţia individuală se va realiza prin: muşchii in te rc o s ta li şi diafragm ul. In inspiraţie — care este un
— protecţia ochilor; proces a c tiv — , p rin contracţia muşchilor intercostali şi a dia-
90 91
>
— protecţia căilor respiratorii;
— protecţia suprafeţei corpului.
Protecţia ochilor se poate realiza cel mai uşor folosind oche
lari cu ramă de cauciuc pentru etanşare; deoarece însă concentra
ţiile mai mari de lacrimogene vatărnă şi căile respiratorii, este
necesar să se realizeze, în acelaş tim p , pe lângă protecţia ochilor,
şi protecţia căilor respiratorii. Nu este deci cazul să se realizeze o
protecţie specială a ochilor.
Protecţia căilor respiratorii şi a ochilor se realizează:
C a p ito lu l V I I — p rin filtra re a aerului infectat, folosind în acest scop aparate
filtra n te (m ăşti contra gazelor);
PROTECŢIA CONTRA SUBSTANŢELOR TOXICE SPECIALE — p rin izolarea de atmosfera gazată, izolare care se re a li
zează cu a ju to ru l aparatelor izolante (a căror descriere se va face
A. PROTECŢIA O M ULUI mai departe).
Proiecţia contra substanţelor toxice speciale cuprinde to ta li Apărarea corpului întreg, în special contra substanţelor toxice
tatea măsurilor şi a mijloacelor care dau posibilitatea de a pune în vezicante, se realizează prin folosirea costumelor speciale de
protecţie, a cizm elor şi a mânuşilor de protecţie, care sunt im per
afara pericolului oamenii şi animalele, pe de o parte, iar pe de
meabile faţă de aceste substanţe.
alta, pentru a asigura desfăşurarea a c tiv ită ţii la locurile de muncă
chiar în timpul folosirii substanţelor toxice speciale.
Măsurile de protecţie cuprind şi pe acelea care au ca scop Protecţia căilor respiratorii
protejarea materialelor şi a mijloacelor de muncă, a alim entelor
P rotecţia căilor respiratorii este cea mai im portantă, dar şi
şi a furajelor. cea mai greu de realizat, deoarece p u rtă to ru l aparatului de p ro
In general, protecţia se împarte în:
tecţie trebue să primească aerul de respirat în c o n d iţii cât m ai
— protecţia individuală; apropiate de acelea ale respiraţiei normale.
— protecţia colectivă. Cum s’a a ră ta t mai înainte, protecţia căilor re spiratorii se
realizează cu aparate filtra n te şi cu aparate izolante.
1. PROTECŢIA IN D IV ID U A L Ă 1. Aparatele filtrante. Aparatele filtra n te folosesc aerul atm o
sferic tre c u t p r in tr ’ un filtru , care reţine complect substanţele toxice
Protecţia individuală cuprinde mijloacele in d ivid u a le de pro speciale din atm osfera respectivă.
tecţie, care se referă la apărarea contra substanţelor toxice P entru folosirea acestora, aerul filtr a t trebue să aibă o com po
speciale. ziţie cât m ai apropiată de cea normală, adică:
Pentru a se putea asigura o cât mai bună p ro te cţie contra — o x ig e n ........................................................... 21%
acestor substanţe, se folosesc mijloace p o triv ite , ţin â n d seama — a z o t ................................................. 78%
de următoarele elemente: — argon (si urme de bioxid de carbon si de alte gaze) . . . .
— natura substanţei toxice; i% .
— starea fizică sub care acţionează substanţa to x ic ă , adică In cazul când com poziţia aerului filtr a t diferă de cea de m ai
gaz sau vapori, aerosoli, lichid; sus se folosesc aparate izolante sau filtre speciale.
— concentraţiile care se pot iv i in mod norm al în mediul Orice aparat filtr a n t poate fi considerat ca o prelungire a ca ilo r
înconjurător; re s p ira to rii; deaceea, la confecţionarea aparatelor filtra n te trebue
— durata efectului substanţelor toxice. să se ţin ă seama de mecanismul respiraţiei.
Ţinând seama de căile de atac şi de pătrundere a substanţelor R espiraţia se face p rin plăm âni, m işcările re sp ira to rii fiin d
toxice în organism (aparatul respirator şi digestiv, o ch ii şi pielea), produse de o serie de muşchi, dintre care mai im p o rta n ţi sunt
protecţia individuală se va realiza prin: muşchii in te rc o s ta li şi diafragm ul. In inspiraţie — care este un
— protecţia ochilor; proces a c tiv — , p rin contracţia muşchilor intercostali şi a dia-
90 91
fragmului, care astfel coboară, cuşca toracică îşi m ăreşte ce|e
trei diametre şi acrul din exterior pătrunde în p lă m â n i. In e x p ir a ţi
— care este de obicei un proces mai m u lt p asiv — , m u ş c h ii f ijn(j R eţinerea gazelor şi a va p o rilo r de substanţe toxice speciale
relaxaţi şi reveniţi în poziţia lo r in iţia lă , acru l este evacuat. şi a v a p o rilo r se realizează, p rin întrebuinţarea cărbunelui a ctiv,
cazul u tiliză rii aparatelor filtra n te , a ctu l e x p ira ţie i nu este corn. jn f i l t r u l m ă ş tii.
pleci pasiv, ci parţial activ, deoarece el trchue să în v in g ă rezistenţa C ărbunele a c tiv se fabrică din lemn sau din sâm buri de fru cte,
% supapei de expiraţie (fapt care atrage după sine un oarecare efort). in două faze:
In actul respiraţiei, omul introduce oxigen şi e lim in ă bioxid — obţin e re a u n u i cărbune cat m ai poros;
de carbon şi vapori de apă. — a ctiva re a acestui cărbune.
Pentru actul respiraţiei, co n ţin u tu l în oxigen al a e ru lu i are P rim a fază constă in distilarea uscată, la 500—600°, a m ateriei
o importanţă deosebită, el fiin d indispensabil în tr e ţin e r ii vieţii, p rim e care serveşte la fabricarea cărbunelui. In fe lu l acesta se
In anumite condiţii, omul poate tră i şi i n t r ’o atmosferă care o bţin e un cărbune poros.
conţine mai puţin oxigen decât in mod n o rm a l; astfel: A c tiv a re a că rb un e lu i o b ţin u t în p rim a fază se face p rin
— până la 18% oxigen, omul respiră n o rm a l; în lă tu ra re a su b sta n ţe lo r care s’au fo rm a t în tim p u l d is tilă rii uscate
— intre 18 şi 15% oxigen, la muncă mai intensă survin acei- a m a te rie i p rim e şi care închid p o rii cărbunelui. Aceste substanţe
dente de respiraţie; sunt: gud ro a n e , g ra fit şi d ife rite hid ro carbu ri grele.
— sub 15% oxigen nu se mai poate executa nicio munca- În d e p ă rta re a acestora se face caIcinând cărbunele, fie în pre
zenţa v a p o rilo r de apă, a oxigenului sau a aerului, fie în prezenţa
nu se mai poate purta un aparat filtra n t, ci se foloseşte aparatul
a n u m ito r substanţe chim ice (clorură de zinc, acid fosforic, etc.).
izolant;
In tim p u l o p e ra ţiilo r de preparare, cărbunele se transformă în
— Ja 8—9% oxigen, omul nu mai poate tra i decât culcat,
granule cu d ia m e tru l cuprins în tre 0,5 şi 3 m m .
evitând orice mişcare care ar provoca un consum mai mare de oxigen.
C ărbunele a ctiv are o mare putere de reţinere a gazelor şi a
Când lipsa de oxigen este mai mare, urmează paralizia mem
v a p o rilo r, deoarece are o suprafaţă foarte mare, un gram de căr
brelor, pierderea cunoştinţei şi, după un tim p m ai lung, survine bune a c tiv putând avea o suprafaţă cuprinsă între 600 şi 1 000 m 2.
moartea. Reţinerea gazelor şi a v a p o rilo r de către cărbunele a ctiv
Respiraţia nu este reglată însă de oxigen, ci de bio xid u l de se face p rin tre i fenomene care se produc în acelaş tim p, şi anume
carbon, care este un excitant al centrului nervos respirator, provo p r in :
când o mărire a debitului respirator. — adsorbţie,
In general, omul supoită — fără inconveniente — până la o — condensare capilară,
concentraţie de 4% bioxid de carbon în aerul de respiraţie. — reacţii chimice.
La 4—5% bioxid de carbon se observă o accelerare a respi a ) A dsorbţia constă în atragerea şi aderarea moleculelor
raţiei. substanţelor toxice la suprafaţa porilor cărbunelui. Cu cât supra
La 8% bioxid de carbon se produc am eţeli şi d u re ri de cap. faţa p o rilo r este mai mare, cu atât capacitatea de adsorbţie a căr
La 9—10% survine pierderea cunoştinţei. bunelui a c tiv este mai mare.
Când bioxidul de carbon
« este în concentraţii
i m ai m a ri,/ survine b) Condensarea capilară constă în condensarea vaporilor in
moartea. p o rii fin i ai cărbunelui, prin formarea de picături lichide.
Reţinerea su b s ta n ţe lor t o x i c e speciale A tâ t adsorbţia, cât şi condensarea capilară sunt fenomene pur
î n a p a r a t e l e f i l t r a n t e . Substanţele se p o t găsi in fizice.
mediul înconjurător (în atmosferă) în două stări fizice : c) Reacţiile chimice înlesnite de cărbunele activ (care acţio
— sub formă de gaze propriu zise sau de vap o ri, de exemplu: nează ca un catalizator) fac ca substanţele toxice speciale să-şi
clor, fosgen, cloropicrină, iperită, etc.; schimbe structura chimică, trecând în alte corpuri, care nu mai
— sub formă de particule foarte fine: aerosoli (arsinele şi sunt toxice sau sunt reţinute de cărbunele activ.
Aceste reacţii se produc între substanţele toxice şi apa con
cloracetofenona).
densată in p o rii cărbunelui, sau au loc cu substanţele chimice cu
Filtrarea gazelor şi a erosolilor se face p rin f ilt r u l măştii.
care cărbunele a ctiv a fost impregnat in tim p u l a ctivă rii.
Filtrul măştii conţine anumite substanţe, dintre care unele au rolul Cărbunele în tre b u in ţa t în filtru l m ăştii contra gazelor trebue
de a reţine gazele şi vaporii, iar altele, de a reţine aerosolii. să îndeplinească următoarele condiţii:
92 93
fragmului, care astfel coboară, cuşca toracică îşi m ăreşte ce|e
trei diametre şi acrul din exterior pătrunde în p lă m â n i. In e x p ir a ţi
— care este de obicei un proces mai m u lt p asiv — , m u ş c h ii f ijn(j R eţinerea gazelor şi a va p o rilo r de substanţe toxice speciale
relaxaţi şi reveniţi în poziţia lo r in iţia lă , acru l este evacuat. şi a v a p o rilo r se realizează, p rin întrebuinţarea cărbunelui a ctiv,
cazul u tiliză rii aparatelor filtra n te , a ctu l e x p ira ţie i nu este corn. jn f i l t r u l m ă ş tii.
pleci pasiv, ci parţial activ, deoarece el trchue să în v in g ă rezistenţa C ărbunele a c tiv se fabrică din lemn sau din sâm buri de fru cte,
% supapei de expiraţie (fapt care atrage după sine un oarecare efort). in două faze:
In actul respiraţiei, omul introduce oxigen şi e lim in ă bioxid — obţin e re a u n u i cărbune cat m ai poros;
de carbon şi vapori de apă. — a ctiva re a acestui cărbune.
Pentru actul respiraţiei, co n ţin u tu l în oxigen al a e ru lu i are P rim a fază constă in distilarea uscată, la 500—600°, a m ateriei
o importanţă deosebită, el fiin d indispensabil în tr e ţin e r ii vieţii, p rim e care serveşte la fabricarea cărbunelui. In fe lu l acesta se
In anumite condiţii, omul poate tră i şi i n t r ’o atmosferă care o bţin e un cărbune poros.
conţine mai puţin oxigen decât in mod n o rm a l; astfel: A c tiv a re a că rb un e lu i o b ţin u t în p rim a fază se face p rin
— până la 18% oxigen, omul respiră n o rm a l; în lă tu ra re a su b sta n ţe lo r care s’au fo rm a t în tim p u l d is tilă rii uscate
— intre 18 şi 15% oxigen, la muncă mai intensă survin acei- a m a te rie i p rim e şi care închid p o rii cărbunelui. Aceste substanţe
dente de respiraţie; sunt: gud ro a n e , g ra fit şi d ife rite hid ro carbu ri grele.
— sub 15% oxigen nu se mai poate executa nicio munca- În d e p ă rta re a acestora se face caIcinând cărbunele, fie în pre
zenţa v a p o rilo r de apă, a oxigenului sau a aerului, fie în prezenţa
nu se mai poate purta un aparat filtra n t, ci se foloseşte aparatul
a n u m ito r substanţe chim ice (clorură de zinc, acid fosforic, etc.).
izolant;
In tim p u l o p e ra ţiilo r de preparare, cărbunele se transformă în
— Ja 8—9% oxigen, omul nu mai poate tra i decât culcat,
granule cu d ia m e tru l cuprins în tre 0,5 şi 3 m m .
evitând orice mişcare care ar provoca un consum mai mare de oxigen.
C ărbunele a ctiv are o mare putere de reţinere a gazelor şi a
Când lipsa de oxigen este mai mare, urmează paralizia mem
v a p o rilo r, deoarece are o suprafaţă foarte mare, un gram de căr
brelor, pierderea cunoştinţei şi, după un tim p m ai lung, survine bune a c tiv putând avea o suprafaţă cuprinsă între 600 şi 1 000 m 2.
moartea. Reţinerea gazelor şi a v a p o rilo r de către cărbunele a ctiv
Respiraţia nu este reglată însă de oxigen, ci de bio xid u l de se face p rin tre i fenomene care se produc în acelaş tim p, şi anume
carbon, care este un excitant al centrului nervos respirator, provo p r in :
când o mărire a debitului respirator. — adsorbţie,
In general, omul supoită — fără inconveniente — până la o — condensare capilară,
concentraţie de 4% bioxid de carbon în aerul de respiraţie. — reacţii chimice.
La 4—5% bioxid de carbon se observă o accelerare a respi a ) A dsorbţia constă în atragerea şi aderarea moleculelor
raţiei. substanţelor toxice la suprafaţa porilor cărbunelui. Cu cât supra
La 8% bioxid de carbon se produc am eţeli şi d u re ri de cap. faţa p o rilo r este mai mare, cu atât capacitatea de adsorbţie a căr
La 9—10% survine pierderea cunoştinţei. bunelui a c tiv este mai mare.
Când bioxidul de carbon
« este în concentraţii
i m ai m a ri,/ survine b) Condensarea capilară constă în condensarea vaporilor in
moartea. p o rii fin i ai cărbunelui, prin formarea de picături lichide.
Reţinerea su b s ta n ţe lor t o x i c e speciale A tâ t adsorbţia, cât şi condensarea capilară sunt fenomene pur
î n a p a r a t e l e f i l t r a n t e . Substanţele se p o t găsi in fizice.
mediul înconjurător (în atmosferă) în două stări fizice : c) Reacţiile chimice înlesnite de cărbunele activ (care acţio
— sub formă de gaze propriu zise sau de vap o ri, de exemplu: nează ca un catalizator) fac ca substanţele toxice speciale să-şi
clor, fosgen, cloropicrină, iperită, etc.; schimbe structura chimică, trecând în alte corpuri, care nu mai
— sub formă de particule foarte fine: aerosoli (arsinele şi sunt toxice sau sunt reţinute de cărbunele activ.
Aceste reacţii se produc între substanţele toxice şi apa con
cloracetofenona).
densată in p o rii cărbunelui, sau au loc cu substanţele chimice cu
Filtrarea gazelor şi a erosolilor se face p rin f ilt r u l măştii.
care cărbunele a ctiv a fost impregnat in tim p u l a ctivă rii.
Filtrul măştii conţine anumite substanţe, dintre care unele au rolul Cărbunele în tre b u in ţa t în filtru l m ăştii contra gazelor trebue
de a reţine gazele şi vaporii, iar altele, de a reţine aerosolii. să îndeplinească următoarele condiţii:
92 93
— apărătoarea supapei de e x p u a Y
7 sa a i^ a o reactivitate mare, adică să re a c ţio n e z e c a n t it a t iv — racordul file ta t in care se în ş u ru b e a z ă c a rtu ş C*j
cu su b sta n ţa to x ic a f ilt r a t ă , î n t r ’un t im p fo a rte s c u r t;
— să aibă o capacitate mare, adică pe u n ita te a de g re utate F a ţ a m ă ş t i i este c o n fe c ţio n a tă d in c a u c iu c , la c a ro s u n t
de cărbune cantitatea de to xic reţinută să fie cat m ai m a re ; montate, cu a ju to ru l u no r g a r n itu r i m e ta lic e , u r m ă to a r e le p ie s e
— să aibă o polivalenţă mare, adică să re ţin ă cât m ai m u lte componente:
gaze; — vizo rii,
— să aibă rezistenţă mecanică s u fic ie n tă , p e n tru a putea — un racord file ta t la care se în ş u ru b e a z ă c a r tu ş u l f i l t r a n t ,
suporta şocurile Ia care este supus p rin tra n s p o rt, m a n ip u la re ,
p u rta re ;
— să aibă o mare stabilitate chim ică faţă de a g e n ţii atm o
sferici. în special faţă de vaporii de apă.
Cărbunele a ctiv satisface, in general, aproape to a te condi-
tiile de mai sus.
Reţinerea aerosolilor. Deoarece aerosolii nu s u n t r e ţin u ţ i de
cărbunele activ, filtr u l m ăştilor contra gazelor tre b u e să conţină
şi un filt r u pentru aerosoli.
Aerosolii nu sunt re ţin u ţi de cărbune, deoarece g o lu rile dintre
granulele de cărbune sunt prea m ari, ia r m iş c ă rile aerosolilor
sunt prea încete şi particulele de aerosoli nu au tim p să ajunga
ia suprafaţa cărbunelui activ.
Pentru reţinerea aerosolilor s'au co n fe cţio n a t f ilt r e speciale
din celuloză sau fetru im pregnat cu negru de fu m , care au porii
foarte m ici şi prezintă în calea aerosolilor o serie de canale aşezate
in zig-zag. Aerosolii, intrând în canale, d a to rită p ie d ic ilo r create,
sunt re ţin u ţi pe aceşti pereţi.
Masca contra gazelor. Masca obişnuită c o n tra g aze lor (fig. 4)
este formată din trei părţi principale: F ig . 4. — Mască c o n tra g a z e lo r (m o d e l n r. 2)
— masca propriu zisă, 1. masca p ro p riu zisă 2. c a r tu ş u l f i l t r a n t 3. c u t ia p o r t- m a s c ă
— cartuşul filtrant,
— cutia în care se păstrează masca (cutia port-m ască).
Masca propriu zisă este confecţionată în tre i m ă rim i (talii) — o supapă de e x p ira ţie p ro te ja tă de o a p ă ră to a re m e ta lic ă ,
marcate pe partea stângă a feţei prin cifra I, I I sau I I I , corespund care o fereşte de lo v itu ri şi care asigură m e n ţin e re a fo r m e i.
zând la trei talii de măşti şi anume; Masca a j u t ă t o a r e . In in te r io r u l m ă ş tii se g ă se şte
I — talie mare; II — talie m ijlocie; I I I — ta lie mică. o piesă de pânză cauciucată de culoare n e a g ră , n u m it ă m a s c ă
Masca propriu zisă este formată, la rândul ei, d in următoarele ajutătoare, care serveşte Ia m icşorarea s p a ţiu lu i m o r t şi fe re ş te
părţi componente: vizorii de a fi a b u riţi de v a p o rii de apă c o n ţin u ţi in a e ru l e x p ir a t .
— faţa măştii, Prin spaţiul m o rt al m ă ş tii se în ţele g e s p a ţiu l c u p rin s in t r e
— masca ajutătoare, mască şi faţa o m u lu i, a tu n ci când masca este a p lic a tă pe f ig u r ă .
— supapa de inspiraţie, Marginea superioară a m ă ş tii este În g ro ş a tă cu u n b u r e te tie
— pipa de cauciuc, cauciuc, acoperit cu o flanelă. Masca a ju tă to a re este p rin s ă c u a j u
— vizorii, torul unei copci de gaica ce fixează p ip a .
— sistemul de fixare, S u p a p a d e i n s p i r a ţ i e . L o c a ş u l este f i x a t în m a s c a
— cordeaua de suspensie, ajutătoare şi este co n fe cţio n at d in m e ta l. F u n d u l lo c a ş u lu i e ste
— rama de etanşa re, găurit, iar la m ijlo c este p re v ă z u t cu un b u to n in ca re se p r in d e
— supapa de expiraţie, supapa de inspiraţie. S u p a p a este c o n fe c ţio n a tă d i n t r ’ o f o i ţ ă
94 95
i n l ^ Z i \ d V ° T ăJ r0 lU n d ă - ,n centru nr<' un o rific iu In care sc L a ca p ă tu l opus, supapa prezintă două deschideri laterale.
in tro d u c e b u to n u l dm m ijlo c u l locaşului supapei. . . A p ă r ă t o a r e a s u p a p e i d e e x p i r a ţ i e este confec
1 ip a de c a u c i u c este confecţionată d in ca u ciu c de ţio n a tă d in m etal. Are form a supapei şi se Înşurubează, cu a ju to ru l
cu lo are neagră. unei p iu liţe m obile, la partea file ta tă a racordului supapei.
L a este fix a tă la un capăt al locaşului de in sp ira ţie , ia r la ce lă R a c o r d u l f i l e t a t I a c a r e se î n ş u r u b e a z ă
la lt , de fa ţa in te rio a ră a m ăştii (între vizo ri şi a ju to ru l u n e i g a ic i). cartuşul f i l t r a n t este confecţionat din metal şi este fix a t
L a baza piesei se află o creastă care se s p rijin ă pe o r ific iu l in te deasupra ra c o rd u lu i supapei de expiraţie. Racordul este file ta t
r io r al ra co rd u lu i file ta t în care se înşurubează c a rtu ş u l f ilt r a n t . pe p a rte a in te rio a ră .
A ceastă creastă canalizează aerul sosit spre v iz o ri, de u n d e , p rin P e n tru a asigura etanşeitatea m ă ştii propriu zise, toate cusă
p ip ă şi supapa de inspiraţie, este condus către că ile re s p ira to rii. tu r ile fă cu te in fa ţa m ă ştii sunt acoperite cu un mastic de cauciuc.
V i z o r i i . Cei doi vizo ri sunt de form ă ro tu n d ă şi confec C a rtu şu l f ilt r a n t este fo rm a t d in :
ţio n a ţi d in sticlă . E i sunt fix a ţi la faţa m ă ş tii p rin d o u a rame — c a rtu şu l p ro p riu zis,
de m e tal şi sunt p re vă zu ţi cu câte o rondelă de c a u c iu c , p e n tru a — capacul dela g â tu l cartuşului,
se asigura etanşarea. — d o p u l de cauciuc din fu n d u l cartuşului.
Sistemul d e f i x a r e este fo rm a t d in : C a rtu şu l p ro p riu zis este de form ă tronconică, cu o nervură
— cordeaua m eridiană, c irc u la ră la m ijlo c , şi este de culoare roşie sau cachi. La fund are
— cordeaua fro n ta lă , un capac p re v ă z u t cu un o rific iu central, p rin care aerul pătrunde
— cordeaua parietală, în in te rio r.
— cordeaua occipitală, In in te rio r, ca rtu şu l filt r a n t are un s tra t de cărbune activ
— cordeaua ce far. care re ţin e gazele to xice în stare moleculară şi un f iltr u de celuloză
D intre aceste cordele, ultimele patru sunt p re vă zu te în inte p e n tru re ţin e re a aerosolilor.
rio r cu arcuri de sârmă de oţel, cu care se realizează elasticitatea C apacul, c o n fe c ţio n a t d in ta b la , este file ta t pe partea dinăuntru
sistemului de fixare. şi în fu n d are o ro n de lă de carton.
Sistemul de fixare este cusut direct la p a n g lic ile vulcanizate Capacul îm piedică pătrunderea umezelii şi a corpurilor străine
ale feţei m ăştii, cu excepţia cordelei o ccipitale, fix a tă la cele două în cartuş.
capete cu ajutorul a două catarame m etalice, care p e rm it ajustarea D o p u l de cauciuc are o formă rotundă şi serveşte la astuparea
ei. Căpătui cordelei cefar se term ină p r in t r ’ o v e rig ă , cu ajutorul o rific iu lu i din fu n d u l cartuşului, când acesta nu se întrebuinţează.
căreia cefarul se prinde de butonul cusut la p a rte a d re ap tă a feţei Când cartuşul n ’a fost încă folosit, orificiul dela fund este
m ăştii. închis cu o pânză cauciucată; aceasta se îndepărtează la prima în
C o r d e a u a d e s u s p e n s i e . I n sp a te le m ă ş tii se află trebuinţare.
cordeaua de suspensie, confecţionată d in p â n ză , s e rv in d la fixarea C utia m etalică este confecţionată din tablă, are formă cilin
m ăştii de gât. drică şi este vopsită in culoare cachi pe din afară, iar in interior
R a m a d e e t a n ş a r e . Pe m a rg in e a in te rio a ră şi de este lă c u ită . P en tru o m ai mare rezistenţă, corpul cutiei prezintă
ju r îm prejur masca este prevăzută cu o ra m ă de pânză cauciucată 10 n e rv u ri; capacul este fix a t la corpul cutiei p rin tr’o balama,
lată de 4 cm, num ită ramă de etanşare, care a ju tă la aplicarea iar închiderea se face cu a ju to ru l unui Închizător*
etanşă a m ăştii pe figură. C utia este p re văzu tă, la partea superioară, cu două urechi,
S u p a p a d e e x p i r a ţ i e este c o m p u s ă d in t r ’un racord p rin care tre c capetele cordelei portative a cutiei.
m etalic aşezat in exterior la partea in fe rio a ră a m ă ş tii. Răcorii Cordeaua are lă ţim e a «de 25 m m şi lungimea de circa 140 cm.
este file ta t şi se term ină p r in tr ’ un tu b m a i în g u s t n e file ta t, pe care Ea se poate lu n g i sau scurta.
Desihfectarea m ăştilor. P rin desinfectarea m ăştilor se înţelege
se fixează supapa de e xp ira ţie .
operaţ ia de d istru ge re a m ic ro b ilo r cu a ju to ru l substanţelor chimice.
Supapa este confecţionată d in d o u ă fo iţe e la s tic e de cauciu
O masca fo lo s ită a n te rio r de o altă persoană trtb u e desin-
In form ă de ju m ă ta te de flu tu re , şi este f ix a t ă la capătul tuk
fectată. D esinfectarea se referă la masca propriu zisă.
de expiraţie. Pentru ca supapa de e x p ir a ţie să fie ataşată la maso Masca p ro p riu z n ă se şterge şi se freacă pe dinăuntru cu o
este legată de su p o rtu l ei cu s fo a ră , p e s te ca re se găseşte ap soluţie de 2 % fo rm o l sau alcool, şi apoi se usucă.
un inel de cauciuc.
f i m ,
* Zâ In niciun caz masca nu se va usca după în tre b u in ţa re p r in în c ă l
zire la foc sau p rin orice a ltă sursă de că ld ură.
In h m acestor substanţe desintcctante, măştile d e ™ ,c‘U In cazul când cu tia port-m ască este um edă, se va usca, sco
se pot spala cn apă caldă şi săpun, şi apoi so „sucă. 5r ţând în prealabil masca din in te rio ru l ei.
In general, desmfectarea sc face in acelaş timp la un nun1” '
Pe tim p de iarnă, u m id ita te a a erului poate produce u n s tr a t
mai mare de măşti, în spaţii ermetic închise, cu volum precis cai
calat, unde p rin tru n procedeu termic se creează o concentrai- subţire de ghiaţă în in te rio ru l supapei de e x p ira ţie . In acest caz
determinată de vapori de formol. In acest scop se utilizează - L supapa se va c u ra ţi uşor cu mâna, suflându-se de câ te va o ri în
trioximetilen la 1 mc de aer, durata desinfectării fii,l( ‘ ' ca. G hiaţa se poate form a, deasemenea, în tu b u l de le g ă tu ră .
10 — 12 ore. Când masca nu este folosită, se desface tu b u l, d u p ă care se
Conservarea măştilor. Masca se poate păstra mult tim p m scutură.
bună stare de funcţionare, dacă este bine conservată. In mod norm al, masca nu va fi fo lo s ită dela o persoană la
Pentru aceasta, masca contra gazelor trebue fenta o. alta, pentru a se e vita transm iterea vre u n e i b o li.
— lovituri, izbituri puternice, care pot provoca deformarea Trebue m enţionat că to ate degradările produse m ă ş tilo r se
cutiei filtrante şi fărâmiţarea substanţelor adsorbante, datoresc neglijenţei la păstrare, deoarece o mască b in e p ă s tra tă
— variaţii prea mari de temperatură, care favonzeaza îm b ătrâ poate f i folosită după 15 ani dela fa b rica re .
nirea cauciucului: . y , P Protecţia contra o x id u lu i de carbon. Deoarece o x id u l de c a rb o n
— umezeală, care poate duce la alterarea părţ-lor confec- nu poate fi re ţin u t de filtre le obişnu ite ale m ă ş tilo r s’ a c ă u ta t să se
Donate din materiale textile. , v . , confecţioneze filtre speciale p e n tru re ţin e re a a cestui gaz. A p a r a
Este interzis cu desăvârşire să se introducă in sacul sau m tele izolante descrise m ai departe oferă o p ro te c ţie d e p lin ă c o n tra
cutia port-mască alte obiecte sau materiale decât părţile compo oxidului de c a rb o n ; ele fiin d însă m u lt m a i c o m p lic a te şi m a i grele
nente ale măştii. . . . , la p u rta t.
Masca se păstrează închisă în cutia ei, intr o camera uscata, P rin c ip iu l de co n stru cţie al acestor f ilt r e n u se m a i bazează
cu temperatura cât mai constantă. Aceasta poate v a ria intre pe reţinerea gazului ca atare, ci pe o xid area lu i spre a-1 tra n s fo rm a
-p o şi 20°. i * 4 . f , in bioxid de carbon.
Masca trebue ţinută pe cât posibil la întuneric, ferind-o mai Masca de p ro te c ţie c o n tra o x id u lu i de carb on se co m p u n e d in :
ale6 de lumina directă a soarelui, de locuri umede sau cu mucegai, i — masca p ro p riu zisă,
In niciun caz nu se ţine masca într’o cameră în care sunt — cutia* filtr a n tă , #
substanţe chimice. — tu b u l de le g ă tu ră ,
Filtrul măştii trebue să aibă in permanenţă capacul bine — d is p o z itiv u l de fix a re a c u tie i filtr a n te .
înşurubat şi oficiul dela fund astupat. Masca p ro p riu zisă este a s e m ă n ă to a re , cu m asca d e s c ris ă
Manipularea măştii, atât la punere, cât şi la scoaterea ei de mai sus.
pe figură, se va face cu atenţie, fără a îi izbită sau lo v ită . Cutia filtr a n tă se confe cţio ne a ză d in ta b lă şi are fo rm a c i l i n
Nu este permis a ne aşeza sau culca pe mască, p e n tru a nu drică. Ea este p re v ă z u tă cu n e r v u r i c irc u la re . L a p a rte a s u p e ri
o deforma. oară are un gât file ta t în e x te rio r la care se în ş u ru b e a z ă u n c a p a c
In cazul când vizorii sunt prăfuiţi, se vor şterge cu o cârpă al tubului de le g ă tu ră .
moale şi uscată. La fund are u n o r ific iu de in tra re a a e ru lu i in s p ir a t. A c e s t
Se vor feri supapele de respiraţie de murdărie, care dăunează orificiu se închide cu un dop m e ta lic , a tu n c i câ n d c u t ia n u se
etanşeităţii. In cazul când supapa de expiraţie s’ a lip it , se va întrebuinţează.
sufla cu putere de câteva ori prin ea, cu masca aplicată pe încărcătura in te rio a ră a f i l t r u l u i are d r e p t scop să r e ţ in ă
figură. oxidul de carbon, pe cale c h im ic ă : o x id u l de c a rb o n este
In cazul când se foloseşte masca la ger p u te rn ic, la intrarea transformat în b io x id de c a rb o n cu a ju t o r u l u n o r s u b s ta n ţe
Intr’o cameră caldă, masca se scoate de pe fig u ră şi se lasă să ia oxidante, apoi b io x id u l de c a rb o n este r e ţ in u t de ^ s t r a t u l u r
temperatura camerei. După aceea se vor şterge cu în g rijire atât mător.
interiorul măştii, cât şi părţile metalice. Pentru oxidarea o x id u lu i de c a rb o n se în tr e b u in ţe a z ă lio p c a -
Când Jnasca a îngheţat nu trebue îndoită, ci lă sa tă să se des* iita(amestec de o x iz i de m a n g a n , c u p ru , c o b a lt şi a r g in t ) , ia r p e n t r u
ghete treptat la temperatura camerei, după care v a l i uscată
98 99
in c m a b io x id u lu i do carbon, calcea sodaiă (amestec dc bid ro xid D intre aceste aparate se va descrie numai aparatul cu oxigenul
de c a lc iu şi do sodiu).
comprimat In butelii, fiind cel mai utilizat şi cel mai practic pentru
A m e s te c u l de o x iz i m e ta lic i acţionează m im a i in stare perfect protecţia contra substanţelor toxice speciale.
u s c a ta , deaceea ia baza c u tie i su n t s tra tu ri de c io r u r ă de calciu A p a ra tu l izolant cu
a n h id ră caro re ţin e v a p o rii de apă. Când v a p o rii n u m ai sunt r e ţi oxigen com prim at în
n u ţ i — c io ru ra de calciu epuizându-se — , s tra tu l de h o p ca lită , b u te lii la 150 de atmo
f iin d u m e d , nu m a i oxidează o x id u l de c a rb o n ; v a p o rii de apă, sfere este compus din
tre c â n d deasupra h o p c a lite i (în parte a superioară), întâlnesc un (fig- 5):
s tr a t de c u rb u ra de ca lciu (ca rb id ) cu care reacţionează, form ând — racordul do le
a c e tiie n â , care se recunoaşte după m iro su l său s p e c ific ; m irosul gătură cu masca;
de a c e tile n ă este o in d ic a ţie că f ilt r u l nu m a i este bun. — tu b u l de expi
T u b u l de le g ă tu ră este c o n fe c ţio n a t d in cauciuc. E l face legă ra ţie ;
tu r a d in tr e mască şi c u tia filtr a n tă . —- tu b u l do inspi
D is p o z itiv u l de fix a re a c u tie i filtr a n te este com pus d in t r ’o raţie ;
c e n tu ră de p ie le care fixe ază c u tia filtr a n tă de ta lia p u r tă to ru lu i. — supapa de expi
-A lte d ou ă cu re le de piele se tre c în ju r u l g â tu lu i, p e n tru a susţine raţie ;
şi m a i b in e c u tia f ilt r a n t ă . i — supapa de inspi
2. A p a ra te iz o la n te . P r in c ip iu l p ro te c ţie i iz o la n te constă înraţie ;
a a s ig u ra p u r tă t o r u lu i a p a ra tu lu i o re s p ira ţie n o rm a lă , indepen — cu tia p u rific a
d e n tă de m e d iu l în c o n ju ră to r. toare cu p o tasă caus
I n a n u m ite îm p re ju ră ri, când a p a ra te le filt r a n te n u p o t fi tică ( filtr u a lc a lin );
u t iliz a t e , fo lo sire a a p a ra te lo r iz o la n te devine o b lig a to rie . Aceste — sacul re sp ira tor
î m p r e ju r ă r i s u n t: (p u lm o a u to m a tu l);
— în a tm o s fe ra cu o c o n c e n tra ţie m are in s u b s ta n ţe toxice — b u te lia cu o x i
sp e cia le , câ n d m a te ria lu l f i lt r a n t , fie că se epuizează repede, fie gen;
că lasă la în c e p u t să tre a că aceste s u b s ta n ţe ; — co le cto ru l de sa
— în a tm o s fe ra în care c a n tita te a de o xig e n scade sub 16% livă ;
(in v o lu m e ), ceeace se p o a te c o n s ta ta uşor cu a ju to ru l unei flăcări; — d is p o z itiv u l de
dacă fla c ă ra se s tin g e , înseam nă că a tm o s fe ra respectivă este dozare automată a o x i
lip s it ă de o x ig e n . Această e v e n tu a lita te există n u m ai când în atmo genului ;
sferă se a flă o p re a m a re c o n c e n tra ţie de to x ic e , dar ch ia r atunci — re d u c to ru l de
când c o m p u s u l s tră in de c o m p o z iţi a ae rulu i este un gaz presiune şi dozare con
in e r t; stantă a oxigenului;
— in a tm o s fe ra care c o n ţin e oxid de carbon, gaz care nu este — supapa de mare Fig. 5. Aparatul izolant cu oxigen
comprimat
r e ţ in u t de m asca o b iş n u ită c o n tra g a z e lo r; presiune în sacul respi
1. Racordul de legătură zisă masca. 2. tubul de ex
— la a lt it u d in i sau la a d â n c im i , deci când presiunea atmo rator ; p ira ţie . 3. tubul de inspiraţie. 4. supapa de expiraţie;
— supapa de ad m i- tasă 5. supapa de inspiraţie. 6. cutia purificatoare cu po-
sfe rică este p re a m ic ă sau p re a m a re . caustică. 7. sacul respirator. 5. butelia cu oxi
Se cu n o s c m a i m u lte t ip u r i de a p a ra te iz o la n te : sie a oxigenului în sac ; gen. 9 colectorul dc salivă. 10. dispozitivul d.1 dozare
automată a oxigenului. 11. reducătorul de presiune .şi
— a p a ra te care folosesc a e ru l in s p ir a t dela d is ta n ţă (aparate I — manometru! ; dozare constantă a oxigenului. 12. supapa de mare
c u t u b lu n g ) ; — ro.b in e tu l de in - oxigenuluiininsacul
presiune respirator. 13. supapa de admisie a
sac. 1'*. manometrul. 15. robinetul de În
— a p a ra te iz o la n te în care o xig e n u l necesar re s p ira ţie i este | chidere Şl deschidere a c&idere Şi deschidere a buteliei cu oxigen.
p ro d u s p e cale c h im ic ă , a d ic ă cu g e n e ra to r c h im ic de oxi buteliei cu oxigen.

gen ; I A p a ra tu l iz o la n t este un aparat cu regenerare, in care aparatul
— a p a ra te iz o la n te în care o x ig e n u l se găseşte comprimat respirator şi aparatul izo la n t formează un circuit închis însă cu
i n b u t e lii de o te l. funcţii opuse. In plăm âni oxigenul este reţinut şi bioxidul de carbon
101
100
şi v a p o rii de apă sunt e lim in a ţi. ] n ap arat b i0x id u l de ca rb o n
şi v a p o r ii de apă sunt re ţin u ţi şi o x ig e n u l este degajat.
M â n u ire . Se pune a p a ra tu l în fu n c ţiu n e , deschizând r o b in e tu l
dela b u te lia de oxigen (15);
— se aşează masca 1 pe faţă şi Se apasă pe supapa de admisie
a oxigenului în sac (13);
— se citeşte presiunea indicată de m an om e tru (14); când
butelia 8 este încărcată la lim ita cu oxigen, m a n o m e tru l indică
150 de atmosfere.
Funcţionare. Când se deschide robinetul (15) dela butelia de
oxigen (8), acesta pătrunde în tr’o conductă metalică, şi de aici
intră în sacul respirator (7) prin dispozitivul de dozare constantă.
Acest dispozitiv face ca oxigenul (la 3 atmosfere) să intre în sacul
respirator cu o viteză constantă de aproximativ 1,5 l it r i pe
m inut.
Când se apasă supapa de admisie a oxigenului in sac (13)
se obţine dela început o încărcătură convenabilă a sacului respi
ra to r; de aici înainte reductorul de dozare constantă îl va alimenta
continuu sacul cu oxigen. Oxigenul din sac trece prin supapa de
inspiraţie (5) şi prin tubul de inspiraţie (3) în mască.
Gazele expirate, formate din bioxid de carbon, vapori de apă,
azot şi oxigenul consumat de plămâni, trec prin tu b u l de expiraţie
şi prin supapa de expiraţie (4) (cea de inspiraţie se închide) în
cutia cu potasă caustică (6), unde sunt reţinuţi b io xid u l de carbon
şi vaporii de apă.
Amestecul de oxigen şi azot trece mai departe înapoi în sac,
unde se amestecă cu oxigenul furnizat de butelie. In felul acesta,
oxigenul neconsumat de plămâni nu este pierdut, ci este readus în
sac după ce a fost purificat.
Când p u rtă to ru l aparatului face eforturi fizice m a ri, el va
consuma mai m u lt oxigen decât furnizează reductorul de dozare
constantă. In acest fel ar însemna ca sacul respirator să se golească
în tr’o măsură oarecare.
Or, în momentul când sacul se goleşte câte p u ţin la fiecare
inspiraţie, pereţii sacului vor apăsa pe pârghia d is p o z itiv u lu i de
dozare automată a oxigenului (10). La fiecare apăsare a pârghiei va
pătrunde în sac o cantitate de oxigen suplimentar, care va com
pensa oxigenul consumat de plămâni, şi astfel sacul respirator
îşi va menţine constant cantitatea de oxigen.
Dacă se întâm plă ca sacul respirator să se încarce cu prea mult
oxigen, ceeace îm piedică respiraţia (din cauza suprapresiunii ante
rioare), sacul va apăsa dela sine, p rin supapa de mare presiune
(12), pe o placă tare, care se găseşte deasupra supapei. Supapa se
102
va deschide şi va lâsa sâ iasă. din, sac excesul de oxigen, pânâ când
se restabileşte o presiune convenabila.
M anom etrul (14) indica în orice mom ent presiunea in c ilin d ru l
de oxigen.
Saliva prelinsa d in gura se scurge în piesa m etalica de le g ă
tură din tre masca şi tu b u rile de respiraţie (colector de saliva).
Cutia do potasa se poate folosi 1—2 ore, dupâ m ârim ea ei.
întreţinere şi păstrare. Dupâ în tre b u in ţa re se trece la folosirea
aparatului iz o la n t: se închide ro b in e tu l dela b u te lie , apoi se desfac
tuburile de in s p ira ţie şi e x p ira ţie ale a p a ra tu lu i. I n fe lu l acesta,^
în to t tim p u l cât a p a ra tu l nu este fo lo sit, aerul nu poate in tra "
înăuntru.
Aerul conţine b io x id de carbon şi va p o ri de apa, care, p â tru n -
zând in c u tia cu potasa, ar consuma-o cu tim p u l, îâ râ ca a p a ra tu l
sâ fie u tiliz a t.
A p a ra tu l iz o la n t se v a pâstra î n tr ’ o cu tie -va lizâ de le m n , la IuIul
o tem peratura p o tr iv ita şi lip s ita de ûm iditate.
\\ \ \
C utiile p u rific a to a re tre b u e fe rite de u m id ita te , deoarecâ vvUîl
conţinutul se altereazâ şi ta b la d in care sunt confecţionate poate
rugini. N u se rupe s ig iliu l decât a tu n c i când c u tia se m ontează H
la aparat. Daca granulele de potasa nu m a i suna când se scu tu ra \\\ SL
cutia, înseamnă câ aceasta este b lo c a ta ; deasemenea, daca n u se iţu jf
încălzeşte c u tia a tu n c i când se pune a p a ra tu l în fu n c ţiu n e , ea n u M II
I pitiii
mai poate î i u tiliz a ta .
In valiza se v o r gâsi to td e a u n a o b u te lie de oxigen de rezervâ
şi o cutie p u rific a to a re . B u te liile se v o r încârca n um ai cu oxigen
H
1
curat; în n ic iu n caz n u se v o r în cârca cu oxigen care conţine m a i
mult azot decât p ro p o rţia adm isa (m a x im u m 3 % V
Deasemenea, n u se v o r în câ rca in n ic iu n caz cu aer, în lo c m
de oxigen, deoarece p u r tă to r u l a p a ra tu lu i s’ ar a s fix ia dupâ
câteva m inute, d in cauza a z o tu lu i care n u este re ţin u t de f i l t r u l
alcalin.
Dacâ, te o re tic , p r in c ip iu l iz o la n t re p re z in tă s o lu ţia id e a la
a protecţiei, în p ra c tic a in s a , s itu a ţia este cu t o t u l a lta . A p a ra te le
izolante, afarâ de cele cu tu b lu n g , au o d u ra ta lim it a t a , 1—2 ore,
ea depinzând de re z e rv a de o xig e n d in b u te lie .
Afara de d u ra ta lim it a t a a fu n c ţio n a r ii lo r, aparatele izo-
\ante mai p re z in tă şi a lte d e s a v a n ta je : au u n v o lu m m are, s u n t
greu de p u rta t şi cer p u r t ă t o r u lu i sâ cunoască b in e m a n ip u la re a
lor.
Pentru rem e d ie re a d e fic ie n ţe i (de d u ra tâ ), p e n tru fiecare
aparat se prevăd c u t ii p u r ific a to a re ( f ilt r e a lca lin e ) şi b u t e lii cu
oxigen co m p rim a t, ca re z e rv â .
Cu toate d e s a v a n ta je le a râ ta te , fo lo s ire a lo r d evin e o b lig a
torie in anum ite î m p r e ju r â r i.
m
P rotecţia suprafeţei corpului (a pielei)
P e n tru apărarea contra substanţelor, toxice vezicantc care
ataca s u p ra fa ţa co rp u lu i se în trt buinţează costume speciale de
p ro te c ţie , care nu p e rm it pătrunderea vezicantelor (sunt im p e r
m e a bile ).
Ţ in â n d seamă de m aterialul din care sunt confecţionate, costu
m ele de p ro te c ţie sunt de două fe lu ri:
Fig. 6. — Costume gA le de protecţie
— costume grele de protecţie, care apără com plect tim p înde

lungat. izolând omul de mediul infectat cu substanţe to x ic e spe
ciale vezicante;
— costume uşoare de protecţie, care asigură o p ro te c ţie pentru
un tim p mai lim ita t.
Costum# grele de protecţie. Aceste costume izolează complect
suprafaţa pielei de aerul exterior, însă sunt grele la p u r ta t.
Costumele grele se întrebuinţează de către echipele speciale,
care lucrează în tr ’o concentraţie mare de to x ic e ve zica n te (la
degazarea terenurilor, etc.).
Costumele sunt confecţionate din cauciuc, pânză cauciucată,
saci de pânză uleiată.
104
Cele m a i în tre b u in ţa te s u n t costum ele c o n fe c ţio n a te d in
cauciuc sau pânză, c a u c iu c a tâ , im b ib a te cu o c o m p o z iţie s p e c ia la
im p e rm e a b ilă fa ţă de aer şi fa ţă de su b sta n ţe le to x ic e s p e cia le
ve zica nte .
1. C is t rn ^ Ie carele <le nrot.ocţle p o t fi de două t i p u r i : t ip u l I ,
d in t r ’o sin g u ră b u c a tă (c o m b in e z o n cu cizm e şi m â n u şi a ta ş a te ) ;
t ip u l I I , d in e le m e n te c o m p o n e n te : c o m b in e zo n cu c iz m e şi
m ânuşi separate, sau b lu z ă , p a n ta lo n i, cizm e şi m â n u ş i.
C ostum ele grele re z is tă la a c ţiu n e a ip e rite i c irc a 6 — 8 o re .
C ostum ele uşoare de p ro te c ţie s u n t d e s tin a te p e rs o n a lu lu i d in
echipele care a c tiv e a z ă p u ţ in tim p în zona in fe c ta tă (de e x e m p lu ,
personalul d in e c h ip e le de d e te c ţie ), p e rso n a l ca re , a v â n d u n
costum g re u, a r f i îm p ie d ic a t să-şi e xecu te m is iu n e a în b u n e
c o n d iţii.
2. C o s tu m u l u şo r de p ro te c ţie c o n tra s u b s ta n ţe lo r to x ic e v e z i
cante este c o n fe c ţio n a t d in p â n ză s u b ţire , fo a rte deasă, cu u n s t r a t
de opanol (o s u b s ta n ţă o rg a n ic ă s in te tic ă , e la s tic ă şi im p e rm e a b ilă
la ip e rită ).
R e z is te n ţa a c e s tu i c o s tu m la a c ţiu n e a d ire c tă a ip e r it e i este
de circa d o u ă ore.
2. P R O T E C Ţ IA C O LE C TIV Ă A N T IC H IM IC Ă
V
•
P ro te c ţia c o le c tiv ă c o n tr a s u b s ta n ţe lo r to x ic e sp e cia le
cuprinde t o t a lit a t e a m ă s u r ilo r ce se ia u în v e d e re a p r o t e jă r ii
in massă a o a m e n ilo r, a a n im a le lo r , c u m şi p e n tr u a fe r i a p a ,
alimentele şi u n e le o b ie c te şi u t ila je de e fe c tu l s u b s ta n ţe lo r
toxice speciale.
D in d e f in iţ ia de m a i sus reiese că p r o te c ţia c o le c tiv ă a n ti-
chimică se p o a te î m p ă r ţ i în :
p ro te c ţia p r in a d ă p o s tu r i,
p ro te c ţia a n t ic h im ic ă a a p e i,
p ro te c ţia a n t ic h im ic ă a a lim e n te lo r ,
p ro te c ţia a n t ic h im ic ă a o b ie c te lo r şi u t ila je lo r .
P ro te c ţia c o le c tiv ă c o n t r a s u b s ta n ţe lo r to x ic e s p e c ia le este
necesară p e n tru a c o m p le c ta m ă s u r ile şi m ijlo a c e le de p r o te c ţ ie
individuală a n t ic h im ic ă .
Protecţia prin adăpostul i

Protecţia c o le c tiv ă a n tic h im ic ă a o a m e n ilo r se re a liz e a z ă c u
ajutorul a d ă p o s tu rilo r a n tic h im ic e (a d ă p o s tu ri A . C .).
Adăposturile a n tic h im ic e s u n t cele fo lo s ite îm p o tr iv a b o m
belor aruncate d in a v io n , d a r care ş u n ţ a m e n a ja te s p e c ia l îm p o
triva substanţelor to x ic e s p e c ia le .
105
-o r şi a n \v n ^ e ; ° r a d Ă p 0 8 l u r i 9C ta c e d u p ă u * i u ^
bt »
a«ii n o .. sim ple, din care tac pavle tranşeele acoperu
* ; J n ",^co P ^ l' f Ş1’ ‘m general, toate ad&posturilc de construim
‘ \m p ia ş i Vâra sistem de reîmprospătare a acrului. "
T ra n ş e e le rit, precum şi cele , sunt fo lo ^ .
e
p
co
a
T a van u l ai n V i bl l &
n u m a i c â n d cei a d ă p o stiţi au asupra lor mijloace de protecţ^
in d iv id u a lă , sau în cazuri cu to tu l speciale când lipsesc cu rat t « M as 5
‘'■"ârşire a lte m ijlo a c e de protecţie colectivă.
chimic este w jj,™ de hat! ®‘ « S ft W p & 'i*'*1''
2. A d ă p o s tu rile amenajate sunt cele care provin din art^ trebue să fie ferit da ^ ^
n a ja r e a s u b s o lu rilo r, cărora li se instalează sistemele dc re^ prin orice fel de d(,s f ‘l run<W ? ? 5W a4W
p ro s p â t are a a e ru lu i în tim p u l folosirii substanţelor toxice special etanşeităţii este o p r o f e r
s is te m e care s u n t de d ife rite tip u ri, aşa cum se va vedea în colţi dispoziţie sunt foarte 8aa C > 4
ce u rm e a z ă . Crăpăturile şi fi8u^ ?1" ^ * < 5
3. A d ă p o s tu rile speciale sau independente sunt cele de bet0tl sau cu substanţe neutralizămlan^ ă cu ' stau U
s a u de b e to n a rm a t. • ;. după care se lăcuesc. te’ 8au sec h iti lml)H cuv,
A d ă p o s tu rile sim ple nu sunt prea m ult folosite, în mod normal 0 mare atenţie ,e dă închiderii ua-i
în a p ă ra re a c o le c tiv ă antichim ică; ele reprezintă totuşi un mijloc n acest scop se fac ferestre sa»3 ®* V * ’
im p r o v iz a t de p ro te c ţie colectivă antichimică, strict necesar dubluri de uşa sau fereastră se fer ble’ larPemaJ! p?stulll>-
c a z u r i e x tre m e , când lipsesc adăposturi amenajate sau spe. banda de cancinc poros, sa„ e
c ia le . nentralizante sau căiţi. ptn «** irtfci, •
A d ă p o s tu rile am enajate şi cele speciale sunt adăposturile Tot deasupra ferestrelor şi , * ’
numitele «perdele- anti-gaz», wre
care suntnârmoo ^ aaşa
tt A I a yr rt a m W a I a n ! _
___
_
c a re re p re z in tă un m ijlo c eficace în apărarea contra’substanţelor .... i ----------- sa

to x ic e sp ecia le . bate cu substanţe neutralizante sau stropite cu g\ COVoare nbi-
apa.
P e n tru ca un adăpost să îndeplinească funcţia de protecţie Cel mai bun mijloc de etanşare este realizarea unei
presiuni in adăpost (circa 10 mm col. apă), care face c a T u lS)ra-
c o n tr a s u b s ta n ţe lo r toxice speciale, deci de a fi adăpost anti-
c h im ic ( A . C ) , treb ue să îndeplinească următoarele condiţii: cu substanţe toxice speciale, ce ar căuta să pătrundă în adăpost*
a . să a ib ă cel p u ţin două in tră ri (ieşiri) rezistente şi ermetice; să fie oprit.
b. sa în d e p lin e a s c ă co n d iţiile de rezistenţă optimă; d. O condiţie esenţială pentru realizarea unui adăpost anti
chimic, condiţie care însoţeşte etanşeitatea, este asigurarea unui
c. să fie c â t m a i etanşe;
sistem de regenerare (reîmprospătare) a aerului din adăpost,
d . să fie a s ig u ra tă regenerarea aerului în interiorul adă
pentru ca ocupanţii să aibă continuu condiţii normale de
p o s t u lu i; respiraţie. ■
e. să a ib ă a m e n a jă ri speciale pentru buna sa funcţionare. Prin procesul de reîmprospătare a aerului se realizează
Să e x a m in ă m pe râ n d fiecare dintre condiţiile de mai sus: I dintrodată două operaţii:
a . O r ic e a d ă p o s t a n tic h im ic trebue să aibă cel puţin două reţinerea bioxidului de carbon şi a surplusului de vapori de
i n t r ă r i ( ie ş ir i) e rm e tic e (una fiin d intrare-ieşire de siguranţă in apă provenit din respiraţia ocupanţilor;
c a z u l b l o c ă r i i c e le ila lte ). f readucerea in adăpost a unei cantităţi de oxigen egali cu cea
A u m ă r u l i n t r ă r il o r (ie ş irilo r) depinde de capacitateaconsumatăadă în respiraţie.
p o s t u l u i , d e fo r m a ş i de a m p la sa m e n tu l său. Omul in repaus consumă puţin oxigen şi elimină deci puţin
U ş ile i n t r ă r i l o r (ie ş irilo r) su n t fie m etalice, fie din lemn de bioxid de carbon; dacă este agitat consumă decirca trei ori mai mult
e s e n ţ ă t a r e , p r e v ă z u te cu o c h iu ri de c o n tro l şi vopsite cu ulei, oxigen şi produce deci şi mai mult bioxid de carbon; de aici rezultă
p e n t r u a se Îm p ie d ic a p ă tru n d e re a su b sta n ţe lo r toxice necesitatea ca în timpul atacului in momentul când
Aceleaşi c o n d iţ ii s u n t v a la b ile şi p e n tru ferestrele blindate ale sistemul de regenerare funcţionează, ocupanţii să stea liniştiţi
adăposturilor antichirnice. I in repaus..
107
§
IIIJI
1 0 6 ,.
se J S S S T .b i0u i?U,ui de. ^ b o n ?* " surplusului de u m iditate
.j . a.p'Vî*jkBtanţo chimice speciale (higroscopice), cum sunt:
Boda caustica, hidroxidul de potasiu sau o filite le .
Aducerea în adăpost, a unei ca ntită ţi de o x ig e n , pentru ca
a°ru l să conţină proporţia sa normală, se face cu a ju to ru l aerului
comprimat în cilind ri, cu oxigenul d in b u te lii, din substanţe
speciale sau din aerul exterior viciat,, trecut prin filtre .
e. Pentru buna funcţionare a adăposturilor trebue să se ia
următoarele măsuri:
— Ilu m in a tu l adăposturilor antichim ic trebue sa se facă
pe cât posibil electric.
— încălzirea acestor adăposturi trebue făcută în aşa fel, încât
arderea combustibilului necesar încălzirii să nu consume oxigenul
din adăpost. Cele mai bune sisteme de încălzire sunt cele cu cen
trale sau prin radiatoare electrice.
— Instalaţiile de alarmare şi comunicare ale adăposturilor
antichimice au rolul de a anunţa prin semnale lum inoase şi sonore
venirea unor întârziaţi în tim p u l atacului chim ic, precum şi de
a comunica cu exteriorul in tim pul folosirii a dăpostului.
Alarmarea se poate face p rin :
— Puncte luminoase de alarmare (care sunt b e cu ri de neon
sau puncte cu lumină fosforescentă sau albă, in tro d u se în abaju
ru ri conice sau prismatice vopsite în negru sau în a lb a s tru ), dis
puse astfel pentru a fi uşor văzute de ocupanţi.
— Puncte sonore de alarmare (care sunt so ne rii instalate
în câteva puncte din adăpost.
Măsurile sanitare în aceste adăposturi su n t de m are impor
tanţă pentru a se putea da p rim u l a ju to r; de aceea, se instalează
pe pereţi, la locuri accesibile, un dulăp io r având o serie de mate
riale sanitare de prim ă urgenţă, cum şi truse de a ju to r-g a za ţi.
Adăposturile sunt prevăzute cu closete, care tre bu e să fie
izolate de restul adăpostului.
Măsuri de stingere a incendiilor se ia u p e n tru a preîntâm
pina eventualitatea izbucnirii unui în cep u t de in c e n d iu d in diferite
cauze (scurt circuit, aprinderea m o b ilie ru lu i, e tc .), p e n tru care se
montează în adăpost extinctoare cu sp um ă, lă z i de nisip şi
butoaie de apă precum şi alte m ateriale de s tin g e re .
— Măsuri de înlăturarea b lo c ă rilo r şi a m ic ilo r dărâmă
tu ri se iau pentru a preîntâm pina e v e n tu a lita te a b lo că rii unei
ieşiri sau a dărâm ării unei p ă rţi din adă p o st, p e n tr u care in dotarea
adăpostului se mai a flă : târnăcoape, lo p e ţi, ră n g i, casmale, feres-
trău, daltă şi materiale de astupat (c a lţi, p â n z ă , c le i, chit, etc.).
— Măsuri de mobilare a a d ă p o s tu lu i a jit ic h im ic se iau pentru
a se asigura odihna ocupanţilor, p re c u m şi a d ife r ite lo r echipe-
Mobilarea este în funcţie de o cu p a n ţi (b o ln a v i, c o p ii, bătrâni, etc.)-
108
O atenţie deosebita în amenajarea adăposturilor constă in
a se crea o cât m ai perfectă ermetizare pentru ca adăposturile
să poată fi cât mai etanşe; deasemenea, este necesar să se creeze
un bun sistem de reîm prospătare a aerului din adăpost.
Protecţia antichimică a apei

Infectarea apelor de b ă u t (potabile) le face, de cele m ai m u lte
ori, nepotabile, fie că aceste ape sunt curgătoare (m ai ra r), fie că
sunt stătătoare (m u lt m ai des).
In general, substanţele to xice speciale trecătoare produc
in fecţii uşoare ale apei. I n m a jo rita te a cazurilor, ele se descompun
şi deci îşi p ie rd p ro p rie tă ţile toxice.
Substanţele to x ic e persistente lich id e sunt cele m ai pericu
loase şi otrăvesc apele.
R â u rile care curg repede se cu ră ţă uşor de substanţele to xice
speciale, pe cale n a tu ra lă .
A pa p o ta b ilă d in apele curgătoare nu se scoate chiar dela
mal, ci dinspre m ijlo c u l apei, unde curentul este m ai p u te rn ic.
Apele care su n t in fe c ta te cu substanţe toxice trecătoare se
lasă să se aerisească până la pierderea m iro su lu i sau se fie rb şi se
dau în consum aţie n u m a i după ce analiza chim ică de la b o ra to r
indică lip sa co m p u şilo r to x ic i.
Apele in fe c ta te cu vezicante nu se întrebuinţează sub n ic iu n
m otiv, deoarece p ro d u c in to x ic a ţii grave.
Mas i r i generale de p ro te cţie a apei: P u ţu rile se protejează
contra to x ic e lo r p rin acoperirea lo r cu capace, ia r în ju ru l lo r
se face un in e l de lu t , de 1-1,5 m , p e n tru a împiedeca pătrunderea
toxicelor p e rsiste n te , p rin sol.
A pa potabilă se păstrează în rezervoare m a ri (cisterne,butoaie
de fier, bine etanşate, şi c h ia r în butoaie de lem n, bine încheiate)
şi în vase m ic i p e n tru n e v o i im e d ia te (canistre, bidoane, sticle cu
g arnituri speciale).
A pa in d u s tria lă se păstrează, deasemenea, în rezervoare m a ri,
etanşe.
Apele de irig a ţie atacate de substanţe to xice speciale p o t
infecta re c o lte le , care n ’ ar m a i p u te a î i folosite. Deaceea, apele
strânse în b azine sau cu s tă v ila re , în a in te de folosire, sunt tre cu te
p rin tr’ un b a z in care c o n ţin e substanţe n e u tra liza n te .
Deasemenea, p e n tru ir ig a ţ ii se p o t co n stru i bazine m a ri,
bine etanşate.*
T ra n s p o rtu l apei se face cu autocisterne sau cu cisterne
trase de ca i, p e rfe c t etanşate.
Este deci necesar să e xiste d in tim p p o s ib ilită ţi de a face
rezerve de apă, cu o etanşare b u n ă a rezervoarelor.
\
109
f to toc ţin auiichitnieii n alim entelor
Sub acţiunea substanţelor toxice speciale plantele se ofilesc

şi se usucă.
A lim e n te le , in a căror compoziţie intră grăsim i (uleiul, untul,
la p te le , brânzei urile, slănina, mezelurile, etc.), precum .şi b ă u tu rile
alcoolice, au o mare capacitate de a absorbi substanţele toxice
speciale, dacă nu sunt protejate p rin tr’un am balaj special.
In alim entele făinoase, pătrunderea to xicu lu i este cond iţio n a tă
de n a tu ra am balajului.
Toxicele cele mai periculoase pentru infectarea a lim e n telor
s u n t vezi cant ele.
A lim e n te le neprotejate, infectate cu substanţe to xice trecă
toare, se aerisesc, se fierb, şi num ai după analiza de la b o ra to r se
p o t da îu consum. §1 B j H ■ H j
Infectarea alim entelor cu substanţe toxice speciale lichide
este foarte puternică şi aceste alimente nu se p o t da în con- /
sum . ' II I
Infectarea superficială cu substanţe toxice persistente per
m ite folosirea alim entelor respective după înde p ărta re a s tra tu lu i
s u p e rfic ia l infectat.
F a bricile din industria alim entară se etanşează p e rfe c t, ten-
cuindu-se p e re ţii in te rio ri; este preferabil ca p e re ţii să fio lă c u iţi
şi să se instaleze o staţie de regenerare a a c ru lu i. ’
Carnea se păstrează cei m ai bine sub form ă de conserve, iar
la locurile de depozitare se acoperă cu m ateriale îm b ib a te cu sub-
stanţa neutralizante.
A lim entele afumate sau sărate se ambalează în b u to a ie bine
încheiate şi gudronate la exterior, sau în lă z i c e rn ite , b in e închise,
după ce, în prealabil, au fost ele însele a m b a la te în h â rtie cu j
porozita te mică (hârtie de pergament sau ce lo fa n ). j
F ăina, cerealele sau alte alim ente sub fo rm ă de boabe, zar- I
za vatu rile proaspete sau uscate, se păstrează în a d ă p o s tu ri sub-
terane bine etanşate, sau în lă z i, ca şi p re p a ra te le de carne.
A lim entele lichide (uleiurile, substanţele a lc o o lic e , etc.) sc
protejează ca şi apa potabilă.
Protecţia an tic h i m ică a u n o r obiecte şi u tila je
A fa ra de apă şi de a lim e n te , o serie de o b ie c te şi de utilaje

p o t f i in fe cta te cu substanţe toxice speciale.
P entru a pro te ja obiectele şi u tila je le m e ta lic e unse do obicei
cu u le iu ri sau cu unsori m inerale (n e u tre ), d u p ă in fe c ta re acestea
se şterg şi se ung din nou.
r O biectele şi u tila je le de sticlă şi de p ia tră nu su n t atacate de
substanţele to x ic e speciale; to tu ş i, ele trebue spălate şi şterse după
ce au fo st in fe c ta te .
O biectele şi u tila je le do e b o n it şi de cauciuc se ung cu vaselină,
re sp ectiv cu ta lc , şi se am balează in lă zi bine Închise, ca si u tila
jele de pânză şi de h â rtie .
M a te ria le le sa n ita re şi in s tru m e n ta ru l m edical se păstrează
In lă zi g u d ro n a te şi c e rn ite , am balându-le în p re a la b il In h â rtie
de p e rg a m e n t sau in celofan, ia r în tim p u l tra n s p o rtu lu i, lă z ile
se p u n în p a ie .
M ed ica m e nte le se am balează în sticle cu dop ş le fu it sau cu
dop de ca uciuc, în v c lin d u -le apoi în h â rtie p a ra fin a tă ; m edicam en
tele în p a s tile sau în p u lb e re se ambalează în c u tii de ca rto n ,
în velite în ce lo fa n sau în h â rtie de pergam ent.
B) P R O T E C Ţ IA A N IM A L E L O R
P e ric o lu l in t o x ic a ţ ie i a n im a le lo r p rin aceste substanţe nece

sită m ă su ri care să p re v in ă a c ţiu n e a to x ic e lo r, m a i ales la anim alele
indispensabile, c u m s u n t cele dela s e rv ic iile de salvare, de a p ro
vizionare, de s a lu b r ita te , p re c u m şi la anim alele de va lo are dela
crescătorii, fe rm e , in s t it u t e p e n tru p re pa ra re a s e ru rilo r, e tc.
Aceste m ă s u ri de p ro te c ţie v o r f i a p lic a te in special a n im a le lo r
mai sensibile, c a i, v a c i de la p te şi c â in i.
P e n tru c e le la lte a n im a le se p o t lu a m ă su ri m a i sim ple.
M ă s u rile de p r o te c ţie se îm p a r t în două g ru p e :
A . P ro te c ţia in d iv id u a lă ;
B. P ro te c ţia c o le c tiv ă .
J. P R O T E C Ţ IA IN D IV ID U A L Ă
M ijlo a c e le şi m ă s u rile de p ro te c ţie in d iv id u a lă , la a n im a le ,

cuprind :
Pentru p ro te c ţia a p a ra tu lu i re s p ira to r:
— masca f ilt r a n t ă ;
— masca n e u tra liz a n tă sau im p ro v iz a tă .
Pentru p ro te c ţia p ie le i:
— cio ra p ii şi p e le rin a de p ro te c ţie .
Pentru p ro te c ţia o c h ilo r:
— ochelarii de p ro te c ţie .
Protecţia aparatului respirator

1. Masca f ilt r a n t ă (u s c a tă ). P e n tru cal au fost re a liza te m ă ş ti
filtrante. Ele p o t a c o p e ri n u m a i fa lc a de sus, deoarece ca lu l res-
p irâ pe nas (fig . / şi 8). La alte modele de măşti, botul este acoperit ciule (urotropinu pentru fosgen, carbonat de sodiu pentru iperită,
in Întregim e. Aceste măşti se pot folosi şi Ia protecţia boului. etc.). Protecţia oferită de măştile urnede este mult mai slabă
2. Masca neufaaiiaaiifă (umedă) are de obicei form a unui şi do durata mai scurta decât a măştilor prevăzute cu filtru cu
cărbune a c tiv (m ăşti uscate).
Tot un fel de mască umedă este şi masca improvizată.
Aceasta so face umplând o traistă, cu fân, până la jumătate;
apoi, cu pum nul, se face o groapă la mijloc, se aşterne deasupra
Supapa
0e expiraţie
Masca uscată pentru cal
Fig. 10. — Mască uscată pentru câine în poziţia

. de protecţie
o bucată de pânză, o b a tis tă mare sau câteva straturi de tifon.

In sfârşit, to tu l se udă bine cu apă sau cu o soluţie de carbonat de
sodiu 5% , şi se pune pe b o tu l anim alului. Capătul de sus al trai
stei se strânge bine în ju r u l m axilarelor, cu o panglică sau cu o
I curea, ia r spaţiile rămase în tre mască şi pielea capului se astupă
I cu vată, c ă iţi sau fân m ă ru n t.
3. Masca p e n tru câine acoperă to t capul. Ea are două ure-
cbiere, o pereche de v iz o ri, un cartuş filtra n t şi 1—2 supape
de expiraţie (fig . 10). Această mască se poate aplica şi la oi.
4. Cuşti pentru porumbei. P orum beii călători se ţin in cuşti
bine închise, în care a e ru l este p rim e n it, trecând prin cartuşe
filtrante.
b — Masca usca ă pentru cal, Fig. 9. — Mască um( d* j n.uucaJ,

pusă pe maxilarul superior pusă pe capui animalului Protecţia pielei
sac alcătuit din mai m ulte stra tu ri de tifo n ( 2 0 - 2 5 ) si care aco- / Ciorapii şi pelerina de protecţie. Pielea regiunilor caro sunt mai
peră tot botul (fig. 9). Ţesătura m ă ştilo r umede trebue să fie eiPuse acţiunii to xice lo r i vezicante - picioarele si spinarea -
impregnată cu soluţii neutralizante p e n tru substanţe toxice spe- K Poaê Proteja cu cio ra p ii de protecţie şi cu pelerina de pro-
$- Toxicologie c. 330 113

2. PROTECŢIA COLECTIVĂ
Prima măsură, care st1 va lua din tiin p , constă in e v a c u a iO ă
- «icioarolo cailor <1(J goŞ^11 materialelor inflam abile din poduri şi din in te rio ru l g r a j d u r i l o r ,
WoUp. Ciorapii do *'T ™ J rn câini an ca '"” " şi in întinderea unui s tra t de nisip sau de p ă m â n t gros de 5 — 10 c m .
pân&Bubgpnuncliilîig^)'!"/^.J#ecfai* fac d,n 1 1. Amenajarea grajdurilor. O parte d in g ra jd u rile z id ite p o t
cn talpă de cauciuc. Ciorap.. de ^ fi pregătite astfel, încât să nu lase să in tre In in te r io r u l lo r s u b s ta n ţe
cala sau din piele special imp P1 , ,
toxice speciale din atm osferă. A s tfe l, se lipesc to a te c r ă p ă tu r ile
şi deschizăturile (coşurile de v e n tila ţie , ţe v ile de scurgere Ja c a n a l)
cu pământ galben sau cu a lt m aterial im p e rm e a b il, ia r în d r e p t u l
ferestrelor şi la uşi se p o t în tin d e p ă tu ri m u ia te în apă sau in
soluţii de carbonat de sodiu 5 % . P ă tu rile se fix e a z ă e ta n ş , cu
ajutorul unor rame de lemn. In fa ţa fe re stre lo r şi a u ş ilo r se p o t
aşeza obloane de bârne sau de ta b lă solidă.
In grajduri-adăpost se v o r ţine cât m ai p u ţin e c a n t it ă ţ i de
materiale in fla m a b ile ; în schim b, aici trebue să se găsească m a te
riale pentru stins incendii (nisip, apă, Jopeţi, g ă le ţi, greble, e x t in c
toare) şi produse a n tich im ice (clorură de va r, b ic a rb o n a t de s o d iu ,
săpun, irigatoare), precum şi m ijloace de p ro te c ţie in d iv id u a lă
(măşti pentru oameni, m ăşti im p ro v iz a te p e n tru a n im a le , m â n u ş i
Fig. M. - Ciorapi do proiecţie pentru cal. şi cizme de protecţie p entru personal), p e n tru cazul unei e v e n tu a le
pătrunderi de substanţe to xice speciale în in te rio ru l a d ă p o s tu lu i.
Pelerina de protecţie apără părţile superioare ale c o rp u lu i Remizele m ari pot fi tra n sfo rm a te in a d ă p o s tu ri fo a rte b u n e ,
animalului, de stropii de iperită. Pelerina se a p lic ă peste toată cu condiţia să fie com plect etanşate şi să aibă in s ta la te d is p o z i
spinarea şi este confecţionată din pânză ca u ciu ca tă . I n lip s a pele tive pentru regenerarea aerului.
rinei. o pătură bine umezită poate fi, deasemenea, de fo los. 2. Protecţia furajelor. Cele m ai periculoase su b sta n ţe to x ic e
\ * . *
t 4 .X •“ pentru furaje sunt vezicantele. P ro te c ţia fu ra je lo r îm p o tr iv a aces
Protecţia
f ochilor • tora se face p rin păstrarea în ham bare sau in c ă p iţe .
Ochelarii «le protecţie. Ochii anim alelor se p ro te je a z ă de Hambarele de zidărie se etanşează p rin te n cu ire p e rfe c tă în
vaporii de iperită sau de alte toxice speciale, p rin o c h e la rii de interior, iar la cele de scânduri se adaugă un al d o ile a p e re te , la
protecţie. In lipsa lor se vor aşeza peste pleoape ta m p o a n e de 20-30 cm de p rim u l. In tre p e re ţi se presează fâ n îm b ib a t cu
vată umezite cu apă sau cu o soluţie de b ic a rb o n a t de sodiu 2%. substanţe neuLralizante sau p ă m â n t b ogat în m a te rii o rg a n ice .
lje deasupra acestora se leagă o faşă de. pânză sau de tifo n , in
3 -4 straturi. *
Animalele trebue să fie obişnuite din v re m e cu p o r tu l mijloa
celor de protecţie.
Protecţia aparatului digestiv

Aparatul digestiv al animalelor poate fi f e r it de acţiunea
substanţelor toxice speciale p rin tr’o p ro te c ţie a n tic h im ic ă eficace
a furajelor si a apei. Ierburile şi fru n zişu l, gazate c u to x ic e vezi-
cânte sau cu arsine, sunt periculoase p e n tru p ă s c u t t im p de 2 -3
săptămâni vara, şi de 4 - 5 săptămâni p r im ă v a r a sau toamna,
afară de cazul când aceste toxice n’ au fo st s p ă la te de p lo i abun
dente.
114
1 'A R T E A a 11 -a
in t o x ic a ţ ii provocate de substanţe t o x ic e
SPEC IALE ŞI T R A T A M E N T U L LO R
C a p ito lu l V I I I
SUBSTANŢE TOXICE LACRIMOGENE
M ajoritatea substanţelor lacrimogene fac parte din categoria

cetonelor halogenate. Cele mai importante sunt:
— Cloracelona (CI—CH2CO—CH3), lichid incolor cu miros
înţepător.
— Pragul de irita ţie 18 rag/m3.
— L im ita de suportabilitate 100 mg/m3.
— Produs letal 3 000.
— Bromacetona (B r—CH2—CO—CH3), denum ită şi m arto-
n ită (in asociaţie cu cloracetona), B S to if şi B A . L ic h id incolor
cu miros înţepător neplăcut, volatilitate mare.
— Pragul de irita ţie 1 mg/m3.
— L im ita de suportabilitate 10 mg/m3.
— Produsul letal 4 000.
— B ommetiletilcetona — hom om artonita — ( B r — C H 2CO —
— C2H 6), lichid incolor cu miros înţepător.
— Pragul de irita ţie 1,6 mg/m3.
— L im ita de suportabilitate 11 m g/m3.
— CLoracetofenona — fenilclorom etilcetona, CN (C6I I 5—CO—
—CHjCJ), cristale incolore sau uşor colorate în galben, p u n c t de
topire 58°.
— Pragul de irita ţie 0,3 mg/m3.
— L im ita de suportabilitate 4,5 m g/m 3.
— Bromacetofenona (C6H 5—CO—C H 2— B r), p rism e rombice
albicioase, cu proprietăţi similare eloracetofenonei.
— Clorura de benzii (C6H 5—CH2C1), lich id incolor.
— L im ita de suportai) lita te 85 m g/m 3.
— Bromura de benzii — ciclita (CcIl 5—C II2B r), lic h id limpede,
cu miros aromatic înţepător.
— Pragul de irita ţie 4 rng/m3.
ac
L i m i t a de s u p o rta b ilita te 60 mg/m*.
■— P r o d u s u l le ta l 6 000.
( X H 3 1
—* B r o m u ra de x ilil — T S to ff IC GII 4 — ' lichid
. V \ C H 2B r
in c o lo r c u m iro s a r o m a tic în ţe p ă to r.
■— P r a g u l do i r it a ţ ie 1,8 m g /m 3.
— L i m i t a de s u p o r ta b ilita te 1,5 m g/m 3.
— P r o d u s u l le t a l 6 000.
— Cianura de b ro m b e n zil cristale albe-
g â lb u i. E s te ce l m a i p u te r n ic la crim o g e n cunoscut până în prezent.

0 s u b s ta n ţă c u s t a b ilit a t e m are în teren, putând produce efecte
c h ia r d u p ă 3 0 de z ile d e la a ta c .
— P r a g u l de i r i t a ţ i e 0 ,3 m g /m 3.
— L i m i t a de s u p o r t a b ilit a te 30 m g/m 3.
— P r o d u s u l le t a l 7 5 0 0 .
F iz io p a to lo g ie
S u b s ta n ţe le t o x ic e la c rim o g e n e acţionează asupra aparatului
o cu la r, p r o v o c â n d fe n o m e n e s e c re to rii şi m o to rii: lăcrim are, c lip it
şi spasm e a le p le o a p e lo r .
C o n ju n c t iv a re a c ţio n e a z ă p r i n ţ r ’o hiperem ie, care se insta-
lează im e d ia t d u p ă c o n t a c t u l c u to x ic u l.
D e la n i v e l u l c o n ju n c t iv e lo r ir it a t e porneşte im pulsul nervos,
care se p r o p a g ă p e c a le a tr ig e m e n u lu i, declanşând reflexul secretor
şi m o to r. A s t f e l se p r o d u c h ip e rs e c ţia la c rim a lă şi contracţia spas
modică a m u ş c h iu lu i o r b ic u la r a l p le o a p e lo r. Corneea poate pre
zenta u n e o r i o u lc e r a ţ ie , c a re 's e p o a te pune uşor în evidenţă prin
in s ta la ţii c u o s o lu ţ ie d e a lb a s tr u de m e tile n . In cazuri foarte rare
leziunea e s te m a i p r o f u n d ă , d u c â n d la opacificarea corneei.
In m o d o b iş n u i t , f u n c ţ i a s e n z o ria lă n u este a lte rată . Spasmul
palpebral p o a te î m p ie d ic a v e d e re a o s c u rtă perioadă de tim p . Nu
s’au p u t u t o b s e r v a le z iu n i a le r e t in e i;
In c a z u r ile u ş o a re , i r i t a ţ i a d is p a re o d a tă cu îndepărtarea
victim ei d in a t m o s f e r a t o x ic ă .
I r i t a ţ i i l e c ă i l o r r e s p i r a t o r i i s u p e rio a re se p ro d u c rar, şi numai
in caz de i n t o x i c a ţ i i p r i n c o n c e n t r a ţ ii m a ri de to x ic . După unii
autori, în c a z u r i f o a r t e r a r e , ca o c o n s e c in ţă a in to x ic a ţie i p rin
conce ntraţii m a r i d e t o x i c , a p a re e d e m u l p u lm o n a r.
M e c a n is m u l d e a c ţ iu n e a l s u b s ta n ţe lo r lacrim ogene constă
in ir ita ţia t e r m i n a ţ i i l o r n e r v i l o r s e n z it iv i d in c o n ju n c tiv ă , p ro vo
când t u lb u r ă r i d e o r d i n f u n c ţ i o n a l , i a r u n e o ri şi le z iu n i ale corneei.
111 «ountu ivjiuk ; pe prmvul plan sunt to tu şi fenomenele locale.
Via atomi ei patologica. In general, tu rb u ră rile p o t să dispară după 6 — 10 zile. F o arte
rar e vo lu ţia se prelungeşte p rin a p a riţia co m p lica ţiilo r.
Lacrimogenele produc leziuni de c o n ju n c tiv ita cat arata. O co m p lica ţie im e d ia tă poate îi in fe cţia corneei, având uneori
Conjunctivele sunt Yuperemiate şi edem aţiate. L ic h id u l de
ca re z u lta t u lc e ra ţiâ şi opacificarea ei. Aceasta com plicaţie evolu
edem conţine leucocite şi rare critro cite.
ează în general benign. ’
Celulele mucoasei conjunctiv ale se dcscuamează. Uneori poate
I a rd iv se poate observa a tro fia glandelor lacrim ale şi, ca
avea loc o necroza celularii.
urmare, m icşorarea secreţiei.
Corneea poate prezenta mici ulceraţii, care au o evoluţie
benignă. llareori rămân pete (opaciîicări), spre deosebire de cceace
se produce in intoxicaţiile prin iperită. D iagnostic
Fenomenele ir ita tiv e oculare pot f i produse nu num ai p rin

Simptomatologie substanţele to x ic e ale g ru p u lu i lacrim ogen. E le se întâlnesc şi
in cursul in to x ic a ţiilo r p rin arsine (strănutătoare), p rin cloropi-
1. Forma uşoară a intoxicaţiei prin lacrimogene este carac crină, p ă lită (su fo ca n te -a sîixia n te ), p rin ip e rită şi îosgonoxirnă
terizată prin turburări oculare (hiperemie conjunctiv al a, lă cri- (vczicante).
mare slabă, senzaţie de arsură la nivelul pleoapelor) şi uşoare In general, lacrim ogenele şi în sp e cia lb ro m u ra de benzii produc
semne de iritaţie a căilor respiratorii superioare (g â d ila tu ri nazale, aproape im e d ia t d u p ă gazare ir it a ţ ii oculare cu u s tu rim i şi d u re ri
uşor strănut). In această forma de intoxicaţie nu se produc tu rb u ce se măresc p rin a p a riţia la c rim ilo r.
rări generale. Ieşirea din atmosfera gazată face ca tu rb u ră rile să Dacă flu x u l la c rim a l calmează durerile oculare şi in acelaş
dispară aproape imediat. timp apar tu r b u r ă r i d ig e stive (greaţă, vă rsă tu ri) şi re s p ira to rii
2. Forma gravă este caracterizată p rin tu rb u ră ri locale şi I ^semne d e b ro n ş ită şi congestie p ulm onară) este vo rb a de in to x i-
generale. 1 caţia p rin c lo ro p ic rin ă .
a) Turburări locale. Intoxicatul are dureri oculare, senzaţie \ Dacă în a in te a a p a riţie i tu rb u ră rilo r oculare se produc stră n u t
de arsură conjunctivală, îotoîobie, spasme ale o rb ic u la ru lu i pleoa- 1 cu secreţie n aza lă , cefalee, v ă rs ă tu ri şi uşor edem al p ă rţilo r desco-
pelor. Durerile pot difuza în regiunea orbitelor şi p e rio rb ita r. Lăcri- | perjte, la care se asociază o stare de astenie accentuată, este vo rb a
marea este puternică. de in to x ic a ţia p r in arsine.
La examenul obiectiv, imediat după gazare se poate constata Când a lă tu r i de ir it a ţ ia o culară apar semne de sufocare, este
o puternică hiperemie conjunctivală*, intoxicatul clipeşte des, vorba de in to x ic a ţia p r in c lo ro p ic rin ă in co n ce n tra ţii m a ri, p rin
lacrimile îi curg pe obraji. bromacetonă în c a n tita te m are, sau p r in p ă lită .
Fenomenele locale se accentuează în primele două zile, apoi I T u rb u ră rile o cu la re produse de ip e rită apar tâ rz iu . I n acest
în 5—7 zile retrocedează treptat, nelăsând nicio urm ă. N u se con- | caz, tu rb u ră rile p rin cip a le sunt bronbo-pulmonare şi cutanate
stată leziuni ale corneei şi nici modificări ale fu n d u lu i ochiului, j (eritem, u rm a t e ve n tu a l de vezicule). In in to xica ţia p rin iperită,
chiar în cazurile în care gazatul a avut turburări de vedere (acestea l eritemul apare ta rd iv , în tim p ce eritem ul produs de arsine apare
fiind datorite clipitului des, iritaţiei conjunctivale puternice şi | aproape im ediat după gazare.
lăcrimarii).
b) Turburări generale. In formele mai p u ţin grave, la turbu-
T ra ta m e n t
rările oculare se adaugă irita ţii ale căilor aeriene superioare: catar
nazal, răguşeala cu dureri şi senzaţie de arsură în gât, tuse uscată P rofilaxia in to x ic a ţiilo r p rin lacrimogene se poate face apli-
la început, apoi urmată de expectoraţie. Aceste fenomene dispar I cănd la tim p masca a n tig az (cel m u lt în 5 secunde dela perceperea
de obicei după 4—5 zile. I prezenţei substanţei to x ic e ).
In formele grave, intoxicatul are cefalee puternică, de obicei Primul a ju to r. Se v a lim it a acţiunea to x ic u lu i p rin aplicarea
fronto-occipitală, astenie, ameţeli, greaţa şi v â jâ itu ri în urechi. măştii sau în lo cu ire a acesteia dacă s’ a defectat.
Obiectiv se pot constata brad ic ard ie sub 50 b ă tă i pc minut şi
— In to x ic a t ii v o r fi scosi cât m a i repede din atmosfera ga
scăderea reflexelor osteo-tendinoase. zată.
118
119
— Se va proceda la îndepărtarea toxicului prin spălarea ime
diata a ochilor şi nasului cu apă curată, dacă este posibil fiartă
şi răcită; cu soluţie de clorură de sodiu 7°/oo sau 14 °/oo (izotonică
cu lacrimile), bicarbonat de sodiu 22,5°/oo sau acid boric 30%o.
Spălarea ochilor se va face cu mult lichid, căutând să se e li
mine resturile de substanţă toxică de pe marginile ciliare sau din
fundurile de sac conjunctivele.
Gazatul va fi desbrăcat şi hainele aerisite.
Tratamentul propriu zis constă în coraplectarea a jutorului
iniţial.
După înlăturarea şi neutralizarea toxicului se vor tra ta turbu-
rările prezentate de victimă.
Durerile mari vor fi calmate prin instilarea în fundurile de sac
conjunctivele a câtorva picături de cocaină 4%.
Fenomenele iritative ale căilor respiratorii vor f i calmate
prin amestecul « antifum », folosit şi în cazul in to xica ţie i prin
sufocante-asfixiante.
Leziunile corneei vor fi tratate prin aplicarea de pomadă cu
precipitat galben de mercur 2% în Ianolină sau de pomadă alca
lină :
Rp. Bicarbonat de sodiu 2 g
Biborat de sodiu __ •1 g
Apă distilată şi Ianolină aa 10 g
Vaselină pură ad 100 g
Aplicarea acestor pomezi nu va fi făcută decât după spălarea
conjuctivei cu soluţii alcaline.
Sensibilitatea la lumină şi fotofohia vor fi calmate p rin adă-
postirea în camere obscure sau prin aplicarea ochelarilor fumurii.
Pansamentele oculare ocluzive sunt interzise.
Tulburările generale vor fi tratate sim ptom atic.
C apitolul I X
SUBSTANŢE TOXICE STRĂNUTĂTOAHE
Substanţele strănutătoare derivă din hidrogenul arseniat.

Ele fac parte din grupul arsineior.
Principalele sunt:
■ . ; . . ( .c i
— M e tild ic lo ra rs in a — medikus GH3—As^ lich id incolor
\ X C1
cu miros aliaceu.
— Pragul de irita ţie 2 mg/m3.
— L im ita de su p o rta b ilita tc 25 mg/m3.
— Produsul le ta l 3 000 — 5 000.
/ C1
— E tild ic lo ra rs in a — D ick ICoFL—A s ' , substanţă lich id ă
\ CI
cu miros de fructe.
— Pragul de irita ţie 1,5 m g/m 3.
— L im ita de s u p o rta b ilita te 5 — 10 m g/m 3.
— Produsul le ta l 3 000— 5 000.
CI
— F e n ild ic lo ra rs in a — pf if ficus C6H 5—A s f 1, lich id incolor.
V . 'C iJ
— Pragul de ir ita tie nu este determ inat.
O 9
— L im ita de s u p o rta b ilita te 16 m g/m 3.

— Produsul le ta l 2 600.
/ c . v \
— D ife n ilc lo ra rs in a — C la rk , 1 D A I ^ A s —Cl 1, cristale
VC6h / y j
incolore.
— Pragul de ir it a ţ ie 0,1 m g /m 3.
— L im ita de s u p o rta b ilita te 1—2 m g/m 3.
— Diferi i i cian arsin a — Clark / f i ' * 1 cristale
incolore. ' C«W5

— P ra g u l cie ir ita t ie 0,1 m g/m 3.
— L im ita de suport a b ilita te 0,25 m g/m 3.
— P ro d u su l le ta l 4 000.
CIorura de ienarsaziuă — adanisita / /LV
s u b sta n ţă solidă.
— P ra g u l de ir ita ţie 0,1 mg/m*.
— L im ita de s u p o rta b ilita te 0,4 m g/m
— P ro du su l le ta l nu este d e te rm in a t.
Fitiopatologie
A c ţiu n e a substanţelor stră n u tă to a re se aseamănă p rin c ip ia l
cu aceea a lacrim ogenelor. E le provoacă i r i t a ţ ii ale re c e p to rilo r
d in mucoasa a p a ra tu lu i re sp ira to r, producând d u re re şi re ile xe
m o to r ii şi secretorii. .
C a ra cte ristic p e n tru in to x ic a ţia p rin arsine este f a p tu l că îri-
ta ţiile produse de aceste toxice depăşesc cu m u lt in te n s ita te a
ir it a ţ iilo r produse de orice a lt to x ic cu n o scu t, .şi c u p rin d întreaga
su p ra fa ţă a mucoaselor accesibile.
In in to x ic a ţiile uşoare, când co n c e n tra ţia to x ic a a fo s t mică
şi tim p u l de expunere s c u rt, ir ita ţia afectează în sp e cia l că ile aeri
ene superioare. Se produc reflexe p a to lo g ice m o to r ii ca ra cte riza te
p rin s tră n u t in co e rc ib il şi spasm odic, tuse cu în c e tin ire a sau chiar
oprirea re s p ira ţie i şi reflexe s e c re to rii: s c u rg e ri n a z a le , salivatie
şi lă c ri m are. ' *.
Când to x ic u l a fo st m a i c o n c e n tra t, se a d a u g ă n o i reflexe I
(patologice) d a to rite e x c ită rii şi a a lto r fo r m a ţiu n i c e n tra le . Ca
o consecinţă p o t apărea: în ce tin ire a b ă tă ilo r in im ii, va soco n stricţie
generalizată cu ridicarea te n s iu n ii a rte ria le , s a liv a i ie, vă rsă tu ri
şi diaree, etc.
P ătrunderea to x ic u lu i in căile aeriene in fe rio a re declanşează
un a lt re fle x ca ra cte rizat p rin p o lip n e e . D in p re z e n ta sim ultană
a ce lo r două reflexe re s p ira to rii, u n u l p o r n in d d in c ă ile aeriene
superioare (bradipnee), ce lă la lt d in că ile aeriene in fe r io a r e (polipnee),
re z u ltă o re spiraţie su p e rficia lă , d e s o rd o n a tă , s p a s m o d ic ă . Expresia
c lin ic ă a acestui fenomen este sufocarea.
“ 7 Toxicele S tră n u tă to a re , în c o n t r a c ţ ii m a r i, p o t produce
le z iu n i grave ale ţe s u tu lu i p u lm o n a r; u n e o ri a p a r zone congestive
şi edem p u lm o n a r to x ic .
122
ArsineJe p ro d u c şi ir it a ţ ii ale pielei, dând e rite n i şi vezicule.
E fe c tu l a c ţiu n ii to x ic u lu i, după resorbţia lu i in organism ,
sc face cun o scut p rin tu rb u ră ri de o rd in general.
D e ci, m ecanism ul fiz io p a to lo g ic al a c ţiu n ii su b sta n ţe lor to xice
s ţrfln u tă to a re , constă in iţia l în excitarea re ce p to rilo r m ucoaselor
re s p ira to rii, declanşând reflexe ca: s tră n u tu l, tuşea, etc.
In cazul c o n c e n tra ţiilo r m ai m ari sau a unei a c ţiu n i m ai pre
lungite, ir it a ţ iile se in te n s ific ă , cuprinzând şi alte mucoase: oculare,
digestive. In acest caz, starea de in to x ic a ţie se generalizează,
m anifestându-se p rin a p a riţia tu rb u ră rilo r c irc u la to rii, re sp ira
torii, d ig e s tiv e .ş i nervoase.
T u rb u ră rile nervoase m a i im p o rta n te s u n t: stare de a g ita ţie ,
obnubilare, u rm a tă de a d in a rn ie fo a rte p ro n u n ţa tă şi som nolenţă,
care duce un e ori la s tă ri le ta rg ice de d u ra tă .
In unele c a z u ri fo a rte rare se poate produce m oartea fu lg e
rătoare p rin in te ra c ţiu n e a d in tre g ra d u l de in to x ic a ţie şi re a c ti
vitatea o rg a n is m u lu i.
F a c to ru l a c t iv a l m o le c u le i t o x ic u lu i este a rs e n u l t r iv a le n t .
Se p ro d u c t u r b u r ă r i in m e ta b o lis m u l c e lu la r şi in sp e cia l a l c e lu le i
nervoase, p r in b lo c a re a u n o r f u n c ţ ii fe rm e n ta tiv e .
M ucoasele n a z a le şi fa rin g e a n a s u n t fo a rte b o g a te în fo s fo -
lipide; s o lu b ilit a te a a r s in e lo r în aceste lip id e e x p lic ă a c ţiu n e a
electivă a t o x ic u l u i a s u p ra a c e s to r m ucoase.
T o x ic u l a c ţio n e a z ă a s u p ra n e r v u lu i p ro v o c â n d le z iu n i de
nevrită s e g m e n ta ră , m a i a le s p e r ia x ia lă , care n u c u p rin d e î n t r ’ un
nerv decât c â te v a f ir e . O a s tfe l de n e v r it ă p e rife ric ă p o a te duce
prin degenerescentă v v a le ria n ă , la le z iu n i ale c e lu le i re s p e c tiv e .
A n a to m ie patologică
In form ele de in t o x ic a ţ ie uşoară se p ro d u c le z iu n i ate n u a te ,
caracterizate p r in h ip e re rn ie , edem şi h ip e rse cre ţie lim ita tă la m u
coasa nazală.
In in to x ic a ţiile m a i p r o n u n ţa te , a rsin e le p ro vo a că rin o -c a ta ru l
strănutător. E x is tă h ip e rs e c re ţie a c c e n tu a tă a m ucoasei c a v ită
ţilor nazale si 9 a c a v it ă fţ ilo r anexe (s ' in u ri,' e tc .).
' M ucoasa se ede-
maţiază. C o rio n u l este i n f i l t r a t de le u c o c ite . A ceste procese se
termină de o b ice i p r in d e s c u a m a re a e p ite liu lu i m ucoasei, u n e o ri
apărând u lc e ra ţii, ia r in c a z u rile g ra v e c h ia r necroze.
In cazurile în ca re s u b s ta n ţe le to x ic e au a c ţio n a t sub fo rm ă
de soluţii, se p ro d u c şi le z iu n i c u ta n a te (e rite rn , p a p u le , v e zicu le ).
Simptomatologie
[• Forma u şo a ră p ro d u c e im e d ia t sem ne de ir it a ţ ie ale m u
coasei nasului şi g â tu lu i, cu s e n z a ţie de u s tu rim e nazală şi de d u re re
123
frontală, usturime laringoană şi trahoală. Aceste tu rb u ră ri sunt
urmate imediat de instalarea strănutului.
- „ . ^depărtarea din atmosfera gazată nu aduce încetarea tu rb u -
rurilor. Ele continuă şi se intensifică. La câteva m inute după gazare
apar, în afară de turburările semnalate, dureri oculare, ccfalee,
rinoree, arsuri în gât şi pe piept, tuse, salivaţie, greaţă. Uneori,
turburările se compleetează prin apariţia durerilor dentare.
2. Forma ura vă de intoxicaţie este caracterizată p rin tu lb u
ră ri m u lt mai accentuate. Fenomenele irita tive sunt foarte intense.
Se adaugă dureri retrosternale, dispnee intensă şi vă rsă tu ri. Gaza
tu l are o stare de anxietate. Turburările digestive din form a uşoară
sunt m u lt mai severe.
In cele mai multe cazuri se produc şi tu rb u ră ri generale,
datorite absorbţiei arsenicului: nesiguranţă în m işcări, somno
lenţă, stare confuză şi chiar pierderea cunoştinţei.
Uneori se întâlneşte paralizia membrelor. Fenomenul este clinic
reversibil.
In intoxicaţia prin concentraţii foarte m ari se produc tu rb u
ră ri respiratorii *grave. Reflexul de apărare apare tâ rz iu şi este
manifestat prin polipnee, turburările fiin d asemănătoare cu cele
produse prin substanţele sufocante-asfixiante.
In formele grave ale intoxicaţiei se produc le ziu n i cutanate,
caracterizate prin eritem şi vezicaţii.
De remarcat că unele persoane capătă o re ziste nţă fa ţă de
arsine, In tim p ce altele sunt sensibilizate.
Diagnostic
In general, este uşor de făcut.

Caracteristic pentru intoxicaţia p rin arsine su n t apariţia
aproape imediată după gazare a semnelor de ir ita ţ ie violentă a
cailor aeriene superioare şi accentuarea lo r după scoaterea din
atmosfera toxică, efectele toxice dispărând aproape complect
după câteva ore.
Deosebirea de intoxicaţia p rin lacrim ogene sau a lte substanţe,
de exemplu iperitâ, se face cu uşurinţă. Lacrim ogenele au un efect j
6lab asupra mucoaselor nasului şi g â tu lu i şi n u p ro d u c turburări
nervoase. Iperita produce tu rb u ră ri oculare şi c u ta n a te .
Evoluţie şi tratam ent
In general, in gazările uşoare, tu rb u ră rile d is p a r în câteva

ore şi nu Iasă nicio urmă.
Gazările masive, cu tu rb u ră ri re s p ira to rii g ra ve şi semne de
intoxicaţie generală, pot evolua m ai în d e lu n g .
124
*
P ro fila x ia in to x ic a ţiilo r p r in arsine se face p rin aplicarea
m ă ş tii în tim p u t il.
, P r im u l a ju t o r şi t r a t a m e n t u l m edical p ro p riu zis su n t, in
general, aceleaşi ca în in to x ic a ţiile p rin lacrim ogene: scoaterea d in
atm osfera g a za tă , sp ălarea şi n e u tra liza re a o chilor p rin apă sim p lă,
soluţie c lo ru ra tă iz o to n ic ă sau b ic a rb o n a t de sodiu, calm area iri-
ta ţie i o cula re şi a d u r e r ilo r p r in in s tila re de cocaină 4 % , calm area
s tră n u tu lu i p r in in h a la re de « a n tiîu m » , calm area ir ita ţie i îa rin -
giene p r in g a rg a ră cu apă b ic a rh o n a tă şi b a d ijo n a j cu glicerina co-
ca in a tă :
R p . C o c a i n ă ............................. 2 g
Glicerina...................................1
0 0g
A n tis e p s ia c a v it ă ţ ilo r nazale şi a g a tu lu i se face p rin u le i

gom enolat 2 — 5 % , s u lf a m id e sau p e n ic ilin ă .
D im e rc a p to p ro p a n o lu l (D .M .P .), care a d m in is tra t la tim p
se c o m p o rtă ca u n fo a r te b u n a n tid o t al in to x ic a ţie i arsenicale,
poate în lă tu r a s ta re a de in to x ic a ţie .
Se fa c i n j e c ţ i i in tra m u s c u la re sau intravenoase cu 2 ,0 —3
m gfkilo corp, a d m in is tr a te la 6 ore in p rim a z i şi co n tin u a te apoi
după n e v o ie .
>0 in d ic a ţie s p e c ia lă p e n tr u g a ză rile m asive este repausul,
iu vederea p ro f ila x ie i c o m p lic a ţiilo r p u lm o n a re grave. D acă acestea
apar, ele v o r î i t r a t a t e ca în c a z u l in to x ic a ţie i p r in substanţe
su îo ca n te -a s îix ia n te .
Capitolul X
S U B S T A N Ţ E T O X IC E VO M ITIVE
Ir ita (ia produsă de substanţele acestui gru p se manifestă

p rin greaţă si vă rsă tu ri.
Se cunosc două substanţe cu acţiune m ai p u te r n ic ă :
— ( lo r u r a dc jenUcarbilam inâ ( c 6H 5 — i \ = C ( ^ ] , lichid

CI
uleios.
— P ra gu l de ir ita ţie 3 m g/m 3.
— L im ita de suportabil it a te 30 m g /m 3.
— P rodusul le ta l 3 000.
'c 6" 4
E tilcarbazolul / / " CaH5l , s u b s ta n ţă so lid ă crista-
( 6t
- ^4 ' /
Uzată.
Simptomatologie
T u rh u ră rile se rezumă Ia greaţă şi v ă r s ă tu r i, la care se adaugă

oarecare semne generale.
CJorura de fe n ilc a rb ila m in ă , in doze m ic i, j iro d u ce greaţă,
v ă rs ă tu ri şi stare de a g ita ţie , ia r în c o n c e n tra ţii m a r i are acţiune
irită rită lacrim ogenă.
E tilc a rb a z o lu l produce, in afară de g re a ţă şi v ă rs ă tu ri, uşoare
ir it a ţ ii ale pielei şi ale c ă ilo r aeriene su p e rio a re .
P rim ul a ju to r şi tratam ent
V ictim a va f i scoasă cat m a i repede d in a tm o s fe ra gazată.

— Se va fa voriza evacuarea sau d ilu a re a şi neutralizarea
to x ic u lu i,
126
/
So v o r faco s p ă la tu ri g astrice cu apă sim p lă , so lu ţie cJorurată

iz o to n ic ă , p e rm a n g a n a t de p o ta siu 1/5 000, b ic a rb o n a t de sodiu
' 0 9 r,o /00•
/
Dacă acest lu c ru n u este p o s ib il, se va da in to x ic a tu lu i să bea

lic h id e (a p ă c a ld ă , s o lu ţie c lo ru ra tă izo ton ică , apă b ic a rb o n a ta tă ),
care v o r f i e v a c u a te a p o i p r in v ă rs ă tu ri.
— D a că in to x ic a ţia s’ a p ro d u s p rin ingerarea de a lim e n te con
ta m in a te se p o a te a d m in is tra un p u rg a tiv salin, făcându-se apoi
tr a ta m e n tu l s im p to m a tic necesar.
— In caz de g re a ţă : apă gazoasă (sifon) cu lingura, sau p oţi-
unea c a lm a n tă :
/tn . A r ă de m e n tă —
A p ă do rnelisă " " 00 «
S to v a in ă 0,20 g
S iro p c o d e in ă — ,,
S iro p b e la d o n ă aa °
J). S. 5 — 10 l i n g u r i în 24 de o re .
— D u re rile a b d o m in a le v o r fi ca lm a te p rin a p lic ă ri calde
sau p r in p o ţiu n e a c a lm a n tă de m ai sus.
— Se p o t a d m in is tr a a n tis p a s tic e :
a) T in c tu r ă b eladonă, X p ic ă tu r i, de m a i m u lte o ri pe zi.
b ) E x tra c t b elad o n ă , 0,01 g p t . o p ilu lă . D.S. 3 —3 pe zi.
Rp. P a p a v e rin ă 0,03 g
E x t r a c t de b e la d o n ă 0,01 g
pentru o p ilu lă . D . S. 2 — ă o ri pe zi.
d) N o v o c a in ă 1 % , 1 — 10 cc in in je c ţ ii in tra ven o a se este dea-
semenca u t ila .
— I n caz de d ia re e : b is m u t s u b n itr ic 1 — 2 g ., de tre i p a tru
ori pe zi.
— P e n tr u a s te n ie : a n a le p tic e (c a m fo r, p e n ta z o l, s tric n in ă ).
R e g im u l a lim e n t a r v a f i în r a p o r t cit starea tu b u lu i d ig e s tiv .
ş i este c a ra c te ris tic ă tu r b u r ă r ilo r produse de m a jo rita te a to xice lo r
g r u p u lu i s u fo c a n t — a s fix ia n t.
P rin c ip a le le s u b s ta n ţe to x ic e speciale sufocante-asfixiante
s u n t:
~ C lo r u l — U e rto lila — (Cl2), gaz de culoare galbenă-verzuie,
cu m iro s în ţe p ă to r.
— P ra g u l de ir it a ţ ie 10 m g/m 3.
— L im it a de s u p o r ta h ilita te 100 m g/m 3.
— P ro d u s u l le t a l 7500.
C a p ito lu l X I ~ F o s g e n u l — C o llo n g ita (o x ic lo ru ră de carbon: C0C12). Este
SURSTÂXŢE TOXICE SUFOCAXTE - ASFIXIANTE un g a z in c o lo r care se lic h e fia z ă la - f 8 °; are m iros de fan p u tre d
sau de m e re s tric a te .
Substanţele grupului sufocant-asfîxiant acţionează asupra — P r a g u l de ir i t a ţ i e 5 m g/m 3.
aparatului respirator, producând un efect irita n t şi caustic, carac — L im it a de s u p o r ta h ilita te 20 m g/m 3.
terizat p rin tr'o primă fază prin turburări funcţionale manifestate — P ro d u s u l le t a l f 450
prin sufocai ie şi într'o faza ulterioară şi prin leziuni care conduc — D ifo s g e n u l — S u r p ă lită , P e rsto ff (c lo ro fo rm ia t de m e til
la o stare de asfixie. * tr ic lo r a t: C l COO C — Cl3). E ste un lic h id incolor, cu m iros
In afară de acest efect principal, m ajoritatea lo r produc ir ita n t , a s e m ă n ă to r cu a l fo s g e n u lu i.
efecte de mai mică importantă asupra mucoasei oculare şi asupra — P r a g u l de i r i t a ţ i e 5 m g/m 3
pielei. — L i m it a de s u p o r ta h ilita te 40 m g/m 3.
Un efect sufocant sau asfixiant produc şi substanţele ale altor — P r o d u s u l le t a l 5 0 0.
grupe toxice, dar acest efect nu este caracteristic şi, de cele mai — C lo r o p ic r in a — K lo p , A q u m ita (tric lo rn itro m e ta n sau n itro -
multe ori, de mică importantă. Astfel, substanţe irita n te ca hro- clo ro fo rm : C — C l3 /AQ2). L ic h id uleios in color, cu m iros carac
macetona (martonita) şi brommetiletilcetona (bom om artonita), teristic de p lo ş n iţ ă , fo a r te v o la til.
care sunt iritante lacrimogene, pot manifesta în unele condiţii — P r a g u l de i r i t a ţ i e 5 mg/m 3.
şi un efect sufocant. Arsincle, care sunt irita n te strănutătoare, — L im it a de s u p o r t a h ilit a t e 50m g/m 3.
pot produce în mod secundar şi efecte sufocante. Ip c rita , substanţă — P ro d u s le t a l 20 000.
toxică vezicantă, poate produce în unele c o n d iţii şi efecte sufo — P ă lit ă - S t o f f ( c lo r o fo r m ia t de m e til m o n o c lo ra t: C I —
cante. —COO — C I I 2 C I). E s te u n p ro d u s lic h id in c o lo r cu m iros de
Toxicele generale (oxidul de carbon şi a cid ul cianhidric) ciocolată.
provoacă o stare asfixică. Ele nu produc un efect sufocant. - P r a g u l de i r i t a ţ i e 2 m g/m 3.
In lin ii generale, substanţele toxice sufocante-asfixiante produc — L im it a de s u p o r t a h ilit a t e 50m g/m 3.
in iţia l o irita ţie puternică a cailor respiratorii superioare şi mijlocii, — P ro d u s u l le t a l n e d e te r m in a t.
care poate ajunge la realizarea fenomenului de sufocare prin
delcanşarea reflexelor de apărare p ro p rii sectorului superior al Fiziopntologie
arborelui aerian. Sufocaţia dispare şi face loc unei s tă ri decalm
aparent, o remisiune a fenomenelor irita tiv e . In unele cazuri, Substanţele toxice sufocante-asfixiante pătrund în organism
după această perioada de remisiune apar în mod brusc semnele prin căile respiratorii, producând ir ita ţii şi leziuni ale căilor aeriene
unei M ingeri a parenchimului pulm onar, edem ul pulm onar, care şi ale alveolelor pulm onare.
conduce la o stare asfixică gravă. Iritaţiile dela n iv e lu l a p a ra tu lu i respirator determină apariţia
Evoluţia se face în trei faze succesive: unor turbitrări fu n cţio n a le dc ordin reflex. A tâ t reflexele, cât şi
— sufocare, leziunile pulmonare p ro d u c şi fenomene patologice de ordin general.
— remisiune, Acţiunea fizio p a to lo g ică a fosgenului şi difosgcnului este cea
— asfixie mi caracteristică p e n tru acest grup de substanţe
128 129
9 - Toxicologie c. 330
Acţiunea fosgenulului şi a dijosgcnului
1. M anifestări respiratorii. Toxicul acţionează ca un irita n t,

ia r e xcita ţia este transmisă dela receptorii mucoaselor nazofarin-
giene, Jaringo-traheale şi bronşice prin fibrele senzitive ale trigeme-
n u lu i şi laringeului superior. '/
Aceste ir ita ţii, transmise la centrii respiratori, provoacă Ia
început o încetinire a ritm u lu i respirator: bradipnee.
Aceleaşi ir ita ţii provoacă pe cale reflexă un spasm al o rifi-
c iu lu i g lo tic, precum şi contracţii ale muşchilor circulari din b ro n h ii,
micşorându-le astfel calibrul.
Se produc câteva e xp ira ţii forţate, însoţite de tuse. Urmează
apoi mişcări respiratorii superficiale şi lente, uneori şi o suspen
dare a m işcărilor respiratorii — apnec —, toracele fiin d im o b iliz a t
in expiraţie forţată.
Aceste tu rb u ră ri respiratorii însoţite de o senzaţie de sufocare
pot duce la moarte subită, analoagă sincopei p rin cloroform .
Dacă gradul de intoxicaţie nu produce im ediat m oartea, d e fi
cienţa respiratorie are ca urmare instalarea anoxemiei. Oxigenul
d in sânge scade, ia r bioxidul de carbon creşte.
Im pulsul nervos din centrii respiratorii, h ip e rc x c ita ţi atât
p rin b io xid u l de carbon, cât şi p rin nervul vag, e x c ita t de presiunea
intratoracică, comandă contracţia m uşchilor in s p ira to ri. Mişcările
respiratorii se produc în tr u n ritm accelerat, cu a m p litu d in e mare,
realizând astfel o ventilaţie pulmonară a ctivă, d ar insuficientă. *
Odată cu aerul pătrunde în plăm âni şi substanţa to x ic ă . La
n ive lu l alveolelor, ea provoacă, pe lângă ir ita ţia te rm in a ţiilo r
nervoase ale vagului, leziuni ale peretelui alveolar, care duc la
micşorarea suprafeţei respiratorii, tu rbu râ n d m ecanism ul hema-
to zei.
Deşi ritm u l mişcărilor respiratorii este accelerat, ve n tila ţia
pulmonară şi hematoza sunt insuficiente. E xpresia c lin ic ă a acestor
tu rb u ră ri este sufocarea.
Mecanismul reflex al tu rh u ră rilo r re s p ira to rii se poate demon
stra experimental.
Astfel, în tr ’o prim ă experienţă se p o t suprim a că ile aferente ale
trigem enului p rin secţionarea nervului sau p rin anestezia mucoasei
inervate de el. In acest caz, tu lb u ră rile produse de to x ic nu mai
au loc.
I n t r ’o altă experienţă, în care unui a n im a l că ru ia i s’a secţionat
traheea i se introduce p r in tr ’un d is p o z itiv special s u b sta n ţa toxică
direct in partea superioară a că ilo r re s p ira to rii, se produce bra
dipnee.
Introducerea substanţei toxice în căile aeriene inferioare
produce polipnee.
130
iJucă v ic tim a este scoasă din atmosfera toxică, fenomenele
irita tiv e apar complect, mai ales in urma aplicării precoce şi
corecte a tra ta m e n tu lu i, sau pot fi urmate de o perioadă de linişte
aparentă (perioada de remisiune).
L iniştea aparentă poate dura 3 —4—24 de ore, în care timp
acţiunea to x ic u lu i la n ive lu l alveolelor pulmonare se desfăşoară
activ.
R ezu ltatu l acestei a cţiun i este de cele mai multe ori apariţia
edemului pulm onar acut to xic.
Edemul pulmonar acut toxic. Reflexele pornite dela nivelul
jnteroceptorilor reg iu nilor irita te sau lezate provoacă hiperemia
parenchimului pulm onar, stază circulatorie şi modificarea permea
b ilită ţii e n d o te liu lu i capilar şi alveolar.
Mecanismul de acţiune al fosgenului, in special, şi al sub
stanţelor toxice sufocante-asfixiante, în general, este mult discutat.
O serie de te o rii au încercat să explice mecanismul fiziopatologic
al edemului p u lm o n a r acut.
A stfel, în teoria acidozci pulmonare se explică acţiunea fos
genului p rin p ro p rie ta te a sa de a se disocia uşor in soluţie apoasă,
eliberând, acid c lo rh id rie .
COCl2 + H 2 O = C 0 2 + 2 HC1.
Aceeaşi p ro p rie ta te o reprezintă şi difosgenul:
CICOOCCI3 + 2 H o O = 2C0 2 + 4HG1
Molecula to x ic ă s’ar disocia a tâ t în căile respiratorii, cât şi
în alveole, în c o n ta c t cu v a p o rii de apă din aerul respirator şi
cu exudatul de ir ita ţie , eliberând acid clorhidrie. Experimental,
's’a pus în e vid e n ţă prezenţa acestui acid în alveole, atât după
inhalare, cât şi după in je c ta re subcutanată a toxicului.
Acidul c lo rh id rie în stare născândă are o acţiune irita tiv ă şi
caustică asupra e p ite liu lu i alveolar.
Concentraţiile m ic i d ete rm ină alterări ale epiteliului prin
fenomenul de acum ulare (substanţe a ditive). In alveole apare
un revărsat de lic h id .
La c o n c e n tra ţii m a i m a ri, e p ite liu l alveolar suferă necroze
întinse, pereţii c a p ila re lo r se alterează, hemoglobina se transformă
inhematină. C irc u la ţia p u lm o n a ră este s im ţito r îngreunată. Rezul
tatul final al a c ţiu n ii to x ic u lu i este adesea apariţia edemului pul
monar toxic.
Această teorie susţine deci că m odificările patologice sunt
datorite acidului c lo rh id rie şi nu fosgenului. In ceeace priveşte
mecanismul de a c ţiu n e al a c id u lu i c lo rh id rie se susţine un punct
devedere lo c a lic is t-v irh o w is t, în care ro lu l prin cip a l i l are acţiunea
directă a to x ic u lu i a su p ra p a re n c h im u lu i pulmonar.
8* 131
R o lv il m e c a n is m e lo r r e fle x e în p ro d u c e re a e d e m u lu i p u lm o n a r 1 p e n tru apărare. In acest mecanism complex intervine sistemul
t o x i c e s \e c u l o t u l ig n o r a t , eecace n u co re sp u n d e c u d a te le a c tu a le o rv <>8, f\] c ă ru i rol în organizarea apărării este dovedit ştiinţific.
a le f i z i o l o g i c i . In cazul in to x ic a ţiilo r grave, insă, când excitaţia este deosebit
T e a r iu p e rm edb i l i t d f i i . A l ţ i a u to r i a tr ib u c m e c a n is m u l f o r ae ,ntenaă, re a c ţiile compensatorii pot fi anihilate, organismul
m ă r i i e d e m u lu i p u lm o n a r t o x ic fe n o m e n e lo r de in te r a c ţiu n e fiz ic o - nereuşind să declanşeze mecanismele de apărare. Moartea se pro
c l i i m i c ă a f o s g e n u lu i c u s te rin e le care se a flă in ţe s u tu l p u lm o n a r duce in aceste cazuri im e d ia t. O întrerupere temporară a şuvo- .
î n t r ' o c a n t i t a t e a p r e c ia b ilă (cea 0 ,0 4 % ). îu lu i de im p u ls u ri, care pun via ţa In pericol, poate evita sfârşitul
S u b s t a n ţ e le t o x ic e s u îo c a n te -a s îix ia n te a r fo r m a , p r in t r 'u n letal.
p r o c e s d e e s t e r if ic a r e , u n e s te r fo s g e n -c o le s te ro lic . E s te r u l îosgen- C e rc e tă to rii so v ie tic i C. M . Bâcov, A. V. Ricci, V. M. Potapova
c o le s t e r o li c s c h i m b i s ta re a de e c h ilib r u h id r ic a l ţ e s u t u lu i p u lm o şi N . V . O ernigovschi au a ră ta t că edemul pulmonar adrenalinic
n a r t r a n s f o r m a n d u-1 d in h id r o f il în h id ro fo b şi d in p e rm e a b il nu se produce în m ai m u lt de 70% din cazuri dacă se exclud recep
î n i m p e r m e a b il, fa v o r iz â n d tre c e re a de apă în a lv e o le . to rii d in m ica c irc u la ţie p rin secţionarea nervilor vagi.
E x p e r i m e n t a l , s a d o v e d it că s u b s ta n ţe le grase e x tr a s e d in p lă G. S. Can a c o n firm a t aceste date şi în plus a dovedit că
m â n i c a r e a u f o s t s u p u ş i a c ţ iu n ii c lo r u lu i sau Î of g e n u lu i t r e c d in fo r acelaş e fe ct este o b ţin u t p r in tr ’ un blocaj novocainic cervical.
m a a c t i v ă h i d r o f i l ă în fo r m a de e s te r c o m p le x a l c o le s te r o lu lu i, care E x p e rie n ţe le fă cu te de Can pe pisici intoxicate pe cale respi
a p u t u t f i o b ţ i n u t î n s ta re c r is t a lin ă . I n c o n s e c in ţă , e x p lic a ţ ia f o r ratorie, d u p ă p re a la b ila secţionare bilaterală a nervilor vagi, au
m ă r i i e d e m u lu i p u lm o n a r t o x ic p r in te o r ia p e r m e a b ilit ă ţ ii a lv e arătat că e d e m u l p u lm o n a r nu mai apare sau, dacă apare, este
o la r e se b a z e a z ă p e m o d if ic ă r ile c o le s te ro lu lu i d in ţ e s u t u l p u lm o n a r, m ult a te n u a t fa ţă de cel care se produce la animalele cu nervii
c a r e t r e c e î n t r u n d e r iv a t e s te ric c lo rc a rb o n ic ( G h e r s e n iv ic i, H a i- vagi n e s e c ţio n a ţi.
E d e m u l p u lm o n a r experim ental se desfăşoară intens dacă la
c h in a ş i a l ţ i i ) .
Ş i a c e a s tă t e o r ie e ste u n ila te r a lă şi lo c a lic is tă , î n t r u c â t , p ie r- animalele c ă ro ra l i s’ au a d m in is tra t doze mici de toxic se excită
z â n d u - s e î n t r u n d e t a liu de m e c a n is m lo c a l, p r e tin d e a d a o in t e r capătul c e n tra l al v a g u lu i secţionat în prealabil.
p r e t a r e g e n e r a lă , d a r c a re n u ţin e seam a de r e a c ţiile o rg a n is m u lu i R o lu l s c o a rţe i cerebrale în determinismul apariţiei edemului
pulmonar to x ic reiese şi d in experienţele în care, la animalele
în tre g .
A c e la ş l u c r u se p o a te a f ir m a şi d e s p re te o ria h is ta m in ic ă . in stare de n a rco ză p rin a v e rtin ă , edemul pulmonar nu mai apare
D u p ă u n i i a u t o r i, î n p ro c e s u l de fo rm a re a e d e m u lu i p u lm o n a r in 50% d in c a z u ri d u p ă inhalarea de fosgen sau clor.
t o x i c jo a c ă u n r o l în s e m n a t e lib e ra re a u n o r s u b s ta n ţe to x ic e de A stfe l, h ip e re m ia p a re n ch im u lu i pulmonar, staza circulatorie,
t i p u l h is t a m in e i, p r o v e n ite d in d is tr u g e r ile ţ e s u t u lu i p u lm o n a r. modificările de p e rm e a b ilita te şi m odificările în motilitatea arbo
M o d ific ă r ile p e r m e a b ilită ţii c a p ila re p ro d u se de su b sta n ţe le 1 relui bronşic s u n t re z u lta tu l unor reflexe declanşate prin exci
d e t i p h is ta m in ic a r duce la stază în c ir c u la ţia p u lm o n a ră , contri tarea in te ro c e p to rilo r p u lm o n a ri.
b u in d la tr a n s u d a ţia p la sm e i în a lve o le . Aceasta apare şi m a i e v id e n t dacă ţinem seamă de faptul că
A s tă z i n u se p o a te e x p lic a m e c a n is m u l fiz io -p a to lo g ic al efortul fiz ic c o n trib u e la instalarea mai precoce a edemului
e d e m u lu i p u lm o n a r to x ic a c u t d e câ t în lu m in a î n v ă ţ ă t u r ilo r lui pulmonar. S lă b ire a c a p a c ită ţii funcţionale a scoarţei cerebrale,
I v a n P e tr o v ic i P a v lo v , a n e rv is m u lu i p a v lo v is t. care se produce m a i u şo r pe un organism intoxicat supus la efort,
S is te m u l n e rv o s c e n tra l, s ta b ilin d c o r e la ţia fu n c ţio n a lă cu micşorează p o s ib ilita te a ei de a d ir ija mecanismele de compen
m e d iu l în c o n ju r ă to r , cu c irc u la ţia , m e ta b o lis m u l şi fa c to r ii umo sare pe care le -a m v ă z u t. Ca urm are a excitaţiei susţinute şi
r a li , ţin e sub c o n tr o lu l său în tre g m e c a n is m u l r e s p ir a to r . puternice p ro v o c a te de to x ic se instalează mai rapid reacţiile
S c o a rţa c e re b ra lă este s e n s ib ilă la v a r ia ţ iile c o n c e n tra ţie i bio patologice.
x i d u l u i de c a rb o n şi la lip s a de o x ig e n şi re a c ţio n e a z ă m u lt mai In afară de aceasta, în e fo rt, nevoile de oxigen ale ţesuturilor
r a p id d e c â t c e n tr ii b u lb a r i. sunt m ărite şi m e ta b o litc le cresc, b io x id u l de carbon se acumu
S u b s ta n ţa to x ic ă re p re z in tă u n e x c it a n t la c a re organismul lează în sânge, re z e rv a a lc a lin ă scade.
ră s p u n d e p r i n t r ’o serie de r e a c ţii. Toate acestea c o n s titu e un s tim u l al respiraţiei şi activează
D o z e le n e le ta le de t o x ic p ro d u c m o d if ic ă r i e le re sp ira ţie i şi circulaţia sanguină. P lă m â n u l e s o lic ita t la un efort p rn mărirea
c ir c u la ţ ie i, re a liz â n d « re a c ţia fiz io lo g ic ă î m p o t r iv a b o lii» - Procesele frecvenţei şi a m p lit u d in ii m iş c ă rilo r re sp ira to rii. Presiunea în mica
lo c a le tra n s fo rm â n d u -6 e în procese g e n e ra le , m o b iliz e a z ă organis- circulaţie creşte.
132 133
Aceste elemente sunt şi ele co n d iţii favorizantc pen tru apa* N um ărul trom bocitelor creşte, coagulabilitatea sângelui se
n ţ ia precoce a edem ului pulm onar. In alveole se acumulează măreşte, favorizând apariţia de trom bi.
u n lic h id , care tn cazuri grave se întinde şi în ţesutul in te rs tiţia l. D a to rită d istru ge rii ţesuturilor creşte azotul neproteic (ureea,
L ic h id u l alveolar are la început caractere de tra nsu d a t, amoniacul şi creatinina).
fiin d com plect lip s it de elemente celulare. In scurt tim p , num ai la E c h ilib ru l acido-bazic în sânge şi ţesuturi este modificat, atât
câteva ore, apar masiv loucocite. In urma congestiei vasculare, p rin desintegrarea p arţia lă a ţesuturilor, cât şi prin modificările
e ritro c ite ie tre c şi ele în cantitate mică. Pot apărea după câteva hemoglobinei, deoarece a tât proteinele, cât şi hemoglobina con
ore fib re de fib rin ă , indicând prezenţa unor focare broflhopneu- stitue sisteme tam pon. In ţesuturi se adună bioxid de carbon şi
m onice produse p rin infectarea exudatului alveolar de m icro b ii unele produse metabolice, ca acid lactic, acizi nevolatili, ducând
d in căile re s p ira to rii; se formează astfel focare pneum onice şi , la acidoză. Creşterea hidrogen-ionilor şi hipoxemia măreşte Sensi
bronhopneum onice, care se pot vindeca sau abceda, lăsând sechele. b ilita te a c e n trilo r respiratori.
In cazul când in to xica ţia nu duce la moarte, lic h id u l de edem Circulaţia sângelui este încetinită prin hemoconcentraţie,
se e lim in ă în parte p rin expectoraţi©* iar în parte se resoarbe pe Staza din mica circu la ţie şi p rin modificările ritm ului cardiac conse
căile lim fa tic e şi sanguine. Această resorbţie aduce îm b u n ă tă ţiri cutiv unui re fle x vagal care a p u tu t fi demonstrat. Pe cale experi
în dinam ica sângelui. mentală s’a s ta b ilit că fosgenul produce o hiperexcitaţie a vagului,
2. Modifică: i sanguine şi circulatorii. Sângele. Trecerea in cavi care se m anifestă p rin bradicardie accentuată.
tă ţile alveolare a unui c a n tită ţi de 1 — 3 lit r i lic h id p la s m a tic deter A noxem ia şi acidoza gazoasă, prin deficienţa pulmonară,
m ină o micşorare a suprafeţei respiratorii cu tu rb u ră rile consecu sunt re sim ţite intens şi de miocard. Amplitudinea contracţiilor se
tiv e ale schim burilor gazoase. micşorează, to nu su l fib re i m iocardului scade şi se poate ajunge
Gazele de sânge prezintă m odificări în sensul unei hipoxem ii la d ila ta ţia c a v ită ţilo r cardiace.
până la 4 4% , faţă de 98% cât este norm al. Consecinţa tu tu ro r acestor fenomene este instalarea stării
Micşorarea suprafeţei respiratorii, p rin e xtin d e re a edemului, de asfixie.
contribue la sărăcirea în oxigen a sângelui, fără să apară o acumu 3. A s fix ia . Sufocarea durează atâta tim p cât se respiră aer
lare prea accentuată a b io xid ului de carbon, a c ă ru i d ifu z ib ilita te incărcat cu substanţe toxice. Edemul pulmonar se produce în
fa ţă de oxigen este de 21 de ori mai mare. C h ia r în faza iniţială, general la a p ro x im a tiv 3 —4 ore dela gazare, alteori după 24 de
înainte de instalarea edemului pulm onar, d a to rită s tra tu lu i subţire ore sau ch ia r m a i m u lt. M ai ra r edemul pulmonar are un debut
de exudat care acoperă suprafaţa alveolară, a p a r tu r b u r ă r i seri supraacut.
oase in hematoză. A sfixia consecutivă edemului pulmonar toxic şi urmărilor
Deşi în sânge oxigenul este scăzut şi b io x id u l de carbon nu acestuia poate avea două aspecte:
este prea m u lt crescut, in to xica tu l are to tu ş i o re s p ira ţie pol pneică. — albastru (c ia n o tic );
In mecanismul acestui fenomen in tră a tâ t re fle xe le declanşate de — cenuşiu.
interoceptorii pulm onari, cât şi reflexele cu p u n c t de plecare dela a) P rim u l aspect este d a to rit coloraţiei cianotice a pielei şi
nivelul chemoreceptorilor sino-carotidieni, care p re z in tă o sensi mucoaselor. C o lo ra ţia este determ inată de dilataţia capilarelor şi
b ilita te deosebită la hipoxemie. creşterea p ro p o rţie i de hem oglobină redusă. D ilataţia capilarelor
Formarea edemului provoacă şi m o d ific ă ri în concentraţie
este produsă de b io x id u l de carbon în exces, care, în afară de
şi aspectul sângelui. Hem oconcentraţia, m ă rin d vîsco zita te a sân
aceasta, m ai produce şi e x c ita ţia centrului vasomotor, având
gelui, constitue o piedică a c irc u la ţie i. C uloarea sângelui devine
drept consecinţă v a so co n stricţia arteriolelor, cu menţinerea tensi
caîenie-închis.
unii arteriale.
N um ărul eritro cite lo r atinge u n e o ri 9 000 0 0 0 /m m 3, mărin-
du-şi diam etrul Ia dublu. b) A l doilea aspect este d a to rit coloraţiei cenuşii, ca de plumb,
Hemoglobina creşte până la 1 4 0 % , c o n s titu in d o indicaţie a pielei şi mucoaselor. Această coloraţie este datorită constricţiei
asupra evoluţiei in to x ic a ţie i p rin p a ra le lis m u l cu desvoltarea capilarelor periferice , în u rm a scăderii c a n tită ţii de bioxid de
edemului. carbon din sânge, care traversează mai uşor lich id u l alveolar (având
.Numărul leucocitelor scade în p rim e le ore, ia r devierea for un coeficient de d ifu z ib ilita te m ai mare decât al oxigenului). In
m ulei leucocitare spre stânga este fre c v e n tă . afară de va soco n stricţia ca p ila ră , hipocapnia produce vasodila-
134
ta t ia art mole*lo r cu scăderea tensiunii art eriale. Tonusul c e n t r ilo r
re s p ira to ri şi circ u la to ri scade.
A c ţiu n e a fosgenului nu se exercită numai asupra m u c o a s e l o r
re s p ira to rii, ci cuprinde toate mucoasele accesibile, e x e r c i t â n d
deasemenea o acţiune toxică asupra altor organe.
4. A cţiunea asupra altor organe, a). Acţiunea asupra ochiului.
Ca un p rim efect, to x ic u l produce o irita ţie cu reacţie catarală a
c o n ju n c tiv e i oculare şi concomitent a mucoasei nazofaringiene.
Se produce o lâcrim are abundentă, care nu atinge gradul celei
p rovocate de substanţele lacrimogene. Revenirea la norm al are \
loc In cel m u lt 24 de ore după îndepărtarea v ic tim e i din atm o
sfera to x ic ă .
In in to x ic a ţiile mai grave, după instalarea le z iu n ilo r p u lm o
nare se produc hemoragii şi tromboze ale venelor re tin e i ca o conse
c in ţă a m o d ific ă rilo r sângelui şi a stazei.
b) Asupra aparatului digestiv, in to xica ţia p rin fosgen se
m anifestă p rin greaţă uşoară şi vărsaturi. F ica tu l şi splina se conges
tionează în urm a stazei.
c) In rin ic h i se constată stază sanguină. Vasele su nt dilatate.
U rin a poate conţine albumină, eritrocite, c ilin d ri h ia lin i şi uneori
glucoză.
d) Asupra sistemului nervos, acţiunea to x ic ă se manifestă
p r in t r ’o hiperemie care poate merge până la h e m o ra g ii puncti
form e m u ltip le .
Acţiunea clorului
E fe ctu l ir ita tiv al clorului asupra m ucoaselor c ă ilo r respira
t o r ii este m ai b ru ta l decât al fosgenului şi d ifo s g e n u lu i.
Dacă in to x ic a ţia a fost provocată de c o n c e n tra ţii m ic i şi timpul
de acţiune a fost scurt, fenomenele ir ita tiv e s u n t reduse. Concen
tra ţiile mai m ari de to xic produc le ziu n i ale b ro n h io le lo r şi alveo
lelor. In acest caz, irita ţiile catarale în s o ţite de u n e x u d a t abun
dent de tip bronhoreic nu trebue confundate cu e d e m u l pulmonar.
C lo ru l, odată absorbit la n iv e lu l a lv e o le lo r p u lm o n a re , circulă
in organism ca atare, fără să fie o x id a t şi fă ră să in tre în combi
n a #ţii chimice.
In rest, acţiunea c lo ru lu i este s im ila ră cu aceea a fosgenului.
După faza de sufocare urmează ra p id faza de a s fix ie produsă de
edemul pulm onar.
Acţiunea c lo ro p ic rin e i ■
C loropicrina ocupă un loc a p a rte . Pe c â n d fo sg e n u l şi difos- i

genul se disolvă spontan în apă, c lo ro p ic rin a este greu solubilă.
130
H id ro liz a ci nu are loc decât in măsură neînsemnată, astfel că
pătrunde în to re n tu l c irc u la to r, m anifestându-şi acţiunea asupra
sângelui şi ţe s u tu rilo r.
In cazul c lo ro p ic rin e i suntem in faţa unei to x ic care a c ţio
nează to t re fle x p rin irita re a re ce p to rilo r d iri plăm âni, cu m anifes
tă ri secundare în sânge şi în restul o rg an ism ului; în plus, resor-
bindu-se uşor la n iv e lu l p lă m â n ilo r, ea produce leziuni asemănă
toare cu cele cauzate de fosgen şi difosgen, determ inând to to d a tă
tu rb u ră ri sanguine şi le z iu n i organice caracteristice unor to xice
generale.
L a n iv e lu l mucoasei c o n ju n ctiva le şi al c ă ilo r re s p ira to rii
superioare, re a c ţiile ca tara le sunt puternice. L ăcrim area este m ai
accentuată decât în cazul c e lo rla lte substanţe to xice sufocante-
asfixiante. E fe c tu l la crim o g e n nu atinge to tu ş i pe cel p ro vo ca t
de substanţele la crim ogene. G reaţa şi v ă rs ă tu rile sunt aproape
constante, ia r a lte ră rile m iro s u lu i şi g u s tu lu i sunt a tâ t de accen
tuate, în c â t de cele m a i m u lte o ri aceşti a n a liz a to ri sunt excluşi.
C o n com iten t cu fenom enele oculare apare şi ir ita ţ ia ce lo rla lte
mucoase. C o n ta c tu l to x ic u lu i cu mucoasele c ă ilo r re s p ira to rii
provoacă je n a re s p ira to rie , care, în ra p o rt cu co nce n tra ţia sub
stanţei to x ic e , p ro d u ce tuse şi re sp ira ţie dureroasă. Tuşea este
însoţită de e x p e c to ra ţie spum oasă la în ce p u t, lip icioa să şi hemo-
ptoică m ai tâ rz iu , când h ip e re m ia m ucoaselor c ă ilo r re s p ira to rii
sg accentuează.
Ca şi în cazul fo s g e n u lu i şi d ifo s g e n u lu i, e fe c tu l to x ic caustic
al cloropicrinei la n iv e lu l p lă m â n ilo r se m a n ife stă adesea p rin
edem p u lm o n a r to x ic .
E fectul to x ic c e lu la r se m a n ife s tă şi în a lte organe. L e z iu n ile
din inimă, fic a t, r in ic h i şi s p lin ă s u n t co n sta n te , d a r fa ţă de cele
din plămâni, care p r e z in tă o in flu e n ţă h o tă rîto a re asupra e v o lu
ţiei in to xica ţie i, tre c pe p la n secundar.
Sângele suferă tr a n s fo r m ă r i p ro fu n d e . H e m o g lo b in a se tra n s
formă în m e th e m o g lo b in ă , lie in o liz a este a c c e n tu a tă , ia r coagula-
bilitatea sângelui este c re s c u tă .
A n a to m ie patologică
Din p u n ct de v e d e re a n a t o m o p a t o lo g i, le z iu n ile a p a ra tu lu i
respirator produse de s u b s ta n ţe le s u fo c a n te -a s fix ia n te se îm p a r t în :
— leziuni ale c ă ilo r r e s p ira to rii superioare,
— leziuni b ro n h o -p u lm o n a re .
Leziunile produse de su b sta n ţe le to x ic e su focante-asfixiante
suf variate, în ra p o rt cu in te n s ita te a in to x ic a ţie i şi cu in te r-
' aul de timp scurs d in m o m e n tu l in to x ic a ţie i si până la m oarte.
Astfel:
137
Când moartea se produce fulgerător (în câteva m inute) sau
Ia p rim u l contact cu to x ic u l, ori după o inhalare masivă, leziunile
sunt discrete.
<2 ) In p rim u l caz, leziunile lipsesc aproape com plect.
C adavrul prezintă: bronhiile contractate (in spasm), plăm ânii
m icşo ra ţi, re tra c ta ţi (in expiraţie forjată), cu consistenţă m ărită,
fă ră sânge.
Pleura este lip sită de luciul normal, prezentând numeroase
pete şii (echimoze ca Ia orice sufocat).
D ia fra g m u l este ridicat.
b) In cazul unei m o rţi fulgerătoare, prin inhalarea unei ca n ti
t ă ţ i m a ri de to xic, se constată tabloul unei arsuri to xice a căilor
re s p ira to rii superioare şi hronho-pulmonare.
— In in to xica ţia p rin fosgen sau difosgcn se con sta tă :
Mucoasa traheobronşică, congestionată si necrozată, are
o culoare roz-brună. Plăm ânii sunt micşoraţi de vo lu m şi prezintă
o coloraţie roşie-purpurică sau roşie-castanie. v
— In in to xica ţia p rin clor, mucoasa traheei, b ro n h iilo r şi
c h ia r a alveolelor prezintă un aspect caracteristic uscat şi o culoare
albă-m at («trahee de alabastru»).
P lăm ânii sunt la fel m icşoraţi, ca în in to x ic a ţia p rin fosgen . — Plăm ân no rm al (stg.) a lă tu ri de un plămân fourpnat t.,
la 5 ore după inhalarea toxicului
toxicului. b \***pta)
şi difosgen; prezintă un aspect uscat şi o culoare brună-gălbuie
sau castanie-verzuie.
Exam enul histologic, în toate aceste ca zu ri, a ra tă o necroză Acesta este d a t de alternarea zonelor de edem, care
au o
de coagulare a mucoasei traheobronşice, a e p ite liu lu i alveolar, şi coloraţie cianotică, cu zonele de emfizem roz-palid şi zonele ateloc-
ch ia r a septurilor interalveolare. Vasele m ic i şi m e d ii d in pereţii tatice, care sunt deprim ate si de coloraţie roşie-închis.
arborelui respirator prezintă numeroşi tro m b i, ia r capijarele sunt La secţiunea p lă m â n ilo r se scurge un lichid de edem, spumos,
de culoare gălbuie sau rozată.
d ila ta te şi pline cu sânge.
Microscopic se constata, a lă tu ri de alveole de aspect normal, al-
reolepline cu un edem abundent, zone de emfizem, precum şi zone
, II cucelule m ari, rotunde, a căror semnificaţie nu este încă stabilită.
Se găsesc în p lu s numeroase focare de alveolită, care apar
Când moartea s a produs m ai tâ rziu după câ teva ore sau
de obicei dela a cincia oră de intoxicaţie. In lichidul de edem apare
la i — 3 zile dela intoxicare, se constată in to a te ca zu rile leziunea
fibrină sub form ă de firice le fine. Este o alveolită toxică.
alveolară caracteristică: edemul pulm o na r m asiv.
In afară de aceste le ziu n i se m ai descriu: un edem perihronşic
şi perivascular, o in filtr a ţie leucocitară pcribronşică, precum şi
Intoxicaţia p rin fosgen sau difosgen leziuni necrobiotice la n iv e lu l alveolelor pulmonare.
Inima este d ila ta tă , cu sufuziuni sanguine subendocardice,
In in toxicaţia p rin fosgen sau difosg e n, tegu m e n te le cada mai ales la n iv e lu l v e n tric u lu lu i stâng. Fibrele miocardice pre
v ru lu i sunt cianotice, conjunctivele uşor congestionate. zintă o in filtra ţie grăsoasă accentuată.
D in nas şi gură se scurge un lic h id spum os, a lb -ro z at. Ficatul este m ă rit do v o lu m , cu stază, realizând tip u l ficatului
La deschiderea toracelui, p lă m â n ii su n t m u lt m ă r iţ i de volum, uscat. Poate prezenta le z iu n i de degenerescenţă grasă, zone de
cu greutatea crescută şi consistenta m ă r ită , a vâ n d un aspect necroză şi in filtra ţie leucocitară.
p e s triţ.
139
138
S plina este m ă rită de volum şi congestionată.
R in ic h ii sunt cianotici, vasele renale dila tate (congestie intensă
a g lo m e ru lilo r), ia r tu b ii prezintă c ilin d ri h ia lin i, leziuni care
e xp lică a lb um in uria, cilin d ru ria şi prezenţa e ritro cite lo r în urină.
Mucoasa gastro-intestinală prezintă pete echim otice disem i
nate şi ch ia r u lce ra ţii superficiale.
In creier: se găsesc hemoragii punctiform e in substanţa albă.
Meningele sunt hiperemiate.
G anglionii sim patici prezintă leziuni degenerative alo celu
lelor.
Vasele gambelor şi in special ale bazinului apar cu numeroase
trom hoze, datorite visco zită ţii sanguine crescute.
Fig. 13. — Aspectul microscopic, al Fig. 14. — A s p e c tu l m icroscopic al

plăm ânului ia 5 ore după in to xica ţia p lă m â n u lu i la 20 de ore după intoxic
p rin fosgen. Se observă zone de caţia p rin fosgen. E dem pulmonar
edem pulm onar a lă tu ri de zone fo a rte p ro n u n ţa t. In alveole se gă•
intacte. seşte fib rin ă . Pe a lo c u ri există zone
de e m fiz c m .
A fară de aceste leziuni s’a m ai c o n s ta ta t un aspect uscat al

ţe su tu rilo r. S'a văzut că, p rin formarea e x u d a tu lu i, sângele pierde
o ca ntita te mare de plasmă (1—2 l i t r i pe z i). A cea sta are drept
consecinţă mărirea v is c o z ită ţii şi a c o a g u la b ilită ţii sanguine;
sângele, devenind gros şi co nce n tra t, fa vo rize a ză formarea de
tro m b i. D in cauza anhidrem iei, ţe s u tu rile a p a r u s c a te ; seroasele
devin uscate şi fără lu c iu , p e rito n e u l lip ic io s , m u ş c h ii iau o I
coloraţie roşie-inchis, ca racteristică. * J
O chii prezintă uneori trom hoze şi h e m o ra g ii re tin ie n e şi neuro* j
re tin ite . * /
140
In to x ic a ţie p r in clor
In in to x ic a ţia p rin clo r,
ra iu l c o n c e n tra ţia acestuia
a f ° st rnică, se produce o
form ă uşoară de edem , care
se va reso rb i in 2 — 4 zile.
Când c o n c e n tra ţia este
mare, se v a fo rm a edem ul
pulm onar m a siv, m o rta l. In
acest caz, c a d a v ru l are te
gumentele şi m ucoasele cia -
notice, c o n ju n c tiv e le ro ş ii,
toracele g lo b u lo s ; d in nas şi
gură se scurge u n lic h id
spumos, in c o lo r sau g ă lb u i,
uneori m u c o p u ru le n t.
L a rin g t le, tra h e e a şi b ro n -
chiile c o n ţin u n lic h id ae
rat, incolor sau g ă lb u i. M u
coasa lo r p re z in tă u n e o ri
hiperemie şi edem , fă ră de F ig . 1 5 .— H e m o ra g ii p u n c tifo rm e în creier
pozite sau e x u d a te ; a lte o ri d u p ă in to x ic a ţia p rin fosgen.
este necrozată şi se d e s li-
peşte cu fo a rte m a re u ş u r in ţă . Se adaugă u n e x u d a t fib rin o s,
formând o p s e u d o m e m b ra n ă (b ro n ş ită şi b ro n ş io lită îib r i-
noasă). .. .
In p e re ţii b r o n h iilo r se c o n s ta tă h e m o ra g ii d ifu ze şi edem
interstiţial.
In b ro n h iile m ic i, m assele n e c ro tic e form ează adevărate
dopuri, care o b s tru ia z ă , lu m e n u l, in ju r u l lo r e x is tâ n d adesea
leziuni de b r o n c h i- a lv e o lită de in te n s ita te v a ria b ilă , m ergând
până la b ro n h o -a lv e o lită s u p u ra tă .
P lăm ânii s u n t m ă r iţ i de v o lu m , au o co n siste n ţă crescută,
fiind mai grei d e c â t ce i n o r m a li.
In p lă m â n i se găseşte u n e d e m d is t r ib u it n e u n ifo rm , unele
părţi fiind in f ilt r a t e , pe c â n d a lte le , în sp e cia l m a rg in ile a n te rio a re ,
fiind sediul u n u i e m fiz e m c o m p e n s a to r, ia r a lte le fiin d a te le cta -
ziateprin o b s tru a re a b r o n h iilo r . Se p o a te c o n s ta ta c h ia r u n e m fize m
subpleural, m e d ia s tin a l sau s u b c u ta n a t. S u p ra fa ţa p lă m â n ilo r
are un aspect p e s tr iţ, d a t o r it ă a lt e r n ă r ii z o n e lo r edem atoase
cenuşii tu cele e m fiz e m a to a s e r o z - p a lid şi cu cele a tc le c ta tic e ro ş ii-
inclus şi d e p rim a te ; la a c e s te a se m a i a d a u g ă şi s u fu z iu n ile sub-
pleurale.
In cazurile c o m p lic a te se găsesc şi zone de h e p a tiz a ţie .
141
Când edemul se infiltrează sub pleura, aceasta are un aspect Microscopic, e d e m u l este redus, in schim b congestia este
gelatinos. accentuată.
Ca secţiunea plăm ânilor se scurge un lic liid spumos, gălbui, In im a esto dilatată, flască, cu aspect de foaie veştedă, pre
u n e o ri ro ta i. zentând la microscop o fragmentare a fibrelor miocardice.
L a examenul histologic se constata acel aş aspect neuniîorm : F icatul şi splina prezintă o congestie de stază. Rinichiul apare
alveole pline de lic h id seros (edem), zone de emîizem şi zone ute- cianotic, cu leziuni de glomerulonefrită.
le cta tice . I n unele lo cu ri edemul este simplu, p e re ţii alveolelor Deseori se constată o conjunctivită catarală destul de accen
tuată.
îiin d de aspect norm al. In altele, lic h id u l de edem conţine celule
descuamate, eritrocite, leucocite; septurile interalvcolare sunt i ni '
congestionate şi edemaţiate. Septurile pot prezenta le ziu n i de
necrobiozâ şi necroză care pot conîlua in zone întinse, caracteristice In cazurile de moarte tardivă se găsesc leziuni inflamatorii
E m îize m u l ocupă zone întinse. Zonele de atelectazie sunt dis supraadăugate:
puse in ju ru l unei bronebii obstruate. Aceste leziuni sunt produse sub influenţa florei microbiene
C avitatea pleurală conţine adesea o cantitate de lic h id seros. locale pe ţe su tu ri alterate p rin edem şi necroză.
Seroasele pleurale şi periocardice prezintă hem oragii p u n c ti Se găsesc focare bronho-pneumonice situate în jurul bron !
form e. - ' * hiilor obliterate şi care, p rin confluenţa lor, pot cuprinde un lob
F ic a tu l, splina, rin ich ii, prezintă congestie de stază, p rin defi întreg. Aceste focare pot evolua spre necroză, abcese, gangrene şi
cie n ţa circulatorie. chiar empieme pleurale.
In im a este flască şi dilatată. — In in to xica ţia p rin fosgen şi difosgen, moartea se produce
ja tO—15 zile după intoxicare.
. Intoxicaţia prin cloropicrină In plăm âni apar focare roşii-cenuşii de pneumonie catarală,
In to x ic a ţia p rin cloropicrină produce la n iv e lu l plăm ânilor care confluează.
Ele se term ină fie p rin formarea unor focare gălbui cu aspect
leziuni asemănătoare cu cele din in toxicaţia p rin fosgen, difosgen
eazeos fie p rin tr’o to p ire purulentă, formând un abces pulmonar.
şi clor, cu unele deosebiri. — In in to x ic a ţia p rin clor, în bronhii se formează un exudat
Cloropicrină, având o acţiune resorbtivă foarte m are, este dusă
purulent (bronşită p urulen tă ), ca şi d ila ta ţii bronşice (bronşi-
de sânge şi la alte organe, provocând d istru ge ri celulare.
Ea transform ă hemoglobina în m ethem oglobină, are acţiune ectazii acute). .
In plămâni, lic h id u l alveolar este invadat de leucocite, căpă
hem olitică şi modifică coagularea sângelui.
— In căile respiratorii se constată un lic h id spum os, roşietic. tând astfel un aspect de exudat cataral. In felul acesta se pro
Mucoasa traheo-bronşică este congestionată; s tra tu l superficial duce tabloul unei pneum onii catarale, care se extinde şi poate
are o culoare galbenă-verzuie, se desprinde uşor şi cade în lumen. ocupa chiar un lob. Aceste zone de pneumonie se termină de cele
La această necroză se adaugă de obicei un e x u d a t. inai multe ori p r in t r ’un proces supurativ.
Microscopic, se găseşte o necroză a s tra tu rilo r superficiale Autorii sovietici au descris o pneumonie giganto-celulară
ale mucoasei, care merge uneori profund, ca o m e m b ra n ă groasă, specială, asemănătoare cu acea care se găseşte în rujeolă şi tuse
co nstitu ită d in : ţesuturi necrozate, fib rin ă şi leucocite. convulsivă.
— P lăm ânii sunt uşor m ă riţi, cu edem m a i p u ţin accentuat — In cazurile de m oarte ta rd iv ă produsă prin cloropicrină
decât în in toxicaţia prin fosgen şi difosgen. seconstată, in afară de le ziu n ile bronşice (exudat purulent) şi de
Suprafaţa lo r este pestriţă, din cauza a lte rn ă rii zonelor edema- focarele de pneumonie ca ta ra lă grefată pe fondul de edem con
toase cu focare atelectatice şi regiuni em fizem atoase. gests, leziuni degenerative ale parenchim ului organelor, sufuziuni
La secţionare, din plăm âni se scurge u n lic h id de culoare sanguine, etc.
închisa. E l se deosebeşte de cel produs de in to x ic a ţia p rin fosgen,
difosgen sau clor p rin aceea că are o n u a n ţă c io c o la tie — vişinie IV
specială, datorită transform ării hem oglobinei în methemoglobină. După trecerea perioadei acute, ca urmare a leziunilor pulmo-
Deci, este o congestie edematoasă ca ra c te ris tic ă . nure, pot rămânea ca sechele u rm ă toa re le leziuni:
142 143
J
B ro n ş ite c ro n ic e , cu recidive la s c h im b ă rile c lim a tic e , cu
e x p e c to ra ţie m u c o » p u ru le n tâ . E p ite liu l bronşic suferă o m e ta - — /n in toxicaţia p rin cloropicrină, plămânii sunt mai puţin
jd a z ie m a lp ig h ia n ă , care p oa te f i pun ctu l de plecare al unor p ro li m ă riţi de volum , edemul pulmonar este mai redus. Leziunile
f e r a ţii tu m o r a le . congestive sunt foarte accentuate. Ele ii dau acea coloraţie caracte
— B ro n şite p urulente, însoţite de scleroza peribronşica şi ristică roşie-vişinic, care asigură diagnosticul.
d ila t a ţ ii bronşice.
— P n e u m o n ii in te rs tiţia le cu cornificarea p ă rţilo r in fla m a te . Simptomatologie
— B ro n s io lite cronice obliterante, p rin cicatrizarea le ziu n ilo r
T urburările produse prin substanţele toxice sufocante-asfi
u lc e ra tiv e . xiante variază cu fe lu l substanţei, cu gradul ci de puritate, cu
U n in to x ic a t considerat vindecat poate prezenta după un an, concentraţia, cu durata expunerii in mediul toxic şi cu reactivi
un an şi ju m ă ta te fenomene dram atice de asfixie, cu sfâ rşit letal. tatea organism ului. Intensitatea turburărilor depinde şi de starea
In aceste cazuri se găsesc leziuni de scleroză şi em fizem organismului în m om entul gazării.
p u lm o n a r accentuat, ca şi Iniei noduli disem inaţi, asem ănători E vo lu ţia ulterioară a intoxicaţiei depinde în foarte mare
tu b e rc u lilo r. f . .v măsură de m om entul in s titu irii prim ului ajutor calificat.
H is to lo g ic , aceşti n o d u li sunt c o n s titu iţi d in tr ’un ţesut con S im ptom atologia in to xica ţie i prin fosgen, fiind cea mai carac
ju n c t iv cicatricea!, care obliterează bronhia. Deci, le ziu n ile ulce teristică şi com plectă, poate servi ca tip.
ra tiv e au dus p rin vindecare la formarea ţe s u tu lu i c o n ju n c tiv şi
la o b lite ra re a bronhiolelor. In to xica ţia p rin fosgen
— Sclerozele pulm onare însoţite de em fizem a ccen tu at sunt
sechelele cele m ai frecvente. Ele duc cu tim p u l la insuficienţă Fosgcnul este substanţa cea mai activă a grupului toxic
cardiacă. sufocant-asfixiant. T u rb u ră rile sunt in funcţie de gradul intoxi
M a i ra r se p o t în tâ ln i: caţiei şi de m o d u l de reacţie al organismului, aşa că se pot realiza
— Coriză cronică cu exacerbări la v a r ia ţiile de tem peratură forme clinice d ife rite în fu ncţie de elementele citate.
(in special dată de clor). Există form e de debut violent şi forme cu debut insidios.
— L a rin g ită cronică, care duce la o alterare a v o c ii până 1a Formele cu debut violent p o t f i:
a fonie. — uşoare,
_ S tric tu ra laringeană, cu sudura c h ia r a co a rd e lo r vocale, — de in te n sita te m ijlo cie ,
produsă in urm a c ic a triz ă rii u lc e ra ţiilo r date de necroza mucoasei. — grave şi
— fulgerătoare.
D ia g n o sticu l d ife re n ţia l al le ziu n ilo r. C unoaşterea leziunilor 1. lorm e cu debut violent, a) Form a uşoară. In cazurile în
anatom opatologice produse de toxice s u fo c a n te -a s fix ia n te este care intoxicaţia a fost fo a rte uşoară, concentraţia toxicului fiind
im p o rta n tă nu num ai pentru înţelegerea a c ţiu n ii a ce sto r substanţe slabă sau şederea în atm osfera gazată de scurtă durată, primul
asupra organism ului, d a r şi pen tru id e n tific a re a lo r. A s p e c tu l orga ajutor fiind a d m in is tra t fo a rte repede , acţiunea toxică se rezumă
n e lo r la autopsie, leziunile microscopice, e v e n tu a l a n a liza spec mai mult la tu lb u ră ri cu caracter irita tiv .
tra lă . p o t pune un diagnostic precis de ca u ză , d ia g n o s tic care In aceste cazuri, v ic tim a gazată simte usturim i sau înţepături
tre bu e fă c u t câ t m ai rapid. la nivelul nasului şi fa rin g e lu i, senzaţie de gadilitură sau arsură
în tru c â t precizarea acestui diagnostic cauzal este u n e o ri destul laringeană, cu tuse de in te n s ita te variabilă. Se produc deseori
de grea, trebue o deosebită atenţie în cercetarea le z iu n ilo r anatomo- ameţeli, v â jâ itu ri în u re ch i, senzaţie de oboseală generală şi irita-
patologice. bilitate.
— In in to x ic a ţia p rin fosgen sau difosgen, e d e m u l pulmonar La examenul o b ie c tiv n u se poate constata în general vreun
este m u lt m ai a c c e n tu a t; el cu p rin d e s p a tiile p e rib ro riş ic e şi peri- semn revelator al in to x ic a ţie i , în afară de o accelerare a pulsului.
vasculare. Mucoasa traheobronşică este m a i p u ţin atinsă. Turburările d isp a r de o b icei după ce in to x ic a tu l a respirat
— In in to x ic a ţia p rin clor, edem ul p u lm o n a r este m ai puţin aer curat şi mai ales d up ă ce s’a p u tu t odihni câteva ore.
a c c e n tu a t; in schim b, traheea şi b ro n h iile s u n t m a i profund b) Forma m ijlocie. In ca zu l unei in to x ic a ţii mai im portante ,
le za te . simptomatologia este m a i a m p lă . E x is tă form e de intoxicaţie
4Ză - Toxicologie c. 330 14fi

m ijlo c ie ca predom inanţa sim ptom eior resp ira torii, digestive 8flU
nervoase.
F o rm a cu predom inanţa tu rb u râ rilo r re sp ira torii se manifestă
p rin tuse chintoasă urm ată de expectoraţie p u ţin a b u n d e n t ă .
P u ls u l este p u ţin m o d ifica t şi starea generală bună.
— F o rm a cu predom inanţa semnelor digestive se m anifestă
p rin greaţă, vă rsă tu ri, dureri abdominale difuze, constipaţie, mai
r a r diaree.
— F o rm a cu predom inanţa tu rb u râ rilo r nervoase se poate
m a n ife sta p rin cefalee, rahialgie şi astenie.
De obicei in to x ic a ţii care prezintă aceste form e n u a ju n g la
starea de asfixie. E i pot prezenta o accelerare a p u ls u lu i şi o cianoză
uşoară după e fo rt, ceeace denotă că aparatul ca rd io -p ulm on a r a
fost interesat p rin in to xica ţie . In aceste cazuri, păstrarea repausului
abso lu t tim p de câteva ore în lătu ra în mod o b işn u it p osibilita te a
a p a riţie i edem ului pulm onar.
c) Form a gravă. In această form a, ta blo u l s im p to m a tic este
com plect şi se desfăşoară în cele tre i faze: de sufocaţie, de remi-
* sîune şi de a sfixie .
In to x ic a ţii prezintă dela început tu rb u ră ri m a i intense la
c o n ta c tu l cu substanţa to xică .
După cum s’a vă zfit Ia ca p ito lu l de îiz io p a t o lo g ie , substanţa
to xică vine în contact in p rim u l rând cu mucoasa c ă ilo r respiratorii
superioare: nas, laringe, trahee şi b ro n h ii.
E xcitarea receptorilor acestor regiuni (ra m u ra nazală a irige-
m enului, laringelui superior, la rin g e lui in fe rio r şi te rm in a ţiilo r
bronşice ale vagului) provoacă o serie de re fle xe . I n p rim u l rând
se produce o rănire a m işcărilor re s p ira to rii (b ra d ip n e e ), ritm ul
b ă tă ilo r cardiace se răreşte; viteza de c irc u la ţie scade. Intoxicatul
sim te g â d ilitu ri şi arsuri faringo-laringiene care p rovoacă tuse.
Tuşea nu aduce uşurare. Respiraţia devine d in ce in ce m a i dificilă
p rin spasmul că ilo r aeriene superioare (g lo tă , tra h e e , bronhii).
In to x ic a tu l introduce cu m u ltă greutate aer in p lă m â n i. Respiraţia
se poate o p ri complect în e xp ira ţie .
Uneori moartea survine p rin in h ib iţia re fle x ă a centrilor
re sp ira tori b u lb ari, în apnee. Această m o a rte s u b ită este analoagă
cu cea care se produce p rin sincopă re fle x ă în u rm a anesteziei
p rin in h a la ţie (clo ro form , kelen).
Reducerea bernatozei are ca efect scăderea o x ig e n u lu i şi acu
mularea de b io x id de carbon în sânge.
In această situ a ţie , v ic tim a g a za tă , c ă u tâ n d să în v in g ă obsta
colul creat de spasmul g lo te i şi al m u s c u la tu rii c ă ilo r respiratorii,
încearcă să respire adânc, d a r nu reuşeşte, se a g ită şi are senzaţia
de strangulare şi de m oarte im in e n tă .
146
In to x ic a tu l face m işcă ri dcsordonate, u rm ă rin d În lătu ra re a
o b s ta c o lu lu i re s p ira to r p rin degajarea g â tu lu i, smulgerea hainelor
şi lo vire a p ie p tu lu i. E ste u n aspect ca ra cte ristic al fazei de
sufocaţie.
O b ie c tiv se găseşte la aceşti gaza ţi e xteriorizarea groazei p rin
proem inenţa g lo b ilo r o c u la ri şi d ila ta re a p u p ile lo r. C onjunctivele
sunt in je c ta te , fa ciesu l v u ltu o s , ju g u la re le turgescente.
R espiraţia devine apoi frecventă şi m ai profundă, datorită
acţiunii b io x id u lu i de carbon, acum ulat în sânge, asupra centrilor
respiratori.
In to x ic a tu l se lin iş te ş te p u ţin , p ro e m in e n ţa g lo b ilo r oculari
se reduce, tu rg e s c e n ţa va s e lo r ju g u la re şi cianoza fe ţe i dispar.
In u rm a m ă rire i a m p litu d in ii m iş c ă rilo r re s p ira to rii, hem atoza
se am eliorează. D a r in acelaş tim p cu a erul p ă tru n d e în căile
aeriene p ro fu n d e şi s u b s ta n ţa to x ic ă . A ceasta ir it ă te rm in a ţiile
nervoase dela acest n iv e l şi p ro d u ce o accelerare a m iş c ă rilo r re sp i
ratorii (p o lip n e e ), fe n o m e n opus re fle x u lu i in iţia l. I n c o n d iţiile
polipneei, re s p ira ţia este s u p e rfic ia lă .
Dacă in to x ic a tu l este scos d in a tm o s fe ra gazoasă, tu rb u ră rile
se pot o p ri.
E l in tr ă în fa z a de re m is iu n e , care p o a te d u ra 2 — 6 ore
chiar m ai m u lt, în care t im p in t o x ic a ţ ia se m a n ife s tă n u m a i p rin
semne discrete, sau n u se m a n ife s tă deloc.
In to x ic a ţii care p r e z in tă a ceastă fo rm ă g ra v ă acuză u n e o ri
dela început şi t u r b u r ă r i g e n e ra le . E i se p lâ n g de cefalee, în ţe p ă tu ri
oculare, d u re ri p re c o rd ia le , p a lp it a ţ ii, s u n t n e lin iş t iţ i şi re s im t o
stare de s lă b ic iu n e p r o fu n d ă . U n ii p o t p re z e n ta co n fu zie m in ta lă
sau onirism. , A A , .
In unele cazuri se p o t produce tu r b u ra n d in partea a p a ra tu lu i
auriculo-vestibular: v â jâ itu r i în u re c h i, a m e ţe li, greaţă şi pierderea
echilibrului. Se p o t adăuga d u re ri a b dom inale şi diaree.
La sfârşitul fazei de sufocare in to x ic a ţii p o t avea d u re ri
toracice. După faza de re m isiu n e , în cele m ai m u lte cazuri urmează
îaza asfixică.
Faza asfixică este c a ra c te riz a tă p r in a p a riţia edem ului pulm o
nar. Acesta este produs a tâ t p r in a c ţiu n e a fosgenului care declan
şează reflexele neurovasculare v ă z u te la c a p ito lu l de fizio p a to lo g ie .
Prin modificările c a p ila re lo r şi p e re ţilo r a lv e o la ri se produce o
transvazare a plasm ei sanguine in a lve o le , în s o ţită de diapedeză
leucocitară şi, în t r ’ un g ra d m a i m ic , şi h e m a tic ă .
Prezenţa lic h id u lu i în a lve o le şi c h ia r în ţe s u tu l in te r s titia l
formează un obstacol p e n tru s c h im b u l gaze lo r. O x ig e n u l nu poate
pătrunde. B io xid u l de c a rb o n se a c u m u le a z ă în sânge. In to x ic a tu l
*nAProP™u l s&u lic h id . P ro c e s u l ed e m a tos n u cu p rin d e
P manii în întregim e. Z on e le de edem a lte rn e a z ă cu zone de
io*
147
e m fize m , atelectazie şi p o rţiu n i n e a lte r a te , la n iv e lu l c ă r o r a sch im
b u rile gazoase sunt posibile.
Semnele subiective ale e d e m u lu i p u lm o n a r s u n t : d is p n e e
intensă, jenă dureroasă toracică, nelinişte şi s e n z a ţie d e m oarte
a p ro p ia tă . In to x ic a tu l tuşeşte şi expectorează o s p u tă c a ra c te ri
s tic ă . Aceasta este spumoasă, de culoare albă sau ro z a tă , uneori
c h ia r roşie, bogată In album ină. C antitatea e lim in a tă este fo a rte
m are. S puta adunată se transform ă in t r ’un lic h id ce se depune
!n tre i s tra tu ri: superior spumos, m ijlo c iu seros şi in fe rio r sangui-
n o le n t. Acesta conţine album ină, c lo ru ri şi azot, fiin d fo a rte
asem ănător cu com poziţia plasmei sanguine. In 2 —3 ore un in to
x ic a t poate elim ina până la 1 lit r u de serozitate, ia r in 24 de ore
până la 2 lit r i.
— O b ie ctiv, se constată cianoza feţei şi a e x tr e m ită ţilo r ,
hiperem ia mucoaselor, tra n sp ira ţie abundentă. E x tr e m ită ţile sunt
reci. M işcările respiratorii accelerate: 40—60, c h ia r 100 pe m in u t.
U neori dispneea ia form a Chevne-Stokes.
E xam enul toracelui arată o sonoritate a p a re n t p a ra d o xa lă ,
d a to rită em fizem ului pulm onar acut al p ă r ţilo r nea tinse d in paren-
c h im u l pulm onar. Se percep ra lu ri umede, s u b c re p ita n te , mai
abundente la n ive lu l bazelor plăm ânilor. M a tita te a c a rd ia c ă dispare
p rin extinderea procesului emfizematos. In to x ic a ţii au deseori febră,
de obicei 38—39° şi in unele cazuri c h ia r 40°. T e n siu n e a a rte ria lă
este norm ală sau coborîtă.
Edem ul pulm onar evoluează în unele c a z u ri r a p id , ducând
in to x ic a tu l Ja moarte p rin asfixie.
A lte o ri, e voluţia este m ai înceată.
La tu lb u ră rile produse de lim ita re a h e m a to ze i se a d a u g ă m odi
fic ă ri ale sângelui si circu la ţie i.
Sângele, in urm a tre ce rii în alveole a u n e i m a r i c a n t it ă ţ i de
serozitate sanguină, se îngroaşă, e ritro c ite le a tin g c ifr a de
6 000 000—8 000 000— 10 000 000/m m c, h e m o g lo b in a a tin g e valori
ridica te (120—140% ). Globulele albe cresc p â n ă la 30 0C 0 — 40 000/
m m c. Se observă o creştere a p ro p o rţie i n e u tr o file lo r fa ţă de lim-
focite. Trom bocitele cresc de m u lte o ri peste d u b lu l c ifr e i normale.
C oagulabilitatea sângelui creşte. Se fo rm e a ză t r o m b ii în diferite
sectoare ale a p a ra tu lu i c irc u la to r. V îs c o z ita te a s â n g e lu i creşte.
C ircu la ţia este tu rb u ra tă d in cauza m a r ii fr e c ă r i a sângelui de
p e re ţii vasculari.
In edemul p u lm o n a r a s fix ia p o a te p re z e n ta d o u ă aspecte:
tip u l albastru,
tip u l cenuşiu.
In tip u l albastru fa ţa este c ia n o z a tă , b u z e le si lim b a au o
culoare vânătă, venele su p e rfic ia le ale fe ţe i, g â t u lu i şi toracelui
sunt d ila ta te . In to x ic a tu l este d is p n e iz a n t, e x p e c to re a z ă abundent,
148
a rp p u ls u l b in e b ă tu t, d a r a cce le ra t (1 0 0 — 120 şi c h ia r 150 pe
în m u t). T e n siunea a rte ria lă este de m u lte o ri n o rm a lă . C o lo ra ţia
a lb a stră p ro v in e pe de o p a rte d in scăderea o x ih e m o g lo b in e i d in
sângele c a p ila re lo r, pe de a lta d in fa p tu l că excesul de b io x id de
carbon a cţio n e a ză a su p ra c a p ila re lo r şi le d ila tă .
T ip u l c e n u ş iu : c o lo ra ţia are o n u a n ţă m u rd a ră ; a sp e ctu l
cenuşiu este m a i e v id e n t la buze. In to x ic a tu l are p o lip n e e , re s p i
ra ţia este s u p e rfic ia lă . T uşeşte şi expecto rea ză p u ţin , p u ls u l este
accelerat (1 3 0 — 1 5 0 /m in u t, slab şi n e re g u la t). T ensiunea a rte ria lă
este scă zu tă . I n această fo rm ă a n o x ia n u este m a i a c c e n tu a tă
decât în fo rm a a lb a s tră , d a r b io x id u l de c a rb o n d in sânge este
mai redus.
Scăderea b io x id u lu i de c a rb o n este d a to r ită fa p tu lu i că, în
condiţiile re s p ira ţie i s u p e rfic ia le , v e n tila ţia p u lm o n a ră este scă zu tă ,
oxigenul p ă tru n d e cu m a re g re u ta te în sânge, în tim p ce b io x id u l
de carbon tra v e rs e a z ă p e re te le a lv e o le lo r şi se e lim in ă p r in lic h id u l
de edem. T e n siu n e a jo a s ă a b io x id u lu i de ca rb o n (h ip o c a p n ia )
provoacă scăderea to n u s u lu i c e n tr u lu i v a s o c o n s tric to r: se p ro du ce
vasodilataţia a rte rio le lo r, cu scăderea te n s iu n ii a rte ria le . C a p ila re le
periferice se s trâ n g . P r in aceasta, cia n o za c a p ă tă n u a n ţa cenuşie.
D is tin c ţia d in tr e cele d o u ă t i p u r i de a s fix ie este im p o rta n tă
pentru c o m p o rta re a te r a p e u tic ă . Pe c â tă v re m e t ip u l a lb a s tru
beneficiază de a d m in is tra re a de o x ig e n şi de sângerare, în t ip u l
cenuşiu sângerarea este c o n tr a in d ic a tă , ia r a d m in is tra re a o x ig e
nului va f i a so cia tă cu cea a b io x id u lu i de c a rb o n (ca rb o g e n ).
In im a suferă m o d ific ă r i. C a v ită ţile d re p te se d ila tă d in cauza
barajului re a liz a t de s ta z a d in m ic a c irc u la ţie .
M uşchiul in im ii s u fe ră d in ca u za in s u fic ie n ţe i de o x ig e n şi
prin acţiunea p ro d u s e lo r to x ic e ca re ia u n a şte re în ţe s u tu l p u lm o
nar distrus. C a p a c ita te a fu n c ţio n a lă a in im ii scade în fa ţa sa r
cinilor crescute şi se p ro d u c e o s ta z ă s a n g u in ă la n iv e lu l o rg a n e lo r.
Tensiunea a r te r ia lă scade. E a scade u n e o ri c h ia r în a in te de
instalarea e d e m u lu i p u lm o n a r.
Se pot în tâ ln i şi t u r b u r ă r i d in p a rte a a p a ra tu lu i d ig e stiv.
Astfel, pofta de m â n c a re scade, p o t a p ă re a d u re ri e p ig a s tric e ,
greaţă, v ă rs ă tu ri şi m a i ra r e o r i s â n g e ră ri ale m u co a se i d ig e s tiv e
(hematemeză, m e le n ă ). D in p a r te a in t e s t in u lu i, în c a z u rile de
intoxicaţie m ai uşoară s’ a n o t a t c o n s tip a ţie .
Ficatul ş i s p lin a s u n t de o b ic e i m ă r it e p r in p ro c e s u l de s ta z ă ,
la care se adaugă şi le z iu n i de o r d in d e g e n e ra tiv .
Funcţia r in ic h ilo r este şi ea a lt e r a t ă p r in s ta z ă şi a s fix ie .
Nu este vorba de o a c ţiu n e d ir e c tă a t o x ic u lu i a s u p ra r in ic h iu lu i,
trina este redusă în c a n t i t a t e ; a re de o b ic e i a c id ita te a c re s c u tă ,
conţine deseori a lb u m in ă , ia r in s e d im e n t se în tâ ln e s c e r itr o c ite ,
cucocite şi celule re n a le , c â t şi e p it e lii d in c ă ile u rin a re .
149
In fo rm e le m ai grave oliguria este foarte accentuată, ajungând
c tu a r la a m in e .
v S istem ul nervos se resimte fn urma procesului de a s fix ie . 8 011
v a r u t In c a p ito lu l de anatomie patologică a lte ra ţiile ce se p o t
în tâ ln i în sistem ul nervos central.
In to x ic a ţii p o t prezenta o serie de tu rb u ră ri fu n cţio n a le :
s u n i astenici şi pot avea uneori aşa zisa « nevroză tra u m a tic ă »,
m a i ales In convalescenţă.
A lte o ri se întâlnesc tu rb u ră ri produse p rin leziuni organice:
afazie, hem iplegii în urma trom bozelor sau e m b o liilo r.
D in partea aparatului auditiv s'au n o ta t: dim inuarea a c u ită ţii
a u d itiv e , o tite purulente, etc.
Metabolismul este puternic in flu e n ţa t de p e rtu rb ă rile in schim
b u rile gazoase. A stfel, chiar din a doua zi după in to x ic a ţie , produ
cerea şi eliminarea de uree şi creatinină sunt crescute p rin ci to ii ză.
T u rb u ră ri glandulare au fost notate: in su ficie n ţă suprarenală
cu adinamie.
E vo lu ţia edemului pulm onar se în tin d e in cazurile favorabile
pe o durată de câteva zile. In prim ele două zile edem ul atinge
m axim ul de desvoltare. In ziua a treia sau a p a tra începe resorbţia
lic h id u lu i alveolar. A p ro x im a tiv după 6 zile edemul dispare.
E xistă o perioadă critică a p rim e lo r 3 zile, în care, dacă nu
in te rvin e o com plicaţie, edemul evoluează spre vindecare.
Sunt şi forme de edem cu evoluţie m ai lungă.
Receptivitatea organism ului in te rv in e şi ea în e vo lu ţie . Vechii
pulm onari fac de obicei form e p relungite.
In cazurile în care p rim u l a ju to r şi în g rijire a m edicală de
specialitate nu sunt date la tim p u til şi corect, m o rta lita te a prin
edem pulm onar este foarte rid ic a tă : 3 0 —4 0 % d in cazu ri. Moartea
sun'ine m ai ales în prim ele 24—48 de ore.
d) Forma fulgerătoare. In această fo rm ă , fenom enele de sufo-
caţie conduc uneori la m oarte ra p id ă s im ila ră celei produse la
începutul anesteziei cu cloroform .
A lte o ri, prin inhalarea de fosgen în c a n tită ţi m a ri se produce
o necroză intensă a suprafeţei re s p ira to rii cu e v o lu ţie supraacută
şi moarte rapidă.
2. Forme cu debut insidios. Aceste fo rm e m a i p o a rtă denumirea
de in to x ic a ţii tardive.
In contactul cu substanţa to x ic ă (fosgen sau difosgen), victima
nu prezintă uneori nicio tu rb u ra re , a lte o ri n u m a i o scurtă fază
de sufocare.
Aparent, asemenea gazaţi nu a ra tă semne de in to xica ţie , sunt
consideraţi şi se consideră ei înşişi ca fiin d c o m p le ct nevătămaţi.
După o fază de rernisiune, în care tim p ei fac m ic i e fo rtu ri, se
deplasează sau se alim entează, p re z in tă bru sc semnele unui edem
150
p u lm o n a r, caro fio o b ice i evoluează fu lg e ră to r. In asemenea ca zu ri
este v o rb a , ele cele m a i m u lte o r i, rie fo rm a h ro n h o p le gică a ede
m u lu i p u lm o n a r: in to x ic a tu l n u p oate expe cto ra şi In m o m e n tu l
e x te rio riz ă rii s in d ro m u lu i el este c o m p le c t su foca t şi p re z in tă la
n iv e lu l n a s u lu i şi g u r ii o spum ă ro z a tă , a b u n d e n tă .
C ită m un caz în tâ m p la t în c u rs u l p r im u lu i ră zb o i m o n d ia l:
un o fiţe r fra n c e z , s u rp rin s de un v a l de c lo r şi fosgen, iese repede
la aer c u ra t, d u p ă ce in h a la se fo a rte p u ţin gaz. N u a s im ţit n ic i
cea m ai m ic ă tu lb u r a r e . S ’a c u lc a t. D u p ă o n oapte de repaus, a
mers să insp ecte ze s e c to ru l său, a re v e n it la a d ă p o stu l de unde
plecase, a lu a t m asa şi s ’a r id ic a t să-şi a p rin d ă o ţig a ră . In acel
m om ent cade, s im ţin d o p u te rn ic ă je n ă in re s p ira ţie şi p re zen tâ nd
o spumă ro z a tă in n ă r i şi în g u r ă , m u rin d d u p ă câteva m in u te p rin
edem p u lm o n a r s u p ra a c u t.
A l t ca z: cu o ca zia c a ta s tro fe i d in H a m b u rg (1928) d e te rm in a tă
de fosgenul ie ş it d in t r 'u n re z e rv o r care p re z e n ta fis u ri, un tâ n ă r
de 19 a n i, v o in ic , se a fla i n t r ’ o b a rc ă şi vâslea, când a o b s e rv a t că
norul de fosgen se a p ro p ie de el. T â n ă ru l a v â s lit m a i repede,
in ten ţio n ân d să fu g ă spre m a l. N o r u l l-a a ju n s şi el a re s p ira t de
câteva o ri g a z u l t o x ic . A ju n s la m a l, a s im ţ it o ir it a ţ ie uşoară a
căilor re s p ira to rii şi a t u ş it de c â te v a o ri. D in p ru d e n ţă s'a p re z e n ta t
la clinică. M e d ic u l care l-a e x a m in a t n u a g ă s it n im ic suspect,
dar l-a s fă tu it să re s p ire a e r c u r a t. D u p ă 4 ore, tâ n ă ru l a fo s t adus
muribund la s p it a l, p re z e n tâ n d u n in te n s edem p u lm o n a r cu
cianoză p u te r n ic ă , d a r cu in im a in b u n ă s ta re fu n c ţio n a lă . E l a
murit in m o m e n tu l în ca re a fo s t aşezat în p a t, d u p ă 4 ore şi ju m ă
tate dela a c c id e n t.
In to x ic a ţia p r i n celelalte substanţe s u fo c a n te -a s fix ia n te

In general, s im p to m a to lo g ia in to x ic a ţie i p rin fosgen este
comună tu tu ro r s u b s ta n ţe lo r g ru p u lu i.
Există câteva p a r t ic u la r it ă ţ i in fiecare caz:
D ifosgenul — p ro d u ce aproape aceleaşi tu r b u r ă ri ca fosgenul.
Intoxicaţia p r in această s u b s ta n ţă evoluează în cele tre i faze
-sufocaţie, re m isiu n e , a s fix ie — cu acelaş p o te n ţia l e v o lu tiv .
Clorul — produce fenom ene su fo ca n te m a i zgomotoase. D upă
aceasta, fără să u rm e z e o fază de re m is iu n e , apare edem ul p u lm o n a r.
Intensitatea e d e m u lu i p u lm o n a r, în desfăşurarea sa, este m ai m ică
decât în cazul fo sg e n u lu i. C o m p lic a ţiile şi e v o lu ţia su n t ace
leaşi.
C loropicrina — p ro d u c e fe n o m e n e re s p ira to rii de sufocare şi
asfixie prin edem p u lm o n a r, fă ră o fază p r o p riu zisă de re m isiu n e,
ca şi in cazul in to x ic a ţie i cu c lo r. I n a fa ră de acestea, produce şi
efecte puternice ir ita n te la c rim o g e n e şi c h ia r v e z ic a n te . C lo ro p ic rin a
provoacă edemul pulmonar pe altă cale decât fosgenui, aţa cum
6 a văzut la capitolul de fiziopatologie.
Efectele la distanţă ale cloropicrinei sunt produse prin sub*
stanţa însăşi, care, având o stabilitate m ult mai mare decât
fosgenui, poate pătrunde ca atare în organism. Toxicul produceţi
modificări ale pigmentului sanguin (methemoglobinemie).
S’a spus ca există o diferenţă în acţiunea substanţelor toxice
sufocante-asfixiante în ceeace priveşte topografia aparatului respi
rator. Clorul ar ataca în primul rând căile aeriene superioare,
cloropicrina bronhiile mijlocii şi mici, iar fosgenui şi difosgenul in
special partea terminală a arborelui respirator, adică alveolele
pulmonare.
Evoluţie şi prognostic
Evoluţia în intoxicaţia cu fosgen este variabilă. Ea este în tu
necată prin apariţia complicaţiilor.
Complicaţiile pot surveni fie în mod precoce, fie ta rd iv .
Complicaţiile precoce pot fi: edemul glotei, bronşite purulente,
bronhopneumonii, supuraţii pulmonare (abcese, gangrene), emfizem
interstiţial, mediastinal şi subcutanat, consecutive ruperii vezicu
lelor emfizematoase pulmonare, pneumotorax, pleurezii purulente,
tromboze, embolii, gangrenă uscată a membrelor, hemoragii cere
brale, miocardite, endocardite şi pericardite; u lceraţii esofagiene
şi gastrice.
Complicaţiile tardive: scleroze pulmonare, bronşite cronice,
emfizem, pleurite, bronşiectazii, adenopatie traheobronşică.
Observaţiile din primul război mondial im perialist au arătat
că intoxicaţiile prin sufocante-asfixiante nu ar favoriza în mod
deosebit infecţia tuberculoasă sau redeşteptarea focarelor tuber
culoase pulmonare.
Diagnostic
Diagnosticul pozitiv se bazează pe unele in d ic ii, ca de exemplu

«proba fumatului» (un fumător constată că fum ul de ţigare şi-a
pierdut mirosul şi gustul lui particular), pe identificarea substanţei
toxice (detecţie), alteori pe semnele intoxicaţiei.
Uneori existenţa intoxicaţiei poate fi afirm ată pe accelerarea
pulsului şi apariţia cianozei după un mic efort. Dozarea hemoglo
binei poate fi uneori utilă: ea creşte după o scădere in iţia lă .
Precocitatea diagnosticului este d e osebit de valoroasă. Este
clar că, in cazul intoxicaţiei prin su b sta n ţe sufocante-asfixiante,
existenţa fazei de remisiune poate fi înşelătoare pentru cei nein
struiţi.
152
A firm a re a in to x ic a ţie i com portă aplicarea im ediată a m ă su rilo r
de prevenire a edem ului p u lm o n a r: repaus absolut, sângerare,
o xig cn o tcra p ic, etc.
D iagnosticul diferenţial. Deosebirea in to x ic a ţie i p rin diversele
substanţe ale g ru p u lu i este uşor de fă cu t.
S ubstanţele irita n te lacrim ogene sau strănutătoare p o t fi deo
sebite foarte uşor p rin e fe c tu l lo r p rin c ip a l ir it a n t .
Ip e rita poate fi d ia g n o stica tă p rin caracterele ei fizice şi
chim ice, p rin acţiunea ci insidioasă, p rin tu rb u ră rile irita tiv e ta rd ive
şi în special p rin tu rb u ră rile cu ta n a te specifice.
S ubstanţele to x ic e cu a cţiu n e generală produc s tă ri asfixice,
dar nu p ro d u c su foca ţie .
In cazurile în care fenom enele in iţia le de ir ita ţie ale c ă ilo r
respiratorii superioare nu s’au p ro d u s sau au tre c u t neobservate,
instalarea e d e m u lu i p u lm o n a r poate duce uneori la co n fu zii.
diagnosticul d ife re n ţia l a l edem ului p u lm o n a r se poate f«.ce cu :
— em bolia p u lm o n a ră , în care e xistă dispnee accentuată şi
cianoză ca şi în e d e m u l p u lm o n a r, p rin ju n g h iu l to ra c ic şi p rin
faptul că apare în c u rs u l in fe c ţiilo r e m b o liza n te (fle b ite , e tc.).
Atunci când e x is tă , s p u ta este h c m o p to ic ă ;
— p n e u m o to ra x u l s p o n ta n , în care dispneea este a cută , a s fix ia
se instalează ra p id , are semne fiz ic e c a ra c te ris tic e : so n o rita te a
exagerată cu a b o lire a m u r m u r u lu i v e z ic u la r. S in d ro m u l apare în
general după un e f o r t , ia p u r t ă t o r ii u n e i a fe c ţiu n i p u lm o n a re , de
obicei tu b e rc u lo z ă ;
— criza de a s tm b ro n ş ic : dispneea a s tm a tic u lu i are caractere
speciale, este o dispnee de t ip e x p ir a to r cu b ra d ip n e e ; la e xa m e n u l
obiectiv se percep r a lu r i b ro n ş ic e , ia r e x p e c to ra ţia este ta rd iv ă
şi uneori c a ra c te ris tic ă (m u c o -p u ru le n tă , p e rla tă ) şi nu p o a te f i
confundată cu cea seroasă şi sp u m o a să a e d e m u lu i p u lm o n a r.
T ratam ent
1. Profilaxia in t o x ic a ţ iilo r p r in s u b s ta n ţe s u fo c a n te -a s fix ia n te
seefectuează p rin u tiliz a re a la t im p a a d ă p o s tu r ilo r a n tic h im ic e şi a
măştilor antigaz. I n c a z u l u n u i a ta c p r in s u rp rin d e re , când adă-
postirea nu s’ a p u t u t fa ce , în lip s a m ă ş t ii, p o t f i fo lo s ite b u c ă ţi
depânză m uiate în s o lu ţii a lc a lin e cu a c ţiu n e n e u tr a liz a n tă .
Tratamentul v a ria z ă în r a p o r t cu s ta d iu l in to x ic a ţie i şi a p li
carea lui depinde de lo c u l şi s itu a ţia în ca re se găseşte in to x i
catul.
2. Primul a ju to r poate f i d a t de m e d ic , de p e rso n a lu l s a n ita r
auxiliar sau de orice persoană care posedă c u n o ş tin ţe le elem entare
aleajutorului im ediat. V ic tim a se p o a te a ju ta în unele ca zu ri şi
I singură. Primul a ju to r, p e n tru a f i u t i l , tre b u e să fie a p lic a t câ t
m ai urgent. De precocitatea aplicării lu i depinde e v o l u ţ i a in to x i
c a ţie i. E l va consta In ;
a ) A plicarea m ăştii sau înlocuirea ei dacă a fost d e fe c tă . In
lip sa m ă ştii pot fi folosite bucăţi de pânză m uiate in so lu ţii a lc a lin e
neu tra liza n te (bicarbonat de sodiu, carbonat de sodiu, urotropină,
p o lis u lfu râ de sodiu şi potasiu, h ip o su lfit de sodiu).
b) Im obilizarea fra c tu rilo r şi oprirea hem oragiilor m a ri, p rin
aplicarea lig a tu rilo r respective.
c) Persoanele gazate, chiar dacă nu prezintă sim ptom e de
in to x ic a ţie , vo r fi evacuate în stare de repaus, de p re fe rin ţă in
p oziţie culcată. Se vo r u tiliz a în acest scop m aşini speciale sau
brancarde p urtate de oameni. In lipsa acestora, in to x ic a ţii vo r fi
tra n s p o rta ţi pe braţe.
d ) L i se vo r descheia hainele la gât şi Ia centură p e n tru ca
m işcările re sp ira torii să fie libere.
e) V ictim ele vo r păstra calm ul cel mai com plect. V o r evita
orice efort care pe acest organism in to x ic a t duce fo a rte repede la
scăderea ca p a cită ţii funcţionale a scoarţei cerebrale şi în acelaş
tim p necesită un consum crescut de oxigen şi deci o e xcitare supli
m entară a receptorilor pulm onari, care grăbeşte a p a riţia edemului
pulm o na r. ' v
N u v o r vo rb i cu voce ta re , nu v o r strig a , iş i v o r stăpâni cât
m ai bine tuşea.
f ) Scoaterea din atm osfera gazată şi a dă postirea în tr ’un
adăpost a n tich im ic pen tru evitarea u n u i nou v a l de substanţă
to xică.
Dacă scoaterea din zona gazată nu este p o s ib ilă im e d ia t, se va
calma ir ita ţia că ilo r re s p ira to rii produsă de substanţele toxice,
introducând sub mască un ta m p o n cu s o lu ţie a n tifu m , pe care
v ic tim a o va inhala.
P rin aceasta tuşea va f i m ai p u ţin su p ă ră to a re şi în cele din
urm ă se va calma.
După scoaterea in to x ic a tu lu i d in zona g aza tă se va complecta
p rim u l a ju to r, după care va f i e va cu a t u rg e n t la p o s tu l de ajutor
m edical p e n tru in s titu ire a tra ta m e n tu lu i de s p e c ia lita te .
g j In to x ic a ţilo r în stare in c o n ş tie n tă nu li se v a face respiraţie
a rtific ia lă . Aceasta a r p u te a p ro v o c a tr a u m a tiz ă r i serioase ţesutului
p u lm o n a r, care se găseşte sub a c ţiu n e a c a u s tic ă a to x ic u lu i sau a
produselor de h id ro liz ă ale acestu ia . C o n se cin ţa a r fi imediata
instalare a e d e m u lu i p u lm o n a r.
3. Tratam entul propriu zis, în o rd in e a u rg e n ţe i, are urmă
toarele o b ie c tiv e :
— reducerea c o n s u m u lu i de o x ig e n ;
— n e u tra liza re a e fe c te lo r ir it a t iv e ale s u b s ta n ţe i toxice asupra
a p a ra tu lu i re s p ira to r;
154
. , prevenirea edemului pulmonar fii combaterea lui, dacă fi’a
in s ta la t;
tonificarea in im ii şi susţinerea circulaţiei;
“— prevenirea in fe c ţiilo r;
— tratam entul simptomatic.
a) Reducerea consumului de oxigen. Se face In primul rând
prin repausul fizic şi psihic al bolnavului. Intoxicatul va sta culcat,
evitând vorbirea cu voce tare sau strigătele. Va tuşi cât mai
puţin. L in iştire a bolnavului va fi asigurată pe orice cale. Va fi
încurajat, lă m u rin d u -i că trebue să fie calm. Cei in stare gravă
vor fi izo la ţi spre a nu deprima pe ceilalţi.
Examinarea va fi cât se poate de rapidă, spre a nu obosi
bolnavul.
Se va evita răcirea, care se ştie că prin turburările circula
torii la n ive lu l plăm ânului favorizează apariţia edemului pul
monar.
In to x ic a ţii vo r fi fe riţi de frig ; li se vor da băuturi calde şi
vor fi acoperiţi cu p ă tu ri, punându-li-se sticle cu apă caldă in
jurul c o rp u lu i; căldura prea mare va fi evitată. Ei vor fi schimbaţi
de haine num ai dacă încăperea în care sunt adăpostiţi este încălzită.
Hainele vor fi scoase Ia aer pentru a uşura degajarea substanţelor
toxice din ele.
Schimbarea hainelor este dăunătoare pentru unii gazaţi:
efortul pe care îl fac cu această ocazie este mai periculos decât o
gazare suplim entară p rin substanţele degajate din haine.
Se va asigura o bună aerisire a camerei în care se află victimele
eazate evitându-se însă răcirea. Temperatura să nu coboare sub
16-18°. . . '. f .
b) Neutralizarea efectelor de irita ţie asupra aparatului respirator
se va face p rin :
I n h a l a ţ i i cu :
- o soluţie de am oniac 5 % in alcool de 60°;
- c u amestecul « a n tifu m » :
c lo ro fo rm __
alcool aa 40 g
e te r 20 g
am oniac V -X p ic ă tu ri
-v a p o ri de te reb e n tină sau de eucalipt în apă caldă;

- pulverizaţii cu aerosoli de ape m inerale alcaline.
Mărirea gradului de u m id ita te al aerului s’a dovedit a fi foarte
utilă.
In ii autori au recom andat ingerarea a V —X picături de eter
Peobucăţică de zahăr sau a unei perle de eter (0,20 g).
c) Prevenirea ş i combaterea edem ului pulmonar. S â n g e r a-
ea’ P iu a t ă în p rim e le 2 —3 ore dela gazare, e o bună măsură
156
p ro fila c tic ă . Cu a tâ t m ai m u lt ea va fi u tiliz a tă când edem ul
p u lm o n a r s'a c o n s titu it.
A u to r ii so vie tici au a ră ta t că, fn cazul in to xica ţie i cu fosgen
7 /
D
Băile fie rb in ţi nu sunt recomandate pcntrucă sunt obositoare
şi c lo r, sângerarea p ro fila ctică schimbă radical evoluţia in to xica ţie i. Transpiraţia va f i în general evitată, pcntrucă accentuează bemo-
A ce st efect este com parabil ca im portanţă cu cel o b ţin u t prin I concentraţia.
a p lica re a lig a tu r ii î n t r ’o hemoragie. pecongestionante, ca ipeca, au fost recomandate In scop pre
Pe anim alele in to xica te cu fosgen, p ro p o rţia vin d e că rilo r a ventiv şi chiar curativ. Sunt autori care afirmă că gazaţii cărora
fo s t de 5 0 % în cazurile în care s’a făcut sângerarea p re ven tivă şi li s’a adm inistrat această substanţă au prezentat numai In rare
de 2 8 % în cazurile In care nu s’a făcut. cazuri edem pulmonar. E fo rtu l produs de vărsaturi fiind nociv,
In lo tu l anim alelor in to xica te cu clor, p ro p o rţia vindecărilor această medicaţie nu poate fi recomandată.
a fost de 9 0% când s’a fă c u t sângerare a şi num ai de 9 % când Substanţe cu acţiune antiexudativă, care micşorează permea
bilitatea endotcliilor, in general, şi a capilarelor, în special, au fost
aceasta nu s a fă c u t. dcasemenea recomandate şi utilizate in prevenirea edemului pulmo
Sângerarea va f i abundentă, a p ro x im a tiv 10 cc pe kilocorp,
nar. A stfel s’a u tiliz a t:
adică 500— 700 cc. Dacă edemul pulm onar s’a declarat sau când — Clorura de calciu 1% în in je cţii subcutanate, in cantitate
a p a riţia lu i n ’a p u tu t fi o p rită , emisiunea sanguină se va repeta de 150—200 cm3, repetate în 24 de ore până la 450—500 cm3 în
în c a n tita te de 250—300 cc in ră stim p de 24 de ore. In Joc de o total, în regiuni diferite ale corpului, pentru a se evita efectele
em isiune m asivă in iţia lă se p o t face sângerări m a i m ic i (250—300 iritante locale.
cm c), repetate de două-trei o ri în 24 de ore. — Aceeaşi substanţă în concentraţia de 10% se poate admi
In general sângerarea nu va f i efectuată decât după adm ini nistra pe cale intravenoasă, în cantitate de 5 —10 cm3.
strarea de analeptice. — A fost u tiliz a t dcasemenea gluconatul de calciu in injecţii
Sângerarea este co n tra in d ica tă la g a z a ţii cu p uls m ic şi fijj. jntramusculare şi intravenoase, cu rezultate mai reduse.
fo rm şi la a s fix ie i! de tip cenuşiu, adică la cei cu semne de colaps. — Calciul se m ai poate administra asociat în soluţia Ringer:
Dacă in tim p u l sângerării apar semne de d e ficie n ţă circulatorie
C lo ru ră de sodiu 9g
(paloare, slăbire şi accelerare a p u ls u lu i) se în tre ru p e sângerarea C lo ru ră de calciu 0,24 g
şi se adm inistrează tonice cardiace şi vasculare, reluându-se apoi C lo ru ră de potasiu 0,42 g
dacă este necesar. B ic a rb o n a t de sodiu 0,20 g
Sângerarea se poate face p rin p u n c ţie venoasă (flebopuncţie). A p ă d is tila tă ad 1 000 cm8
In ca zurile în care edem ul p u lm o n a r s’a d e c la ra t, acest lucru este D. S. S terilizat. P e n tru in je c ţii subcutanate sau intravenoase, 300
greu de e fe c tu a t d in cauza v is c o z ită ţii m a ri a sâ n g e lu i; în aceste 500 cm8.
c a z u ri se face venesecţia după e ve n tu a la denudare. Când vîsco- — Vitamina C şi vita m in a P (R u tin ) sunt foarte utile.
z ita te a sângelui este a tâ t de crescută în c â t n ic i venesecţia nu este Au mai fost preconizate:
eficace, se poa te recurge la p u n c ţia a rte re i sau c h ia r ia arterio- Sulfatul de atropină, în in je c ţii subcutanate a 1 mg de două-
to m ie . trei ori pe zi. Această substanţă a fost recomandată pentru efectul
Sângerarea poa te f i u n e o ri s u fic ie n tă p r in a p lica re a de ventuze pecare-1 are în reducerea diverselor secreţii.
s c a rific a te . Autorii sovietici recomandă in je c ţii intravenoase cu amestecul
E m isiu n e a sanguină aduce o im e d ia tă uşurare in im ii prin lui Luisada:
scăderea p re s iu n ii venoase. Pe de a ltă p a rte , ea favorizează trecerea Glucoză 33 g
de lic h id e d in ţe s u tu ri în sânge, ceeace are ca u rm a re o diluare a Calciu c lo ra t 3 g
sângelui, scăderea v is c o z ită ţii şi p r in aceasta o uşurare a deplasării M orfină 0,10 g
sângelui în vase. Papaperină 0,40 g
Cloreton 0,40 g
I n lo c de sângerare s ’a r o b ţin e e fe c te analoage, d ar mai puţin ^___d is tila tă ad
Apă 100 cc
p ro m p te şi in ten se , p r in fa v o riz a re a v M o d i l i t a ţ i e i / , s. Ţ o l'll , —10 cm3 odată sau de mai multe ori
pe to race şi m e m b re , s tic le cu a p a c a ld a sau aer în c ă lz it, ceaiuu
f ie r b in ţi) . A ce ste p ro ce d e e s u n t re c o m a n d a te de d ife r iţi aut ou ,
bolnavilor slăbiţi. , “ Ureaza >n soluţie delO%0, un cm 3/1 0 k g corp, administrată
I intravenos, ar acţiona p rin punerea în lib e rta te a amoniacului
157
d m uree. A m oniacul ce fc'&r chinina pT\n plăm âni ar neulralixa — Oxigenul se poate administra în inhalaţii, prin ajutorul
acidiVaVea locala şi p rin aceasta ar favoriza vasoconstxicţia capila diverselor aparate cu mască sau cu dispozitiv de cort. Există
re lo r pulm onare. Rezultate bune au lost obţinute \n experienţe pe diverse tip u ri de astfel de aparate. Unele permit administrarea
anim ale. M etoda nu a fost aplicata ia om. simultană la mai m u lţi bolnavi. In lipsă de aparaturi speciale
P e n tru ridicarea tensiunii osmotice a sângelui, se pot face*. se pot folosi baloane cu oxigen.
— in je c ţii intravenoase cu soluţii lu p cr to nice de glucoza Oxigenul se administrează in mod discontinuu, amestecat
ţ2 0 —40% ) in cantitate de 50—100 cc. cu aer, în proporţie de 40—60%, cel mult până la 75%, cu un debit
de 1—3 lit r i pe minut.
Glucoza in soluţie lupertonica ridica tensiunea osmotica,
favorizând pătrunderea in sânge a lichidelor din ţe su tu ri, şi to n i Nu este recomandabil să se administreze oxigenul sub pre
siune, pentrucă se pot produce accidente, în special prin ruperea
fic ă m iocardul.
— Glucoza se poate adm inistra şi in clisme, cu picătură, alveolelor pulmonare şi realizarea unui emfizem interstiţial şi
mediastinal.
in soluţie de 5 % , 500—1 000 cc in 24 de ore.
— Guma arabica, in soluţie de 7 —10% in apa d is tila ta sau — In general oxigenul se administrează amestecat cu aer.
in soluţie Ringer. Ea poate f i asociata cu glucoza. Se administrează Amestecul cu bioxid de carbon, 5 —7°/0bioxid de carbon, 93—95%
50—200 cc odată şi pana la 1500 cc in 24 ore. oxigen = carbogen) trebue rezervat cazurilor de asfixie cenuşie.
P entru reducerea viscozilăţii sanguine s’ a recomandat*. — Oxigenul poate fi administrat şi pe cale subcutanată,
— C itra tu l de sodiu in soluţie de 10% , a d m in is tra t intravenos introducându-se 1—2 litr i, de preferinţă sub pielea coapsei sau pe
in cantitate de 20—25 cc. flancuri. In acest caz, resorbţia se face încet şi nu asigură o oxi
— C lorbidratul de hem atină, in ca n tita te de 0,04—0,06 g, genare eficientă a sângelui şi ţesuturilor. Este o metodă la care
in in je c ţii subcutanate. se va recurge atunci când administrarea pe căile aeriene nu este
Soluţia cloruraiă izoionică are o acţiune trecăto a re şi nu este posibilă.
recomandată. Adm inistrarea ei este ch ia r periculoasa pentrucâ — Administrarea intravenoasă a oxigenului, atât de promi
trece uşor in ţesuturi, deci ş i'in p lă m â n i, în tre ţin â n d edemul. ţătoare la început, nu a dat rezultatele aşteptate.
Alte m e d i c a m e n t e : M o rfin a , a tâ t de u tilă şi apre Cu dispozitive speciale se pot administra 1—1,5 cc pe minut
ciată in combaterea astm ului cardiac şi a e de m u lu i pulmonar până la un to ta l de 1 litru .
de origină cardiacă sau circulatorie, este c o n tra in d ic a tă după cei Practic, metoda este dificilă, necesitând o aparatură specială.
m ai m u lţi autori în cazurile de edem p u lm o n a r p rin to xice suîocante- Afară de aceasta, introducerea intravenoasă nu este lipsită de
asfixiante, pe m o tiv că, deprim ând c e n tru l re s p ira to r şi calmând pericole (embolii gazoase, sincope).
tuşea, împiedică evacuarea lic h id u lu i a lveolar de edem. Interdicţia Respiraţia a rtific ia lă nu va fi practicată, pen
m orfinei nu este suficient de ju s tific a tă . E x p e rie n ţe de control trucă prin manevrele necesare se pot produce rupturi ale
vo r preciza lim ita acestei a titu d in i. parenchimului pulmonar. Ea este utilă numai în primele minute
— Ţinând seama de ro lu l im p o rta n t pe care î l au interocep- ale intoxicaţiei, în faza iniţială de sufocare, când se produce
to rii pulm onari în m ecanism ul p ro d u c e rii edem ului pulmonar, apneea. In acest caz, ea va fi practicată numai timpul
ar f i poate u tilă a dm in istra re a in tra ve n o a să de novocaină 1%, strict necesar. Se va recurge în asemenea cazuri şi la alte
5 —10 cc, repetată după nevoie. mijloace, ca de exemplu la injecţii de lobelină 1% (1 cc
— Cercetări experim entale recente a ra tă că la animalele intravenos).
cărora li s’ a a d m in is tra t pe cale re c ta lă avertină (alcool tribrometilic d) Tonificarea in im ii şi a circulaţiei
C B r3—C H 2O H ), edem ul p u lm o n a r a p u t u t f i îm piedecat în 50% Tonificarea in im ii şi a circulaţiei se face prin tonicardiace
d in cazuri fa ţă de m a rto ri. şi analeptice.
O x i g e n o t e r a p i a , îm p re u n ă cu sângerarea, constituemij — T o n i c a r d i a c u l de urgenţă este strofantina, care
loace im p o rta n te în p ro fila x ia şi tr a ta m e n tu l c u ra tiv al edemului se administrează intravenos în doze de 1/8—1/4 şi chiar 1/2 mg,
pulm onar. asociat cu 10—20 cm3 soluţie glucozată de 20—40%. Doza se poate
A d m in is tra re a o x ig e n u lu i tre b u e să fie precoce şi îndelungată, repeta de două-trei ori în 24 de ore.
ch ia r zile în tre g i. D u ra ta a d m in is tr ă r ii este în fu n cţie de evoluţia Digitala nu este p o triv ită , pentrucă acţiunea ei este lentă,
cianozei. ,ar J)ra(hcardia pe care o produce ar mări turburările.
159
1
HI
_ . ■ \ n 8 I e p t i c e ] e r o r f i fo lo s ite pe scară largă- F h — îm potriva irita ţie i mucoasei nazale şi faringiene se reco
a c t n e a z â c ir c u la ţ ia p e rife ric ă şi fa vorizează întoarcerea sângelui mandă in s til a ţii nazala cu:
ia m im â ş i p r in a ce a sta cora ple cte a ză a cţiu n e a to n ica rd ia ccio r. R p.
Se p o t a d m in is t r a : Cocaină cJorhidrică soi 5 % 20 cm9
— uJei c a m f o r a t 2 0 % , 2 c m * s u b c u ta n a t sau in tra m u scu la r, Adrenalină s o i i 9L X picături
D . S. Că te va p ic ă tu ri în fiecare nară.
d e t r e i - c i n c i o r i fn 24 de ore.
— I n Joc d e c a m fo r se p o t face in je c ţii su b cu ta n a te sau — Irita ţia pielei; care apare mai ales in intoxicaţia prin clo
i n t r a m u s c u la r e c u p e n ta z o l sau p re p a ra te s im ila re . L a nevoie, ropicrină, necesită pudraje cu pulberi inerte (talc, oxid de zinc,
p e n t a z o lu l p o a te f i a d m in is tr a t fo a rte în c e t în in je c ţii in tra - derm atol).
venoase. — Cefaleea va f i combătută prin antinevralgice.
— C a fe in a , c o ra m in a , n u s u n t in d ic a te . In doze m a ri aceste 7 - Tuşea uscată şi chintoasă se poate combate la început
s u b s t a n ţ e , a r fa v o r iz a p ro d u c e re a e d e m u lu i p u lm o n a r prin in h a la ţii de antifum sau amoniac-alcool, apoi cu codeină.
— A d r e n a lin a , e fe d r in a , v o r f i e v ita te p e n tru c ă , rid ic â n d ten M ărirea gradului de umiditate al aerului din cameră prin
s iu n e a a r t e r ia lă , m ă re s c m u n c a in im ii şi p r in aceasta consumul soluţii alcaline dă rezultate mulţumitoare.
i n o x ig e n . — Tuşea cu expectoraţie, datorită bronşitei, necesită expec
— A i c i s u b s ta n ţe le c u a c ţiu n e h ip o te n s iv ă n u s u n t indicate torau te şi antiseptice (decocturi şi infuzii de specii pectorale
( n i t r i t u l d e a m il , t r i n i t r i n a , c o r f ilin a , e tc .), p e n tru c ă m ăresc staza sau poligala, benzoat de sodiu, terpină, etc.).
venoasă. — Insom nia şi nervozitatea vor fi combătute prin: valeriană,
— S t r ic n in a e ste u t i lă ş i p e n tr u a c ţiu n e a e i te h n ic ă generală. bromuri, veronal, medinal. Se pot folosi preparatele tipizate:
JVu se v o r p r e s c r ie în g e n e ra l d e c â t m e d ic a m e n te le strict pasifloral şi sedonal.
necesare. — Vitam inele (în special B, C, A şi D) vor fi folosite după
— Transfuziile sunt contraindicate.
I nevoie.
e) P re v e n ire a in f e c ţ iilo r p u lm o n a re . Se v a a s ig u r a o bună igienă 0 problem ă deosebit de importantă este aceea a anesteziei
a căilor aeriene superioare prin desinfecţia n a z o fa rin g e a n ă . Frigul la in to x ic a ţii ră n iţi, care necesită o intervenţie chirurgicală sau
trebue evitat. Gazaţii care au diverse infecţii v o r f i iz o la ţi, spre manevre dureroase (fra c tu ri, luxaţii). Se va utiliza de preferinţă
a evita contagiunea celorlalţi. anestezia locală fără adrenalină.
Alim entaţia b o ln a vilo r va fi la iheeput lichidă (ceaiuri calde,
Se va face antisepsie pulmonară cu a ju t o r u l m edicam entelor
lapte, supe, lirnonade, sucuri de legume şi de fructe, apoi vor fi
cunoscute, începând cu uleiurile volatile ( c h in e tc r, pneumosept)
permise p iu re u ri de legume şi de fructe, pâine prăjită, biscuiţi,
şi terminând cu sulfamidele şi penicilina sa u a lte antibiotice,
I făinoase cu lapte, ia u rt, brânză dulce. Carnea va fi permisă după
după caz.
I ce funcţiile tu b u lu i digestiv au redevenit normale şi dacă nu există
f) Tratamentul simptomatic, cuprinde tr a ta m e n tu l tu rb u ră rilo r // senine de retenţie azotată. In fiecare caz in parte se va ţine seama
de ordin secundar produse de acţiunea s u b s ta n ţe lo r to xice . I de turburările e m o ncto riilo r (ficat, rinichi) şi se va modifica
— irita ţia oculară (care se întâlneşte m a i ales în intoxicaţia
regimul in ra p o rt cu starea acestora.
prin cloropicrină, şi pălită) necesită s p ă la re a c o n ju c tiv ite lo r cu In convalescenţă, a tu n ci când există sechele pulmonare (scle
soluţie clorurată izotonică, soluţie s la b ă d e a c id b o ric 3 % , soluţie roză pulmonară, aderenţe pleurale), se vor recomanda după caz
de bicaihonat de sodiu 2 2 , 5 % , c ă ld u ţ e . M a i b in e se va utiliza o gimnastică respiratorie, clim atotcrapie, băi, tonice generale. Anemia
soluţie de clorură de sodiu izotonică cu la c r im ile (14 /po). ' va fi combătută p rin preparate feruginoase şi vitamina C. La
Uupă spălare se poate întrebuinţa p o m ă d a a lc a lin ă : i nevoie se va corecta insuficienţa clorhidropeptică. Vor putea fi
/ folosite apele m inerale arsenicale şi feruginoase.
B u fa V b o n lt de s o d iu p u r_ 2 g / Convalescenţii se v o r o d ih n i şi vor f i controlaţi în mod periodic.
A p ă d is tila tă ş i la n o lin ă aa 10 g
V a s e lin ă a lv ă a d 100 g
Bolnavii vor evita să-şi fre c e och ii. L a n e vo ie vor puneochelar
fumurii. 161
II - Toxicologie c 330
Capitolul XII
SUBSTANŢE TOXICE VEZICANTE
Substanţele toxice vezicantc e x e rc iţii acţiunea lo r principală

asupra pielei şi mucoaselor, producând le ziu n i grave. Caracteristică
în evoluţia leziunilor cutanate este apariţia vezicaţiilor.
In acelaş tim p cu leziunile elective apar şi tu lb u ră ri de ordin
general.
— Ip e rita — Lost, gaz muştar, H. S. — (sulfura de dietil-
CH2~ C H 2C1 ,
diclorată S Este un lich id uleios, incolor, în stare
\ CH2- C H ?C1
p u ră şi g albe n -b ru n p rin im p u r it ă ţ i; degajează un m iros carac-
te ris tic de m uştar. Ip e rita este greu v o la tilă .
— P ra g u l de ir ita tie / » .x
— L im ita de s u p o rta b ilita te | ne e in i e
— P ro du su l le ta l 1 500
( / C H 2- C H 2C?
— Azotiperita — / tric lo rtrie tila m in a N — C H o—CH2C1
l \ C H 2- C H 2C l
L ich id incolor, cu miros de vopsea p ro a s p ă tă , posedă pro
p rie tă ţi sim ilare i peri tei.
C H 2~CHC12
— S eleniura şi telurura de d ic lo ra til S e '
( T o ) \ c H 2-C H aCJ
cu p ro p rie tă ţi asemănătoare celor ale ip e rite i, d a r cu acţiune
toxică m ai slabă.
— Levizita — m o rţii — (cJorovinildicJorarsina, levizita
prim ară C I—C H —C H —A sC12), lic h id in c o lo r cu m iros puternic
de geranium (muşcată).
— P ragul de ir ita ţie 0,8 m g /m 3; la această concentraţie,
m irosul caracteristic nu este p e rce p u t.
— L im ita de s u p o rta b ilita te v a ria b ilă ,
CA
F osgenoxim a sau dicloro fo r m axim a este cea
___ • Cl
v i i >
n?<?1 a c tiv ă d in clasa o x im e io r halogcnate. D in p u n c t de vedere

c h im ic , această s u b s ta n ţă poate fi considerată ca d e rivâ n d d in
fosgen p rin în lo c u ire a o x ig e n u lu i cu gruparea o x ic h im ic â ( = N O H ).
Lste o s u b s ta n ţă c ris ta lin ă . V a p o rii, c h ia r in c a n tită ţi foarte m ic i,
produc efecte to x ic e p u te rn ic e .
FiziOpatologie
Iperita
Ip e r ita a c ţio n e a z ă la n iv e lu l c ă ilo r re s p ira to rii şi oculare cu

care v in e în .c o n ta c t. E a p ă tru n d e cu u ş u rin ţă p rin piele d a to rită
lip s o lu b ilită ţii şi a f i n i t ă ţ i i ei p e n tru substanţele care c o n ţin su lf
(keratina, e tc .).
S im p to m e le in iţ ia le a p a r d u p ă o p e rio a d ă de la te n ţă de 2 — 6
ore dela c o n ta c tu l c u t o x ic u l.
Ele co n s ta u I n t r ’ u n e rite m p ru rig in o s ca uza t de o va so d ila -
taţie la n iv e lu l p a p ile lo r d e r m u lu i. A ce sta p e rsistân d şi accentuân-
du-se, are lo c tra n s v a z a re a p la s m e i în s tr a tu r ile p ie le i, zonele e ri-
tematoase a c o p e rin d u -s e cu v e z ic u le şi b u le care se e x tin d p ro gresiv,
acoperind sau c h ia r d e p ă ş in d fo n d u l e rite m a to s in iţ ia l.
I n t r ’o fa ză m a i î n a in t a t ă , e p id e rm u l care acoperă veziculele
suferă un proces de n e c ro z ă , se d ila c e re a z ă şi lasă d e sco p e rit d e rm u l
hemoragie şi u lc e ro s . N e c ro z a o fe ră u n te re n p rie ln ic p e n tru in fe c ţii.
Derm ul re a c ţio n e a z ă p r i n t r ’ o in fla m a ţie seroasă care, după
aradul in to x ic a ţie i, p o a te e v o lu a spre u lc e r a ţii h em orag ice , acope
rite de un e x u d a t v â s c o s p u r u le n t .
Procesul p o a te î n a in t a s p re p ro fu n z im e , in te re s â n d ţe s u tu l
suboutanat şi p ro d u c â n d in f la m a ţ i i e x u d a tiv e şi h e m o ra g ice .
In general, e v o lu ţ ia le z iu n ilo r u lc e r a tiv e este le n tă , c ic a t r i
zarea d ific ilă , ia r c o m p lic a ţ iile in fe c ţio a s e fo a rte fre c v e n te .
Faţă de a rs u rile p r in a g e n ţi fiz ic i, le ziu n ile provocate de
substanţele to xice v e z ic a n te se deosebesc p rin te n d in ţa de e x tin
dere în suprafaţă şi în p ro fu n z im e . Fenom enele generale care
conduc la m oarte în c a z u ri de a rs u ri o b iş n u ite , dacă leziunile
cutanate au in te resa t m a i m u lt de o tre im e d in s u rp ra fa ţa corpo
rală, nu sunt a tâ t de g ra v e în le z iu n ile p ro vo ca te de ip e rită . S unt
cunoscute cazuri în care, d eşi a rs u ra p r in ip e rită a depăşit o
jumătate din su p ra fa ţa to t a lă a p ie le i, v ic tim e le s'au v in d e c a t în
‘•mp relativ scurt.
^ altă deosebire este aceea că fen o m e ne le s u b ie ctive şi obiec-
ll'e aPar im ediat in c a z u l a r s u r ilo r o b iş n u ite , pe când in cazul
it* 163
i
s u b s ta n ţe lo r to x ic e re z ic a n te se scurge o perioadă de latenţă
panîî ia a p a r iţia le z iu n ilo r.
In c o m p a ra ţie cu arsurile produse de acizi co n ce n tra ţi, v e z i
c u le le p r in a c iz i s u n t d e lim ita te şi conturate, pe când ce/e produse
de substanţe toxice vezi cânte nu se delim itează net şi prezintă
te n d in ţ a Ja extindere, a m in tită .
1. A r i i unea ip c rile i asupra aparatului respirator. In cazul
in to x ic a ţiilo r m ai p u ţin intense, leziunile se m anifestă sub formă
de c a ta r iarin g o -tra he a i. In to x ic a ţiile m ai accentuate pro du c asupra
m u c o a s e i c ă ilo r re s p ira to rii congestii hemoragice urm ate de ulce
r a ţ ii, care se acoperă cu pseudomembrane şi oferă un teren favo
ra b il in fe c ţiilo r. Uneori se constitue edemul g lo te i, în s o ţit de para
liz ia coardelor vocale.. «11 l i i! V
In parenchim ul pulm onar se produc focare congestive, ulce
r a ţ ii hem oragice, a lă tu ri de zone de in fa rc t şi gangrena.
A tă t în faza acută a in to x ic a ţie i, cât şi ta r d iv , d u p ă o vinde
care aparentă. se pot form a focare de bronhopneum onie. Moartea
poate surveni d a to rită sufocaţiei p rin o b stru cţia lu m e n u lu i tra-
heei şi al b ro n h iilo r cu false membrane, b ro n şite i hem oragice, sau
in urm a unei pneum opatii supurative.
2. A cţiunea to x ic u lu i asupra o ch ilo r se m anifestă în cazurile
uşoare sub form ă de în ţe p ă tu ri dureroase şi lă crim a re . D u p ă gradul
de in to x ica ţie , fenomenele oculare se agravează, la crim a re a abun
dentă însoţindu-se de foto fobie şi blefarospasm ; corneea se ulcerează
prezentând a lte ra ţii necrotice însoţite de descuam are şi apoi
se opacifică. In fla m a ţia co n jun ctive i p re z in tă m a x im u l de inten
sita te după 24 de ore: pleoapele sunt edem aţiate, blefarospasmul
se accentuează şi secreţia devine p u ru le n tă . A s p e c tu l conjunctivei
este po. ţelanos, vasele sunt turgescente şi în unele lo c u ri prezintă
spasme p rin irita ţia n e rvilo r vasom otori.
Lacrim area şi fotofobia p o t dura m u ltă vre m e .
3. Acţiunea ifc r ite i asupra a p a ra tu lu i digestiv. Introducerea
substanţei toxice în tu b u l d ig estiv se pro du ce p r in in g estia de ali
mente sau apă infectată, p rin salivă şi p r in s e c re ţiile nazale înghi
ţite . Leziuni grave nu au loc decât în m od e x c e p ţio n a l, datorită
m e d iu lu i b ip erclo ru rat al stom acului care d is tru g e ip e rita . Totul se
reduce la tu lb u ră ri fu ncţio n ale, ca spasme dureroase gastrice şi
m o d ific ă ri ce tra n z it in te s tin a l. i
T u lb u ră rile gastro-intestinale su n t m a i a c c e n tu a te după inghi• j
firea apei şi a a lim e n te lo r in fe c ta te d e câ t d u p ă în g h iţire a secre
ţiilo r nazofaringiene. Aceste tu lb u r ă r i p o t f i u n e o ri singurele semne
ale in to x ic a ţie i p rin ip e rita , în cazul când in d iv id u l n ’a fost in
contact pe a ltă cale cu to x ic u l.
164
&t\ gwwak Stabilitatea moleculari a iperitei li
ado acţiune, iar resorbţia uţoarâ li ajută trecerea In
muAerea \u ţesuturi ţi organe,
icnea condign, iperita determini lenomene de into*
?a\â, maniiesiaie prin turburâri cardio-vasculare, ner*
metabolismului general.
aţabâtâilor inimii este crescuţi, iar torţa de contracţie
caţia miocardului poate evolua in cazuri grave până la

lenţi ţi instalarea unei dilataţii cardiace. Vasele sangu-
itâ, pereţii vasculari prezintă leziuni iritative.
;ele p re z in ţi m o d ific ă ri im portante. La începutul into*
num ărul e ritro c ite lo r creşte până la 10000 000/mm3,
însoţita de m ărirea c a n tită ţii de hem oglobină; urmează o
sub norm al, a tâ t a e ritro cite lo r, cât ţ i a hemoglobinei.
xv.ce bem oliză, ia r în îic a t ţ i splină se depune hemosiderina.
-ucocitoza poate ajunge până la 35 000 mm3, cu o neutrofilie
j/ S’ a constatat că lim îocitele scad sim ţitor, iar bazofilele
tvuolilele tin d la dispariţie. Scăderea bruscă a leucocitelor
l o agravare a b o lii, pe când prezenţa eozinofilelor denotă o
utie benigna. Nucleu polinuclearelor segmentate prezintă
^ de degenerescenţă p rin prezenţa unor granulaţii toxice.
Uucograma oglindeşte destul de fidel evoluţia intoxicaţiei,
indicaţii preţioase pentru stabilirea prognosticului. Astfel,
de început, numărul neutrofilelor, creşte, eozinofilele scad
au dispar, limîocitele ţ i monocitele scad. Aceasta este faza de
ţt'teţie neutrofilă. In stadiul
\«ndtOT, când acţiunea to x i
cului se desfăşoară în p lin ,
măraî m onocitelor creşte ;
dslaiade apărare m onoti
p i la etapa u rm ă to a re , im -
tetoala evoluează spre v in -
tore, limîocitele cresc, cozi- O _ m i ! w o
A le reapar; este stadiul
kiecitar de vindecare, V iteza
fesedimentare a eritrocitelor
iţwe crescută dela instalarea \ .
i aP*#
idii, datorită m odificărilor în \ O
*® m i\ pro te in e lo r în sânge ' A o . *3
iteaoconcentraţiei.
krhurările nervoase se
fie sta prin ceîalee, s ta re F iţî- 16- — F rotiu sanguin tn intoxicaţia
^ t a \ ie şi in s o m n ie ’ aceen prin ve7'icante- Se remarca prezenţa
t U*" f rnmilutiilnr
granu la ţiilo r foxir.fi
toxice in
în nrotoolasma
protoplasma
exage- polinuclearelor.
165
rate, iar moartea este adesea precedată de fe n o m e n e c o n v o i,
sive.
R inichiul prezintă o congestie uşoară. A lb u m in u r ia este fre c
venta.
In ceeace priveşte metabolismul general, s’a constatat experi-
mental că metabolismul lipidic este crescut în in to xica ţiile
p rin iperită. . . *
In procesul de distrugere a ţesuturilor, proteinele sunt inie-
resate în cel mai mare grad. Din acest m otiv, eliminarea azotului
proteic si neproteic este accentuată. Ureea creşte în sânge, iar
creatinina apare în special in cazurile cu distrugeri intense de I
ţesuturi.
5. .Mecanismul de acţiune. Iperita se caracterizează p rin tr’o
acţiune toxică, fiind uşor resorbită şi având o mare putere de
pătrundere în profunzime.
După unii autori, explicaţia acţiunii ar fi form area de acid J
clorhidric intracelular.
A cidul clorhidric provenit prin hidroliză apare le n t şi în can
t it ă ţi extrem de m ici, care nu pot explica acţiunea necrozantă
atât de energică.
S’a invocat deasemenea posibilitatea unei o x id ă ri intrace*
lulare a substanţei toxice vezicante p rin producerea de diclor-
etilsulfonă. Efectul toxic al produselor ar f i urm area oxidării
moleculei toxicului. N ici această ipoteză nu poate f i valabilă
în tru câ t produsele de oxidare ale ip e rite i sunt netoxice.
U nii autori, pe baza cercetărilor făcute in v itro , consideră
toxicele tisulare ca toxine ale fe rm e nţilor, producând turburări
in metabolismul celular.
Aceste teorii nu pot explica sim p to m a to lo g ia complexă a
intoxicaţiei cu iperită. Ele iau în considerare n u m a i posibilitatea
a cţiun ii locale, directe, a to x ic u lu i asupra ce lu le lo r şi nu ţin
seama de efectele generale asupra o rg a n ism u lu i, adică de rolul
siste m u lu i nervos în producerea lor. j
Rolul sistemului nervos in in to x ic a ţia cu ip e rită rezultă din |
evoluţia sim ptom atologiei in iţia le : e rite m p ru rig in o s , vasodilataţie,
transudarea plasmei urm ată de v e zicu la ţie . Cu alte cuvinte, un
tablou caracteristic de in fla m a ţie , proces în care participarea siste*
m ului nervos este dovedită de num eroase ce rce tă ri ale autorilor
sovietici (A. D. Speranschi, F ra n cşte in , e tc .). I
A s tfe l, cu toate că lipsesc date e xp e rim e n ta le directe, credem
că pentru înţelegerea m ecanism ului real al a c ţiu n ii iperitei asupra I
organism ului, pe lângă luarea In considerare a a cţiu n ii locale,
trebue îndreptată In mod special a te n ţia în cercetările viitoare
asupra ro lu lu i sistem ului nervos c e n tra l şi a re a c tiv ită ţii orga
nism ului întreg.
166
Către aceasta ne conduce şi constatarea că gravitatea intoxi-
caţiei nu depinde numai de toxic, ci şi de starea generală a organis
mului. Astfel, un organism slăbit, bolnav, şocat supus unui
efort, face o in toxicaţie mai gravă decât un organism sănătos.
L e v iz ita
Leziunile produse de le vizită sunt asemănătoare cu cele pro

duse de ip e rită .
Ceeace caracterizează acţiunea levizitei sunt rapiditatea feno
menelor irita tiv e şi semnele de intoxicaţie generală, care sunt
foarte puternice.
Absorbţia p rin piele sau mucoase se face rapid, cantitatea de
1,4 cc de substanţă to x ic ă putând provoca în scurt tim p moartea
unui om de 70 kg.
Levizita acţionează în special p rin grupul ei toxofor (arsen
trivalent legat de un radical organic nesaturat, grupul clorvi-
nilic).
Această acţiune to x ic ă se manifestă în special asupra proto-
plasmei celulare, provocând o in h ib iţie a enzimelor celulare, in
special a o xid o re d u cto rilo r d in categoria piruvodehidrazelor. Acea
stă inhibiţie se produce p rin blocarea de către arsenic a funcţiei
- SH din gruparea proteică a enzimelor.
Endoteliul ca p ila r se permeabilizează. Consecinţa directă a
acestui proces de m o d ifica re a p e rm e a b ilită ţii este trecerea plas
mei în spaţiile pericapilare şi creşterea vîsco zită ţii sângelui, mer
gând până la form area de m ic i tro m b i. Urm area directă a acestui
obstacol creat în c irc u la ţia capilară este necroza secundară a
teritoriului vascularizat de vasele capilare respective. Corneea,
nefiind vascularizată, este m a i p u ţin sensibilă la acţiunea directă
a levizitei şi în general a arsenului a p lica t direct pe ea.
Fenomene asem ănătoare produse la n ive lu l rin ich ilo r pro
voacă reducerea secreţiei u rin a re .
Asupra sistem ului nervos, aceste m o d ific ă ri se manifestă
printr’o serie de fenomene grave, începând dela irita b ilita te ,
turburări de se nsibilita te şi astenie generală, până la rig id ita te şi
paralizie.
Modul in tim de a c ţiu n e al le v iz ite i a fă cu t să fie folosit
caantidot d im e rca p to p ro p a n o lu l, care p rin cele două grupe — SH
blochează arsenul d in c irc u la ţie sau ch ia r îl desface de pe
fermenţii blocaţi, fo rm â n d apoi un com pus neto xic şi uşor elim i-
167
Eliminarea din organism a antonului se face în mică măsură
pe cale renală (numai 15%), cea mai mare parte fiin d elim inată pe
calea intestinală.
Ca şi la iperită, mecanismele fiziopatologice descrise se referă
numai Ia acţiunea locală a toxicului.
SimptomeJe intoxicaţiei cu Jevizită presupun însă, ca şi in
cazul iperitei, participarea sistemului nervos central.
Anatomie patologică
Leziuni produse de iperită
Iperita produce atât leziuni ale pielii şi mucoaselor, cât şi
leziuni la nivelul diferitelor organe.
Ea produce, din punct de vedere anatomopatologic, distru ge ri
grave ale ţesuturilor.
1. L azijnOe j felii. Leziunile produse de ip e rită la n ive lu l
pielei sunt asemănătoare, până la un punct, cu arsurile produse de
d ife riţi agenţi fizici ca razele X , substanţele caustice, vezican-
tele obişnuite, etc.
Ele realizează diferite grade de dermopatii.
Prin comparaţie cu arsurile, se deosebesc tre i grade de leziu n i
anatomopatologice ale pielii.
a) Dermopaiii de gradul I . Pe locul unde a căzut ip e rita ,
după o perioadă de latenţă de 2—6 ore, pielea se tu m e fia ză şi
devine roşie (eritem).
Eritemul este asemănător cu cel solar. Pielea este roşie, uşor
ridicată (edemaţiată). Marginile placardului sunt neregulate şi
difuze, având in ju ru l lor mici pete eritematoase, câ t g ă m ă lia de
ac, uşor papuloase.
In cazurile uşoare, leziunea se lim itează num ai la acest eritem ,
urmat de uşoară pigmentare şi apoi de descuamare.
In cazurile de intoxicaţie mai intensă, e rite m u l ia o coloraţie
violacee; după aproximativ 7 zile coloraţia devine arăm ie, şi, în
sfârşit, se transformă în tr’o pigmentaţie brună, care cu tim p u l
devine neagră. Această pigmentare durează lu n i şi uneori chiar
ani de zile; câte odată ea poate fi atât de accentuată, în c â t in to x i
caţii au aspectul unor negri. După pigm entare urm ează o des
cuamare furfuracee, care durează Juni şi ani.
Culoarea acestor pete eritematoase, ca şi îngroşarea lo r, este
dată de leziunile dermului, care prezintă hiperem ie şi edem.
Edemul este mai accentuat la n iv e lu l re g iu n ilo r cu ţesut
conjunctiv lax (pleoape, scrot, etc.).
Dacă se urmăreşte histologic form area acestor le ziu n i la
niveJuipielei, se constată, după o latenţă de 2 —6 ore, că epidermuJ
m
răm âne încă in ta c t. In s c h im b , d c rm u ] este m o d ific a t de t o x ic ,
producându-se o in fla m a ţie seroasă. A s tfe l, p a p ile le s u n t m ă r ite ,
substanţa colagenă in f ilt r a t ă . Vasele s u n t d ila ta te , p lin e , cu sânge,
având /n ju r u l lo r o in f ilt r a \ ie celulară fo rm a tă d in le u c o c ite şi
e ritro c ite , v e n ite p rin diapedeză. In tr e ele se găseşte un lic h id de
edem (edem in fla m a to r).
A p ro a p e im e d ia t d up ă această fază începe să se fo rm e ze u n
in filtr a t le u c o c ita r su b e p id e rm ic, în special în ju r u l ră d ă c in ilo r
p e re ţilo r, d ifu z â n d în acelaşi tim p în t o t re s tu l d c rm u lu i. In t im p u l
acesta se acum ulează în tre d e rm şi e p id e rm o s e ro z ita te , care v a
separa cu în c e tu l e p id e rm u l de d e rm . C o n c o m ite n t cu aceasta,
edemul p a p ila r se in te n s ific ă , in f ilt r a ţ ia ce lu la ră d e vin e d in ce
in ce m ai m are şi în cep să a pa ră e o zin o file .
E dem ul in fla m a to r se în tin d e şi la s tr a tu r ile p ro fu n d e , a t in
gând şi ţe s u tu l s u b c u ta n a t, adău g ân d u -se în acelaş t im p o h e m o
ragie d ifuză (o a d e v ă ra tă in f ilt r a ţ ie h e m o ra g ic ă ). Im b ib a re a s u b
stanţei colagene d in d e rm , îm p re u n ă cu staza şi h ip e re m ia fa c
ca dermul să se în g ro a şe şi să p ro c m in e .
E x u d a tu l fo r m a t în tr e d e rm şi e p id e rm d e slip e şte c o m p le c t,
epidermul (e p id e rm o liz ă ) .
E p id e rm u l se v a n e c ro z a . Se p ro d u c e u n a flu x le u c o c ita r c o n
secutiv necrozei, ia r m ic ro o rg a n is m e le de pe te g u m e n te p ro d u c o
infecţie secundară.
In general, o le z iu n e erite m a to asă fo rm a tă p re z in tă , d in
punct de vedere h is to p a to lo g ic , u rm ă to ru l aspect: s tra tu rile super
ficiale ale e p id e rm u lu i s u n t necrozate, ia r s tra tu rile p ro fu n d e şi
stratul bazai sunt p ă s tra te , p re z e n tâ n d însă vacuole in tra - şi
extracelulare, form ând p la n u ri de c liv a j ( d in care cauză nu tre b u e
frecată pielea în tim p u l tra ta m e n tu lu i). D e rm u l p re z in tă zone de
necroză, edem şi i n f i l t r a ţ i e c e lu la ră .
In ţesutul c o n ju n c t iv s u b c u ta n a t ca p ila re le su n t d ila ta te .
Există un edem in te r s titia l a c c e n tu a t, p re c u m şi o in f ilt r a ţ ie leuco-
citară perivasculară şi in te r s tiţia lă .
Rareori e rite m u l ră m â n e ca a ta re . L e z iu n ile evoluează spre
flictene şi ulceraţii.
b) Dermopcitici de g ra d u l a l I I - le a este flic te n a . E a apare d u p ă
12-24 de ore, la p e rife ria zonei e rite m a to a s e , la în c e p u t sub fo rm ă
iemici vezicule, care d e v in d in ce în ce m a i m a ri, u n e o ri o cu p ân d
toată zona eritem ului. Z ona c e n tra lă a e r ite m u lu i âre o c o lo ra ţie
brună sau galbenă şi este d e p rim a tă , a tâ t d in cauza d e s h id ra tă rii,
|^t şi a proeminenţei ţe s u tu r ilo r ve c in e e d e m a ţia te . L a lim it a
witre zona necrotică şi edem atoasă se p ro d u c e u n la n ţ de ve z ic u le ,
înconjoară zona m o r tific a tă .
Acestea se formează în m od p ro g re siv. A s tfe l, v e z ic u le le în ce p
<apară după 12— 15 ore, d e s v o ltâ n d u -s e c o m p le c t în 2 0 — 24
169
II
I
|
\
ii
vj
1
;
I
Fig. 19, Fig. 20.
I Fig. 11. — Leziuni cutanate produse de iperită. Stadiul formării veziculelor
(
marginale. Fig. IS • 19 - 20 —. Leziuni cutanate produse de iperită. Stadiul for*
mării fJictenelor.
pjcr. 21. — Aspectul microscopic al le z iu n ilo r cu ta n a te produse de ip e rită .
Se constată in filtra ţie leucocitară, h em oragii şi necroze.
de ore; ele se contopesc, fo rm â n d o b u lă sau flic te n ă u n ic ă , ce

apare complect d e s v o lta tă în a tr e ia z i. V e z ic u le le ş i îlic t e n e le
conţin un lich id seros g a lb e n - c itr in . L ic h id u l p o a te d e v e n i h e m o
ragie sau p u ru le n t, c o n ţin â n d f ib r in ă şi le u c o c ite .
Lichidul nu este to x ic şi r e p r e z in tă u n p ro d u s de r e a c ţie a l
organismului. Sub flic te n ă se c o n s ta tă o u ş o a ră le z iu n e , i a r în
jurul flictenei te g u m e n te le p r e z in tă h ip e re m ie şi e d e m , c a re m e r g
descrescând spre p e rife rie . I n g e n e ra l, r e s o r b ţia l i c h i d u l u i în c e p e
după 4—5 zile şi se te r m in ă în 2 — 3 s ă p tă m â n i.
Examenul h is to lo g ic a l flic t e n e i a r a t ă : s t r a t u l c o rn o s p ă s t r a t ,
iar cel granulos şi spinos d is p ă r u t p r in v a c u o liz a r e şi î n l o c u it c u u n
lichid. Uneori, lic h id u l se găseşte s u b s t r a t u l b a z a i. I n j u r u l f l i c t e n e i
găsim aceleaşi le z iu n i ca la e r it e m ( h ip e r e m ie , e d e m , i n f i l t r a ţ i e ) .
Dermul prezintă h ip e re m ie , tr o m b o z e , s u f u z iu n i s a n g u in e ş i
infiltraţie leucocitară, sub fo r m ă de g r ă m e z i s a u t r a v e e , a t â t
perivascular, cât şi in t e r s t iţ ia l. C â n d f lic t e n ă se r u p e , r ă m â n e u n
timp o regiune p ro e m in e n tă d in c a u z a e d e m u lu i ş i . a i n f i l t r a ţ i e i ,
171
a <=> .2
.2 .s 2
s►^Sa-sJ’
^ &,
•Sg-s*05
C?CrtI 4 J T .J S
P-.ÎS §§
^ ^«•&£c
'S •o2 g>
1 ^ 2 ,1
5 <2 o -2 2
3.1N Î 3©I-*-* C2S
s3 .5»S
r T
-17
_~ 3^ g —OO
‘3 ? J .2 A'M
I T3
J c .S «
I -2 « to
« le iil •
>—£ rj
• rt
CuCx* 2 -3
S3
t/j w o .2 *3
o> 2 > (3
cao £Qua
fl) -C
--- t
având o suprafaţă, roşie-caîenie, caro se acoperă de cruste. în d e
părtarea crustelor şi regenerarea e p ite liu lu i lasă pielea săracă In
pigm ent. Regiunea este în co n ju ra tă de o zonă pigm entată. In
alte cazuri răm ăn u lc e ra ţii atone care se vindecă foarte greu.
c) Derm opatia de gradul al IH -le a este necroza. Cănd con-
cenţraţia ip e rite i este m ai mare, partea atinsă suferă o m o rtifica re
rapidă, dar în acclaş tim p se fixează şi elementele celulare, astfel
că s tru c tu ra liis to lo g ic ă răm ăne norm ală.
Această zonă are u n aspect opac, d e p rim a t, uneori slăninos.
L im ita d in tre zona necrozată şi ţe s u tu l în c o n ju ră to r este n e tă ;
în ju ru l zonei de necroză se găsesc hiperem ie accentuată şi edem
dur, de coloraţie roşie-închis şi cia n o tică, tra d u câ n d colapsul
local. Această zonă m o r tific a tă se e lim in ă (când nu este in fe c ta tă )
către a 10-a zi, lăsând o u lc e ra ţie p ro fu n d ă cu suprafaţa g ra n u la tă
şi purulentă. Se vin d e c ă fo a rte în c e t, în câteva lu n i, devenind o
plagă atonă. Aceste procese se p o t în s o ţi de lim fa n g ită şi adenopatii
regionale. I
M icroscopic, se găseşte o necroză accentuată, interesând epi-
dermul, derm u l p a p ila r şi c h ia r d e rm u l s u b p a p ila r. P e re ţii vaselor
prezintă fie o necroză h ia lin a , fie o in filt r a ţie edematoasă şi celu
lară (celule m ig ra to rii), ia r lu m e n u l va s c u la r co n ţin e tro m b i h ia lin i.
U lceraţiile p ie le i se v in d e c ă e x tre m de greu, la fe l ca şi arsu
rileprin raze X . M u g u r ii se a u to liz e a z ă sp o n ta n , u lc e ra ţia neavând
tendinţă la e p ite liz a re .
lp e rita , a tin g â n d p ie le a în d ife rite c o n c e n tra ţii (în ra p o rt
cu vesmintele, u m id ita te a , e tc .), le z iu n ile produse v o r avea as
pectul unui proces v e z ic a n t p o lim o r f.
V 2. Leziunile mucoaselor, a) Aparatul respirator. La nivelul
aparatului respirator, iperita inhalată sub formă de vapori pro
duce leziuni, dela nas şi până la alveola pulmonară. Aceste le-
iiuni variază în raport cu concentraţia toxicului, dela simplul
catar rino-traheal, până la necroza epitelială cu membrane pseu-
dodiîterice şi purulente, hemoragii, focare de gangrenă, infarcte
şi abcese, carniîicare pulmonară.
Moartea poate îi produsă p rin obstruarea lumenului trăheal
mbronhie, fie de pseudomembrane, de bronşite cu caracter hemo-
tagic, de pneumonie sau de gangrenă pulmonară.
a) In cazurile când moartea s’ a produs in 2 —4 zile dela
itaicaţia prin vapori de ip e rita , se constată:
-Mucoasa nazală este hiperem iată, prezentând o secreţie
«msă sau purulenta. Ea poate prezenta ulceraţii sângerânde.
-Laringele şi traheea sunt hiperemiate şi edemaţiate. Ele
^prezintă lichid spumos, ci o necroză a mucoasei, care se poate
ca o peliculă şi sub care se găsesc ulceraţii. Această peliculă
o membrană îibrino-necrotică, form a tă d in mucoasă necro-
112
Ck,X
Ii
s-.-»->
o
a
*
a^..|
*—■*i c£c a
>?
O) N C
“•s-
o '£> c
"a "C
o».5
fcc
■a <x>
2 —* fc.
3 .5 —
QJ*5
C
C5~
^%
o i«
II?
- «-5
*3 CD°
Jţ'D»*
O•—«1
«O
Q. W <U
^ O) ti
■S^S
fSa
Oh=J -£L
QS
OM ti8
• vc
i
CI
tis l
£3£
Fig. 26. — Traheea F ig. 27. — Traheea şi bron-
norm ală. h iile în in to x ic a ţia p rin ve-
zicante. Se rem arcă prezenţa
de_pseudomembrane.
zată şi exudat fibrino -leucocita r. Are o culoare albă-cenuşie sau

gălbuie. Necroza poate interesa nu num ai mucoasa, dar chiar şi
ţesutul submucos, ia r a lte o ri întreg peretele traheal. Această
pseudomembrană d ifte ro id ă se poate întinde şi poate ocupa to t
arborele bronşic, astupând lu m en ul b ro n h iilo r m ici sau al bron
hiolelor. Deseori se constată, în locul bronşitei fibrino-necrotice,
un exudat purulent cu hiperem ia mucoasei.
Caracteristică deci în in to x ic a ţia p rin ip e rită sub formă de
vapori este leziunea de la rin g o -tra h e ită fibrino-necrotică, pseudo-
membranoasă şi bronşita p u ru le n tă difuză . Sunt cazuri în care
laringele şi traheea nu p re zin tă decât un sim plu exudat purulent şi
congestia mucoasei.
Examenul microscopic a ra tă în aceste cazuri leziuni necrotice
ale epiteliului.
Plămânii sunt mai m ic i decât în in to x ic a ţia p rin c lo r;
suprafaţa lor prezintă un aspect p e s triţ decât în in to x ic a ţia prin
175
iTjrr ofi — .Aspectul m icroscopic al s e c ţiu n ii pcin tra h e e la n ive lu l unei
pseudomembrane. L e ziu n i produse de \ e z ic a n t e .
fraze toxice sufocante, din cauza a lte rn ă rii zonelor p a lid e de emfizem
subpleuraJ. cu zonele deprimate roşii-închis de a te le c ta z ie şi a
focarelor proeminente roşii de a lve o lită . A c i e d e m u l pulm onar
este redus.
Pe secţiunea plăm ânului se vede acelaş a sp e ct m arm orat
(pestriţ). Caracterul intoxicaţiei p rin ip e rită la n iv e lu l p lă m â n ilo r
i l formează insă pneumonia in focare, care s u n t ră s p â n d ite printre
zonele de ţesut em fizem atos şi atelectazie. R a re o ri aceste focare
confJuează, dând p o rţiu n i mai m ari, spre deosebire de in to x ic a ţia
p rin clor, fosgen, difosgen , unde, pe fo n d u l e d e m a to s , pneumonia
co n stitu ia o com plicaţie cu te n d in ţă de a se în tin d e , form â n d o
pneumonie lobară.
A spectul m a rm o ra t se com plectează cu fo ca re de necroză ale
ţesutului pulmonar, de culoare c e n u şie -g ă lb u ie , cu aspect ca-
zeos.
Examenul microscopic al focarelor de pneumonie arată
leziuni de alveolită catarală sau cataralo-fibrinoasă, asociată cu
leziuni necrotice ale septurilor alveolare, luând aspectul unei
pneumonii calaralo-necrotice sau fib rin o n e cro tice .
— Pleura prezintă deseori depozite de fib rin ă .
176
i
)') Când m oartea a s u rv e n it m ai tâ rziu (8— 15 zile), fiin d
produs fi de ip e rita în stare de v a p o ri, se constată o tra h e ilă p u ru
lenta in loc de n e cro tică . Se p o t observa insă şi leziuni necrotice
p erjtra h e a le , u lc e ra ţii ale mucoasei laringiene şi ale epiglotei, iar
ţn b ro n h ii ta b lo u l unei b ro n şite p urulente cu peribronşitâ.
«n p lă m â n i p re d o m in ă procesul pneumonie cu caracter cata-
ra lo -n e cro tic, care ocupă aci zone întinse. In unele cazuri se pot
observa zone de gangrena, care ocupă p o rţiu n i m ari.
c) D acă b o ln a v u l trece de perioada acută a in to x ic a ţie i, pot
rămânea le z iu n i re zid u a le , care durează m u lt tim p şi p o t deseori
constitui cauza m o r ţii.
L a aceştia se p o t găsi la necropsie scleroza s tra tu lu i submucos
al b ro n h iilo r, zone de m e ta p la zie m alpighiană, b ro n şită oblite-
rantă, e tc.
L e z iu n ile n e c ro tic e , bronşice şi peribronşice v o r duce la fo r
marea de b ro n ş ie c ta z ii. Ţ e s u tu l in te r s tiţia l p ulm onar se va scleroza
producând o p n e u m o n ie in te r s tiţia lă cronică, în s o ţită de cola-
barea a lv e o le lo r, ia r zonele pneum onice se v o r ca rn ifica p r in tr ’ o
hiperplazie a ţe s u tu lu i c o n ju n c tiv . I n lo cu rile in care ţe su tu rile
necrozate au fo s t e lim in a te v o r răm ânea caverne înconjurate de
un ţesut fib ro s .
b) L e z iu n i oculare. V e z ic a n te le p o t ataca ochiul chiar în con
centraţii m ic i. E le a tin g de o b ice i p a rte a lu i anterioară, spre
deosebire de s u fo c a n te , care a ta că n u m a i în c o n c e n tra ţii m a ri şi
ating mai m u lt p a rte a p o s te rio a ră a o c h iu lu i.
a) In c o n c e n tra ţii slabe, ip e r ita sub fo rm ă de v a p o ri poate
produce d ife rite le z iu n i, de p ild ă c o n ju n c tiv ită ca tara lă , caracte
rizată p rin h ip e re m ia c o n ju n c tiv e i b u lb a re şi palpebrale, luând
toate nuanţele de ro ş u . D eseori c o n ju n c tiv a p re z in tă o secreţie
galbenă p u ru le n tă . N e c ro z a c o n ju n c tiv e i dă o fo rm ă de conjunc
tivită c a ra c te ris tic ă , c o n ju n c tiv a b u lb a ră lu â n d un aspect a lb -m a t
de porţelan. V asele c o n ju n c tiv e i p re z in tă aspectul u n u i la n ţ de
perle (d a to rită d ila t ă r ilo r şi s u g ru m ă rilo r succesive), care trece
adesea peste lim b u l c o rn e e a n , fo rm â n d g h e m u ri vasculare.
Pleoapele s u A t tu m e fia te p r in edem . M a rg in ile lo r p re z in tă
ulceraţii.
Glandele la c rim a le s u n t h ip e re m ia te şi e d e m a ţia te , prezentând
un catar şi h ip e rs e c re ţie , ca re m e rg p â n ă la p u ru le n ţă .
Retina n u este a tin s ă , f u n d u l de o c h i p re z in tă însă o stază
venoasă, care p e rs is tă a t â t c â t d u re a z ă şi starea de in to x ic a ţie ,
dispariţia stazei in d ic ă d is p a r iţ ia in to x ic a ţie i.
b) In doze m a i c o n c e n tra te , ip e r it a p ro d u ce o c o n ju n c tiv ită
purulentă, şi ulce re ale m a r g in ilo r p le o a p e lo r, în s o ţite de căderea
genelor.
12- Toxicologie c. 330 177

I
D easem enea, so p o a te p r o d u c e o k e r a t o - c o n jo n c t i v i t ă c u u /c e -
t'&t'ii pe co rn e e sou i n f i l t r a ţ i i a le c o r n e e i, c a ro p r o d u c o p a c i t ă ţ i
9Ub fo rm ă de p e te d ifu z e . ,J n s p a ţ iu l d in t r e p le o a p e ac p o a t e p r o
duce o p a c ific a re a c o rn e e i, c u n e c ro z a şi d e a c u a rn a re e p i t e l i a l ă .
U n e o ri o p a c ific a re a c o rn e e i e ste d a t o r it ă e x u d a t u lu i l e u c o c i t a r ş i
m a i ales e d e m u lu i fih r in o s i n t e r s t i ţ i a l . I n a c e s t c a z a p a r a l t e r ă r i
p ro fu n d e file ţe s u tu lu i c o rn c e a n şi c a p ila r e d e n e o f o r m a ţ ie .
In c a z u ri g r a v e , c â n d ip e r it a a a c ţ io n a t s u b f o r m ă d e p i c ă t u r i
se p ro d u c u lc e r a ţ ii p r o fu n d e a le c o rn e e i. I n a c e s t c a z , e d e m u l
p le o a p e lo r se c o n s titu e fo a r te re p e d e . U n e o r i se p r o d u c e o a d e v ă r a t ă
p a n o fta lm ie .
C ăderea g e n e lo r e ste c a r a c te r is t ic ă în i n t o x i c a ţ i a p r i n i p e r i t a ,
ch ia r d a că n u e x is tă le z iu n i o c u la re .
L e z iu n ile o c u la re în i n t o x i c a ţ i a p r i n i p e r i t ă a p a r d u p ă o
perioadă de la t e n ţ ă de 3 — 6 o re . E v o l u ţ i a e s te c u a t â t m a i p r e l u n
g ită cu c â t a p a r c o m p lic a ţ ii in fe c ţio a s e .
In fo rm e le u ş o a re , m o d if ic ă r ile d is p a r în 4 — 5 z ile , d u p ă ce a u
produs o o r b ir e tr e c ă to a r e .
V in d e c a re a a c e s to r le z iu n i n e c e s ită a p r o x i m a t i v 2 0 d e z i le .
In ca z u ri de in t o x ic a ţ ie g r a v ă , v in d e c a r e a i n t e g r a l ă e s te e x c e p -
I ţională.
Ca sechele, se p o t c o n s ta ta o p a c if ic ă r i d e fin itiv e a le c o r n e e i,
Fig. 30. blefarită cu p ie r d e r e a d e f i n i t i v ă a g e n e lo r , c i c a t r ic e v ic io a s e a le
29. pleoapelor, p ig m e n t ă r i a le t e g u m e n t e lo r p a lp e b r a le .
c) L e z iu n i a le t u b u l u i d ig e s tie . 1. I n c a z d e m o a r te r a p id ă
(2 — 5 zile ) v o m g ă s i: n e c ro z e a le l i m b i i , g i n g i i l o r , b u z e lo r , f a r in -
gelui, s u fu z iu n i s a n g u in e ş i c h ia r u l c e r a ţ i i .
TTirr 29. — Ochi normal de iepure de — E s o fa g u l p r e z in t ă le z iu n i d e e s o f a g it ă h e m o ra g ic ă şi n e c ro -
~ casă. tică.
Peretele e s o fa g u lu i e s te fo a rte î n g r o ş a t , m u c o a s a p r e z in tă
sufuziuni s a n g u in e s u b f o r m ă d e d u n g i h e m o ra g ic e , ia r i n t r e
acestea m u co a sa a re o c u lo a r e c e n u ş ie - m u r d a r - m a t.
M icro sco p ic se o b se rvă n e c r o z a m u c o a s e i şi o i n f i l t r a ţ i e
flegmonoasă d if u z ă a p e r e t e lu i , c u a s p e c t de e s o fa g ită fJ e g m o -
Fig. 30. — Acelaş după intoxicaţia J
prin vezicante. Stadiul de inflamaţie noasă.
cu fotofobie şi secreţie. — Stomacul p re z in tă le z iu n i de g a s tr ită h e m o ra g ic ă . P e re -
I tele lui este în groşat, e d e m a ţia t, m a i ales la n iv e lu l m i c i i c u r b u r i
şi al fundului, cu s u fu z iu n i s a n g u in e su b fo r m ă de b e n z i. L a n i v e lu l
j pilorului se găsesc p o r ţ iu n i n e c ro z a te şi d e p o z ite fib r in o a s e , c a re
acoperă suprafeţe u lc e ra te .
_ . , y I Examenul h is to lo g ic a ra tă e d e m si i n f i l t r a ţ i e le u c o c it a r ă .
aF'sufe3rit Acţiunea'VnTtoxî S c M 7 In te stin u l s u b ţire şi g ro s p r e z in tă i n f i l t r a ţ i i h e m o r a g ic e
Stadiul o rb irii în urma ufcerării corneei. I accentuate, cum ucoasa e d e m a ţia tă , c o n g e s tio n a tă şi acope
I de mucus, ia r pe a lo c u ri s u fu z iu n i m ari s a n g u in e , form ând p la
Fig. 31.
farele.
12*
179
mai accentuate şi mai Întinse.
Leziunile apar m u lt mai repede,
dar şi vindecarea se face mai
repede.
I. Leziunile pielei. Levizită
produce o hiperemie accentuată,
care apare in primele 20 — 60
de m inute. Ea este însoţită de o
tumefacţie roşietică a pielei, care
prezintă o zonă centrală palidă.
Foarte repede se formează vezi-
culele (in cca 13 orc dela debut).
Veziculele produse de levizită
sunt net d e lim ita te şi acoperă
în general toată zona eritema-
toasă. Ele conţin un lich id turbure,
spre deosebire de intoxicaţia cu
iperită, unde veziculele sunt în
F ig . 32. — L e z iu n i produse p rin substanţe to x ic e v e z ic a n te la un iepure.
conjurate de o aureolă roşie şi
O p ică tu ră de ip e rită a a tin s urechea stângă. Urechea este e d e m a ţia ta , atârnă conţin in general un lic h id clar. Fig. 33. — Ochi de iepure lezai
tn jo s şi Zi'm uieşie intens. L e g iu n ile în ve cin a te au fo s t in u n d a te de lic h id . Edem ul produs de levizită prin substanţe vezicante. S’au
O ch iu l stâ n g şi b o tu l au fo s t atinse p r in g a za re s e c u n d a ră . este m u lt m ai p ro n u n ţa t şi nu se produs leziuni secundare în jurul
ochilor prin contactul cu sub
limitează n um ai la s tra tu l super stanţa loxicâ ncdescompusâ,
2. Când moartea s'a produs la 10 — 20 de z ile , se constată o ficial al ţesutului c o n ju n c tiv, el care a fost antrenată de secre
predominanţă a leziunilor ulceroase pe lim bă , esofag, stomac şi ţia lacrimală.
pătrunzând adânc în ţesutul con
intestin, cu in filtra ţie flegmonoasă.
junctiv subcutanat.
3. Când moartea survine ta rd iv (2 — 6 lu n i), se găsesc ulcere
Din p u n ct dc vedere microscopic se constată o distrugere de
cronice la nivelul esofagului şi stom acului, deseori scleroza difuză
ţesuturi m ai p ro fu n d ă , necroza interesând atât stratul bazai, cat
a întregului ţesut submucos şi chiar a celui musculos din stomac
şi dermul papilar.
şi esofag.
După deschiderea veziculelor apar ulceraţii profunde care
3. Alte leziuni produse de iperită. In fic a t, r in ic h i, creier se
interesează în tre g u l derm şi ţesut conjunctiv al pielei.
găsesc hemoragii. Ficatul prezintă şi un proces de hemosideroză.
Când pielea este atinsă dc le vizită lichidă, se formează o
— Muşchii drepţi ai abdomenului arată o degencrcscenţă
tumefacţie roşietică cu ce n tru l p a lid , care se necrozează şi se ulce-
ceroasă (care aminteşte leziunile din tifos) p rin alterare toxică.
rează, fără a se m ai produce vezicule. In aceste cazuri se constată
— Inima este dilatată, muşchiul flasc, cu degenerescenta grasă
in ju ru l zonei necrotice sufuziuni lwmoragice care interesează
accentuată.
pielea şi ţesuturile pro fu n d e (fascii, muşchii, etc.) şi un edem gela
— Vadele au zone de in filtra ţie ce lu la ra , edem in fla m a to r al
tinos în ţesutul celular subcutanat.
peretelui sau necroză hialină. Deseori se găsesc în lum en trombi
In cazurile m ai uşoare, când bolnavul a trecut de faza acută
, hialini.
aleziunilor cutanate, vindecarea se face mai repede decât la iperită.
— R inichii sunt m ari, congestionaţi, cu le z iu n i degenerative
2. Ia zi uni le aparatului n spiral or. a) Dacă moartea s'a produs
ale tu b ilo r con to r ţi.
in primele 1 — 2 orc, la deschiderea toracelui se con stată:
Leziuni produse de levizită — edem accentuat al ţe s u tu lu i celular mediastinal care ia
uneori un aspect g e la tin o s ;’
Leziunile produse de le v iz ită su nt d e s tu l de asemănătoare — prezenţa de lic h id seros c la r în ca vită ţile pleurale (hidro-
cu cele produse de ip e rită ; fenomenele cong e stive su nt însă mult torax), cat şi în pericard (h id ro p e rica rd ).
m 181
Aceste leziuni sunt constante şi caracteristice in intoxicaţia . . *7 * creierul apare cu hemoragii punctiform e in substanţa albă
prin levizitâ; ^ 'oziu n i degenerative ale celulelor nervoase;
îaringele, traheea şi bronhiile mari prezintă leziuni necro ~~~ meningele este congestionat.
tic® şi pseudomembranoase, ca şi în iperită, de care se deosebesc Leziunile produse de le v iz ită apar şi evoluează m u lt mai
prin congestia accentuată, un edem şi o in filtra ţie leucocitară. repede, spre deosebire de cele produse de ip e rită , care are o peri
Bronhiile mici sunt obstruate de un exudat p u ru le n t; oada de la te n ţă . Reacţia congestive a demnului şi a ţe su tu rilo r, ca
— plămânii sunt m ăriţi, cu suprafaţa pestriţă din cauza a lte r şi fenomenele e xudative, sunt m ai intense. Veziculele cutanate se
contopesc m u lt m ai repede, ia r edemul ţe s u tu rilo r poate lu a forme
nării zonelor de edem, emfizem şi atelectazie. Spre deosebire de speciale (edem m ediastinal).
intoxicaţia prin iperitâ, congestia este mai intensă, având o nuanţă
In concluzie, substanţele toxice vezicante produc a tâ t la nive
purpurie, fiind însoţită de un edem interstiţial. lul pielei, cât şi al mucoaselor, după in ten sita tea a c ţiu n ii to x ic u lu i,
La secţiunea plămânilor se scurge un lichid spumos, gălbui, critem, edem, vezicule, necroze şi u lc e ra ţii.
sanguindlent.
Pleura prezintă numeroase zone echimotice.
In afară de aceste leziuni se pot constata chiar d in a doua zi S im ptom atologie
după intoxicare focare pneumonice. Acestea evoluează pe u n fond S im p lo m e le in t o x ic a ţ ie i p r i n ip e r it ă
edematos: procesele de hepatizare au un caracter sero-kemoragic
sau cataralo-hemoragic şi ajung uneori la necroză. Ip e rită poate a c ţio n a sub fo rm ă de v a p o ri sau sub fo rm ă lic h id ă
b) In cazurile de moarte tardivă (în 7 — 15 zile dela in to x i (picături).
caţia cu vapori de levizită), la autopsie se găsesc le ziu n i asemănă C aracteristică p e n tru a cţiu n e a ip e rite i este in s id io z ita te a .
toare celor produse de iperită în perioada corespunzătoare. Efectele ei se p ro d u c de o b ic e i d u p ă 3 — 6, u n e o ri dup ă 24 de ore
Totuşi, aproape totdeauna se găsesc semne d ife re n ţia le p entru si mai ra r d upă 2 zile .
intoxicaţia cu le vin tă : astfel este prezenţa edem ului m ediastinal, In tr ’o a tm o sfe ră cu ip e r ită , m iro s u l c a ra c te ris tic de m u ş ta r
uneori chiar mediastinită purulentă, care nu se găsesc în in to x i se simte n u m a i la în c e p u t ; a p o i, d in cauza scă d e rii s e n s ib ilită ţii
caţia cu iperită, edemul întins al ţesuturilor şi su fu ziu n ile sanguine olfactive, p ro v o c a tă de to x ic , m iro s u l disp are şi in to x ic a ţia c o n tin u ă .
ale peretelui gastro-intestinal. Iperită atacă o rice ţe s u t cu care v in e în c o n ta c t. S u n t in te re s a te
La nivelul stomacului se pot în tâ ln i u lc e ra ţii p ro fu n d e , care' in special mucoasa o c u la ră , m u co a sa c ă ilo r r e s p ir a to r ii su pe rioa re ,
ating şi stratul muscular, formate prin e lim inarea zonelor necro alveolele p u lm o n a re , m u co a sa t u b u lu i d ig e s tiv şi m a i ales p ie le a.
zate. Aceste ulceraţii pot fi însoţite de un proces de g a s trită fleg- Iperită p ro du ce t u r b u r ă r i lo c a le p r in c o n ta c tu l d ire c t şi tu r b u -
monoasă. rări generale ca u rm a re a a c ţ iu n ii d ire c te , p re c u m şi p r in re s o rb ţia
Focarele multiple de necroză pot fi p u n c tu l de plecare al embo
toxicului. P rim ele s im p to m e s u n t d a to r ite a c ţ iu n ii ir it a t iv e a su p ra
liilor. mucoasei c ă ilo r r e s p ir a to r ii, a c o n ju n c tiv e lo r şi a p ie le i, m a n iîe s -
In afară de aceasta, levizitâ (ca şi ip e rită u n e o ri) produce şi
tându-se p rin s tră n u t şi s e c re ţie n a z a lă , u s t u r im i fa rin g ie n e , ră g u -
leziuni ale mucoasei nazofaringiene:
sală, eritem. A ceste s im p to m e p o t f i în s o ţite de g re a ţă , v ă r s ă tu r i,
— rinită vezicantă necrotică, ca ra cte riza tă p r in hiperemie,
edem. vezicule şi necroză; astenie, dureri o cu la re şi u s t u r im i ale p ie le i.
— rino-faringo-laringo-traheită, cu aceleaşi le z iu n i, n um ai că Intoxicaţia p rin ip e rită p o a te îm b ră c a o fo rm ă uşoară, o fo rm ă
sunt mai întinse. mijlocie sau una g ra vă.
3. Leziuni ale altor organe. In general, ca u rm a re a in to xica 1. Forma uşoară este produsă p rin expunerea la co n ce n tra ţii
ţiei generale, organele prezintă leziu n i congestive si degenerative. slabe care produc: hiperem ie c o n ju n c tiv a lă , ir ita ţie fa ringo-larin-
Astfel: geană şi eritem cutanat. In to x ic a ţii au d u re ri de cap, o senzaţie
— rinichiul arată o 'degenerescenţă tu b u la ră accentuată de greutate şi de presiune la n iv e lu l o c h ilo r, uşoară lâ crim a re ,
(ne froză); raguşală, prurit şi eventual senzaţie de în ţe p ă tu ri la n iv e lu l pielei.
— inima, in afară de sufuziunile sanguine, subpericardice Aceste tulburări apar la câteva ore (12 — 24) d u p ă c o n ta c tu l cu
şi subendocardice, prezintă leziuni degenerative, dela intumes- stanţa toxică, durează p u ţin tim p şi d is p a r în general fă ră
cenţă la degenerescenţă grasă, luând un aspect t ig r a t;
182
183
2. Forma mijlocie e caracterizată prin tu rb u ră ri m oi intense. în uncie cazuri, m oi uşoare, leziunile cutanate nu depăşesc
— Injectarea conjunctivelor, uşoară tum efacţie a pleoapelor, frtadiul eritem atoa. In celelalte, regiunile otinae suferă un proces
lăcrimare, foto fobie şi uneori bleîaroapasm. de p ig m e n ta re ; coloraţia virează progresiv dela roşu-aprins la b ru n
— Irita ţia mucoasei natale cu senzaţia de arsură şi secreţii 9» apoi ch ia r la negru. Pielea se întăreşte, se Îngroaşă şi se separă
apoase. ca o cruată după 3 — 4 săptăm âni.
— Irita ţia mucoasei laringiene cu congestia şi tu m e îa c ţia ei. De obicei, e rite m u l eate u rm a t de a p a riţia veziculelor.
Se produce râguşalâ. Vocea devine uneori afonă. Se adaugă deseori — Veziculele apar după 12 — 14 ore pe zonele eritem atoasc,
tuse uscată şi chintoasă. . ' * v începând dela periferie spre „centru. Ele apar de oT>icei in serii.
— Leziunile cutanate sunt mai im portante decât cele ale L a în ce p u t sunt m ic i, d a r p rin unirea lo r se formează flicte n e care
mucoaselor. Se produce un eritem mai persistent decât în forma p o t atinge d im e n siu ni im p o rta n te .
uşoară. El dispare în câteva zile. Pielea regiunii atacate se pigm en A p a riţia ve zicu le lo r nu este re s im ţită de gazaţi. U neori d u re
tează, capătă o culoare brună. rile c h ia r so reduc.
— Intoxicaţii pot prezenta tu rb u ră ri digestive: d u re ri abdo C o n ţin u tu l ve zicu le lo r este lic h id , lim pede, de coloraţie g ă l
minale şi constipaţie. buie. E l co n ţin e p u ţin e elemente fig u ra te şi fib rin ă .
— Turburârile pot fi însoţite de febră. L ic h id u l nu conţine ip e rită şi n ic i produsele ei de descom
Această formă de in to xica ţie se produce p r i n t r ’ o expunere punere.
mai îndelungată în tr o atmosferă de v a p o ri de ip e r ită . T u rb u ră - U n e o ri lic h id u l ve zicu le lo r se resoarbe după 4 — 6 zile, ia r
rile apar după 2 — 6 ore dela co nta ctul cu t o x i c u l ; d u re a z ă 2 — 3 pielea se reface sub p ro te c ţia e p id e rm u lu i.
zile si dispar fără a lăsa urme, afară de p ig m e n ta re a p ie le i, care i In aceste ca zu ri, procesul de vindecare este acelaş ca in cazul
poate persista un tim p îndelungat. e rite m u lu i s im p lu şi nu se p ro d u c cicatrice .
3. Forma eravă se caracterizează p rin a p a riţia u n o r tu rburări De obicei însă, sub vezicule şi flicte n e există le ziu n i im p o rta n te ,
locale şi generale, foarte accentuate. In această fo rm ă , complica u lce ra ţii produse de ip e rită , care acţionează în pro fu n zim e . Aceste u l
ţiile sunt frecvente, datorită atât in te n s ită ţii de a cţiu n e a toxi ceraţii d e v in e vid e n te p rin spargerea spontană sau ruperea ve zicu le lo r
cului, cât şi infecţiilor supraadăugatc. — U lc e ra ţiile interesează d e rm u l şi p ă tru n d m ai m u lt sau m a i
a) Turburări locale. T u r b u r ă r i c u t a n a t e . Leziu p u ţin în ţe s u tu rile p ro fu n d e .
nile pielei sunt cele mai caracteristice. Ele sunt produse p rin vaporii Se vin d e c ă în c e t şi lasă c ic a tric e . I n re g iu n ile păroase se p ro d u c
de iperită, cât şi de iperita în stare lic h id ă . G ra d u l de intensitate alopecii.
al leziunilor variază cu durata expunerii la a cţiu n e a to x ic u lu i şi U lc e ra ţiile s u n t grave p rin fa p tu l că se infectează fo a rte uşor.
cu sensibilitatea pielei. Infecţia poate f i u rm a tă de su p u ra ţie , cu to a te consecinţele aces
Regiunile cu pielea mai subţire sau m ai b o g a tă în glande sunt teia. Se p o t p ro d u ce c h ia r gangrene lim ita te la piele sau extinse
mai sensibile (obraz, gât, axile, faţa in te rn ă a b ra ţe lo r şi coapselor, şi în p ro fu n z im e . In fe c ţia se poate generaliza, pro du câ n d s e p ti
scrotul, vulva).
cemii şi s u p u ra ţii la d is ta n ţă .
Mai rezistente şi deci mai p u ţin lezate su n t re g iu n ile în care
In general, le z iu n ile produse de v a p o rii de ip e rită su n t m a i
pielea este mai groasă sau mai pigm entată (re g iu n ile palmare şi
uşoare, lip s ite de c o m p lic a ţii şi se vin d e că m a i repede, în tim p ce
plantare, buzele). Transpiraţia pielei favorizează a cţiu n e a iperitei.
leziunile produse p r in ip e rita in stare lic h id ă su n t m ai grave, evo
Leziunile cutanate trec prin tre i s ta d ii succesive: eritem,
luează m ai în d e lu n g şi se c o m p lic ă m a i des p r in in fe c ţii (e riz ip e l,
vezicule, ulceraţii.
— Eritemul apare de obicei după 3 — G ore dela infectare. lim fangite, abcese, fle g m o a n e , gangrene e tc.).
El seamănă mult cu eritemul solar. C o lo ra ţia re g iu n ii interesate T u r b u r ă r i o c u l a r e . C o n ju n c tiv a apare h ip e re m ia tă
este roşie-aprins. Zona de eritem este re lie fa tă în ra p o rt cu gradul şi edem aţiată (ke m o sis). L ă c rim a re a este p u te rn ic ă . In to x ic a tu l
inflamaţiei dermului. Rareori este genera liza t sau uniform . De are dureri şi senzaţie de în ţe p ă tu r i in g lo b ii o c u la ri. F o to fo b ia este
obicei el atinge inegal diversele regiuni c u ta n a te , in ra p o rt cu sensi intensă, în s o ţită de b le fa ro s p a s m . De o b ic e i tu rb u ră rile n u in te re
bilitatea locală. sează corneea. E x is tă şi c a z u ri în care corneea se ulcerează şi c h ia r
Gazatul are o senzaţie de căldură c u ta n a tă , usturime şi se opacifiază.
mâncărime. M a xim u l de d e s v o lta re a t u r b u r ă r ilo r este a tin s ca m d u p ă 24
ore dela în c e p u t. D u re rile se e xa ce rb e a ză , fo to fo b ia la fe l, edem ul
.184
conjunctiva] şi palpebral ca şi bhfaroapasmul, împiedică îndepar ! . b. T u rb u ră ri generale. T urburările de ordin general se m anifestă
tarea pleoapelor. Secreţia este abundentă, ca devine p u ru le n tă . I>rin aimp tom o card io-vasculare, sanguine, nervoase, hep a tice ,
Elementul de graţiate este constituit de posibilitatea nice- / renale, etc.
rării corneei. Chiar după vindecare, care survine fn formele mai E u r b u r ă r i c a r d i o - v a s c u l a r e . Tensiunea a rte
puţin grave după 1—4 săptămâni şi fn formele mai grave (lupă rială este scăzută, pulsul accelerat şi slab. B ătăile in im ii sunt
5 —6 săptămâni sau chiar 2—4 luni, bolnavii pot rămânea cu tur- asurzite şi uneori neregulate. In unele cazuri, tu rb u ră rile accen-
tuAndu-se, pot ajunge la insuficienţă cardiacă.
burâri ca Lotofobie si lăcrimare.
A p a r a t u l r e s p i r a t o r poate fi interesat in întregime. T u r b u r ă r i s a n g u i n e , fja Început se produce o con
Mucoasa nazală, Jaringeană, traheală şi bronşică, pană la centrare a sângelui: e ritro cite le p o t creşte până la 10 m ilioane m m 3,
alveole, prezintă leziuni variate in raport cu concentraţia şi starea hemoglobina creşte şi ea pro/>orţional. U lte rio r, n u m ă ru l eri-
de dispersie a substanţei toxice, dela inflamaţie catarală până Ja tro cite lo r scade şi odată cu acestea şi valoarea hem oglobinei.
v necroză şi ulceraţii. Se pot forma pseudomembrane, care produc Leucocitelo cresc in prim ele zile. Ele p o t atinge 20—30 000/m m 3
şi chiar m ai m u lt. In form ulă predomină polinuclearele n eu tro file .
obstrucţii bronşice şi atelectazie. Edemul pulmonar se întâlneşte
Lim focitcle scad, ia r eozinofilele şi bazofilele dispar. Persistenţa
deseori. \ *s eozinofilelor este sem nul unei e v o lu ţii benigne. In cazurile foarte
Mucoasa nazală se tumefiază, cu producere de secreţie mai
grave se produce o scădere bruscă a leucocitelor înspre ziua a p a tra
întâi seroasă, apoi muco-purulentă sau purulentă; uneori se ulce-
a in to xica ţie i. S plina este deseori m ă rita .
reazâ şi sângerează. Respiraţia nazală este dificilă .
T u rb u ră ri nervoase. Se observă d u re ri de cap,
— Deglutiţia este grea din cauza leziunilor faringiene. Intoxi-
vâjâituri în u rechi, a m e ţe li, n elin işte , insomnie. S ensibilitatea este
caţii simt gâdilături in gât şi dureri.
in general neschim bată, reflexele osteo-tendinoase sunt p u ţin exa
Jritaţia laringelui se manifestă prin tuse dureroasă, voalarea
gerate.
vocii mergând până Ia afonie. Când leziunile laringelui sunt mai In cazurile grave se p ro d u c co n vu lsii şi uneori adevărate stă ri
intense se poate produce un edem al glotei şi uneori paralizia
tetanice.
coardelor vocale. T u rb u ră ri hepato-renale. F ic a tu l este m ă rit
Gazatul este dispneizant, deseori cianotic. E l tuşeşte şi şi dureros. R in ic h ii s u n t a lte ra ţi. E x is tă a lb u m in u rie şi hem aturie
expectorează Ia început o spută seroasă, apoi muco-purulentă chiar din prim ele 24 de ore. Se pro du c re te n ţii to xice .
poate elimina false membrane şi uneori prezintă m ici hemoptizii.
— Examenul plămânilor arată m odificări respiratorii şi zgo
Sim ptom ele in to x ic a ţie i p r in levizită
mote supraadăugate care exteriorizează prezenţa leziunilor (traheo-
bronşice, şi pulmonare (traheobronşite, obstru cţii bronşice, atelec In general, le v iz ită d e te rm in ă aceleaşi tu rb u ră ri ca şi ip e rita .
tazie, congestie pulmonară, edem pulmonar). Febra se ridică. Leziunile apar însă m a i repede, faza de la te n ţă este uneori fo a rte
In zilele următoare, de obicei începând din ziua a treia, apar semne scurtă, ia r vindecarea are loc m a i ra p id , în ca zurile fa v o ra
de infecţii şi supuraţii (abces pulmonar, pleurezie purulentă). bile.
Turburări digestive. Ip e rita ajunge în stomac In in to x ic a ţia p rin le v iz ită , fenom enele generale apar m a i
odată cu saliva înghiţită şi uneori cu apa sau alimentele infectate- precoce şi sunt m ai p u te rn ic e d ecâ t in in to x ic a ţia cu ip e rită . Se
In general ajung în stomac numai c a n tită ţi m ici de iperită. Tur- observă dureri de cap, s lă b ic iu n e generală, oboseală, pierdere a
burările apar după 1/2—1 oră şi rareori m ai p u ţin . Bolnavii se poftei de mâncare, g re a ţă , v ă rs ă tu ri, scădere a te n s iu n ii a rte ria le ,
plâng de scăderea şi chiar de pierderea p o fte i de mâncare, au greaţă accelerare şi slăbire a p u ls u lu i.
şi uneori vărsături, dureri şi senzaţie de greutate epigastrică. Levizită acţionează aproape u n ifo rm asupra p ie le i. Regiunea
Durerile se pot întinde in to t abdomenul. Deseori există consti- organelor genitale de o b ice i n u su fe ră i r i t a ţ i i m a i m a ri, in c o n d iţii
paţie, mai rar diaree. egale de in toxicare în ra p o r t cu ip e rita .
Examenul obiectiv nu arata decât o sensibilitate abdominala Caracteristic p e n tru le v iz ită este fa p tu l că im e d ia t d u p ă co n
difuză, mai accentuată în epigastru. In general, turburările diges tactul to xicu lu i cu pie le a a p a r u s tu r im i lo ca le fo a rte p u te rn ic e ,
tive durează 1—2 zile şi dispar fără urm e. .. care cresc în in te n s ita te ; in s id io z ita te a şi p e rio a d a de la te n ţă ,
In cazul când au fost ingerate alim ente infectate, turburările prezente la ip e rită , lipsesc la le v iz ită .
sunt mai accentuate şi durează mai m u lte zile,
187
186
I
E r iie m u l apare fn general după 2 —4 ore, uneori şi m a i precoce,
Y^ ' YGZiCllli le sau flictC na marc, unica, re zu ltă d in unirea lor,
M d up ă i 6 — 4-S de ore. L ic h id u l veziciibdor. tu rb u re , b o g a t în leucocitc,
csi-e to x ic , deoarece co nţin e arsenic.
L e z iu n ile sunt m ai grave după atingerea p ie le i cu le v iz ită
lic h id ă . I n acest caz, leziunile pot apărea după n u m a i 10—20
de m in u te . D upă vindecare, pielea nu răm âne p ig m e n ta tă .
T o x ic u l se absoarbe ra p id p rin piele. O c a n tita te de 1,4 cc
depusă pe pielea u n u i in d iv id In g re uta te de 70 k g p ro vo a că m oartea
ra p id ă (doza to xică este de 0,02 cm 3/k ilo c o rp ). D ozele subletale
p ro d u c semnele in to x ic a ţie i p rin arsenic; pe lângă semnele generale
se adaugă şi acelea ale unei a tin g e ri g ra ve a fic a tu lu i (icter).
I n t r ’o atm osferă de le v iz ită , după 30 de m in u te de in h a la ţie apar
le z iu n i ale a p a ra tu lu i re sp ira tor. Se p ro d u c i r i t a ţ i i ale co n ju n c
tiv e i ( u s tu rim e , lă crim a re ), mucoasei nazale (secreţie seroasă,
s tră n u t) şi fa rin gien e (uscăciune a g a tu lu i), la r in g c lu i (răguşeală),
trahee, b ro n h iilo r (tuse, e xp e cto ra ţie ) şi ale a lv e o le lo r pulm onare
(edem p u lm o n a r).
Simptomeh intoxicaţiei prin fosgenoximă

V a p o rii e xercită un p u te rn ic e fe ct ir it a n t la c rim o g e n (lăcri
m are. blefarospasm ).
A t â t in stare solidă, câ t şi în s o lu ţie p ro v o a c ă o irita ţie
p u te rn ic ă a p ie le i cu d u re ri v ii. e rite m , u lc e r a ţii şi necroze.
S pre deosebire de ip e rită şi le v iz ită , e fe c tu l to x ic este energic
şi se pro du ce im e d ia t după c o n ta c tu l cu te g u m e n te le şi mucoasele.
L e z iu n ile n u se în tin d în p ro fu n z im e , ele ră m â n su p e rfic ia le , dar
în tin s e . A cest fa p t este d a to r it d e s c o m p u n e rii fo s g e n o x im e i în con
ta c t cu ţe s u tu rile .
E v o lu ţia u lte rio a ră a le z iu n ilo r este acea a u n e i a rsu ri prin
a c iz i. C ica triza re a se p ro d u c e m a i ra p id .
E vo lu ţie şi p ro g n o stic
In formele uşoare, vindecarea are loc în câ teva zile, în formele

m ijlo c ii in 4 —6 săptăm âni şi în form ele g ra va în 2 —3 luni.
Formele grave sunt caracterizate p r in c o m p lic a ţiile diverse
care p o t apărea. Ele lasă sechele oculare (lă c rim a re , clip it), res
p ira to rii (scleroze, bronşiectazii), c u ta n a te (c ic a tric e , deformaţii).
M o rta lita te a este de 1—2 % .
D ia g n o stic
D iagnosticul este uşor in cazul în care s ’a p u t u t face detecţia
chim ică a substanţei.
168
în r n ^ n.a înno7-a fu rn ize a ză u n e o ri d a te v a la b ile (m iro s de m u ş c a tă
p 11 ^ v iz it e i, m iro s do hrean sau de m u ş ta r in c a z u l îp e n te i) *
i • t <or,Hta tn ro a ip e rite i sub fo rm ă dc p ic ă tu r i pe p ie le , n a i no sau
o > n o .(î c o n s titu e un in d ic iu p re ţio s .
n ca zu l le v iz ite i, c o n ta c tu l cu p ie le a p ro d u c e im e d ia t d u r e r i
şi senzaţie de a rs u ră ; a b s o rb ţia se face în 5 m in u te , e r ite m u l se
instalează d u p ă cel m u lt 30 de m in u te ; v e z ic u le le a p a r d u p ă
2 —6 ore, s u n t m a ri, iz o la te şi c o n ţin u n lic liid tu r b u r e . E r it e m u l
m arginal este in te n s şi în g u s t. Des vo i ta re a m a x im ă a in t o x ic a ţ ie i
arc lo c d u p ă 2 — 3 z ile ; n u se p ro d u ce p ig m e n ta ţie , ia r v in d e c a re a
c ra p id ă . ,
In ca zu l ip e n te i, c o n ta c tu l cu p ie le a n u p ro d u c e n ic io m o d if i
care im e d ia tă ; a b s o rb ţia se face în 2 0 — 3 0 de m in u te . E r it e m u l
parc d up ă 2 — 3 ore şi c h ia r m a i m u lt , ia r v e z ic u le le d u p ă 1 0 — 2 0
Ic ore. E le s u n t m ă ru n te şi m u ltip le , c o n ţin u n lic h id t r a n s p a r e n t;
jtem ul m a rg in a l este m a i p u ţ in in te n s ; d e s v o lta re a m a x im ă a
6 m x ic a tie i are lo c d u p ă 1 0 — 12 z ile ; p ie le a se p ig m e n te a z ă , ia r
S e c a r e a este le n tă .
V In in to x ic a ţia p r in fo s g e n o x im ă , s im p to m u l i n i ţ i a l ăste
„ r itu l a sociat cu s e n z a ţia de în ţe p ă tu r ă .
^ T u rb u ră rile ir i t a t i v e in iţ ia le p o t d u ce la c o n fu z ii c u in t o x i-
t"le p rin -su b sta n ţe la c rim o g e n e şi s tr ă n u tă to a r e .
ca "A p a riţia t u r b u r ă r ilo r c u ta n a te c a ra c te ris tic e lă m u re ş te d ia g n o
sticul-
P r o f ila x ie
Se face p rin m ă s u rile de a p ă ra re a n t ic h im ic ă c o le c tiv ă ( a d ă

posturi) sau in d iv id u a lă ( m ă ş ti şi c o s tu m e s p e c ia le ).
p Aplicarea p r e v e n tiv ă pe p ie le a p o m e z ilo r e ste c o n t r a in d i
cată în trucâ t g ră s im ile fa v o riz e a z ă p ă tr u n d e r e a t o x ic e lo r .
Măsurile p r iv ito a r e la te re n v o r f i r ig u r o s a p lic a t e : z o n a
gazată va fi id e n tific a tă , d e lim it a t ă p r in ja lo a n e , in t e r z is ă a c c e -
sului şi degazată.
Tratament
1. Prim ul a ju t o r p o a te f i a p lic a t în d o u ă m o m e n te : fie în p e r i
oada de latenţă, în a in te de a p a r iţ ia s e m n e lo r i n t o x i c a ţ i e i , fie
Jupă ce in to x ic a ţia a d e v e n it e v id e n tă .
.a) In prima eventualitate se poate in te rve n i d ire ct asupra
toxicului. Îndepărtarea lu i în prim ele 10— 15 m in u te poate opri
complect intoxicaţia.
iar nputlai* .Îndepărtarea to x ic u lu i nu m ai este posibilă,
lzarea lui incomplectă. In acest caz se poate acţiona
pulberi inerte (tale, etc.), fie rnai ales sub forma de terci, In pro
asupra leziunilor. Totuşi, se vor Îndepărta resturile (ie substanţa porţie de 1/3—1/2 cu apă. Acest terci se lasă tim p de 3 —5 m inute
toxică de pe pielea nealterată sau de pe regiunile păroase, care pe piele, după care se spală cu apă curată, de preferinţă călduţă.
pot agrava starea intoxicatului sau pot fi sursă de contagiune Clorura de var, pe lângă faptul că este eficace, are avantajul că este
pentru alte persoane. .. Ia îndemâna oricui. Nu va fi aplicată pe regiunile de piele sensibile,
a) Primul ajutor tn perioada de latenţă (înainte de apariţia pe excoriaţii sau p lă gi;
leziunilor). Intoxicaţii vor fi evacuaţi cât mai repede din zona — cloramina in soluţie apoasă 5 —10% şi dicloramina 2—5%
infectată. ‘ • ,.v In ulei de vaselină au o bună acţiune neutralizantâ şi sunt mai
— Substanţa toxică depusă pe haine şi Încălţăm inte va fi p u ţin irita n te pentru piele;
pe cât posibil înlăturată şi neutralizată, chiar înainte ca intoxicatul — tin ctu ra de iod obişnuită este un bun neutralizant al
să fi fost desbrăcat. ^ le v iz ite i;
Neutralizarea se poate face prin pudrare cu clorură de var, — dimercaptopropanolul în soluţie de 10% este un neu tra li
stropire cu soluţie Dakin sau cloramină. zant al le v iz ite i;
— Imediat după scoaterea din zona gazată se va face degazarea — amoniacul in soluţie de 10% este foarte u til pentru fosge-
pielei. n o x im ă .
Metodele de degazare se pot grupa în: Metodele m i x t e folosesc acţiunea solvenţilor cu cea
fizice, a substanţelor neutralizante. Se poate folosi:
chimice, — o soluţie alcoolică de cloramină pentru iperită.
mixte. G azaţii pot folosi pachetul sau trusa individuală.
M e t o d e l e f i z i c e realizează îndepărtarea substanţei — O g rijă deosebită trebue acordată ochilor. Nu se va atinge
toxice fără denaturarea ei chimică. regiunea oculo-palpebrală cu mâinile, mai ales după manipularea
Se pot folosi: tampoanelor cu care s’a îndepărtat to xicu l de pe piele sau haine.
— materiale absorbante (bucăţi de hârtie sugativă; tampoane Se interzice frecarea ochilor.
de tifon sau de vată, bucăţi de pânză sau de stofe, etc.) cu ajutorul Se spală ochii, pleoapele şi sprâncenele cu o soluţie de bicar
cărora, prin simplă tamponare, se ridică pică tu rile de substanţă bonat de sodiu 22,5%o> permanganat de potasiu 0,5°/oo, acid boric
toxică de pe piele. Regiunea tamponată nu va fi ştearsă sau frecată, 30°/oo sau, în lipsa acestora, cu apă curată.
spre a nu favoriza pătrunderea toxicului în p ro fu n zim e ; Dacă p ic ă tu ri de ip e rită au atins ochii, se vo r face spălaturi
— spălarea cu apă caldă şi săpun înlătură foarte bine toxicul cu cloram ină 0 ,2 5 % —0,50% . Când ochii sunt irita ţi, se renunţă
de pe suprafaţa pielei. Temperatura apei va fi de 37—39°. Spă la cloram ină.
larea se va face prin simpla vărsare a apei şi săpunului lichid — In nas se va picura o soluţie de bicarbonat de sodiu, per
pe piele, fără frecare printr'un mijloc oarecare; manganat de potasiu sau acid boric ca şi la ochi.
— solvenţii organici (benzină, neofalină, alcool, tetraclorură Când mucoasa nazală este irita tă se va întrebuinţa ulei
de carbon, acetonă, etc.). Prin acţiunea lor disolvantă asupra sub gomenolat 5 % , după ce spălătura cu so lu ţii neutralizante a fost
stanţelor vezicante, pot fi folosiţi cu succes la degazarea pielei efectuată.
şi mai ales a regiunilor păroase. — Gura şi faringele v o r fi c lă tite repetat cu soluţiile de b ica r
Tamponul imbibat cu substanţă disolvantă va fi stors înainte bonat de sodiu, perm anganat de potasiu sau acid boric in concen
de a fi aplicat pe piele, spre a nu favoriza pătrunderea toxicului traţiile expuse m a i sus.
In straturile profunde. — Se va ingera apă bica rb on a tată spre a preveni tu rb u ră rile
După întrebuinţare, tampoanele vo r fi îngropate sau arse. digestive.
Arderea se va face cu atenţie deosebită, pentru ca vaporii care ar P rim u l a ju to r poate f* d a t de orice persoană in s tru ită în
putea lua naştere (în special în cazul ip e rite i), în tim p u l arderii, acest scop.
să nu provoace intoxicaţii. După acest p rim a ju to r sum ar şi necalificat, gazaţii v o r fi
Me t o d e l e c h i m i c e realizează neutralizarea substanţelor îndreptaţi, e v itâ n d c o n ta c tu l cu persoane negazate, spre p u n ctu l
toxice. Se folosesc mai ales următoarele substanţe: de spălare gazaţi, unde se va desăvârşi operaţia de desinfeetare.
— clorura de var (hipoclorit de calciu, v a r cloros); poate fi
♦
întrebuinţată fie sub formă uscată, amestecată în proporţii diferite
191
Activitatea la punctul, de spălare gazaţi
Degazarea celor care au fost atinşi de substanţe vezi can te

se face in cadrul unor fo rm a ţii sanitare special amenajate fn acest
scop, denum ite puncte de spălare pentru gazaţi.
In general sunt folosite în acest scop băile existente, cărora
l i se aduc anum ite transform ări.
G azaţii sunt trim iş i p rin următoarele încăperi:
— p rim a cameră de desbrăcare;
— a doua cameră de desbrăcare;
— camera de spălare (duşuri);
— camera de îmbrăcare.
N um ai dacă spălarea s’a făcut în prim ele 30 de m in u te dela
gazare se poate considera că gazaţii au fost scoşi din pericol. In
cazul le v iz ile i este necesar ca spălarea să se facă şi m ai curând.
Aduse pe jos, cu brancarda sau cu autosanitare speciale,
victim ele sunt luate în prim ire de o prim ă echipă fo rm a tă din
sa nita ri care execută rapid o detecţie de alarmă necesară s ta b ilirii
încăodată a substanţei cu care s’a produs gazarea.
Pentru a nu f i infectaţi, sanitarii care vin în contact cu gazaţii
vo r p u rta costume complecte de protecţie.
I n p rim a cameră de desbrăcare, un sanitar, în costum complect
de protecţie, desbracă victim ele de haine, pe care le pune în c u tii
metalice sau saci speciali. Efectele şi obiectele pe care le au gazaţii
vor f i grupate după m aterialul din care sunt fă cu te , în tru c â t şi
degazarea se face d ife rit. A stfe l, îm brăcăm intea de bum bac şi în
general ţesăturile rezistă la degazarea p rin căldură umedă, pe când
încălţăm intea de piele va f i degazată p rin a lte metode.
Victim a va p rim i un num ăr ce corespunde cu cel care se pune
pe cutia sau sacul cu îm brăcăm inte.
Un frizer, deasemenea în costum de p ro te cţie , va tunde părul
atun ci când s'a produs o gazare masivă, sau când a tre c u t un
tim p m ai lung dela gazare.
După terminarea acestor operaţii, hainele su n t duse la etuve
şi autoclave, pentru a f i desinfectate, ia r camera este sum ar neu
tralizată cu diferite so lu ţii desinfectante.
I n a doua cameră de desbrăcare, după ce se scot ru fe le de corp,
se face neutralizarea mucoaselor buco-faringeană, co njun ctiva lă ,
nazală, etc., folosind soluţiile neutralizante cunoscute, sub formă
de spălăţuri, gargarisme şi in s tila ţii (după caz).
S a n ita rii care deservesc această cameră su n t deasemenea bine
p ro te ja ţi cu costume complecte.
I n camera de spălare, gazaţii sunt în p r im u l râ n d s tro p iţi
cu săpun lic h id tim p de 4^-5 m in u te , fără a se freca pielea. După
aceea, tim p de 10 m inute, ei stau sub un duş cu apa calda, apoi
402
8n |. 8tr o p i ţ i tim p fie 1 — 2 m in u te cu o s o lu ţie de h ip o c lo r it de
, l * sou c lo ra m in ă .
w ^ Pă «ceea, tim p de 5 m in u te , g a z a ţii tr e c su b u n d u ş de
, • CQh lă . în a in te d e p ă ră s ire a c a m e re i de s p ă la re , u n s a n ita r v a
111,11 r ®Pf*ta n e u tr a liz a r e a m u c o a s e lo r (o c u la ră , n a z a lă , b u c a lă ),
care s a r p u te a r e in fe c ta In t im p u l s p ă lă r ii te g u m e n te lo r.
e n tr u calcularea c a p a c ită ţii d e fu n c ţio n a r e a p u n c t u lu i de
spalare se c o n s id e ră că în 30xJe m in u te pe ia fie c a r e d u ş p o t tre c e
câte 0 p e rso a n e g a z a te .
In camera de imbrăcare, 1 — 2 s a n ita r i e c h ip a ţ i n u m a i c u
m ânuşi şi cu ş o r ţ u r i de p r o te c ţ ie d a u e fe c te c u r a te şi a ju t ă la
Im b ră c a re a v ic t im e lo r .
î n t r u c â t d e s in fe c ţîa h a in e lo r n u se p o a te fa ce în t i m p u l s c u r t
cât tre c v ic t im e le p r in filie ra de s p ă la re , se v o r p re v e d e a d in t im p
haine de re z e rv ă p e n t r u im b r ă c a r e a im e d ia tă a c e lo r g a z a ţi.
C o n tr o lu l m e d ic a l se v a fa ce a t â t în c a m e ra de d e s b ră c a re ,
cât şi d u p ă ce s ’a t e r m in a t s p ă la re a şi a re ca sco p să d e s c o p e re
primele le z iu n i c a re p o t e v e n tu a l să a p a ră .
în lip s a lo c a lu r ilo r s p e c ia le d e b ă i se p o t im p r o v iz a p u n c te
de spălare p e n t r u g a z a ţi, fo lo s in d c lă d ir i sa u b a r ă c i. C o m p a r t i
mentele p o t f i r e a liz a te c u a j u t o r u l u n o r p a r a v a n e , ia r in lo c u l
d u su rilo r se fo lo s e s c s t r o p i t o r i o b iş n u it e sa u v e r m o r e le .
* j n a n u rn ite î m p r e ju r ă r i se î n t r e b u in ţ e a z ă şi f o r m a ţ i i m o b ile
, spălare g a z a ţi, s u b f o r m a u n o r c a ra v a n e d e m a ş in i d e t i p u l
celor u tiliz a te in t r e c u t în c a m p a n iile d e d e p a r a z ita r e în in a s s ă
a populaţiei- A
b) P rim u l a ju to r d u p ă a p a r iţia le z iu n ilo r . D u p ă ce s’ a u p ro d u s

semnele in to x ic a ţie i ( i r i t a ţ i i o c u la re , n a z a le sau c u ta n a te —
eritem, vezicule — ), t o x ic u l n u m a i p o a te f i î n d e p ă r t a t în t o t a l i
tate iar m anevrele necesare n e u t r a liz ă r ii p o t a c c e n tu a le z iu n ile .
In aceste c a z u ri, p r im u l a ju t o r v a c o n s ta in a p lic a re a de p a n
samente umede cu c lo ra m in ă 2 % sau s o lu ţie D a k in ş i, in lip s a o i,
cu permanganat de p o ta s iu 2 — 5 °/00.
Cloramina fiin d ir it a n t ă p e n t r u p ie le , p a n s a m e n te le c lo ra -
minate vor alterna cu p a n s a m e n te im p r e g n a te cu s o lu ţie de c lo r u r ă
de sodiu 7°/00.
După aplicarea p a n s a m e n te lo r, v ic t im e le v o r f i î n d r e p t a t e
pe drumul cel m ai s c u rt s p re s p ita le .
Gazaţii ră n iţi v o r f i e v a c u a ţi d ir e c t la s p ita le , fă r ă a tr e c e
!'£ la punctele de spăla re .
2. Tratamentul p ro p riu zis se fa c e în s p it a le . G a z a ţ ii r ă n i ţ i
^ primi asistenţa c h ir u r g ic a lă im e d ia t d u p ă in t e r n a r e n u m a i în
e urgenţa (h e m o ra g ii m a r i, p lă g i a b d o m in a le , f r a c t u r i d e s -
’ e c*'* esmfectarea se v a fa ce în a c e s te c a z u r i c h ia r p e m a s a
Toxicol °g'e c. 330

193
<le operaţie. Toate cazurile la care intervenţia poate fi amânata
v o r fi tra ta te mai în tâ i medical.
— Leziunile, in stadiul de eritem , se vor gpala în tâ i cu apă
caldă, fără frecare„ şi apoi se vo r pansa cu comprese udate cu
cloram ină 2 % , soluţie Dakin sau permanganat de potasiu 2 —5°/00.
Pe fa ţă . gât. axile, scrot, unde pielea este foarte sensibilă, vor
f i aplicate pansamente umede cu soluţie de permanganat de po
ta siu 0.5f oo, ia r pentru calmare comprese îm bibate cu soluţie de
c lo rh id ra t de cocaină 1/400. In p ru rit se recomanda pudraje cu
anestezinâ 3 % .
In zilele următoare, dacă starea congestive a pielei nu a
d isp ă ru t, se fac pudraje cu pulberi inerte. O form ulă u tiliza tă
este;
T a lc ................................ 40 g
Carbonat de calciu . ââ 20 g
Carbonat de magneziu
O xid de zinc
Veziculele sau flictenele nu vo r f i deschise. Dacă lich id u l
este foarte abundent şi ameninţă să spargă flic te n a , va f i evacuat
p rin puncţionarea cu un ac sterilizat, la periferie şi î n t r ’un punct
decliv, după care se va aplica un pansament cu cloram ină. F lic
tenele deschise vo r f i pansate cu so lu ţii slabe de sulfam ide, peni
c ilin ă sau alte antib io tice.
In cazul in to xica ţie i p rin Jevizită, lic h id u l veziculelor, conţi
nând arsenic, va f i evacuat p rin puncţie, ia r suprafaţa regiunii
va f i desinfectată cu tin ctură de io d . Se poate u tiliz a ca
n e u tra liza n t dimercaptopropanolul în aplicare locală (soluţie
— U lceraţiile superficiale, care apar după ruperea veziculelor,

se neutralizează cu o soluţie de cloram ină sau d iclo ra m in ă , apoi
se ung de câteva o ri la intervale scurte cu o soluţie de tanin
2.5% , azotat de a rg in t 1% sau perm anganat de potasiu 2 —5°/00.
P rin aceasta exudaţia este oprită, formandu-se o crustă protec
toare. A p lic ă ri umede cu o soluţie tano-boraxată (ta n in 0,5%,
borax 5% in apă d istila tă ) micşorează durerea şi reduc exudaţia.
U lte rio r se fac pansamente cu parafină sim plă sau pomezi care
conţin a ntib io tice . Cicatrizarea poate f i a ju ta tă cu paste nitratate
(in tra t de a rg in t 1 %) sau vita m in a te (v ita m in a A , u n tu ră de peşte,
Jecolan, Jecozinc).
U lceraţiile infectate vor f i tra ta te deschis, fără bandaje.
Ele se spală cu o soluţie de cloram ină 1—2 % , riv a n o l 0,1% sau
v o r f i atinse cu apă de a lib u r 5 — 10% . P entru grăbirea vindecării
se p o t utiliza băile de lum ină, razele in fra ro ş ii, razele ultraviolete.
Se v o r în tre b u in ţa deasernenea m etodele de tra ta m e n t curente,
in ulceraţiile obişnuite,
L e z iu n ile o cu la re n e ce sită spă lă t u r i cu b ic a rb o n a t de sodiu,
p e rrn a n g a n a t de p o ta s iu sau a c id b o ric . In caz de irita i,ie , se in -
trofJuc su b p le o a p e 1 — 2 p ic ă t u r i de va se lin ă s te riliz a tă sau se
unge de tr e i- p a tr u o r i p e z i cu u rm ă to a re a p o m a d ă a lc a lin ă :
/{P
B o ra t de s o d i u ............................ îg
B ic a rb o n a t de s o d i u ......................2 g
L a n o tin ă " ........................- M g

V aselină a d ............................ 100 g
In caz (le dureri oculare se pun câteva p ică tu ri din soluţia

de cocaină 4% . O chelarii fu m u rii sunt recomandabili. Nu se vor
face pansamente ocluzive.
Când secreţia este purulentă, se fac de două-trei ori pe zi
spălaturi cu bicarbonat de sodiu 22,5%, şi se pun 2 —3 p ică tu ri
de colargol sau in s tila ţii cu s o lu ţii sullam idate sau penicilinatc.
— In cazul le ziu n ilo r g u rii şi faringelui se recomandă gargară
mi o soluţie de bicarbonat de sodiu. U lceraţiile se ating cu o soluţie
de albastru de m etilen şi cocaină 1%, so lu ţii de sul fam ide, sau se
pulverizează cu penicilină. D urerile faringiene vor f i calmate
;irin tablete de borocaină.
‘ — In irita ţiile mucoasei nazale sunt recomandate spălaturi cu
bicarbonat de sodiu 22,5°/00 sau cloram ină 0,5% , repetate de mai
piuite ori pe zi.
Când există leziuni se poate u tiliz a o pom adă calm anta:
Rp.
Men t o i .................................0,1 g
C o c a in ă .............................. 0,2 g
O xid de z i n c ................ 5 g
La no lin ă . 15g
Vaselină ................... h
Pentru preîntâmpinarea in fe c ţiilo r locale se v o r folosi pornezi

ni antibiotice.
- Iritaţia laringeană se calmează p rin in h a la ţii c u : tin c tu ră
iSeiizoe, tinctură de euca lipt, m e n to l, t im o l, e tc .
Se pot aplica comprese calde la e x te rio r. P e n tru ir it a ţ iile
/nternice ale laringelui şi tra h e e i s yau re co m a n d a t in s u fla ţii cu
A r i anesteziante:
R p . \
Cocaină c lo rh id ric ă . . . . 0,20 g
A nestezină........................ \ g
Acid boric TUf
Lactoză ........................ 10 g
picături3 Vâ ^ ca^rnaô cu codeină sau d io n in ă , in [ta b le tc

— T u rb u ră rile pulm onare se v o r tra ta ca şi in c a z u l in t o x i
caţiei cu substanţe toxice sufocante a s fix ia n te (sângerare preven
tiva, oxigmoterapie, antiseptice p u lm o n a re , guffamide, p e n ic ilin ă ,
ele.).
•— T u rh u ră rile digestive vor fi prevenite p r in evacuarea
to x ic u lu i ajuns in stomac. Se vor provoca v ă rs ă tu ri d u p ă in ge rare a
de lichide neutralizante (cloramină 0,5%, b ic a rb o n a t de sodiu
22.5%0. permanganat de potasiu 0,05%). După aceea se va în g e r a
cărbune animal in c a n tita te de i 5—20 g, adrninistrându-se u lte
rio r bicarbonat de sodiu sau magnezie c a lc in a tă p e n tr u calmarea
arsurilor. Se poate a d m in is tra hismufc s u b n itr ic ca pansament
gastric. -
In cazul intoxicaţiei p rin levizită se poate recurge cât mai
urgent Ia administrarea locală (cutanată şi gastrică) şi parenterală
de dinicrcaptopropanol. Această substanţă se găseşte în comerţ
sub. denumirea de D.M.P. — C .l.F .
In această substanţă, cele doua f u n c ţii tiolice manifestă
a fin ită ţi chimice puternice p e n t ru o serie de elemente ca: mercur,
arsen, aur. ' j
Doza de D.M.P. este aproximativ de 2,5—3 rng/kilocorp,
a d m in istrat intravenos sau intramuscular la fiecare 6 ore în pri
mele două zile şi mai puţin in zilele următoare.
Mai activ decât dimercaptopropanolul ar fi tiom alatul de
sodiu. E l conţine un gru p — SH. Acest medicament, lipsit de
toxicitate, se adm inistrează in injecţii intravenoase a 1 g pe doză
(2 crn:i d in soluţia de 50% d ilu a tă in 10 cm3 soluţie clorurată izoto-
nică). Se p o t face 3—4 injecţii pe zi, după gravitatea intoxicaţiei.
Tratamentul va fi complectat prin m edicaţia simptomatică:
tonicardiace, oxigenoterapie, transfuzii, perfuzie cu soluţii gluco-
zate sau cu soluţie clorurată izotonieă, so lu ţii bicarbonatate,
antibiotice chimice (sulfamide) sau micotice (penicilină, strepto-
rnicină, etc.), împlânte de piele sau de placentă, după metoda
Filatov, etc.
In cazurile in care este necesară interven ţia chirurgicală,
o deosebită atenţie trebue acordată anesteziei.
Anestezia prin inhalaţie va fi evitată. Se va recurge de pre
ferinţă la anestezia locală şi regională, după metoda Vişnevschi
şi la anestezia generală pe cale intravenoasă sau rectală.
— In intoxicaţia prin dijosgenoxiniă , tra tam en tul va fi acela
al arsurilor in general.
— In convalescenţă se va recurge la agenţii fizici (climat,
raze ultraviolete şi ultrascurte, gimnastică, etc.) şi, pentru gră
birea redresării organismului, la o medicaţie tonică, vitamine.
Capitolul XIII
S U B S T A N Ţ E T O X IC E G ENERALE
S u b s ta n ţe le cu a c ţiu n e to x ic ă generală n u p ro d u c le z iu n i e v i
dente la lo c u i de p ă tr u n d e r e , a c ţio n â n d n u m a i d u p ă ce au p ă tru n s
in o rg a n is m .
E le au fo s t î m p ă r ţ it e I n :
1 — to x ic e h e m a tic e ,
2 — to x ic e n e rv o a s e .
D in p r im a c a te g o rie s u n t m a i im p o r ta n te : o x id u l de carbon
si h id ro g e n u l a rs e n ia t, ia r d in a d o u a a c id u l c ia n h id ric şi d e riv a ţii
cianiei.
— O x id u l de carb on (C O ) este u n gaz in c o lo r şi in o d o r, ceva
mai uşor de c â t a e r u l.
— P ra g u l de i r i t a ţ i e i ,
— L im it a s u p o r t a b ilit a t e \ n u *
— P ro d u s u l le ta l 70 0 0 0
— H id r o g e n u l a r s e n ia t sau a r s e n a m in a (A s H 3) este un gaz
incolor, cu m iro s n e p lă c u t de u s tu r o i. E fo a rte to x ic . I n concen
traţie de 5 m g / lit r u p ro v o a c ă m o a rte a d u p ă 5 m in u te .
— A c id u l c ia n h i d r ic sa u a c id u l p r u s ie (H C N ) este u n lic h id
incolor, fo a rte v o la t il, c a re d e g a je a z ă u n m iro s p u te r n ic de m ig
dale amare. E ste p e rc e p u t p r i n m iro s d e la c o n c e n tra ţia de 1 m g /m 3
aer. Produsul le ta l e ste 1 0 0 0 . D o z a m o r ta lă de a c id c ia n h id ric
pur este de 0,15 g.
— C ia n u ra de p o t a s iu ( C N K ) şi de s o d iu (C N N a ) se p re z in tă
sub formă de c ris ta le g ă l b u i, fo a r te s o lu b il în a p ă . E le degajează
un miros de m ig d a le a m a re . A c e s te s u b s ta n ţe a c ţio n e a z ă în o rg a
nism prin a c id u l c ia n h i d r ic p e c a re î l p u n î n lib e r ta te .
A) IN T O X IC A Ţ IA P R IN O X ID DE C A R B O N
Intoxicaţia p r in o x id d e c a r b o n a p a re s u b t r e i a s p e c te : ca
accident, ca m ijlo c d e s in u c id e re ş i ca r e z u lt a t a l u n e i a g r e s iu n i
criminale. ' ”
i —
O xidul de carbon ia naştere oriunde au loc arderi incomplcctc. . presiunea p a rţia lă a gazelor d in alveole;
In gazele furnalelor Înalte, oxidul de carbon să găseşte în proporţie 2. afinitatea hemoglobinei faţă de fiecare gaz în parte;
de 20—30% . în uzinele în care se fabrică gazul de ilum inat, 3. presiunea parţială a gazelor din sângele pulmonar;
atmosfera este foarte bogată în oxid de caibon. ^ ă. concentraţia hidrogen-ionilor din plasma sanguină pulmo-
In minele de cărbuni, oxidul de .carbon apare fie ca produs
al exploziilor gazului din mine, fie din gazele rezultate din explozia S’a constatat că hemoglobina are o afinitate de 250 de ori
dinam itei. Cuptoarele de var şi ale brutăriilor, locomotivele, dega mai mare pentru oxidul de carbon decât pentru oxigen.
jează c a n tită ţi variabile de oxid de caibon. Astfel, dacă sângele este agitat în tr’un tonometru conţinând
Atelierele de sudură autogenă, câlcătoriile, spălătoriile, atelie o parte oxid de carbon şi 250 părţi oxigen, raportul de carboxi
rele Sn care funcţionează motoare cu explozie, garajele insuficient hemoglobină formată faţă de oxibemoglobina va fi de 1/1, adică
din cantitatea totală de hemoglobină jumătate va trece în carboxi
ventilate, pot favoriza in to xica ţii prin oxid de carbon. hemoglobină, iar jum ătate in oxihcmoglobină.
Incendiile produc deseori in toxicaţii Sn massă. In cazul când sângele în care hemoglobina a fost transformată
Orice combustibil ars în sobe cu tira j redus poate provoca în carboxihemoglobină este agitat în tr’un recipient care nu con
in to x ic a ţii. : . ^ ^y^-. ţine oxid de carbon, ci numai oxigen, întreaga cantitate de carbo
Locuinţele neventilate sau incomplect ventilate, dar mai ales xihemoglobină trece în oxihemoglobină. Aceasta dovedeşte că
subsolurile şi pivniţele, a căror atmosferă este încărcată cu oxidul procesele de fixare, atât ale oxigenului, cât şi ale oxidului de carbon
de carbon pătruns prin fisuri de canal, reţeaua de gaze sau provenit pe hemoglobină sunt reversibile.
dela cuptoare din apropriere (brutării, bucătării, cuptoare de var) Prezenţa oxidului de carbon în cantitate de numai 0,03%
pot produce intoxicaţii. în aerul respirat blochează 32% din hemoglobină şi determină
Camerele mici, rău aerisite, vopsite recent cu vopsele în ulei apariţia simptomelor clin ice ; când carboxihemoglobina se ridică
de in pot duce Ia intoxicaţii, din cauză că uleiul de in fixează până la 66% din hemoglobina totală, intoxicaţia produsă este
cu mare aviditate oxigenul din atmosferă, făcând să crească con gravă, instalându-se starea comatoasă.
centraţia în oxid de caibon. Apariţia fenomenelor toxice depinde de durata expunerii în
In condiţii de război, intoxicaţia prin oxid de carbon se poate atmosfera gazată, de concentraţia toxicului, precum şi de starea
întâ ln i destul de des. Explozia unui kilogram de pulbere produce generală a organismului.
900 lit r i de gaze, din care 300 lit r i oxid de carbon. Gropile de obuze, Efortul fizic măreşte debitul respirator; în consecinţă, can
cazematele, spaţiile blindate rău aerisite, locuinţele avariate prin titatea de gaze introdusă în alveole va fi m ărită.
explozii sau incendii conţin c a n tită ţi im portante de oxid de car Turburările d a to rite in to xica ţie i prin oxid de carbon sunt
bon. legate de raportul c a n tita tiv al gazelor din sânge. Scoaterea
hemoglobinei din mecanismul hematozei provoacă instalarea ano-
xemiei, a cărei consecinţă este asfixia ţesuturilor.
Fiziopatologie Când deficienţa de oxigen este a tâ t de mare încât oxidările
sunt reduse s im ţito r, în sânge se acumulează produse de ardere
Intoxicaţia prin oxid de carbon este determ inată de afini incomplectă care îi m odifică e c h ilib ru l acido bazic.
tatea hemoglobinei pentru oxidul de carbon cu care se combină Anoxemia şi v a ria ţiile concentraţiei de bioxid de carbon în
formând carboxihemoglobina. A stfel, sângele nu şi mai poate sânge provoacă m o d ifică ri în e xcita b ilita te a ce ntrilo r nervoşi.
îndeplini rolul de transportor al oxigenului. Oxibemoglobina îşi
In decursul in to x ic a ţie i, ca re z u lta t al m o d ifică rilo r compozi
îndeplineşte funcţia sa fiin d un produs la b il şi uşor reversibil faţă
ţiei sanguine apar o serie de tu lb u ră ri c irc u la to rii.
de carboxihemoglobină, care este mai stabilă, dar to tu şi reversibilă.
Schimbul gazos dela nivelul alveolei puim onare depinde de Intr’oprim ă fază, b ă tă ile in im ii se accelerează, m in u t-vo lu m u l
mai m u lţi fa cto ri. Cunoaştere acestor fa cto ri dă posibilitatea de a şi presiunea arterială cresc. Massa sângelui circu la n t creşte prin
înţelege felul ^cum se formează carboxihem oglobina atunci când în golirea depozitelor sanguine.
aerul respirator se găseşte o xid u l de carbon. Intr’o a două fază, p r in tr 'u n efect d ire c t opus, se produce
F actorii de care depinde schim bul gazos dela nivelul alveolei [ f e r e a presiunii sanguine, un p uls frecvent şi nere-
pulmonare sunt u rm ă to rii:
tQS 199
Tvirburările funcţionale arătate au drept consecinţă o micşo
rare a flu xu lu i oxigenului la creier. Rezultă de aici o diminuare a Pfln,î moartea se produce după câteva zile dela intoxi-
ca ţie2'
fu n c ţiilo r vitale, care poale duce, In cazul intoxicaţiilor grave, A ,nKole nu mai ore caracterele de rnai sus.
la pierderea cunoştinţei şi moarte. \ SufuziuSano,e I’f'ozint.ă uri aspect congestiv, cu sânge lichid şi
In perioada de hiperventilaţie pulmonară iniţială, Însoţită de uneori i" 3!)n®u' ne punctiform e, subseroase. Plămânii pot prezenta
dispnee, eliminarea exagerată a bioxidului de carbon provoacă alfen..; 0' de culoare roşie-carmin (edem carminat);
o scădere a concentraţiei bidrogen-ionilor (alcaloză gazoasă). prezintă la baze mici focare de hepatizaţie.
Compensarea echilibrului acido-bazic prin sistemele tampon fizio ■ i nim a esţ e d ila ta tă şi plină cu sânge se poate constata o
( c g n ie ie s e e n ţj grasă a fibrelor miocardiace, cu frecvente zone
logice nu e posibilă, deoarece însăşi hemoglobina-caro participă
im mre do necroză şi hiperplazie conjunctivalâ.
activ in mod obişnuit în acest sistem este blocată, iar schimbul
b x is tă hem oragii subendocardice, in special Ia nivelul ventri
electrolitelor intre globul şi plasmă nu e suficient pentru restabi culul stâng.
lirea desechilibrului instalat. In ultima analiză, alcaloza este înlă F ic a tu l şi splina sunt mărite de volum şi mult congestio
turată datorită scăderii proceselor oxidative din ţesuturi prin nate.
lipsa oxigenului şi acumularea produselor de ardere incomplectă, R in ic h ii sunt m ari, edemaţiaţi, capsula se desface uşor.
trecând in starea de acidoză. Ei p rezintă o degenerescenţă tabulară (nefroză).
In cazul când intoxicaţia nu provoacă, moartea, turburările In sistem ul nervos central apar leziuni pronunţate.
funcţionale cedează progresiv după scoaterea victimei din atmos Meningele estâ congestionat, cu numeroase sufuziuni şi trom
fera toxică. Respiraţia de aer curat sau inhalarea de oxigen favo b e . V e n tric u lii cerebrali sunt destinşi de lichid.
rizează disociaţia carboxihemoglobinei şi eliminarea oxidului de Substanţa cenuşie este foarte congestionată; se găsesc hemo
carbon, hemoglobina putând fixa din nou oxigenul. ragii in trunchiurile nervoase.
La exam enul microscopic se constată leziuni degenerative
f
Anatomie patologică ale celulelor nervoase ganglionare, custeatoză şi balonizaro, precum

■0 reacţie g lia iă , in special in globus pallidus şi cornul lui Ammon.
Aparatul respirator nu prezintă nicio leziune produsă direct Yudeii le n tic u la ri prezintă leziuni de ramolire. Uneori se poate
de acţiunea gazului. Căile aeriene extrapulmonare sunt indemne constata o in filtr a ţie lim fo id ă in piamater şi in jurul vaselor
ţesutul pulmonar şi bronhiile au un aspect normal. cerebrale, care traduce o reacţie de moningo-encefaJită.
In intoxicaţiile masive, moartea se poate produce imediat Examenul spectroscopie al sângelui arată două benzi intre
sau tardiv. D si E, caracteristice carboxihemoglobinei şi care nu se reduc
i . In moartea imediată, tegumentele sunt colorate în roşu- ,irin adăugarea de sulfura de amoniu sau de biposulfit de sodiu,
roz, iar petele cadaverice sunt colorate in roşu-zmeuriu sau ca cum se În tâ m p lă in cazul oxihcmoglobinei.
zeama de cireşi. Examenul ch im ic se face ori de câte ori examenul anatomo
Faţa cadavrului este congestionată (rareori palidă). Pe tegu patologă; nu a dat suficitentc date de diagnostic, iar examenul
mentele p ă rţilo r superioare, ca şi pe cele articulare se găsesc pete spectroscopie este neclar.
roşii-inchis, la secţiunea cărora se constată prezenţa de trombi. Pentru exam enul chimic, sângele se recoltează din cavităţile
Pe restul tegumentelor se constată numeroase pete purpurice. inimii, după ligatura vaselor m ari (luând 100 cm3), din sinurile
.Macroscopic, organele păstrează aspectul lor normal, afară durei raater şi chiar din muşchi.
de unele semne de asfixie sub formă de pete hcmoragice, de Examenul chimic poate fi făcut chiar şi la cadavrele intrate in
obicei subpleurale şi subepicardice (care se găsesc In toate cazu putrefacţie (după 7 zile), cercetarea oxidului de carbon făcându-se
rile de asfixie), ca şi prezenţa de hemoragii po mucoasa gastro iuacest caz din transudatul pleural sau pericardic.
in te s tin a l. Culoarea organelor nu este modificată prin contactul
lo r cu atmosfera, aşa cum se întâmplă cu organele celor morţi
Simptomatologie
'd in alte cauze.
Uneori se constată prezenţa de hemoragii punctiforme in
L t T ? .cu sensibilitatea faţă de toxic, cu concentraţia,
substanţa cerebrală.
jelui sp „n ţ er!‘J,n m e (iiu l <0XJC cu stnrea fiziologică a indivi-
Muşchii au o coloraţie roşie-desohis. ’ Se P0t " M m ^ a d e diferite de intoxicaţie.
200 201
G r a d u l d o i n t o x ic a ţ i e p r i n o x id d e c a r b o n e s te r e p r e z e n t a t
d e r a p o r t u l c a r b o x ih e m o g lo b in e i f a ţ ă d e h e m o g lo b in a t o t a l ă , a d ic ă
d e c e e a o e se n u m e ş te c o e f ic ie n t u l d e in t o x ic a ţ i e .
U n coeficient de in to x ic a ţie de 0,50 corespun le a p r o x i m a t iv
unei c o n c e n tra ţii de 1®/00 o xid de carbon în aerul i n h a la t . G o e fi-
c ie n tu l de 0,66 e considerat m o rta l.
S 'a s u s ţ in u t c ă u n u i c o e f ic ie n t d e i n t o x i c a ţ i e i i c o re s p u n d
a n u m it e e fe c te c lin ic e , c o n f o r m t a b l o u l u i u r m ă t o r :
Coeficicnl de intoxicaţie Efecte clinice
0 —0,10 F ă ră sim p tom e
0,10—0,20 D ispnec de e fo rt
0,20 — 0,30 Cefalee
0,30 — 0,40 A d in a m ie , gre a ţă , a m e ţe li
0.40 — 0,50 S incopă p o s ib ilă
0,50 — 0,60 R e s p ira ţia C h e yn e -S to k e s , c o n v u ls ii
0,60 — 0,70 Com ă, în c e tin ire a p u ls u lu i şi a re s p ira ţie i'
în caz de şedere p re lu n g ită în m e d iu l toxic
m o a rte
0,70 — 0,80 M o a rte ra p id ă
Peste 0,80 M o a rte im e d ia tă .
E x is tă c a zu ri m o rta le cu un c o e fic ie n t de in to x ic a ţie scăzut

şi c a z u ri de in to x ic a ţie c u ra b ilă cu u n c o e fic ie n t de intoxicaţie
r id ic a t . A c e a s ta fin e de fa p tu l că în in t o x ic a ţ ia oxicarbonatâ
in te rv in e n u n u m a i p ro c e n ta ju l c a rb o x ih e m o g lo b in e i c i şi bogăţia
în b io x id de carb on a a c ru lu i, s ă ră c ire a l u i în o x ig e n şi prezenta
a lto r c o rp u ri to x ic e a c ă ro r a c ţiu n e se a d a u g ă la cea a oxidului
de ca rb o n . G azul de ilu m in a t, de e x e m p lu , c o n ţin e şi c a n tită ţi
v a ria b ile de a cid c ia n h id ric .
D acă v ic tim a a fo st scoasă d in m e d iu l t o x ic , ea e lim in ă oxidul
de ca rb o n şi c o e fic ie n tu l de in to x ic a ţie scade, deşi starea de intoxi
c a ţie este d e s tu l de p ro fu n d ă .
A n u m ite c irc u m s ta n ţe fa c ca s ta re a to x ic ă să fie m a i adâncă.
A s tfe l, in e fo rt, c o n s u m u l de o x ig e n este c re s c u t, v e n tila ţia pulmo
n a ră m ă r ită , ia r fix a re a o x id u lu i de c a rb o n pe hem oglobină este
a c c e le ra tă . C o p iii s u n t m a i e x p u ş i in t o x ic ă r ii d in cauză că respiră
m a i fre c v e n t şi in tr o d u c m a i m u lt o x id de c a rb o n în sânge. La fel
se în tâ m p lă lu c r u r ile cu a n im a le le m ic i, ca re s u n t fo lo s ite din această
cauză în d ife r ite lo c u r i de m u n c ă (m in e ) p e n tr u d e te c ţia oxidului
de c a rb o n .
I n t o x ic a ţ ia cu o x id de c a rb o n e v o lu e a z ă a c u t.
E x is te n ţa u n e i fo rm e c ro n ic e a in t o x ic a ţ ie i oxicarbonate nu
p a re p o s ib ilă , d in ca u ză că o x id u l d e c a i b o n n u are efect cumu
la t iv . F a p t u l că o c a n t it a t e m ic a de c a rb o x ih e m o g lo b in ă s’a găsit
î n sângele m a jo r it ă ţ ii lo c u it o r ilo r d in o ra şe le m a ri nu pledează
p e n tr u e x is te n ţa u n e i fo r m e c ro n ic e d e in t o x ic a ţ ie , ci ea arată numai
p re z e n ţa o x id u lu i de c a rb o n în a e r u l r e s p ir a t şi fix a t pe hemogo
202
■rm
bină de curând, cu caracter trecător. Este lu cru d o ve d it că desfa

cerea o xid u lu i fie carbon de pe hemoglobin# se face fără ca aceasta
aă rămână alterată. In cazurile de in toxicaţie masivă, după câteva
ere dala scoaterea v ic tim e i din atmosfera to xica , hem oglobina
este complect lip sită de oxid de caibon.
T u lb u ră rile care apar in urma unei in to x ic a ţii sunt d a to rite
asfixiei. Dacă lipsa de oxigen este durabilă se produc leziuni. M a n i
festările diverse ale in to xica ţie i p rin oxid de carbon nu sunt decât
efectul anoxemiei asupra sistem ului nervos.
D in punct de vedere clin ic se pot deosebi:
— forme uşoare,
— forme grave.
1. F orm a uşoară. T u rb u ră rile sunt discrete şi dispar in general
repede. In to x ic a ţii p o t acuza o senzaţie de slăbiciune generală,
cefalee, dispnee de e fo rt, tu rb u ră ri care dispar repede după ieşirea
din m e d iu l to x ic .
2. Forme grave. Se pot deosebi: o form ă fulgerătoare sau
supraacută şi o form ă m ijlocie sau acută.
a) F orm a fulgerătoare (supraacută). Este foarte rară. E a oferă
foarte p u ţin e şanse de vindecare. Se întâlneşte in accidente de la b o
ra tor (ru p e ri de gazometre, spargeri de conducte de gaz), după
explozii în m inele de că rb un i, în cursul in ce n d iilo r m a ri şi după
explozii de p u lb e ri.
M oartea este aproape instantanee. U n e ori v ic tim a cade şi
moare după câteva co n vu lsii. A lte o ri rămâne fix a tă în a titu
dinea în caro a fost surprinsă. Cei care p o t f i scoşi la tim p
din atm osfera to x ic ă s u n t in stare de confuzie tim p de m ai m u lte
ore.
b) F o rm a m ijlo cie sau acută. Este cea o b işnu ită . Sim ptom ele
pot f i gru pa te în tre i faze de e vo lu ţie .
1. F a z a d e i n v a z i e . In to x ic a tu l are o stare de rău
general, a m e ţe li, cefalee pro gresivă, v io le n tă , e xtre m de p e n ib ilă ,
începând de cele m a i m u lte o ri la n iv e lu l re g iu n ilo r tem porale,
asociată cu p u ls a ţia a rte re lo r g â tu lu i şi fe ţe i. Se adaugă o senzaţie
de greaţă si o stare fo a rte asem ănătoare cu b e ţia alcoolică.
Pielea c a p ă tă o c o lo ra ţie uşor roza tă . Sângele este roşu ca
cireaşa.
U n e ori s im p to m e le se re zu m ă la o senzaţie de to rop e a lă , slă
bire a gam belor, o b n u b ila re p ro g re sivă până la pierderea cuno
ştinţei.
Unele v ic tim e , d â n d u -ş i seama de p e ric o lu l în care se a flă,
caută să a ju n g ă c â t m a i repede la o uşă sau fereastră, îşi epuizează
prin acest e fo rt re ze rve le de o x ig e n , in tro d u c â n d în sânge u n s u p li
ment de o x id de c a rb o n , şi cad. N e p u tâ n d u -s e salva, s u n t desco
perite în com ă sau m o a rte .
203
2. F a z a de s t a r e este ca ra cte riza tă p rin t u r b u r ă r i
r e s p ir a to r ii, nervoase şi p ie rd e re a c u n o ş tin ţe i (c o m ă ). L a în c e p u t
re s p ira ţia este ra p id ă , zgom otoasă şi s u p e rfic ia lă . E a se în c e tin e ş te
a p o i, p re z in tă pauze, re a liz â n d u n e o ri u n i i t m C h c y n e -S to k e s .
In u nele c a z u ri apare u n edem p u lm o n a r, t r ă d a t p r in p re z e n ţa
u n e i sp um e ro z a te la buze. A lt e o r i se p ro d u c v ă r s ă tu r i.
Ca tu r b u r ă r i nervoase se găsesc sem ne de i r i t a ţ ie a c ă ilo r
p ira m id a le . S e m n u l lu i B a b in s k i este p o z itiv . Ca sem n de ir it a ţ ie
a n u c le ilo r c e n u ş ii c e n tra li a p a r m iş c ă ri c o re o -a te to z ic e şi h ip e r-
to n ie m u s c u la ră . Se p ro d u c c o n tr a c tu r i to n ic e şi c lo n ic e ale m e m -
- b re lo r. .
I n g e n e ra 1. te m p e ra tu ra scade. F e b ra in d ic ă u n p ro g n o s tic rău.
Se p o a te o b s e rv a re la x a re a s fin c te re lo r, fe n o m e n ca re cons-
t ilu e se m n u l u n e i in t o x ic a ţ ii p ro fu n d e , de p r o g n o s tic fo a rte g ra v.
3. F a z a d e t e r m i n a r e . P u ls u l s lă b e ş te , r e s p ir a ţia este
d in ce in ce m a i d if ic ilă . A p a r p a r a liz ii. V ic t im a p o a te f i sa lva tă
dacă este scoasa Ia t im p d in m e d iu l t o x ic . M o a rte a se p ro d u c e in
această fa ză in o re le sau z ile le u rm ă to a re , în u r m a c o m p lic a ţiilo r
care p o t a p ă re a .
C o m p lic a ţii
E le a p a r în fo rm e le in ca re şederea în a tm o s fe ra to x ic ă a
fo s t în d e lu n g a tă . P o t ca u za m o a rte a sau lă sa u rm e su p ă ră to a re .
1. C o m p lic a ţiile p u lm o n a re , fa v o riz a te m a i ales de starea
com atoasă, p o t f i : congestii p u lm o n a re , p n e u m o n ie , bronhopneu-
m onie.
2. C o m p lic a ţii ca rd io -va scu la re . R a re o ri se în tâ ln e sc mani
fe stări anginoase. M io c a rd u l su fe ră . D eseori traseele electrocardio-
grafice ara tă m o d ific ă ri: in ve rsiu n e a sau t u r t ir e a u n d e i T , lărgirea
bazei c o m p le x u lu i Q R S , a p a riţia u n e i u n d e Q in d e riv a ţia a treia,
f ib r ila ţie a u ric u la ră , v o lta j scă zu t.
Aceste m o d ific ă ri s u n t v a ria b ile şi la b ile .
D upă cum s’a v ă z u t la c a p ito lu l de a n a to m ie p a to lo g ic ă , s’au
n o ta t h e m o ra g ii pe s tâ lp ii m itr a le i şi sub e n d o c a rd u l stâng, uneori
lângă fa scico lu l lu i I f is, a lte o ri m o d ific ă r i ale e n d o te liu lu i coro
n a relo r, cu t rom boză şi necroză.
3. C o m p lic a ţii nervoase. F o a rte fre c v e n t în t â ln ită este reacţia
m eningeală. L ic h id u l c e fa lo ra h id ia n c o n ţin e la în c e p u t leucocite,
p o lin u c le a re , m ai tâ rz iu lim fo c ite şi fo a rte fre c v e n t sânge, senin
ai hem oragiei m eninge ale. R e a c ţia m e n in g e a lă este considerată
in general ca un semn de g r a v ita te .
Ca tu r b u r ă r i e n ce fa lice se p o t c o n s ta ta a tin g e r i ale că ilo r pira
m id a le (m o n o p le g ii, h e m ip le g ii, p a ra p le g ii) sau ale n u c le ilo r cenuşii
c e n tra li (s tă ri p a rk in s o n ie n e , a k in e to h ip e rto n ic e , m işcă ri coreo-
204
atetozice). Aceste tu rb u ră ri, uneori tre că to a re , p o t d u ra lu n i şi
excepţional ani.
N e v rite periferice se întâlnesc e x tre m de rar. E le apa r în
urm a unei hem oragii localizate de-a-Jungul u n o r tru n c h iu ri nervoase.
Ca tu rb u ră ri m in ta le : co nfu zia este cea m a i fre cve n t în tâ ln ită .
Ea poate apărea la un tim p oarecare după in to x ic a ţie şi poate
d u ra câteva lu n i. Se m â i p o t în tâ ln i tu rb u ră ri de m em orie şi c h ia r
s tă ri de dem enţă.
4. C o m p lic a ţii renale. S’ au observat a lb u m in u rii cu c ilin -
d ru rie şi h e m a tu rie . In ca zuri m a i rare a pa r re te n ţie de c lo ru ri
cu edeme şi re te n ţie a zota tă cu sin d ro m to x ic . E x p e rim e n ta l
s’au p u tu t reproduce a lte ra ţii renale p rin o xid de carbon. R in ic h iu l
o x ic a rb o n a ta t este un rin ic h i a sfixie .
D ia g n o stic
D ia g n o s tic u l in to x ic a ţie i p rin o xid de carbon se poate face

în general uşor, pe baza c o n s ta tă rii îm p re ju ră rilo r in care s’ a p ro d u s
a c c id e n tu l.
Dacă v ic tim a este c o n ştie n tă , d ia g n o s tic u l se pune p rin sem
nele in to x ic a ţie i (cefalce c o n s tric tiv u b ite m p o ra lă , stare asemă
năto a re b e ţie i, e tc .) şi anam neză (lu c ru in m e d iu to x ic , cam ere
in s u fic ie n t a e risite , sobe cu t ir a j redus, in c e n d ii, e x p lo z ii, e tc .).
Id e n tific a re a to x ic u lu i p rin d ife r iţi re a c tiv i este u neori necesară
(clo ru ră de p a la d in , acid c ro m ic, ta n in , acid io d ic , fe ro cia n u ră
de p o ta s iu şi acid a cetic).
In ca zul când v ic tim a se a flă in stare de in c o n ş tie n ţă , d iagnos
tic a re a este m a i grea. In aceste ca zu ri, c o lo ra ţia ro şie tică a te g u
m e n te lo r p o a te c o n s titu i u n in d ic iu . P ulsul slab şi re s p ira ţia zgom o
toasă -su n t sem ne pe care ne p u te m baza. In aceste c a z u ri contează
foarte m u lt şi c o n s ta tă rile cu p riv ir e la m e d iu l in care a fo st g ă sită
v ic tim a . C ercetarea sp ectroscopică a sângelui are m are va lo a re
dacă este fă c u tă ra p id . P e rs is te n ţa c e lo r două b e n zi de a b so rb ţie ,
după a dă u g area s u b s ta n ţe i re d u cto a re (s u lfu ra de a m o n iu sau
h id ro s u lfa t de so d iu ) in d ic ă p re ze n ţa c a ib o x ilie m o g lo b in e i şi deci
existenţa in t o x ic a ţ ie i p r in o x id de ca rb o n .
In acelaş scop se p o t u tiliz a m e tod e fiz ic o -c h im ic e care m ăsoară
v o lu m e tric o x id u l de c a rb o n d in sânge.
O re a c ţie fo a rte s im p lă este u rm ă to a re a : o p ic ă tu ră de sânge
adăugată Ia 5 c m 3 apă d is tila tă p ro d u c e în m od n o rm a l o culoare
galbenă ; în ca zu l in to x ic a ţie i p r in o x id de ca rb o n , culoarea este roşie.
D ia g n o s tic u l d ife r e n ţia l al in to x ic a ţie i in p e rio a d a de com ă
se poate face c u : in to x ic a ţie p r in n a rc o tic e şi a lc a lo iz i (m o rfin ă ,
atropină, b a r b itu r ic e ) , p r in a lc o o l, m e tilic sau e tilic , cu s tă rile
comatoase a u to to x ic e (d ia b e t, u re m ie ), cu accesele g ra ve e p ile p -
206
lice, cu stă rile com at oase p rin leziuni ale siste m u lu i nervos (hem o
ra g ii meningcale, hem oragii cerebrale, m en in gite ). In toate aceste
s tă ri, semnele asociate precizează diagnosticul.
E voluţie şi prognostic
In to x ic a ţia p rin oxid de carbon îm bracă ra re o ri fo rm a fu lg e
rătoare cu evoluţie supraacutâ. De obicei realizează o stare de
g ra v ita te m ijlo cie şi uneori uşoară.
De tim p u l când se dă p rim u l a ju to r şi tra ta m e n tu l conse
c u tiv depinde in cele m ai m u lte cazuri p ro g n o sticu l in to x ic a ţie i.
G radul de in to x ic a ţie com portă un p ro gn o stic v a ria b il.
S unt considerate de un prognostic g ra v : febra, in ten sita tea
comei, neregularitatea m işcă rilo r re s p ira to rii, co n v u ls iile şi rela
xarea sfincterelor.
P rognosticul depinde şi de n a tu ra c o m p lic a ţiilo r.
C om p lica ţiile nervoase p o t c o n s titu i p u n c tu l de plecare al
unor in fir m ită ţi ulterioare.
Tratament
1. P ro fila xia in to x ic a ţie i p rin o xid de carbon co m p ortă o
serie de m ăsuri cu caracter te h n ic şi ig ie n ic în în tre p rin d e rile în
care se p o t produce v ic ie ri ale aerului. E rm e tiz area co n d u cte lo r de
gaz, v e n tila ţia suficientă, u tiliza re a m ă ş tilo r speciale de către
p om p ie ri şi de către persoanele care p ă tru n d în s p a ţiile cu atmos
feră to xică (canale, subsoluri, p iv n iţe ), in s tr u c ta ju l special în
in d u s trii şi arm ată, ca şi educaţia p o p u la ţie i, s u n t elem ente de
valoare în p ro fila x ie .
Se p o t folosi detectoare biologice (p ă sări m ic i, şoareci) sau în
in d u s trii sem nalizatoare optice şi electrice.
2. P rim i i a ju to r poate f i a p lic a t de orice persoană in stru ită .
— V ic tim a trebue scoasă cât m a i repede d in a tm o sfe ra toxică.
Persoana care dă a ju to ru l trebue să ia to a te m ă s u rile spre a nu se <
in to x ic a . In cazul când este v o rb a de s p a ţii m a ri cu m ediu toxic
v o r f i u tiliz a te m ă şti speciale cu lio p c a lită . H o p c a lita este un
amestec de o x iz i m in e ra li (o xid de m angan, c u p ru , c o b a lt şi argint)
sau aparate izo la n te . Dacă persoana care dă a ju to r u l pătrunde
i n t r ’un subsol sau î n t r ’un canal, va f i le g a tă pe sub b ra ţe pentru
a putea f i tras afară în caz de p e ric o l.
Când m e d iu l to x ic se a flă re a liz a t î n t r ’o cam eră m ic ă , salva
to ru l va proceda cât m a i repede la deschiderea u ş ilo r şi ferestrelor.
După aceste m ă su ri de p re c a u ţie se v a face o anchetă rapidă
asupra c o n d iţiilo r d in m e d iu l to x ic şi se v o r lu a de u rg e n ţă măsu
rile necesare, ca de e xem plu în ch id e re a u n u i ro b in e t de gaze lăsat
deschis, în lă tu ra re a u n u i re c ip ie n t cu m a n g a l, e tc .
206
A T im p u l in s p ira to r
B — T im p u l expirator
Fig. 34. — Respiraţia artificială. Procedeul Silvester
w _ „ « * 1 s e t""-
, „ Se va degaja g â tu l de strân-
J C'cenUiva şi eventual corsetul victim ei,
Yictima va fi scoa™ la
wan» gu/eru{ui, se va des a superf ic j ale sau o p rite com plect
Dacă mişcările reHpi r a \ie i a r t if ic ia le I n t r un r itm cât
se va /iroceda la pract P _ ■g pe m in u t). O a ltă persoană
mai apropiat de cel ticân(j fr ic ţ iu n i c u ta n a te , a p ii-
? eventual concurând la re s ta b ilire a re s p ira ţie i p rin
,ra" iunfntniate ale lim b ii sau p rin c o m p re s iu n i a le a b d o m e n u lu i
P Z r a g m . Respiraţia a rtific ia lă va f i fă c u tă d u p ă u n u i din
procedeele recomandate in a stfe l de cazuri (p ro c e d e u l S ilv e s te r,
Setă fer, Nielsen sau C allistov). . w . i.
Manevrele necesare re s p ira ţie i a r t if ic ia le in flu e n ţe a z ă a ta t
respiraţia, cât şi circu la ţia . P rin p re siu n e a to r a c e lu i se fa v o riz e a z ă
expiraţia şi deci evacuarea a e ru lu i şi a sângelui d in torace. P rin
mişcările care măresc dia m e trele to r a c e lu i , a e ru l p ă tr u n d e in
plămâni şi in acelaş tim p se produce o a s p ira ţie de sânge in torace.
Term inaţiile nervoase ale p lă m â n u lu i (in te ro c e p to rii) s u n t ir ita t e
şi produc e xcitaţia c e n trilo r re s p ira to ri. In s p ira ţia p ro du ce e x p i
raţia şi exp.raţia produce in s p ira ţia . C on e xiu n ile nervoase d in tre
respiraţie şi circulaţie favorizează redeşteptarea a u to m a tis m u lu i
cardio-pulmonar.
ÎSto y
— P nn tracţiunea ritm ic a a lim b ii so produce excitarea ner
v u lu i laringeu cu efecte reflexe asupra respiraţiei şi c ircu la ţie i.
— F ric ţiu n ile , e x c ita ţiile cutanate (stropire cu apă rece,
lo v iri cu şervetul ud, frecare cu mâna) excită pe ca le reflexă ce n trii
re sp ira to ri şi circu la to ri. In acelaş sens lucrează inhalarea d ife ri
te lo r substanţe, ca amoniac, eter, oţe t, apă de Colonia.
— In je c ţia de lobelină excită centrul respirator.
— Se po t face in je c ţii cu cafeină, pentazol, ulei cam forat,
p entru acţiunea lo r analeptică.
P rim u l a ju to r nu trebue să depăşească lim ite le u tilu lu i. Se
v o r evita exagerările. La scoaterea din atmosfera to xică , vic tim a
nu va fi expusă frig u lu i, In sezonul rece. P entru obţinerea unei
e x c ita ţii cutanate se folosesc uneori s tro p iri cu a p ă ; să nu se facă
greş ala de a se tu rn a apă cu găleata. Când este vorba de încălzirea
v ic tim e i, să se ţin ă seama de starea ei de inconştienţă şi deci de
insensibilitate şi să nu se facă aplicări prea fie rb in ţi, care ar putea
produce arsuri. De asemenea, să nu se dea v ic tim e i să bea lichide
decât după ce şi-a recăpătat cunoştinţa. în a in te de începerea
respiraţiei a rtificia le , gura şi faringele trebue curăţate de eventualele
secreţii.
R itm u l m işcărilor respiratorii a rtific ia le nu trebue să depă
şească ritm u l n o rm a l. I
Cu aceste precauţii, p rim u l a ju to r aduce m a xim u m de foloase.
De cele m a i m ulte ori, p rin aplicarea urgentă a p r im u lu i ajutor,
v ic tim a îşi revine co m p le ct şi poate fi tra n sp o rta tă la dom iciliu.
Ea va tre b u i supraveghiată în cazul când d u ra ta s tă rii comatoase
cu m o d ific ă rile p ro fu n d e ale re s p ira ţie i şi circ u la ţie i a fost mare.
In aceste ca zuri se va co m p le cta p r im u l a ju to r cu tra ta m e n tu l
m e d ica l.
3. Tratam entul propriu zis continuă şi complectează prim ul
a ju to r.
— R e sp ira ţia a rtific ia lă va fi continuată, dacă este posibil,
cu a ju to ru l procedeelor mecanice. E xistă o serie de tip u r i de apa
rate cu care se p o t face m işcă ri re sp ira to rii ritm ic e şi de a m p li
tudine egală. Unele aparate p e rm it aşezarea capului v ic tim e i în
p o z iţie rid ic a tă sau joasă după nevoie, adică în caz de sincopă în
p o z iţie joasă şi în caz de cianoză în poziţie rid ic a tă . Cu aparate se
p o a te face o hună re sp ira ţie a rtific ia lă cu un e fo rt m u lt mai m ic |
decât în m etodele m anuale.
— R e sp ira ţia a rtificia lă va fi com plectată p rin adm inistrarea
de oxigen. P rin aceasta se favorizează desfacerea o x id u lu i de carbon
de pe bem oglobină.
O xigenul va f i adm inistrat pe cale de in h a la ţie , cu a ju to ru l
m ă ş tii sau p rin sonda nazală. U n ii a u to ri p ro p u n adm inistrarea Fig. 38.
o xig e n u lu i sub presiunea de i —3 atmosfere.
210
î
>j1
j1
i
i
kl
I 1P ™ U u respiră {ie artificială. Vedere din
Aparat pentru respiraţie artificială. Timpul

expirator.
i
A d m in istra re a subcutanată nu p re zin tă un a v a n ta j fa ţă de
metoda in h a lă rii. A d m in istra re a in travenoasă este lip s ită de
in flu en ţe le reflexe pe care le com portă a d m in istra re a pe c a lc de
in h a la ţie .
— In locul oxigenului se va prefera c a rb o g c n u l: 7 p ă r ţi b io xid
de carbon la 93 p ă rţi de oxigen. P rin b io x id u l de carbon, e x c ita ţia
c e n trilo r re sp ira to ri este asigurată, m işcările re s p ira to rii sunt
ample şi frecvente, ia r o x id u l de carbon sc e lim in ă repede.
— Sângerarea nu dă rezultate. Sustragerea unei c a n tită ţi de
sânge şi deci de carboxihem oglobină face ca in to x ic a tu l să piardă
şi o c a n tita te însemnată de hem oglobina neblocată. E a nu este
u tilă , pentrucă blocarea hem oglobinei p rin o x id u l de carbon nu
este d e fin itiv ă .
Sângerarea se va face num ai dacă poate f i u rm a tă im e d ia t
de o transfuzie. Rezultatele cele m ai bune sc o b ţin după tra n sfu ziile
cu sânge oxigenat.
— In je cţie de lobelină.
— Se v o r adm inistra analeptice după nevoie: ulei ca m forat,
cafeina, pentazol, efedrină (adrenalină).
— Novocain a 1% in ca n tita te de 5 —20 cm 3, in je c ta tă încet
intravenos, a dat uneori rezultate bune.
Pe lângă elementele terapeutice expuse, se m a i poate recurge
la adm inistrarea de substanţe considerate ca având a cţiun e a n ti-
dotică faţă de oxidul de cai bon.
a) H ip o s u lfitu l de sodiu 10% in c a n tita te de 10—20— 30 cm 3,
a dm in istra t intravenos şi repetat.
b) A lbastru] de m etilen 1 % in c a n tita te de 2 0 — 40 cm 3 şi chiar
mai m u lt, adm inistrat intravenos, ar accelera disocierea o x id u lu i
de carbon de hemoglobină. U n ii a u to ri recom andă călduros
albastrul de met ilen, în tim p ce a lţii consideră că efectele lu i sunt
inconstante.
— Dacă in to x ic a tu l a fla t în comă nu-şi re vin e , se va face o
injecţie intracardiacă cu adrenalină sau se va face m asajul in im ii.
Acest masaj se poate face la persoanele slabe prin peretele abdo
m inal, ia r la persoanele grase p r i n tr ’o butonieră epigastrică prin
care se introduce mâna operatorului care masează cordul prin
fala inferioară a diafragm ului. Această manoperă necesită neapărat
măsurile de asepsie respective.
— U lte rio r se va face tra ta m e n tu l e ve n tu a le lo r com plicaţii.
In primele zile vor fi tra ta te co m p lica ţiile respiratorii şi ale pielei
(escare). Se vor adm inistra sulfam ide, p e n icilin ă , streptomicină,
uleiuri volatile (pneumosept, chincter), se v o r face pansamente,
se vor aplica pomezi cicatrizante, etc.
Celelalte com plicaţii, care de obicei apar mai târziu, vor fi
tra ta te în raport cu natura Jor.
B) INTOXICAŢIA F B I5 HIDROGEN ARSENIAT
H id ro g e n u l arseniat ia naştere o ri de câte ori com puşii arse

n ic u lu i su n t puşi în prezenţa hidrogenului născând: stropirea cu
a m in e re u rilo r arsenifere, topirea p irite lo r arsenicale, prepa
rarea a c id u lu i s u lfu ric şi c lo rh id ric , operaţiile de galvanizare, etc.
Fiziopatologie
In c o n c e n tra ţii m ic i, hidrogenul arseniat produce o stare de
astenie, anemie, tu rb u ră ri hepatice şi renale.
C o n c e n tra ţiile m a ri (5 mg°/00) pot produce moartea fulgeră
toare p rin sincopă sau p rin edem pulm onar supraacut to xic.
A c ţiu n e a h id ro g e n u lu i arseniat asupra organism ului se m ani
festă p r in : tu rb u ră ri locale, la nivelul aparatului respirator şi p rin
tu rb u ră ri asupra a lto r organe: sânge, fica t, rin ich i.
A n e m ia p rin hemoliză reprezintă caracterul principal al
a c ţiu n ii h id ro g e n u lu i arseniat. Ea se instalează progresiv şi se m ani
festă d in p rim a zi. In in to x ic a ţiile grave, hemoliză poate atinge
până la 100 000 e ritro c ite pe oră. Distrugerea e ritrocite lo r se pro
duce in tra v a s c u la r, fa p t dovedit experimental.
H em oglobina eliberată se elim ină in parte p rin rin ich i, dând
naştere la hem oglobinurie. A ltă parte a hemoglobinei este fixa tă
de sistem ul re tic u lo -h is tio c ita r al fica tu lu i, splinei, măduvei oaselor
şi este tra n s fo rm a tă în b iliru b in ă .
D is tru g e re a m a s iv ă a e ritro c ite lo r provoacă o reacţie a
m ăduvei cu a p a r iţia u n o r fo rm e tin e re in sângele p e rife ric.
Ip ca zu l de e v o lu ţie spre vindecare, regenerarea sanguină se
face în m o d le n t.
— Celula hepatică nu mai este capabilă să mai reţină plusul
de b iliru b in ă h em atică (indirectă) şi s’o transforme în bilirubină
directă. Aceasta duce la o creştere a bilirubinem iei totale şi con-
tribue la instalarea sin d ro m u lu i icteric.
In m ecanism ul m etabolic al hemoglobinei intervine întreg
sistemul re tic u lo -ln s tio c ita r, care are drept consecinţă hepato-
splenomegalia. In co n tin u a re , capacitatea funcţională a ficatului
scade, producându-se in filtr a ţia grasă.
In sânge apar h ip e rlip e m ie , hipcrcolesterolemie, hiperglicemie.
Probele hepatice s u n t p o z itiv e .
Sindromul ic te ric este, p rin urmare, m ix t: bemoli tic şi paren-
chimatos (h e p a tită to x ic ă ).
— Toxicul lucrează şi asupra rin ic h iu lu i. E ritrocitele distruse
pnn hemoliză intensă p ro d u c em bolii în vasele renale. Aceasta are
j*rept consecinţă tu r b u r ă ri în excreţia renală, care pot merge până
a anur*e- A p a r a lb u m in u rie şi hemoglobinurie.
213
— Toxicul atacă şi ţesutul nervos. A stfel, conform datelor
obţinute de către Cuzneţov, se produce paralizia sim paticului, In
special a splanhnicilor. Ca urmare se instalează o vasodilataţie
paralitică cu extravazarea plasmei (edem intestinal) şi este favo
rizată starea de acidoză.
Moartea se poate produce prin d ife rite mecanisme, după
predominanţa uneia sau alteia dintre tu rb u ră ri. A s tfe l se cunosc
cazuri mortale prin paralizia centrilor respiratori, p rin instalarea
insuficienţei renale (uremie), prin insuficienţă circulatorie, etc.
%
Anatomie patologică
Hidrogenul arseniat exercită o acţiune toxică asupra sângelui,
producând hemoliza.
Cadavrul prezintă o coloraţie icterică a tegum entelor si
mucoaselor.
La deschiderea cadavrului se constată numeroase sufuziuni
sanguine punctiforme ale seroaselor.
Plămânii sunt edemaţiaţi, lăsând să se scurgă la secţiune un
lichid galben-spumos.
Inim a este flască, d ila tată ; miocardul congestionat, ia r la
examenul microscopic se constată o in filtra ţie grasă a fibrelor.
Ficatul este m ult m ărit de volum, de coloraţie ruginie-cafenie,
având o consistenţă moale, cu aspect noroios pe secţiune, din
cauza degenerescenţei masive a celulelor.
Vezicula biliară conţine bilă vâscoasă, de stază.
Splina este mărită. Pe secţiune are o coloraţie roşie-vişinie,
din cauza congestiei. Se rade foarte uşor cu c u ţitu l.
Examenul microscopic arată eritrocite cu semne de hemoliză
şi eritrofagie reticulo-histiocitară.
Rinichii sunt m ăriţi, de coloraţie violetă-închis şi de con
sistenţă moale. Uneori prezintă, atât pe suprafaţa exterioară,
cât şi pe suprafaţa de secţiune, dungi hemoragice ro şii-p u rp u rii sau
castanii, de formă triunghiulară, cu baza spre capsulă (infarcte).
Pe mucoasa hazinetelor se văd sufuziuni sanguine punctiform e.
La examenul microscopic, glomerulii prezintă, a tâ t în capsula
lui Bowmann, cât şi în ghemul vascular, numeroase cristale rom-
bice provenite din hemoliză, care se colorează cu eozină în galben-
portocaliu.
Epiteliul tubilor renali prezintă granulaţii şi cristale aciculare
de coloraţie portocalie, iar lumenul tu b ilo r şi în special al tu b ilo r
drepţi, masse de cristale care formează « c ilin d ri hem oglobinici».
Vasele renale, ca de altfel toate vasele, conţin o massă omo
genă de plasmă şi hemoglobină disolvată, care se colorează în
galben-portocaliu, precum şi umbre de eritrocite.
214
U rina, lnchiafi l a c u l o a r e , cate de aspectul berci negre, d a to rită
c a n tită ţii m a ri de hem oglobină pc care o conţine.
Meningele şi creierul sunt congestionate.
Sim ptom atologie

S im p tom ele in to x ic a ţie i variază cu concentraţia substanţei
in a e ru l re s p ira t. In concentraţie de 5 m g la litr u , hidrogenul
arseniaţ provoacă m oartea după 5 m inute. D ebutul in to x ic a ţie i
poate f i neobservat de v ic tim ă , pentrucă m irosul aliaceu pe care-J
degajează h id ro g e n u l arseniaţ este foarte slab şi deci greu percep
tib il, ia r c o n ta c tu l cu mucoasele nu este u rrn a t'd e n icio senzaţie
p a rtic u la ră .
A n u m ite semne p o t c o n s titu i un semnal de alarm ă, şi anum e:
— oboseala a ccen tu ată ,
— o stare de anemie uşoară (3 500 000—4 000 000 e ritro c ite
pe m m 3), _ *
— u n e o ri m ă rire a fic a tu lu i,
— deseori un grad de eretism cardiac.
In to x ic a ţia poate evolua sub tre i form e:
— s u p ra a c u tă ,
— a c u tă (o b iş n u ită ),
— c ro n ic ă .
1. Form a supraacută. In to x ic a tu l sim te am eţeli care p o t duce
Ja s in c o p ă . F a ţa î i este p a lid ă sau uşor cianotică. M oartea survine
in câteva m in u te . L a a u to p sie se găseşte deseori un edem pulm onar.
Nu se c o n s ta tă le z iu n i renale sau hepatice.
2. F o rm a a c u tă (o b iş n u ită ). D upă câteva ore dela c o n ta c tu l
cu substanţa to x ic ă , in to x ic a tu l se sim te fo arte obosit, are d u re ri
epigastrice şi lo m b a re . E l este p a lid , are d u re ri de cap, uneori
I senzaţie de f r ig y g re u ta te in re s p ira ţie , a m e ţe li, greaţă şi v ă rs ă tu ri
şi chiar lip o t im ii. . J
a) In c a z u rile fa v o ra b ile , in to x ic a ţia se poate reduce la aceste
simptome. I n t o x ic a t u l ră m â n e p e n tru o perioadă de tim p s lă b it,
anemiat, p re z in tă uşoară a lb u m in u rie şi uşor subicter. E l se reface
jncet.
b) M ai fre c v e n t, d u p ă aceste s im p to m e , se instalează semnele
intoxicaţiei c a ra c te ris tic e h id ro g e n u lu i a rse n ia ţ:
— un sindrom a n e m ic,
— icteric,
— renal,
~ de astenie.
— Sindrom ul anem ic este re a liza t p rin distrugerea masivă a
eritrocitelor. H id ro g e n u l arseniaţ se fixează pe eritrocite şi le
distruge. Distrugerea acestora este foarte im po rta n tă în primele
216
ore, când numărul lor poate scădea cu 100 000 pe oră. Ca urmare a 2. Primul ajutor va consta în scoaterea in to x ic a tu lu i d in
distrugerii lor se găseşte în sânge hemoglobina liberă, care apare atmosfera toxică, iar în caz de sincopă se va face respiraţie a rti-
şi în urină. Numărul eritrocitelor scade, iar concomitent şi valoarea fmiaîft şi ae Vor adm inistra analeptice.
globulară. După 24—48 de oro dela începutul intoxicaţiei, ritm u l 3. Tratamentul propriu zis
— Se va adm inistra ca a n tid o t dim ercaptopropanol, în in
distrugerii eritrocitelor este mai lent. In sânge, num ărul e ritro ci je c ţii intram usculare sau intravenoase (2,5—3 m g/kilocorp la fie
telor este scăzut. Leucocitele cresc uneori până la 20 000/mm1 *3, care 6 ore în p rim a zi şi apoi doze mai m ici), sau tio m a la t de sodiu
iar proporţia polinuclearelor neutrofile poate ajunge până la 90% . intravenos, 1—4 g pe zi, până la desintoxicare.
— Sindromul icteric. Pe lângă semnele icterului prin hemoliză — In faza de anemie acută se vo r face transfuzii cu 300—400
(creşterea bilirubinei indirecte în sânge, urobilinuric, splenome- cm3 sânge ziln ic sau la 2 zile, cât tim p va fi nevoie.
galie) se găsesc semne de atingere a ficatului (hepatomegalie, — Se va face tra ta m e n tu l sim ptom atic, după nevoie: v it a
creşterea bilirubinei directe in sânge, apariţia pigm enţilor b ilia ri mina C, clorură de calciu, soluţie hipertonică de glucoză in tra
în urină, decolorarea materiilor fecale). Există febră, explicată venos, novocaină 1% , 5 — 10 cc intravenos, etc.
prin procesul proteolitic hematie. — R egim ul a lim e n ta r va f i fix a t în ra p o rt cu starea fic a tu lu i
— Sindromul renal. Funcţiile renale sunt alterate: cantitatea şi rin ic h iu lu i.
de urină se reduce (oligurie), putând ajunge chiar la anurie în
urma blocajului tubilor prin hemoglobina. U rina conţine hemo- C) IN T O X IC A Ţ IA PRIN ACID C IA N H ID R IC
globină, albumină, cilindri granuloşi. Aproape totdeauna se con
stată prezenţa arsenicului in urină. Prin alterarea fu n cţiilo r renale In to x ic a ţia p rin acid cianhidric şi d e riv a ţii lu i se întâlneşte
se poate ajunge la instalarea unui sindrom de retenţie azotată. în cazuri d ife rite :
In unele cazuri predomină sindromul renal. — In in d u s trii, la prepararea a cid ului cia n h id ric, a gazului
— Sindromul de astenie este prezent totdeauna. Tensiunea de ilu m in a t, la fabricarea sodei caustice, in galvanoplastii, la fa b ri
arterială este scăzută. Intoxicaţii se simt foarte slăbiţi şi obosesc carea unor gaze de lu p tă .
uşor. Acest sindrom de astenie este explicat de unii autori nu — In ca zu rile în care acidul cia n hidric este fo lo sit ca desin-
numai prin anemie şi atingerea ficatului şi rinichiului, ci şi p rin tr’un fectan t şi m ai ales d e ra tiza n t (vapoare, vagoane, cazărm i, case).
grad de insuficienţă suprarenală. Sistemul nervos periferic este — Unele in to x ic a ţii alim entare. E x is tă v a rie tă ţi de fasole
interesat uneori (polinevrite, paralizii vasomotorii). exotică (de e xem plu, Faseolus lunatus), care co nţin anum ite g li-
Manifestările cutanate (eriteme, eritrodermii) sunt rare. cozide — a m ig d a lin a — care sub in flu e n ţa enzimelor specifice —
In această formă a intoxicaţiei evoluţia este de m ulte ori emulsina — p ro d u c acid cia n h id ric. D in tr ’o va rie ta te de fasole de
favorabilă. Java se p o t o b ţin e până la 3 g de acid cia n hidric pe kg. A c id u l
Prognosticul depinde în special de evoluţia sindromului cianhidric se găseşte deasemenea în migdalele amare, în sâm buri
renal. In cazurile grave, mortalitatea poate ajunge până la 30% de cireşe, p ru n e , caise, p ie rsici şi în grăunţele de in. Se citează
in primele 3—10 zile. cazul unui c o p il care a m u r it după ce a ingerat 8 —10 m igdale
3. Forma rronieă. Anemia este discretă (4 000 000 eritrocite amare şi cazul u n u i a d u lt care a m u rit după ce a în g h iţit 17 p ic ă
mmc, hemoglobina 80%, valoarea globulară normală). In to x ic a ţii
turi esenţă de m ig d a le am are. Unele b ă u tu ri alcoolice — K irş
se plâng de o stare puternică de astenie, chiar şi în repaus. Uneori
şi maraschin — c o n ţin în m od o b işn u it 30— 100 mg acid cian
se constată mărirea dureroasă a ficatului, alteori oligurie.
hidric la lit r u . I n t o x ic a ţ ii p rin aceste substanţe sunt deci p o si
bile.
Tratament — In to x ic a ţii terap e u tice. S iro p u l de acid cia n h id ric, fo lo s it
altădată în tr a ta m e n tu l e pilepsiei, a fost părăsit. Se utilizează
1. Profilaxia constă în protecţia m uncitorilor din sectoarele şi astăzi apa de lauro-cerassus, care conţine 50 ctg de acid cianhi-
industriale în care se manipulează compuşii arsenicali. Materiile
la un lit r u . S u n t p o s ib ile in to x ic a ţii p rin acest m edicam ent
prime care pot degaja hidrogen arseniat vor fi manipulate cu grijă.
Se va asigura ventilaţia locurilor de muncă. Se vor purta even hat în c a n tită ţi excesive.
tual măşti speciale. — In to x ic a ţia c rim in a lă se p oate face p rin esenţe de m igdale
sau p rin a cid c ia n h id r ic sau d e riv a ţii lu i.
216
217
Fixiopătologie
organică) alimentar. Această transpunere a p u te rii oxidante
A c id u l c ia n h id ric îşi exercită acţiunea asupra fe rm e n ţilo r
asupra substratului alimentar nu se produce direct, ci p rin
care iau p a rte la respiraţia in tim ă celulară.
in te rm e d iu l unor substanţe cunoscute sub numele de histohemine
D in această cauză, denum irea m ai exactă a g ru p u lu i a r fi sau citocrom i.
« to x ic e c e lu la re ». Denum irea de to xice generale nervoase se C itocrom ul, in contact cu substratul, îl oxidează.
datoreşte s e n s ib ilită ţii deosebite a celulei nervoase la lipsa de oxigen, A c id u l cianhidric, pătrunzând pe cale respiratorie, sub form ă
care se produce în in to x ic a ţia p rin acidul c ia n h id ric şi care se m a n i- de vapori, produce o uşoară irita ţie a căilor aeriene superioare,
festă în p rim u l rând p rin senine din partea s is te m u lu i nervos. care se adaugă la fenomenele de irita ţie oculară. Caracteristic pen tru
A c id u l c ia n h id ric , lic h id cu v o la tilita te e x tre m de m are, substanţele toxice generale este faptul că acestea nu produc le
poate p ă tru n d e în organism in special pe cale re sp ira to rie . z iu n i la n ive lu l plămânilor.
A cţiu n e a to xică a a cid u lu i cia n h id ric este re s o rb tiv ă , to x ic u l In trâ n d în torentul circulator, ajunge în contact cu ţesuturile
elim inându-se foarte uşor din organism . P en tru producerea in to x i în tre g u lu i organism. Acţiunea toxică la acest n ive l este de tip u l to x i
caţiei su nt necesare co nce n tra ţii m a ri de to x ic . celor protoplasm atice, apropiindu-se foarte m u lt de aceea a anes
Această co nd iţie este destul de greu de în d e p lin it p ra c tic te zice lo r generale.
în câmp deschis, din cauza v o la tilită ţii m a ri a a c id u iu i c ia n h id ric , A c id u l cianhidric se combină cu ferm entul respirator roşu,
in to x ic a ţiile in tâlnind u -se m ai ales în la b o ra to r a tu n c i când nu s’au al lu i W a rb u rg (citocromoxidaza), inbibându-i fu n cţia pe care o
lu a t m ăsuri suficiente de protecţie. are în re sp ira ţia celulară, de a transporta oxigenul pe citocrom .
F e rm e n tu l respirator fiin d blocat, nu va putea trece oxigenul
d in sânge cito cro m u lu i, care la rândul lu i nu va putea oferi oxigenul
Fenom enele de o x id a ţie c e lu la ră ş i m eca
necesar o x id ă rilo r celulare. Această acţiune se exercită asupra t u
n is m u l de a c ţiu n e a a c id u lu i c ia n h id ric .
tu r o r ţe s u tu rilo r, producând astfel asfixia celulară, care com
P a rtic u la rită ţile o x id ă rilo r biologice sunt d a to rite s tru c tu rii p ro m ite v ia ţa .
celulare şi coloidale a m ateriei v ii şi prezenţei fe rm e n ţilo r de o x i- O p rire a respiraţiei celulare se produce la o concentraţie de
dare. Procesul e x u d a tiv are loc p rin activarea o x ig e n u lu i m ole 2,7 m g la 1 lit r u sânge, dacă această suspendare a oxigenării a fost
cular, tra n s p o rta t de sânge şi fixarea lu i pe h id ro g e n u l m o b iliz a t de m a i lu n g ă d urată .
din p rin c ip iile alim entare. B io x id u l de carbon e lim in a t p rin respi D a to r ită extrem ei sensibilităţi a ţesutului nervos la lipsa
ra ţie celulară nu este re z u lta tu l a c ţiu n ii de o xidare a cărbunelui de oxigen, semnele clinice sunt dominate de suferinţa sistem ului
din molecula organică, ci rezultă d in desagregarca acestor m ole nervos, d e te rm in â n d accidente brutale, uneori fulgerătoare, m ai
cule (substrat) în urm a e lib e ră rii şi o x id ă rii h id ro g e n ilo r. P entru ales a tu n c i când su nt interesate în procesul de in to xica ţie celulele
ca unirea d in tre oxigen şi hidrogen să poată avea loc este necesară nervoase d in c e n trii b u lb a ri ai respiraţiei şi centrii cardio-vasculari.
o fază de pregătire prealabilă, care constă, după W a rb u rg , î n t r ’o Aceasta se m a n ife stă la în ce p u tp r in tr ’o scurtă perioadă de e x cita ţie ,
activare, a tâ t a oxigenului, cât şi a h id ro g e n u lu i. A c tiv a re a oxige u rm a tă a po i de p a ra liz ia ce n trilo r respiratori şi cardio-vasculari
n u lu i se realizează cu a ju to ru l m etalelor grele, în special fie ru l, care duce la m o a rte după o scurtă perioadă de convulsii.
care se găsesc în toate celulele organism ului sub fo rm a u n o r com O x ig e n u l d in sânge, ne m ai fiin d preluat de ţesuturi, sângele
b in a ţii complexe, d in tre care cele m ai im p o rta n te s u n t c o m b i venos ca p ă tă aspectul sângelui arterial.
n a ţiile heminice, cunoscute sub num ele de fe rm e n t re s p ira to r C o m b in a ţia a c id u lu i cia n h id ric cu hemoglobina şi m ethem o-
roşu al lu i W arburg şi cito cro rn ii lu i K e ilin . globina n u jo a c ă un ro l prea mare în intoxicaţie.
F erm entul respirator roşu al lu i W a rb u rg , c ito c ro m o x id a z a , E x p e rie n ţe le au a ră ta t că, la broasca in toxicată cu acid
are o co n stitu ţie chim ică apropiată de aceea a h em in elor, fiin d o cia n h id ric, în lo c u ire a sângelui cu soluţie clorurată izotonică nu
com binaţie azotată şi ferică. In prezenţa o xig e n u lu i trece uşor d im in u ă cu n im ic semnele de in to xica ţie .
din form a redusă, cu fer b iva le nt, în form a o x id a tă cu fe r triv a le n t, C o m b in a ţia a c id u lu i c ia n h id ric cu ferm entul roşu re sp ira to r
transform ând astfel gruparea hem în hem ină p rin a ctiv a re a o x i al lu i W a rb u rg este re v e rs ib ilă . In caz că in to x ic a ţia nu a produs
genului. Form a oxidată reprezintă un o x id a n t m u lt m a i a c tiv decât m oartea în m od fu lg e ră to r, scoaterea v ic tim e i din atm osfera
oxigenul m olecular, capabil să oxideze s u b s tra tu l (m olecula toxică face să se e lim in e destu l de repede acidul cia n h id ric pe cale
re sp ira torie sau pe cale renală sub form ă de su lfo cia n a ţi.
218
219
Anatomic patologică
In intoxicaţia prin acid cianhidric nu se găsesc de obicei
leziuni ale organelor produse prin acţiunea directă a toxicului.
Moartea poate fi rapidă (1—3 minute dela inhalarea de vapori
toxici) sau tardivă (dela câteva ore pânâ la câteva zile do la in to x i
care).
1. In morţile rapide, la autopsie se găsesc date u tile , dar
nu decisive pentru un diagnostic precis. Astfel, rigiditatea cada
verică este după unii precoce şi prelungită.
Culoarea roşie-deschis a liv id ită ţiilo r cadaverice, analoage celei
din intoxicaţia cu oxid de carbon, nu este constantă. Mirosul
de migdale amare, caracteristic, este uneori foarte pronunţat
la deschiderea cadavrului.
Sângele este lichid, din cauza coagulării încetinite şi are o
coloraţie roşie-deschis. Sângele venos are o culoare roşie-deschis,
de aspect arterial, din cauză că ţesuturile, ne mai utilizând oxigenul,
acesta trece In sângele venos.
Plămânii sunt micşoraţi de volum, bronhiile contractate. Nu
prezintă niciun fel de leziuni macroscopice sau microscopice.
Pleura, ca şi endocardul, prezintă numeroase sufuziuni sanguine.
Pe mucoasa gurii şi a laringelui mucusul are adesea o culoare
roşie-deschis.
Meningele este hiperemiat.
2. Când moartea s’a produs în câteva zile dela intoxicare,
tabloul necroscopic poate fi schimbat.
Sângele şi lividităţiJe cadaverice nu mai prezintă semnele
descrise, în schimb se găsesc leziuni importante din partea sistemului
nervos central. Astfel, meningele prezintă edem, uneori trom bi,
iar în creier se constată mici hemoragii perivasculare cu zone de
ramoli ţie.
Examenul microscopic arată leziuni degenerative, situate
în special la nivelul celulelor nucJeilor cenuşii dela bază, care pre
zintă o degenerescenţa vacuolară a celulelor (aspect de golire
celulară).
In cazurile când intoxicaţia s’a făcut prin ingerare de cianură
de potasiu sau de sodiu, în afară de leziunile descrise mai sus,
stomacul conţine un lichid roşu, alcalin; pereţii sunt tum efiaţi,
contractaţi şi cu mucoasa de coloraţie roşie-deschis, acoperită de
mucus vâscos. îndoiturile mucoasei gastrice, ca şi cele intestinale,
sunt transparente.
Simptomatologie
Acidul cianhidric pătrunde în organism mai ales pe cale de
inhalaţie. El se poate absorbi şi prin pielea intactă. Compuşii lui
220
8? absorb mai ales pe cale digestivă, şi acţionează prin acidul
cianhidric eliberat în prezenţa acidului clorhidric.
A cidul cianhidric este un toxic cu acţiune generală. E l blo
chează ferm enţii respiratori ai celulelor, şi pe cale de asfixie produce
simptome care traduc turburări ale centrilor nervoşi.
Se pot descrie mai multe aspecte clinice ale intoxicaţiei prin
acid cianhidric :
— fulgerătoare,
— m ijlocie sau acută,
— uşoară.
1. Foim a fulgerătoare. Inhalaţia sau ingestia de acid cian
h id ric produce repede o cădere a individului, care nu are tim p să
scoată o vorbă. A par convulsii tetanice care produc rigiditatea
corpului. Respiraţia se opreşte după câteva expiraţii rare şi profunde.
Faţa este tum efiată, violacee şi uneori palidă. Pupilele sunt dilatate.
Convulsiile se repetă, se produce din nou o stare de rigiditate,
pulsul se accelerează, devine im perceptibil şi moartea survine
de obicei în câteva m inute.
2. F o im a m ijlocie sau acută. I n t r ’o primă fază victim a are
o senzaţie de amar şi miros de migdale amare, după ce a în g h iţit
sau in h a la t acid cianhidiic, şi de arsură după cianură de potasiu
sau de sodiu.
In to x ic a tu l are o senzaţie de constricţie în gât, de irita ţie
oculară, o presiune toracică şi simte nevoia să respire. Mişcările
respiratorii se accelerează, pulsul deasemenea. Uneori apar greaţă
si vă rsături. V ic tim a emite uneori un ţip ă t strident şi cade.
In faza a doua se produc tu rb u ră ri respiratorii mai accentuate;
inspiraţia este scurtă, expiraţia este prelungită şi profundă,
urmată de o apnee care durează uneori mai m u lt de 1 m inut.
In faza a tre ia v ic tim a pierde cunoştinţa, prezintă convul-
siuni generalizate cu trism us şi opistotonos.
Faza a p a tra (asfixică). Convulsiile se răresc, starea de comă
se instalează şi se accentuează. Pupilele se dilată la maximum
şi devin im o b ile . R espiraţia devine din ce în ce mai superficială.
Corpul se răceşte. P ulsul, până atunci rapid, devine bradicardic,
slab şi a ritm ie . Această fază poate dura dela câteva m inute până la
câteva ore. M oartea survine p rin asfixie bulbară şi paralizie mus
culară to ta lă .
In cazuri excepţionale, după o stare comatoasă de mai m ulte
ore, sim ptom ele se atenuează progresiv şi se produce vindecarea
complectă.
3. Forma uşoară. Este caracterizată p rin tu rb u ră ri nervoase
discrete: cefalee, a m e ţe li, mers titu b a n t si mai ales greutate în
respiraţie.
221
Diagnostic şi prognostic
In cazurile mijlocii şi uşoare diagnosticul este posibil in timp

u til dacă se cunosc împrejurările de apariţie a intoxicaţiei.
Mirosul caracteristic de migdale amare este de folos in ase
menea cazuri.
In formele fulgerătoare, terapeutica este imposibilă. In for
mele mijlocii, dacă se intervine la timp, vindecarea poate surveni
fără sechele. In formele uşoare, vindecarea este aproape regula.
Tratament
1. Profi lal a intoxicaţiei in industrie se poate face prin

măsuri de ordin tehnic şi igienic: se vor utiliza m aterii prime t
lipsite de toxicitate şi se vor prefera procedee de fabricaţie în care
produsele toxice intermediare vor fi neutralizate cât mai repede
după apariţia lor. Ventilaţia va fi asigurată. Este necesar instruc
tajul special pentru profilaxie şi prim ul ajutor.
Intoxicaţiile de origină alimentară vor putea fi evitate prin
cunoaşterea pericolului sau intoxicaţiei cianhidrice.
Intoxicaţiile medicamentoase nu mai sunt j>osibile astăzi
din cauză că medicamentele conţinând acid cianhidric au fost
scoase din uz.
2. Primul ajutor. In cazul intoxicaţiei prin inbalaţie, vic
tima va fi scoasă cât mai repede din atmosfera toxică. I se vor
desface gulerul şi centura. Se va practica respiraţie artificială,
care menţine pe cale reflexă tonusul respirator şi circulator. Se
va adopta unul din procedeele cunoscute (Silvester, Schăfer,
Nielsen, Callistov).
3. Tratamentul medicul propriu zis. In cazul intoxicaţiei prin
ingerare de compuşi ai acidului cianhidric, se va practica de
urgenţă o spălătură gastrică cu soluţii de permanganat de potasiu,
hiposulfit de sodiu sau de apă oxigenată.
Când victima a ingerat migdale amare, se recomandă să se
introducă în stomac acid clorhidric sau lactic 2% pentru a împie
dica dedublarea emulsinei generatoare de acid cianhidric.
După aceste măsuri, tratamentul este acelaş cu cel indicat
în cazul inhalaţiei cu acid cianhidric.
— Se va continua respiraţia artificială, eventual cu aparate ;
speciale. -K
— Se administrează oxigen sau, mai bine, carbogen.
— Se fac injecţii cu stimulente: ulei cam forat, cafeină,
pentazol, efedrină, adrenalină. Calea de administrare va fi de
preferinţă cea intravenosă.
222
— Se v o r a d m in is tra ca a n tid o t substanţe care favorizează
form area m e th e m o g lo b in e i, ş tiu t fiin d că această substanţă dă
un com pus n e to x ic cu a c id u l c ia n h id ric . I n acest scop s’a reco
m a n d a t a d m in is tra re de n i t r i t de a m il In in h a la ţii, 0,50 cm 3 pe o
b a tis tă sau pe o b u c a tă de v a tă . N it r it u l de a m il acţionează ra p id .
N i t r i t u l de sodiu 1 % In c a n tita te de 50 cm 3 a d m in is tra t in tr a
venos, are aceeaşi a cţiu n e ca şi n it r it u l de a m il, da r m ai le n tă .
A lb a s tru de m e tile n 1 % in c a n tita te de 50— 100 cm 3, a d m in is
t r a t in tra v e n o s , a r a c ţio n a asupra re s p ira ţie i celulare, fa v o ri
zând u tiliz a re a o x ig e n u lu i şi deblocarea fe rm e n ţilo r re sp ira to ri.
A u t o r ii s o v ie tic i recom andă am estecul d e n u m it « Cromos-
m o n a »:
A lbastru de metilen . . . . 0,25 g
Glucoză ............................10 g
Apă d i s t i l a t ă ............................. 100 cm8
D. S. pentru in je c ţii intravenoase.
sau:
A lba stru de m e t i l e n .........................1 g
G l u c o z ă ........................................... 20 g
A p ă d i s t i l a t ă ................................100 cm8
D . S. p e n tru in je c ţii intravenoase.
Se administrează 20 cm3 odată şi se repetă după nevoie. Glucoza
potenţează efectul albastrului de metilen.
Aceste substanţe cu acţiune neutralizantă vor fi adminis
trate cât mai precoce posibil. U nii autori recomandă ca n itritu l
de am il şi n itr itu l de sodiu să figureze in orice trusă de urgenţă.
Se recomandă ca la câteva secunde (20—30) după injecţia
intravenoasă de n itr it de sodiu, să se injecteze pe aceeaşi cale
hiposulfit de sodiu. A lţii asociază n itritu l de amil in inhalaţie cu
injecţiile intravenoase de hiposulfit de sodiu sau albastrul de
metilen cu h ip o s u lfitu l de sodiu.
S’a mai preconizat tetrationatul de sodiu.
In tim p u l manevrelor de respiraţie artificială se va asigura
încălzirea in to x ic a tu lu i, spre a nu-1 expune eventualelor complicaţii
pulm onare.
Capitolul X I V
SECHELELE DUPĂ INTOXICAŢIILE PRIN SUBSTANŢE

TOXICE SPECIALE
Intoxicaţiile prin substanţe toxice speciale produc o serie de

fenomene acute de intensitate variabilă, în funcţie de factorii m u l
tip li care influenţează procesul intoxicaţiei.
Dacă sunt aplicate la timp toate măsurile de profilaxie: prim
ajutor şi tratament, formele acute pot evolua fără complicaţii
importante.
In cazul că nu s’au Juat la timp toate aceste măsuri, in to x i
caţiile pot fi grave, iar după un timp mai lung sau mai scurt vor
rămânea o serie de turburări cu evoluţie cronică: sechele.
Pentru studiu, sechelele consecutive in to xica ţiilo r cu sub
stanţe toxice speciale au fost împărţite pe aparate.
A) SECHELELE APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este cel mai expus, atât substanţelor

toxice sufocante-asfixiante, cat şi substanţelor toxice vezicante
sub formă de vapori şi arsinelor sub formă de aerosoli.
Sechelele aparatului respirator se împart în:
— sechele ale căilor aeriene superioare;
— sechele ale căilor aeriene inferioare şi ale alveolelor p u l
monare (sechele bronho-alveolare).
i. Sechelele căilor aeriene superioare se întâlnesc în special
după intoxicaţia prin substanţe toxice speciale vezicante şi arsine.
La câteva luni după gazare, victimele prezintă: răguşală
mergând până la afonie, tuse, crize de sufocaţie sau crize astma-
tiforme şi anosmie. Aceste turburări se datoresc în general unor
leziuni anatomopatologice bine determinate, cum sunt: refracţia
foselor nazale sau sudura cornetelor inferioare cu septul nazal,
inflamaţia sau chiar ulcerarea laringelui, refracţia Jaringclui, sudura
parţială a coardelor vocale, stenoza laringelui asociată cu stenoza
traheei şi bronhiilor. S’a întâlnit şi perforaţia septului nazal.
224
Crizele astmatiforme sunt favorizate de leziunile rino-larin-
giene, adevărate spine irita tiv e .
S’au mai În tâ ln it: sinuzite frontale, catar cronic al trom pei
lu i Eustache şi otite.
Uneori turburările nu au un substrat anatom ic, ele fiin d de
natură funcţională.
2. Sechelele bronfio-alvcolare. Sunt produse în special de
substanţele toxice sufocante-asfixiante şi de substanţele vezicante.
Substanţele toxice strănutătoare respirate în cantitate mare
pot produce deasemenea leziuni întinse ale aparatului respirator,
urm ate de sechele im portante.
G ravitatea acestor sechele depinde de natura substanţei toxice,
de durata acţiunii şi întinderea leziunilor in iţia le , de vârsta gazatu
lu i, de profesia lu i, cât şi de eventualele tare anterioare gazării.
Deşi leziunile grave in iţia le s’au vindecat, fostul gazat rămâne
cu o sensibilitate im portantă a căilor aeriene, care se m anifestă
p rin tuse, dispnee continuă sau de efort, ju n g h iu ri intercostale
p u ţin intense şi variabile ca sediu, crize asmatiforme nocturne şi
su bfe b rilita te sau puseuri febrile trecătoare. Acestea sunt m ani
festările clinice ale bronşitelor cronice ale foştilor gazaţi.
a) Crizele astmatiforme se datoresc le ziu n ilo r cicatriceale, care
formează adevărate spine irita tiv e . Se deosebesc net de crizele din
astmul produs de alte cauze, p rin aceea că nu se găsesc eozi-
nofde, n ic i în spută, n ic i în sânge, ia r tra ta m e n tu l care se face în
astmul o b işn u it nu a ju tă .
La exam enul fiz ic al toracelui se găsesc zone de subm atitate,
diminuare a m u rm u ru lu i vezicular şi ra lu ri discrete de bronşită.
E xam enul radiologie dă datele cele mai sigure de diagnostic.
Se constată o reacţie h ila ră m ai m u lt sau mai p u ţin intensă, cu
diminuare a m o b ilită ţii d ia fra g m u lu i şi uşoară voalare a v â rfu
rilor, care se c la rific ă după tuse.
Acesta este aspectul form elor uşoare de sechele bronho-
pulrnonare, denum ite şi psoudoastm atiform e.
D a to rită crize lo r astm atifo rm e , em fizem ul pulm onar se accen
tuează pe în ce tu l.
In form ele uşoare de em fizem , b o ln a vu l are dispnee de e fo rt
şi uneori semne de in s u fic ie n ţă cardiacă acută (d a to rită d ila ta ţie i
inim ii drepte).
E xam enul c lin ic pune în evidenţă un torace globulos, carac
teristic, ia r exam enul radiologie arată aspectul o b işn u it de plăm ân
emfizematos.
Pe fondul de emfizem pulm onar se grefează, mai ales în ano
timpurile reci, puseuri de bronşită (bronşite simple cu recidive).
Pe lângă formele uşoare de emfizem se întâlnesc şi forme
grave. In aceste cazuri, dispneea este continuă, accentuându-se la
d ~~ to xico lo g ie c. 330 225

efort sau uneori vinar fără cauză apreciabilă. Bolnavii tuşesc şi l ubcrculoza pulmonară ş i in to x i
c a ţia cu sub stan ţe to x ic e speciale
expectorează. Aceste forme grave de emfizem evoluează repede
către insuficienţă cardiacă. Cazurile de tuberculoză pulmonară apărute la vechii intoxicaţi
b) Dilataţia bronşică (bronşiectazia gazaţilor) poate apărea p rin substanţe toxice sufocante-asfixiante au ridicat o serie de
după un tim p mai îndelungat dela efectul toxic-caustic al sub probleme care căutau să rezolve legătura dintre tuberculoza
stanţelor toxice speciale asupra plămânului. pulmonară şi eventuala gazare anterioară.
Diagnosticul se bazează pe aspectul radiologie caracteristic — In cazurile în care gazatul s’a vindecat complect, iar
după prepararea cu lipiodol. tuberculoza pulmonară a apărut mai târziu, nu se poate afirma
că leziunile pulmonare iniţiale au vreo legătură cu tuberculoza
D ilataţiile se întind dela hil până la baze.
apărută.
Extrem ităţile bronhiilor apar ca tăiate brusc, acinii pulmonari
— In cazul când gazatul a rămas cu sechele importante
ne fiind um pluţi de substanţa opacă. (bronşită cronică, emfizem pulmonar, etc.), sub influenţa acestor
Aspectul radiologie clasic de « copac cu frunze » al bronşiecta- sechele, aparatul bronho-pulmonar devine mai puţin rezistent,
ziilor obişnuite este rareori întâlnit în aceste cazuri. I se creează condiţii de vascularizare locală anormală. Aceste condiţii
Bolnavii au stare generală bună; expectorează abundent, iar locale favorabile, ajutate de starea generală foarte alterată a
sputa nu conţine bacili Koch. p u rtă to rilo r de sechele, face să se redeştepte un vechi focar tuber
c) Scleroza pulmonară poate fi singură sau asociată cu emfizemul culos, până atunci bine închistat, sau favorizează o inoculare exo
pulmonar şi bronşita cronică. genă. A stfe l s’au observat forme de tuberculoză laringeană după
Se întâlnesc atât forme de scleroză pulmonară difuză cât şi lezarea laringelui p rin substanţe toxice speciale.
forme localizate. Forma de tuberculoză pulmonară care apare la vechii gazaţi
Scleroza poate îmbrăca un aspect benign sau unul grav, nu are nim ic caracteristic. Unii autori au afirmat că procesul tuber
pseudotuberculos. culos ar f i localizat mai m u lt la baze. S’a arătat că atingerea
Forma benignă nu are nimic caracteristic. plămânului p rin substanţe toxice la un tuberculos a exercitat o
Importantă de cunoscut este forma de scleroză pulmonară influenţă reală asupra formei clinice şi evoluţiei tuberculozei,
pseudotuberculoasă. căreia i-a im p rim a t o tendinţă la fibrozare şi o evoluţie lentă.
Prin localizarea ei apicală şi prin semnele clinice creează d ifi Din p u n ct de vedere medico-legal, tuberculoza poate fi atri
cultăţi serioase de diagnostic, fiind considerată uneori în mod buită in to x ic a ţie i pulmonare prin substanţe toxice speciale când:
greşit ca tuberculoză pulmonară. — a e xista t în antecedente o intoxicaţie reală care a necesitat
Bolnavii sunt slabi, cu stare generală alterată, tuşesc şi expec un tratam ent m ai îndelungat;
torează abundent. Sputa este muco-purulentă, uneori chiar homo- — tuberculoza a fost confirmată din toate punctele de
ptoică. Din când în când au puseuri febrile. La ascultaţia toracelui vedere (cunoscând că unele sechele pot îmbrăca un aspect pseudo
se aud raluri de bronşită, în special la vârfuri, uni- sau bilateral.
tuberculos) ;
Ceeace dă posibilitatea deosebirii de tuberculoza pulmonară
— tuberculoza nu a apărut după un interval prea lung dela
este examenul bacteriologic al sputei, care nu pune în evidenţă
niciodată bacilul Koch, şi examenul radiologie pulmonar, care nu intoxicaţie.
arata leziuni pulmonare caracteristice tuberculozei. Sechelele bronho-pulm onare, cât şi tuberculoza pulmonară
Afară de acestea se pot întâlni şi sechele mai rare, cum ar fi: apărută în legătură cu in to xica ţia prin substanţe toxice speciale
bronşite şi bronşiolite cronice obliterante, care apar ta rd iv şi produc se tratează după p rin c ip iile terapeutice obişnuite.
fenomene dramatice de asfixie, cu sfârşit letal, congestia pulmo
nară edematoasâ recidivantă a vechilor iperitaţi, bronşita pseu- i' B) SECHELELE CUTANATE
domembranoasă (în care gazaţii au o expectoraţie mucoasă cu Se întâlnesc în special după intoxicaţiile prin iperită şi cele
membrane de formă cilindrică) şi abcesul pulmonar, care este mai lalte substanţe to xice speciale vezicante.
m ult o complicaţie tardivă a unor leziuni pulmonare produse Se produc în special cicatrice inestetice cu eventuale stenoze
de substanţe toxice speciale. de orificiilor naturale şi jenă funcţională a mişcărilor unor arti-
In toate aceste cazuri, bolnavii termină prin insuficienţa
inim ii.
‘226 227
Cicatricele pigmentate şi vicioase seamănă cu cele din arsurile
grave.
Iperitarea regiunii perineale şi a organelor genitale poate fi
urmată de fimoze şi aderenţe cicatriccale balano-prepuţiale, uneori
chiar de retracţia meatului urinar.
Tot în aceste cazuri, deformaţia durabilă a corpilor cavernoşi
poate să aducă turburări serioase ale fu n cţiilo r genitale.
Toate aceste sechele sunt de resort chirurgical.
C) SECHELELE OCULARE
Au Ioc în proporţie destul de mică (2/1 800 după unele sta

tistici), fiind produse în special de substanţele toxice vezicante.
Astfel s’a în tâ ln it o sensibilitate exagerată, manifestată p rin
lăcrimare şi c lip it des la lumină, praf şi temperatură scăzută sau
ridicată, chiar după intoxicaţiile uşoare prin iperită.
A lteori, urmarea unei gazări a aparatului ocular p rin ip e rită
sau chiar prin substanţe toxice lacrimogene în cantitate mare poate
fi conjunctivita cronică cu puseuri de conjunctivită acută, care
poate persista 2—3 ani după intoxicaţie.
Deformaţia pleoapelor (ectropion) şi atrezia canalului lacrim al
nu sunt decât localizări oculare ale sechelelor cutanate.
Aceste deformaţii pot favoriza infecţia anexelor ochiului
(orjelete cu repetiţie, blefarite cronice), cu sensibilitate specială
la toate cauzele de irita ţie (frig, vânt, praf, etc.).
Atingerea globului ocular de către substanţele vezicante
poate duce la keratită sau ulceraţii ale corneei cu pierderea vederii.
S’a mai în tâ ln it deasemenea cecitate prin tromboza vaselor re ti
niene in intoxicaţia prin substanţe toxice sufocante-asfixiante.
In formele mai uşoare s’au observat la vechii gazaţi pete pe cornee,
uneori de formă circulară, de aspectul arcului senil al bătrânilor.
Deasemenea a atras atenţia vascularizarea anormală care se
formează pe episcleră. Se observă un num ăr m ic de vase
subţiri, (2—3) de culoare roşie-aprins, care se întind către cornee, la
nivelul căreia descriu o curbă în formă de ansă. A lte o ri, aceste
vase intră în cornee pe o distanţă de 1 — 2 mm.
Coloraţia roşie-aprins şi faptul că nu se deplasează cu conjunc
tiva bulbară dau posibilitatea să fie deosebite de celelalte vase.
D) SECHELELE NERVOASE
După intoxicaţiile prin substanţe toxice speciale, u nii gazaţi

prezintă tim p îndelungat dureri de cap, ameţeli, alteori psihas
tenie şi melancolie.
228
După in to x ic a ţiile p rin sufocante-asfixiante se poate în tâ ln i
un sindrom grav mi astenic, În s o ţit de atrofie musculară sau chiar
hemiplegie p rin trombozarea unor vase cerebrale.
In to x ic a ţia p rin oxid de carbon dă frecvente sechele, care se
datoresc prim elor hem oragii capilare şi trombozelor din substanţa
cerebrală sau nervi, condiţionate de starea anterioară a vaselor.
D a to rită acestor leziuni vasculare se pot produce hemiplegii,
paraplegii sau num ai paralizia unui singur grup muscular.
A lte o ri, fo ş tii gazaţi prezintă un sindrom clinic asemănător
cu scleroza în plăci.
T o t in in to x ic a ţia p rin oxid de carbon s’ au observat feno
mene n e vritice cu dureri foarte accentuate, însoţite de tu rb u ră ri
c irc u la to rii şi tro fice . . *
Asociindu-se cu tu rb u ră ri demenţiale, aceste polinevrite reali
zează sindrom ul de psihoză polinevritică al lu i Corsacov.
D in p u n c t de vedere anatomopatologic nu vom în tâ ln i în
aceste cazuri leziuni de nevrită, ci numeroase hemoragii intra-
tru n ch iu la re .
L a a lţi b o ln a vi, semnele nervoase se asociază cu cele psihice
sub aspectul sindrom ului de paralizie generală progresivă.
S’au v ă z u t cazuri de epilepsie care au urm at după encefa
lite le d in in to x ic a ţiile cronice prin oxid de cai bon.
L e ziu n ile necrotice de origină vasculară din globus pallidus
pot duce la m a n ife stă ri musculare hipertonice, pseudoparkinso-
niene.
E ) SECHELELE ALTO R ORGANE
1. Sechele cardio-vasculare sunt în mică măsură datorite

acţiunii dire cte a to x ic u lu i asupra in im ii sau vaselor. In general,
aparatul ca rdio-vascular suferă d a to rită sechelelor im portante
ale a lto r organe şi în special ale plăm ânului.
In lu n ile care urmează in to x ic a ţie i p rin substanţe toxice
speciale s’ au descris unele tu lb u ră ri cardiace care constau în ta h i
cardie, d u re ri precordiale şi accese de sufocaţie, denumite cu
termenul generic « in im ă irita b ilă a gazaţilor».
Sechelele b ronho-pulm onare im p o rta nte duc pe încetul la
instalarea in s u fic ie n ţe i cardiace, caracterizată prin edeme, ficat
mare, h ip e rtro fie cardiacă, hippocratism d ig ita l şi hiperglobulie.
2. Sechelele digestive şi hepato-renale. Vezicantele produc
leziuni p rin a cţiu n e a d ire c tă asupra mucoasei tu b u lu i digestiv,
iar su fo ca n te le -a sfixia n te p rin trombozele vasculare care se pot
produce în peretele unei p o rţiu n i a tu b u lu i digestiv, în fic a t sau în
rinichi.
Cele m a i s im p le s u n t tu lb u ră rile dispeptice de aspect obişnuit.
229
S’a observat o hiperclorhidrie şi intoleranţă p e n t r u u n e le
alimente după intoxicaţia prin sufocante-asfixiante sau iperită.
In alte cazuri se găsesc dispepsie flatulcntă cu inapetenţă,
digestie Înceată, balonare şi clapo ta j abdominal.
In cazul tu rb u ră rilo r d is p e p tic e însoţite de dureri epigas
tric©, g re ţu ri, v ă rs ă tu ri şi m e le n ă , se pune problema unui diagnostic
diferenţial cu boala ulceroasă.
După in to x ic a ţii cu s u b s ta n ţe toxice speciale s’au văzut
d iferite forme de e n te rită , e n te ro c o lite muco-raembranoase şi
extrem de rar gangrena in te s tin a lă p r in trombozarea unui vas.
Uneori sim ptom ele in te s tin a le pot simula o apendicită.
Sechelele hepatice şi renale s u n t e x c e p ţio n a l de rare. Se observă
uneori a lb u m in u rii tre că to a re la cei c a re a u avut o afecţiune renală
anterioară.
C a p ito lu l X V
OXIGEN OTERAPIA
A. IN D IC AŢII
Adm inistrarea oxigenului este indicată în stările patologice

care se însoţesc de o saturaţie insuficientă a sângelui cu oxigen.
Cazurile în care este indicată administrarea de oxigen se împart
în acute şi cronice.
1. Cazuri acute. Insuficienţa de oxigen a apărut brusc în urma
unui desechilibru funcţional în sistemele care iau parte la satu
rarea ţe s u tu rilo r cu oxigen.
In tre aceste cazuri am intim :
1. Obstruarea căilor respiratorii superioare, prin innec, prin
corpi stră in i, p rin false membrane, spasm şi edem glotic, etc.
2. In to x ic a ţiile — prin substanţe care blochează molecula de
hemoglobină (cu oxid de carbon, n itriţi, anilină, etc.);
—p rin substanţe care împiedică folosirea oxigenului de către
ţesuturi (acidul cia n hidric şi deriva ţii lu i) ;
— p rin substanţe toxice, în special prin sufocante-asfixi
ante, care tu rb u ră v e n tila ţia pulmonară, permeabilitatea pere
telui alveolar (clo ru l, cloropicrina, fosgenul, difosgenul, etc.).
3. A fe c ţiu n i pulm onare acute — care exclud uneori o însem
nată parte din suprafaţa respiratorie a plămânilor (pneumonie,
bronhopneumonie, astm bronşic, edem pulmonar acut, pneumoto-
rax spontan, etc.).
2. Cazuri cu in su ficie n ţă de oxigen prelungită, a) Afecţiuni
pulmonare cronice — cum ar f i scleroza pulmonară, emfizemul
pulmonar, tuberculoza, supuraţiile pulmonare, etc.
b) Fenomene de stază pulm onară — prin insuficienţă cardio
vasculară (le ziu n i v a lv u la re , cardioscleroze, etc.), care duc la o
insuficientă oxigenare a sângelui şi la o stânjenire a transportului
de oxigen la ţe s u tu ri.
— In lin ii generale, to ate indicaţiile pentru oxigenoterapie
8e pot îm p ă rţi în două grupe:
231
1) una în care are Joc o saturaţie insuficientă a sângelui arte b) Durata ş i frecvenţa şedinţelor de oxigenoterapie. Concentraţia
ria l în oxigen; maximă a oxigenului în aerul alveolar şi saturaţia maximă posi
2) a doua, în care sângele arterial este normal saturat cu bilă în sângele bolnavului se obţin în tr’un timp care nu depăşeşte
oxigen, ia r hipoxia apare fie în urma lipsei de hemoglobină din 15 m inute.
Saturaţia ţesuturilor necesită însă un tim p mai îndelungat,
sânge, fie în urma insuficienţei circulatorii, fie datorită tu lb u ră
de 30 — 40 de minute. De aceea este nevoie ca şedinţele să dureze
rilo r în mecanismul de cedare a oxigenului la ţesuturi.
V. , i r . r 14 30 — 40 de minute.
U n ii autori indică administrarea prelungită a oxigenului,
B) MOD DE ADMINISTRARE bazându-se pe fa ptu l că el nu are nicio acţiune dăunătoare şi că
există o acţiune pozitivă a prisosului de oxigen.
Adm inistrarea oxigenului se face pe mai m ulte căi:
— inhalatorie,
— subcutanată,
— intravenoasa.
1. Calea inhalatorie. Pentru a se preciza tehnica oxigenote-
rapiei care trebue u tiliza tă în diferite cazuri este necesar să se
cunoască problemele referitoare la concentraţia oxigenului, la
durata şi Ia frecvenţa şedinţelor de inhalaţie.
a) Concentraţia. S’a dovedit că inhalaţia de oxigen, chiar
în concentraţie de 100%, nu este dăunătoare dacă oxigenul este
adm inistrat fără suprapresiune.
In unele cazuri, însă, nu este nevoie de o concentraţie atât de
m are; ameliorarea survine chiar dacă oxigenul este adm inistrat
în concentraţii mai mici.
Cercetătorii sovietici recomandă o concentraţie de oxigen
de 40 — 60% . In această doză, oxigenul este bine suportat, chiar
când este inhalat un tim p mai îndelungat.
A stfel, după concentraţia oxigenului se pot stabili două teh
n ici de oxigenoterapie:
f. tratam entul cu oxigen pur, adică în mod practic 80 — 98% ;
2. inhalaţia unui amestec care conţine 40 — 60% oxigen.
In cazurile în care avem de a face cu o anoxemie care ţine
de schimburile respiratorii pulmonare, concentraţia oxigenului în
sânge poate fi m ărită pană la nivelul norm al, ceeace se obţine de
obicei prin m ajorări m ici ale concentraţiei de oxigen în aerul A B
inspirat (40 — 60%). Fig.39. — A A p a ra t p e n tru oxigenoterapie. l i Acehşi aparat reprezentat
In cazurile în care saturarea sângelui arterial cu oxigen este schematic.
normală, prin oxigenoterapie cu oxigen pur 80—90% se poate
obţine o saturaţie suplimentară a hemoglobinei, care este neînsem In cazurile grave, şi în special în cele acute, este indicată o
nată. Se ştie însă că hemoglobina nu este unicul transportor de administrare p re lu n g ită .
oxigen în sânge. G. 11. A rtanov este de părere că oxigenul disolvat In edem p u lm o n a r acut to xic cu semne de insuficienţă car
în plasmă poate căpăta im portanţă atunci când se găseşte în anu diacă este ind ica tă inhalarea de oxigen prelungită pană la câteva
m ite concentraţii ridicate în aerul inspirat. Cantitatea de oxigen ore şi chiar câteva zile.
disolvat în plasmă se măreşte proporţional cu creşterea presiunii In cazuri uşoare, inhalarea de oxigen poate fi făcută cu între
sale parţiale în aerul alveolar. A stfe l, oxigenul disolvat în plasm ă. ruperi: inhalare de oxigen tim p de 5 minute, urmată de 5 — 10
poate să asigure o creştere simţitoare a oxigenului cedat ţesuturilor. minute pauză.
In funcţie de aparatul cu care se administrează oxigen, ea
poate fi prelungită până la 6 — 8 ore, dacă dozăm 1 — 3 lit r i pe
m in u t.
întrebuinţarea oxigenului in amestec cu bioxidul de carbon
5 — 10% (carbogenul) are o largă răspândire practică (Cerchez).
Carbogenul are următoarele efecte fiziologice: a) excită cen
tru l respirator; b) sub acţiunea sa, mişcările respiratorii se acce
lerează, ventilaţia creşte; c) activează circulaţia pulm onară; d)
uşurează disociaţia oxihemoglobinei în hemoglobina şi oxigen şj
disoluţia oxigenului în plasmă; e) este antispasmodic.
Folosirea carbogenului este indicată în mod special în asfixia
de tip cenuşiu, unde lipsa de COs reprezintă turburarea majoră.
Modalitatea adm inistrării de oxigen pe cale inhalatorie se
face p rin :
1. balonul cu oxigen,
2. butelia sau cilind ru l cu oxigen,
3. staţia centrală.
c) Balonul cu oxigen. La balon se adaptează un tub de cau
ciuc prevăzut cu o pâlnie, prin care bolnavul inhalează oxigenul.
Pâlnia se ţine in dreptul gurii şi nasului bolnavului, ia r el respiră
aerul atmosferic cu o cantitate de oxigen care iese p rin tub. Cu
această metodă există inconvenientul că numai p u ţin i bolnavi
pot să-şi regleze respiraţia şi o mare parte a oxigenului se pierde.
La grav bolnavi, această metodă nu poate fi folosită.
Pentru a îndepărta acest neajuns s’a adaptat la balonul cu
oxigen un tub de cauciuc prevăzut cu o sondă nazală prin care
oxigenul trece direct in nasofaringe. •
Cu această metodă se poate adm inistra oxigenul fracţionat
şi continuu.
Baloanele de oxigen sunt confecţionate din m aterial cauciucat;
au un volum de cca 30 l it r i, cantitate suficientă pentru o inha
lare de 3 — 5 minute. Aceasta necesită schimbarea frecventă şi
un personal de serviciu suplimentar. Deasemenea, prin această
metodă nu se poate doza oxigenul adm inistrat. Balonul poate fi
foarte bine folosit în cazurile uşoare.
d) C ilin drul de oxigen constitue p rin cip a lu l m ijlo c de admi
nistrare. Cilindrul se adaptează direct la d ife rite aparate de oxi-
genoterapie şi poate fi instalat in orice cameră şi chiar la patul
bolnavului. Cilindrul poate avea un volum de 40 l it r i şi o capaci
tate de 6 000 lit r i de oxigen (sub presiune), ceeace asigură adminis
trarea continuă de oxigen de 5 — 10 l it r i pe m in u t, tim p de 10 —
20 de ore. Cilindrul de oxigen este prevăzut cu un reductor înzes
tra t cu un manometru metalic, care indică presiunea oxigenului
şi un manometru de debit, care indică vitesa de scurgere a oxige
nului în lit r i pe m inut. Cu un asemenea reductor se poate regla
234
Fig 40' ' Aparatu) i" functiu„ e
j^ ^ a a e a B w n » « w
--r- ... .. ...
tig- 41. — Dispoziti

p e n tru posturi m ultiple pentru oxigenoterapie.
debitul de oxigen în fiecare caz în parte. C ilin d ru l poate fi folosit
în terapia de lungă durată, atât cu oxigen pur, cât şi cu oxigen
amestecat cu aer.
In cazul în care se administrează oxigen 60% amestecat cu
aer, ser, se introduce Ia butelie un dispozitiv (injector) care perm ite
adăugarea unei cantităţi dozate de aer.
Fig. 42. — Sală pentru oxigenoterapie amenajată la o form aţie sanitară

In tr’un adăpost.
e) Administrarea oxigenului dela o staţie centrală. Poate fi

folosită numai în centrele mari şi numai acolo unde in s titu ţia are
o instalaţie proprie pentru fabricarea oxigenului, capabilă să asigure
nevoile întregii staţii. Dela instalaţia centrală, oxigenul este trim is
prin tuburi de metal (de cupru sudate cu argint) Ia patul bolnavului.
La fiecare punct terapeutic, pentru o bună şi corectă adm i
nistrare există un reductor de presiune şi debit.
— La toate aceste aparate se poate adapta sonda nazală
sau masca. #
1. Administrarea oxigenului prin sonda nazală (Stokes) este
foarte folosită. Sonda poate fi aplicată unilateral (prin introducerea
in tr’o nară) sau bilateral (in ambele nări).
Sonda are la capătul ei câteva o r ific ii; ea trebue unsă cu
vaselină. Se introduce prin meatul inferior până la peretele poste
rior al nazofaringelui.
Dacă sonda este adaptată la reductorul buteliei, atunci adm i
nistrarea oxigenului se face uniform şi stabil.
236
Este un mare a v a n ta j acest fel de adm inistrare, pentrucă
scuteşte b o ln a v u l de e fo rt şi poate fi a p lica t la bolnavi in stare
gravă. In fe lu l acesta se p o t adm inistra 2 —4 l i t r i de oxigen pe
m in u t, tim p în de lu n ga t şi fără întrerupere.
D esa van ta ju l acestei metode este că produce o senzaţie de
uscare a re g iu n ii nazofaringiene. Dar acest inconvenient poate
fi în d e p ă rta t p rin um ezirea prealabilă a oxigenului, trecându-1
p rin apă.
2. R espiraţia o xig e n u lu i p rin mască este u tilă mai ales în
cazurile uşoare şi în cele cronice care necesită acest tra tam en t.
R e sp ira ţia p rin mască provoacă totdeauna o mărime a v o lu
m u lu i re s p ira to r şi u n oarecare grad de hiperventilaţie. Această
hiperventilaţie se e x p lic ă p rin m ărirea « sp aţiu lu i m o r t» p rin

adăugarea s p a ţiu lu i de sub mască. M ărim ea « sp a ţiu lu i m o rt»
prin mască p ro v o a c ă reducerea v e n tila ţie i (care scade când se
măreşte s p a ţiu l m o rt), ceeace va duce la creşterea b io x id u lu i de
carbon din a e ru l a lv e o la r şi d in sângele a rte ria l şi la excitarea
centrului re s p ira to r, deci la a p a riţia h ip e rv e n tila ţie i pulmonare.
H ip e rv e n tila ţia nu este necesară, deoarece duce la un consum
suplimentar de o xig e n şi re p re z in tă un e fo rt în plus pentru bolnav.
Acest e fo rt este d ă u n ă to r m a i ales p e n tru grav bolnavi şi
slăbiţi.
Masca, p e n tru a p u te a f i fo lo sită cu succes, trebue să aibă
un sistem b u n de supape şi o dozare p o triv ită a oxigenului şi a
aerului.
2. Calea s u b c u ta n a tă . M e tod a subcutanată de adm inistrare a
oxigenului a c ă p ă ta t in u lt im u l tim p o largă răspândire în clinică.
Este folosită cu succes în te ra p e u tică (hipertensiune arterială,
alcoolism cro n ic, n e v ra lg ie a trig e m e n u lu i, hem optizie, crize de
astm, etc.).
237
Oxigenul se administrează subcutanat, după prealabila des-
infecţie a coapsei sau a regiunii om oplaţilor (Lucaşev, C olotilov,
Curşacov, Caramâşev), până la 1—2 lit r i, repetat la diverse in te r
vale, după nevoie.
Oxigenul introdus subcutanat se resoarbe încet. Este in d ica t
în anoxiile hematice, favorizând oxidarea la n ive lu l ţe sutu rilo r.
In cazurile grave este indicată terapia subcutanată ca un a ju to r
preţios metodei inhalatorii.
In plus, oxigenul pe cale subcutanată are şi o acţiune seda-
tiv â asupra sistemului nervos, observându-se o îm b u n ă tă ţire a
s tă rii generale.
Deşi accidentele in această metodă sunt aproape inexistente,
to tu şi se im pun măsuri de precauţie pentru a evita in fe cţia , fo r
marea de hematoame şi embolii gazoase, etc.
3. Calea intravenosă. Se poate face dacă dispunem de un
sistem de reglare a debitului prevăzut cu un contor pentru gaze
(reometru), care ne indică presiunea şi debitul. E l trebue să per
m ită ca bulele de gaz să fie uşor absorbite în sânge şi să nu p ro
voace o embolie gazoasă.
In general se injectează 1 — 1,5 cm3 pe m in u t şi pe kilo co rp ;
in to ta l se pot introduce 1 000—1 500 cm3.
Se citează rezultate foarte bune in tratam entul asfixiei p rin
substanţe toxice sufocante-asfixiante.
Oxigenoterapia utiliza tă la tim p influenţează în bine starea
bolnavului.
Trebue repetat faptul că, după adm inistrare, p o t reapărea
simptomele iniţiale grave; deaceea oxigenoterapia va f i repetată
şi susţinută mai m u lt tim p .
T A B L A DE M A T E R II
PAR TEA I
Chimie şi protecţie
Pag.
C A P IT O L U L I. D e jin iţ ii ş i g e n e ra lită ţi................................................... 3
A . A c ţiu n e a fizio p a to lo g ică ........................................................... 3

B . P ro p rie tă ţi fizice ........................................................................ 10
C. Starea de agregare sub care substanţele toxice speciale atacă
org an ism u l ..................................................................................... 18
1. Gazele ................................................................................. 18
2. Despre coloizi şi a e r o s o li.............................................. 18
Form area ae roso lilor ................................................... 20
P ro p rie tă ţile aerosolilor ............................................... 21
D . P ro p rie tă ţi chim ice .................................................................... 24
E. Clasificarea su b sta n ţe lo r toxice speciale ............................... 26
C AP ITO LU L I I . Descrierea substanţelor toxice speciale ...................... 30
A. S ubstanţe to x ic e speciale la c rim o g e n e ............................. 30

B. S ubstanţe to x ic e speciale strănutătoare ......................... 34
C. S ubstanţe to x ic e speciale v o m itive .................................. 36
D. S ubstanţe to x ic e speciale sufocante-asfixiante ............. 37
E. S ubstanţe to x ic e speciale v e z ic a n te .................................. 41
F. S ubstanţe to x ic e speciale generale .................................. 43
1. S u b sta n ţe to x ic e hem atice ........................................... 44
2. S u b sta n ţe to x ic e nervoase ........................................... 46
CAPITOLUL I I I . C o n sid e ra ţii generale asupra relaţiei dintre structura

chim ică ş i acţiunea agresivă a S .T .S .......................................
A . Influenţa atomului de halogen 48

B. Influenţa atomului de sulf . . . 60
C. Influenţa atomului de arsen . 61
D. Influenţa grupei — NO* ......... 62
E. Influenţa radicalului — CN . . . . 63
F. Influenţa s tru c tu rii moleculare 63
G. Teoria lui N ecrasov................. 54
239
Pag.
CAPITOLUL IV. Cunoştinţe generale despre meteorologie şi legătura cu
substanţele toxice speciale .......................................... 67
A. Temperatura aerului ............................................................ 68
B. Presiunea atmosferică ........................................................... 61
C. Timiditatea aerului ............................................................... 63
D . V â n tu l .................................................................................................... 66
CAPITOLUL V. Detecţia substanţelor toxice speciale .......................... 71

A. Detecţia bjologică ........................... * ...................................... 71
B. Detecţia de control ................................................. 73
Folosirea detectorului pentru exerciţii şi de
monstraţii ........................................................ 76
Folosirea detectorului în practică ...................... 77
Metode de recoltare ............................................ 77
CAPITOLUL V I. D egazarea ................................................................... 79

A. Procedee fizice ..................................................................... 79
B. Procedee chimice .............................................................. •. 81
C. Practica degazării ............................................................ 84
Aplicareametodelor dedegazare ....................... 84
Exemple practice dedegazare............................... 85
C A P IT O L U L V I I . P rotecţia contra substanţelor toxice s p e c ia le ............ 90
A . P ro te cţia o m u lu i ............................................................................. 90
1. P ro te c ţia in d iv id u a lă ....................................................... 90
" P ro te cţia c ă ilo r re s p ira to rii ...................................... 91
P ro te cţia suprafeţei c o r p u lu i...................................... 104
2. P ro te cţia colectivă a n tic h im ic ă ...................................... 105
P ro te cţia p rin a d ăp ostu ri ........................................... 105
P ro te cţia a n tich im ică a a p e i...................................... 109
P ro te cţia a n tich im ică a a lim e n te lo r ..................... 110
P ro te cţia a n tich im ică a u n o r obiecte şi u t ila je . . 110
B . P ro te cţia an im a lelor ......................................................................... 111
1. P ro te cţia in d ivid u a lă ........................................................ 111
P ro te c ţia a p a ra tu lu i r e s p ir a to r ................................... 111
P ro te cţia p ie le i................................................................ 113
P rote cţia o c h ilo r ........................................................... 114
P ro te cţia a p a ra tu lu i d ig e s tiv .................................. 114
2. P rote cţia c o le c tiv ă .......................... .’ .................................... 115
P A R T E A 11
In to x ic a ţii provocate de substanţe toxice speciale şi tra ta m e n tu l lo r

C A P IT O L U L V I I I . Substanţe toxice lacrimogene ...................................... 116
F iz io p a to lo g ie .................................................................... 117
A n atom ie patologică ................................................... 118
S im ptom atologie ........................................................ 118
D iagnostic ......................................................................... 119
T r a ta m e n t......................................................................... 119
240
Pag.
C A P IT O L U L IX . Substanţe toxice străn u tdtoa re 121
Fiziopatologie........................................................ 222
A n a to m ie p a to lo g ic i ........................................... ** * (Jq
S im ptom atologie .............................. #
* * ’* .......... 19ît
D iagnostic ...................................................... 104
E v o lu ţie şi tr a t a m e n t...............................
C A P IT O LU L X. S ubstanţe toxice v o m itiv e ....................... 126

P rim u l a ju to r şi tra ta m e n t ................................... 126
Ţ O L U L X I . S u b s ta n ţe to x ic e s u fo c a n te - a s fix ia n te ........................... 128
F iz io p a to lo g ie ......................................................... : .. 129
A natom ie patologică ................................................ 137
E v o lu ţie şi p ro g n o s tic ............................................... 152
D iagnostic .................................................................... 152
T ratam ent .................................................................... 153
j j >jT O LU L X II. S u b s ta n ţe to x ic e vezicante 162
F iz io p a to lo g ie .................... 163
A n a to m ie p a to lo g ic ă .. 168
S im p to m a to lo g ie ........... 183
E v o lu ţie şi p ro g n o s tic . . 188
D ia g n o s tic ........................ 188
P r o fila x ie ........................ 189
T r a t a m e n t ........................ 189
CAPITOLUL X I I I . S u b s ta n ţe to x ic e generale. 197
j In to x ic a ţia p r in o x id de carbon 197

Am F iz io p a to lo g ie ................ 198
A n a to m ie p a to lo g ic ă . . 200
C o m p lic a ţii .................... 204
D ia g n o s t ic ......................... 205
E v o lu ţie şi p ro g n o s tic 206
T r a t a m e n t ......................... 206
t i In to x ic a ţia p r in h id ro g e n a rse n ia t 213
F iz io p a to lo g ie ................ 213
A n a to m ie p a to lo g ic ă 214
T ra ta m e n t .................... 216
C. In to x ic a ţia p r in a c id c ia n h id ric 217
F iz io p a to lo g ie ................ 218
A n a to m ie p a to lo g ic ă .. 220
* S im p to m a to lo g ie ........... 220
D ia g n o s tic şi p ro g n o s tic 222
T ra ta m e n t .................... 222
16 — Toxicologie c. 330
241
P a ft
xiv. *
dale................................ 224
227
j. Sechelele a p a ra tu lu i respirator •
228
B . Sechelele c u ta n a te ......... ......... 228
C Sechelele oculare ......... 229
n ^p rh e le le nervoase ••
e \ Sechelele a lto r organe •
231
C A P IT O L U L X V . O xigeno-terapia 231
232
t^" a d m in is tr a r e - :
- ' •'
V‘
'
I
7 :
.t ■?.
/ ■\
CAP! TO LU L X IV . Sechelele după intoxicaţiile prin suhsta.nţc toxice spe-
« * • * * ..................................................................
m. . . \
'1. S e ch e le le a p a ra tu lu i re s p ira to r .......................................
B. S e che lele c u ta n a te ............................................................... 2
C. S e ch e le le o cu la re ............................................................................... 228
D. S e ch e le le nervoase .......................................................................... 228
E. S e ch e le le a lt o r organe ..................................................................... 229
CAPITOLUL. XV. a
ip
re ...............................................
l-o
n
g
x
O. 3M
A . I n d ic a ţ ii ...............................................................................................
B . M o d de a d m in is tra re ........... ....................... ................................
. î c 'X . r * •< • • 1
% \
V
4 ' *
✓ ‘ ' • ‘
>Af • l
4 • v# -< 4 * >
^ - * • ' > • • ■'
/ 1\
* »
*
•. < f .
*w ' * >■ .* \ •f A.
r4
■
^ ' *“ ^
4
» I
L£. 3
». * ** ,.r ' '
■4 'J,
, ,
/
fe n a r s a z in ă
35°
e s te p u ţ i n s o lu b ilă î n
a p ă ; s o lu b ilă In s o l
v e n ţ i o r g a n ic i
21 -de j^ S s o l u l i i o r g a n ic e s o lv e n ţ i
16 de jo s M = 29 5 M = 195
22, 23 dc sus C lo r u l se lic h e f ia z ă C lo r u l se lic h e f ia z ă
f o a r t e u ş o r la t e m p e r a fo a rte u ş o r la t e m p e
tu ră o r d in a r ă , i a r la r a t u r a o r d in a r ă la p r e
p r e s iu n e d e 6 — 7 a t m s iu n e d e 6 — 7 a t m .
d e v in e lic h id
5 m g /m 3 2 m g /m 3 »
40 1 de jos
42 ecuaţia + non + 2 nou »
310 m g/1 3 1 0 in g / lit r u »
44 1 de jos
la 58,5° la -5 8 ,5 ° »
45 14 de sus
m g/1 in g /litr u »
45 27 de sus
la 15° la -1 5 ° »
45 1 de jos
la 6° Ia -6 ° »
46 18 de jos
11 de jos 50 m g 50 m g / m 8 »
46
23 de sus d ife n ilc lo r a s in a d ife n ilc lo r a r s in a >►
52
4 de sus d ic lo - d ic lo r - »
53
53 26 de sus c lo r a lt il c lo r e t il »
Redactor de carte: Sultana Lupaşcu. Tehnoredactor: Nasta. 55 6 de jos a »
Mircea. Corector: Bluroenfeld Marcel P
58 2 de sus în p re z e n ţa în p e r m a n e n ţă »
Dat la cules: 10.JJ. 1963. Hun de tip a r: 24.11.1053. T ira j: 79 7 de jos a b s o rb ite a d s o r b iţe »
7600-i 30 ex. velină. H ă tlia : sernivelinO e d iţiu n i 65 g/m.p. 80 19 de sus s u b s ta n ţe p o ro a s e s p e s u b s ta n ţe to x ic e »
Pt.: 61x36/16. Coli editoriale: 13.305. Coli tip a r: 15,260+2* ciale s p e c ia le
planşe. Preţul unui txempl. 7,11 lei. E d iţia ]. Comanda 36
A 0547J953. Pentru bibliotecile m ari indicele, de clasificare: 83 1 de sus t io s u lf it u l t io s u lf a t u l »
615.0. Pentru bibliotecile m ici: 61 101 • 1 la fig. zisă mască cu m ască
Tiparul executat Ja întreprinderea Poligrafică. N r. 4, de sus
Calea Şerbao Vodă 133, Bucureşti R.P.R . 116 13 de jos CN CO— C H jC l) c 6 ttb - ~ c o — c h 2c i »
făcut <//>*
S e *v i c i / r
tV/m:_____
/ / , lo c de:
pan Sandul Editurii
15 m ir/» **
6 de sus 1,5 m jr/m * in s t ila ţii
117
14 de jo s in s ta la i ii c o n c e n tra i* *
117
3 de jo s c o n tr a c ţii d is p a r
122
2 de sus apar G h e rs o n o v ic i
131 G h e rs e n iv ic i
132 19 de sus m u s c a <i
2 de jo s uscat r ă r ir e
139
17 de jo s r ă n ir e g a z a tă
146
19 de sus gazoasă p a p a v e r in ă
147
pa pa p e rin ă
157 7 de jo s to n ic ă
19 de sus te h n ic ă ,C U t — C H ,C I
160
y c H r-C H O .
162 10 de jo s Sc\
(Te) C H ,— C H . C I
(Te) C lip — C H fC l
ox3 c h im ic ă o x im ic â
163 4 de sus p e r il o r
169 9 de sus p e re ţilo r
h id r o s u lfa t h id r o s u lf it
205 11 de jo s
in te s tin a l in te r s fiţia l
214 4 de sus
e x u d a tiv o x id a t i v
218 21 de jo s
236 5 de sus aer, ser, se a e r, se
La tabloul «substanţe toxic© special©):
Colon-
na: Rândul: I n lo c de: Se va c i t i:
27 de jos C H t - 0 _ C F #a C I f3— CO— C ff,C I

26 de jo s CH3— O— C IJ,B r c iij -c o —c u gci
21 de jos C t C —.NOU ClgC = NOU
15 de jos N l j ( C H 4)f A sC I u n (cei i 4)t .\sci
/ O — C U t Cl
11 de jos O = c<
20 de jos
c" C a V i
1,51 1,31
lo A M lo ,*
Pen,ru *i «udenf,

Toxicologie Speciala 1953

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toxicologie Speciala 1953

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

i n s t i t u t u l m e d I c O— f a r m a c e u t i c

MANUAL PENTRU MEDICI ŞI STUDENŢI

MANUAL PENTRU MEDICI ŞI STUDENŢI

D EFIN IŢII ŞI GENERALITĂŢI

Substanţele toxice speciale acţionează asupra organismului

Prin concentraţie, se înţelege totdeauna cantitatea de sub­

Din aceasta rezultă că pragul de iritaţie al substanţelor agre­

Difenilcianarsina ........................................................... 0,25

Această concentraţie nu poate fi suportată mai m ult de un

[)m relaţia de mai sus se deduce:

Fos^rual ..............................*..................................... 450

Din compararea celor doi produşi letali — al clorului şi al

tatea animalului este constant. Când animalul se găseşte in tr’o

P rincipalele p ro p rie tă ţi fizice care d e te rm in ă în tre b u in ţa re a

Cianura «j» bromhenzil . . . 0,012

nucă. cum este cazul î peri tei. eu tensiunea de v a p o ri 0,115 mm

Pifenilcianarsina ............................................. 0,17

Volatilitatea V a unei substanţe, la o temperatură anumită

cu atât va ii mai mare v o la tilita te a sa- Când se urmăreşte

T e m p e r a t u r a c r i t i c ă . Temperatura la care un gaz

e) Punctul de topire reprezintă temperatura la care faza solidă

Clorul ........................... ..................................... —102°

In practică, la întrebuinţarea S.T.S. se ţine seamă de punctul

Clorbenzenul şi tetraclorura do carbon formează aşa dar cu

Temperatura —10 —5 0 +5 + 10 + 15 + 20 +25 + 30

Fosgenul 0,014 0,012 0,01 0,008 — — — — —

Datele experimentale de mai sus au o valoare aproxim ativă

Când substanţele se găsesc pe teren accidentat, păduros, etc.

Densitatea gazelor este m ult mai mică decât a lichidelor şi

Pentru a se înţelege mai bine modul cum acţionează asupra

Aerosolii se pot produce prin două metode:

Deasemenea, formarea ploii se explică prin existenţa unui

A e ro s o lii se pol produce p rin două m eto d e:

D) l ’ It OPUI ETĂŢI CHIMICE

Proprietăţile chimice ale substanţelor sunt determinate de

S'au propus numeroase clasificări ale substanţelor toxice

— grupa toxofoiă: = S; = S = O; S^f

S'au propus numeroase clasificări ale substanţelor toxice

— grupa toxofoiă: = S; = S = O; S^f

— crupa loxoforă: —C =N ; —N=C; — N02

4. Clasificarea îiz io p a to îo ^h ă . A ceastă c la s ific a re se baze

DESCRIEREA SUBSTANŢEI OR TOXICE SPECIA IE

A). SI BSTAXŢE TOXICE LACRIMOGENE

Lacrimogenele sunt substanţe toxice irita n te care provoacă

Proprietăţi. CJoracetona este un lichid incolor, cu m iros înţe­

Bromacetona se obţine prin acţiunea b ro m u lu i asupra ace­

Brom m etiletilcetona (Homomartonita)

Proprietăţi. B rom m etiletilcetona este un lic h id incolor sau uşor

Proprietăţi. Cloracetofenona se prezintă sub form ă de cristale

Brom ura de b e n z i i (Ciclita)

C6H 5—C H 2B r. ' M = 171,01.

P ro p rie tă ţi. B ro m u ra de b en zii este un lic h id lim p e d e , cu

P ro p rie tă ţi. Fosgenoxim a se p re z in tă sub fo rm ă de c ris ta le

P ro p rie tă ţi. E te ru l m e tilic d ic lo ra t se p re z in tă ca u n lic h id

semicirculare, provocând pierderea echilibrului, ameţcalu, etc., dirv

B> vl BSTVNŢE TOXICE SPECIALE STRÂMT.\TOAUE ţJVHSVNE>

Areincle pot fi considerate ca derivând dela hidrogenul arserviat

P ro p rie tă ţi. M etildiclora rsin a şi e tild ic lo ra rs in a se ase avo

— L im ita de s u p o rta b ilita te : 25 m g/m 3 de aer.

D ife n ilc lo ra rs in a (Clark I)

P ro p rie tă ţi. P ro du sul p u r se p re z in tă sub fo rm ă de c ris ta le

D ife n ilc ia n a r s in a (Clark II)

P ro p rie tă ţi. Se prezintă sub formă de prisme incolore cu miros

HN^ ^AsC l. M = 277,5

Prin concentraţie, se înţelege totdeauna cantitatea de sub

Din aceasta rezultă că pragul de iritaţie al substanţelor agre

Proprietăţi. CJoracetona este un lichid incolor, cu m iros înţe

Bromacetona se obţine prin acţiunea b ro m u lu i asupra ace

Se v o r descrie mai jos urm ătoarele substanţe toxice spe

Majoritatea substanţelor toxice speciale sunt compuşi orga

A to m u l de arsen are o putere to x ic ă m ai m are decât a a to

Prezenţa grupei n itro ( — N 0 2) în m olecula s u b s ta n ţe lo r o rg a

Pentru explicarea legăturii dintre structura chim ică şi acţi

n u m ite « c ro m o fo ri» , cum este g ru p a — N = N — , c a ra c te ris

m eteorologie şi se v a expune m od ul cum elem entele m e te o ro lo

A ce ste te rm o m e tre , p re v ă z u te cu d is p o z itiv e sp e cia le de în r e

P rin presiune atm osferică se înţelege presiunea pe care o e xe r

In atm osferă (până la circa 12 000 m în ă lţim e ) se găseşte t o t