Capitolul 1

“INTRODUCERE ÎN DESIGNUL INDUSTRIAL. ETAPE ÎN EVOLUłIE.

DIRECłII ACTUALE ŞI STRATEGII DE VIITOR”

1.1 Termene si definitii

Pana nu demult, prin sondajele facute, s-a constatat ca daca sferele de

activitate a inginerilor, a constructorilor, a agronomilor etc. erau cunoscute, cea a
designerului nu, iar intrebarile “ Ce este Industrial Designul?” si “Ce lucreaza un
designer?” ramaneau de multe ori fara raspuns, chiar si la oamenii din industrie.
Situatia s-a schimbat in prezent, mentinandu-se insa unele confuzii legate de
domeniul designului si legatura lui cu alte stiinte, cu economia si viata sociala.

Ambiguitatile pleaca chiar de la definirea termenului de Design. Acesta

provine din cuvantul latin “designatio”, transformat de italieni in “disegno”, insemnand
desen, plan, proiect. Este preluat de francezi (sec XV) ca “dessin” sau “dessein”, de
englezi si apoi de americani ca “design”, cu semnificatia desen, plan, scop.
In Dictionarul limbii engleze, termenului de Design ii sunt atribuite numeroase
acceptiuni: crochiu, intentie, scop, idee generala, constructie, compozitie, inventie,
proiectare.
Dintre acestea, principala semnificatie este aceea de “proiectare”, dar in sens
larg, cuprinzand nu numai proiectul pe hartie pentru un obiect, ci si conceptia lui,
incercarea de a pune ordine in ceva, de a pune in valoare calitatile unor materiale,
etc.
Cu acest inteles, termenul de “design” s-a impus si a patruns dupa cel de-al
doilea razboi mondial in numeroase limbi si tari, pentru a desemna procesul complex
de concepere, proiectare si realizare cu mijloace industriale a formelor functionale si
frumoase in acelasi timp.
In prezent el se utilizeaza cu referire atat la productia de unicate cat si la cea
de serie, iar expresia “industrial design” pentru prima dată într-un document oficial,
în 1913, in S.U.A si presupune produse industriale de serie mare.

Design Industrial Design

Domeniu vast Domeniu restrans

Uman Creatia unui cercetator pentru

Industrie competitivitate (functional, economic,
Comunicatii
- serie artizanat calitativ)
vizuale
- unicate - se refera la productia de serie
Ambient

Terminologia discutata nu s-a impus usor, existand in unele tari variante

utilizate in anumite perioade. Astfel in Franta, tot dupa al doilea razboi mondial,
Jacques Vienot a pus bazele unei discipline noi – estetica industriala, al carei
continut se suprapunea partial cu cel al designului.
 Ea era definita ca disciplina de sinteza, la confluenta stiintelor tehnice cu
matematica, psihologia industriala, stiintele socio-economice, teoria si practica
artistica. Vienot o numea “stiinta frumosului in domeniul productiei industriale”.
In 1953, la Sorbonne s-a propus inlocuirea termenilor de “estetica industriala”
cu acela de “design”, iar in 1957, I.C.S.I.D. cu sediul la Bruxelles (Paris) a acceptat
aceasta propunere.
In Romania, in cadrul unui simpozion de estetica industriala, prof.arh.Virgil
Salvanu a propus denumirile de: “arta formelor produselor industriale” sau
“arhitectura produselor industriale”.
In prezent expresia “Estetica Industriala” introdusa de J.Vienot a fost
abandonata, considerandu-se prea teoretica, ramura a esteticii, ca stiinta filozofica,
in timp ce Industrial designul este o activitate creatoare, practica, tehnica, artistica
etc.
Iata cateva definitii date de institutii internationale din domeniu.

ICSID (International Council of Societies of Industrial Design):

Designul este o activitate creatoare, al carei scop este de a crea calitati poli-
functionale a obiectelor, proceselor, serviciilor si a sistemelor in care acestea
functioneaza de-a lungul intregului ciclu de viata. Este factorul major de umanizare
inovativa a tehnologiilor si un factor determinant al schimburilor culturale si
economice.

Designul industrial este un domeniu de creatie (stiinta aplicata) pluri si

interdisciplinar care depaseste proiectarea industriala, urmarind un perfect accord
intre factorii care concura la calitatea generala a produsului de mare serie, atat
d.p.d.v. social-economic, functional, tehnic, ergonomic, cat si d.p.d.v. estetic.

IDSA (Industrial Designers Society of America):

Designul industrial este serviciul profesional al crearii si dezvoltarii conceptelor si
specificatiilor care optimizeaza functia, valoarea si aspectul produselor si sistemelor
in beneficial reciproc al utilizatorilor si realizatorilor.

Din aceste definitii rezulta rolul designerului. Acesta trebuie sa fie un bun
inginer, bun artist, comerciant, sociolog si psiholog. Din intreaga echipa de
proiectare, el contribuie cel mai mult la echilibrul general – tehnic, functional,
economic si estetic al produsului industrial.
Progresul tehnic si dezvoltarea industriei au determinat crearea unei mari
varietati de produse cu performante din ce in ce bune, care formeaza ambianta
sintetica. Omul nu mai este in contact cu natura, decat in mica masura, traind in
acest mediu ambient sintetic, artificial. Designerului ii revine sarcina de conceptie,
modelare si umanizare a mediul ambiant, a “environment-ului” (prin forme
functionale si estetice).
Rolul designerului poate fi evidentiat urmarind dinamica vanzarii unui produs
sau dinamica psihologiei cumparatorului.
La aparitia pe piata a unui produs nou, cuparatorii nu sunt prea pretentiosi din
punct de vedere al pretului, marimii, formei sau zgomotului.
In etapa urmatoare, cand produsul devine uzual si apar variante la alti
producatori, publicul are posibilitatea de alegere pe baza raportului calitate-pret.
 In etapa a treia, cand produsul este perfectionat si exista in mai multe
variante, criterii noi vor sta la baza alegerii cumparatorului: marime, forma, culoare,
comoditate. Acum opera designerului capata o mare insemnatate.
Pentru reusita, cercetarea estetica trebuie coroborata cu marketingul, tehnica,
economia, ergonomia, statistica. Aceasta colaborare este necesara, deoarece
designerul nu are voie sa greseasca, lucrand in general cu serii marii si
necunoscandu-si clientii.

Fazele de creatie pentru un designer sunt:

- studiul pietii si cumularea datelor;
- elaborarea si analiza – studiul variantelor;
- contributia originala
- executarea prototipului;
- omologarea;
- productia de serie.

Designerul – calitati si aptitudini

Pregatire
- specialist de formatie multidisciplinara;
- ia decizii cu privire la functionalitate, forma, culoare, stil, material,
asamblare, amplasare, productie;
- este pregatit in scoli superioare (tehnica, desen, ergonomie, economie,
marketing, stiinte umane si sociale);
- gandeste intuitiv si sintetic (isi imagineaza noul produs).

Calitati
- curiozitate si permeabilitate la nou;
- receptivitate (de integrare a datelor);
- creativitate;
- deschidere;
- comunicare cu echipa;
- flexibilitate;
- imaginatie (vizualizarea proiectului);
- experienta;
- rol catalizator.

Aptitudini
- sa cunoasca desenul tehnic;
- sa vada in spatiu;
- sa cunoasca “softuri” de modelare;
- sa cunoasca materiale si posibilitatile de prelucrare a acestora;
- sa coopereze cu specialistul in calitate;
- sa cunoasca metodele cercetarii de piata (marketing);
- sa cunoasca structura intreprinderii si modul de functionare al acesteia;
- sa poata evalua datele financiare (propune investitii).
 Ramurile designului modern

Sunt recunoscute trei ramuri ale designului : designul ambiental, designul

formelor vizuale comunicante si designul de obiecte.

Designul ambiental

Designul ambiental înglobeaza :

• acŃiunile privind amenajarea şi ordonarea spaŃiilor arhitecturale, a instalaŃiilor
industriale;
• sistematizarea circulaŃiei;
• gruparea punctelor de interes social, administrativ, cultural, cu tot “inventarul"
necesar: mobilier de interior şi exterior;
• dotări aferente vieŃii cotidiene (cabine telefonice, refugii şi adăposturi din staŃiile
mijloacelor de transport în comun, spaŃiile de joacă şi agrement, corpurile de
iluminat publice etc).
Se urmareste redefinirea spatiului urban cu satisfacerea gradului de
functionalitate, confort si eleganta dorit. Se vorbeste de cladiri “verzi”, ecologice, de
panouri solare sau fotovoltaice, de acoperisuri cu gradini, cladiri cu pereti curbati, cu
sisteme de autoracire sau ventilatie, etc.

Designul formelor vizuale comunicante cuprinde:

• domeniul graficii de carte (formatul volumului, coperta, punerea in pagina,

imbinarea armonioasa intre text si ilustratii) ;

• domeniul graficii publicitare (afişul, reclama, emblema, eticheta) ;

• domeniul semnelor de orientare si al serviciilor (semne indicând direcŃiile ce trebuie

urmate pentru a se ajunge într-un punct determinat, mişcările ce trebuie făcute
pentru a declanşa un anumit dispozitiv, serviciile de care te poti servi intr-un spatiu
public).

Designul de obiecte

Designul de obiecte reprezinta cea mai diversificata ramura, “obiectul” putand

fi o piesa simpla, dar si o instalatie sau un agregat. Designul de obiecte are
urmatoarele subdiviziuni :
• designul maşinilor şi aparaturii necesare în activităŃile productive (masini-unelte,
roboti industriali, aparate si mecanisme de masura si control, etc ;
• designul maşinilor şi aparaturii folosite în activităŃile de cercetare sau
învăŃământ (aparatura si utilaj medical, aparatura electronica de comunicatii);
• designul mijloacelor de transport;
• designul uneltelor de lucru;
• designul instrumentelor muzicale;
• designul instrumentelor optice;
• designul echipamentului sportiv;
• designul armamentului;
 • designul jucăriilor;
• designul bunurilor de uz gospodăresc;
• designul mobilierului;
• designul ambalajelor etc.

Stil minimalist ( design de ambient )

Alte exemple in fisier…….

 Grafica de carte

Afiş pentru casa de moda Afiş publicitar Chrysler Jeep Liberty (2002)
 Etichete, embleme si sigle

Sistem universal de pictograme pentru Jocurile Olimpice (1972)

 Televizor pentru JVC,Yokohama Plant Primul CD/MP3, Walkman Sony

Scaune din fibră de sticlă Korperform (Luigi Colani) Bicycle of the Future, Ben Bowden

(vezi si alte imagini din fisier)….

 1.2 Factorii determinanti ai aparitiei designului
Cauzele care au dus la aparitia si afirmarea designului ca fenomen specific
civilizatiei moderne se pot grupa in cateva categorii:

- Cauze de ordin economic. Aparitia noilor surse de energie (aburi,

electricitate) precum si marile descoperiri tehnice din epoca moderna au dus la
cresterea productiei industriale la inceputul secolului trecut. In deceniile urmatoare,
in conditiile diversificarii produselor si a existentei variantelor constructive pentru
acelasi produs, factorul estetic a inceput sa aiba importanta.

- Cauze de ordin tehnologic. Aparitia masinii ca mijloc de munca alaturi de

unealta, a constituit un fenomen cu profunde implicatii sociale si comportamentale.
Tehnic vorbind aparea posibilitatea de a putea prelucra aproape orice. Diferitele
etape ale procesului de fabricatie erau controlate cu ajutorul aparatelor de masura si
control (interfazic), pentru ca mai tarziu masinilor sa le fie atasate subansamble care
sa realizeze autocontrol si corijare a erorilor. S-a trecut astfel de la mecanizare la
automatizare, iar procesul de modernizare continua, tinzandu-se spre automatizarea
completa a intreprinderii. In aceste conditii, “obiectul tehnic”, fie masina, fie produs al
masinii trebuia sa fie placut, sa incante privirea, pentru a crea un mediu ambient
agreabil.

- Cauze de ordin stiintific. Sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX

reprezinta o perioada revolutionara in domeniul materialelor : in 1870 se descopera
celuloidul, in 1883 matasea artificiala, in 1909 bachelita, in 1916 se obtine otelul
inoxidabil. Masele plastice au revolutionat tehnica confectionarii multor organe de
masini, ajungand sa inlocuiasca partial metalele si sa permita fabricarea pieselor cu
configuratie complexa.
Inventiile si inovatiile din secolul trecut au impulsionat si ele rationalizarea
proceselor de productie.

Cauze de ordin cultural. Miscarile de avangarda artistica de la inceputul

secolului trecut au influentat si ele aparitia designului. Unii artisti, fascinati de
revolutia industriala, au manifestat interes pentru formele functionale realizate
industrial. Au studiat posibilitatile de expresie estetica experimentand metale, aliaje,
emailuri si glazuri, efectele de textura si structura ale acestora.
Bauhaus (1919-1933) a fost cea mai importanta miscare artistica din Europa
cu aplicare in tehnica industriala pentru productia de masa a obiectelor functionale.
Scoala de arta, design si arhitectura, avea preocupari si de arte plastice, fotografie,
mobilier, textile, decorari interioare.
Preocupari asemanatoare au existat dupa al doilea razboi mondial si in Franta
unde Jacques Vienot a pus bazele unei discipline noi – estetica industriala, pe care a
numit-o “stiinta frumosului in domeniul productiei industriale”.
Tehnica si arta s-au intrepatruns, asa incat este greu de spus daca inventia
tehnica a determinat noi modalitati de expresie artistica, sau daca dimpotriva
inventia plastica este cea care a impus o noua tehnica (gravura, mozaic, pictura,
ceramica, vitralii). Inventia rotii olarului, a razboiului de tesut, a sistemului ogival in
constructii s-au materializat in magnifice opera de arta. Au aparut tipuri arhitecturale
noi, fara modele in trecut: zgarie-nori, aeroporturi, baraje, datorita noilor materiale si
tehnici (beton armat, sticla, materiale plastice, sintetice). Au aparut ramuri artistice
noi: fotografia, cinematografia, grafica publicitara, serigrafia, etc.
In acest “univers” isi desfasoara activitatea designerul.

1.3 Etape in evolutia designului

De la aparitia sa pana in present, designul a trecut prin mai multe etape de
dezvoltare, fiecare cu caracteristicile, cu influentele ei, cu personalitati marcante.

Etapa aplicativista (a doua jumatate a sec. XIX). Dupa trecerea perioadei de

“fascinatie” provocata de masinile prelucratoare din diferitele sectoare ale industriei,
care inlocuiau in mare masura efortul omului, a aparut ideea, sustinuta de unii artisti
ca produsele industriale sunt prea grosiere in comparative cu cele artizanale. In
consecinta s-au luat masuri pentru “infrumusetarea” lor prin aplicarea masiva de
motive, ornamente si decoratiuni. Manere de usi, incuietori, carcase, cutiile de
ceasornic, fatadele cladirilor, au fost decorate cu motive florale, amorasi, pastori
cantand din fluier, zeite, etc.

Etapa modernista. Cu timpul, respectivele obiecte industriale, s-au dovedit

dificil de manevrat, pe langa faptul ca erau si scumpe. S-a renuntat la moda
ornamentarii excessive, in favoarea modernismului, curent artistic care s-a dezvoltat
mai ales in Anglia, in jurul anilor 1900 (modern style – arta 1900), si a influentat si
designul de masini, instalatii, contructii si obiecte de uz casnic. Acesta milita pentru
forme pure, geometrice, fara decoratiuni inutile, in concordanta cu valorile utilitariste
ale societatii industriale.
A existat o interactiune intre arta si tehnica. Pictorii, sculptorii, arhitectii au
reactionat puternic la noile materiale si realizari ale tehnicii. Pe de alta parte, lucrarile
lor au influentat conceptiile asupra formei produselor industriale, generand
configuratii moderne.

Etapa stilismului (styling 1930-1950). Dupa anii 1910, concomitent cu

manifestarile aplicativiste si moderniste, apar tendinte noi de concepere a frumusetii
produsului fabricat, prin efecte vizuale. Prin “stilizarea” formelor traditionale, prin
alungiri, dilatari, aplatisari sau supradimensionari la nivelul intregului sau a detaliilor
se urmarea revitalizarea calitatilor estetice ale obiectului, tinzandu-se spre forme cat
mai atragatoare. Interesul exagerat pentru forma a dus la neglijarea performantelor
functionale ale produselor.

Etapa consumismului (1950-1980). In a doua jumatate a sec.XX, datorita

progresului tehnic rapid, a cresterii si diversificarii productiei industriale, perioada de
uzura morala a obiectelor fabricate scade. Producatorii incep sa renunte la
materialele rezistente si scumpe, in favoarea celor perisabile, usor de procurat si mai
ieftine. Obiectele nu vor ai fi reconditionate, ci aruncate, in favoarea unora noi, mai
moderne .
Designerul nu va mai imbunatati aspectul produselor traditionale, ci va trebui
sa conceapa mereu unele noi, pe baza celor mai recente descoperiri tehnice,
convenabile atat producatorului, cat si cumparatorului.
 Etapa designului modern (ergodesign, ecodesign, design de durata (1980 -
in prezent). Trecerea de la designul industrial, la ecodesign sau proiectare ecologica,
unde se iau in considerare si aspectele legate de mediu, respectiv minima afectare a
acestuia are loc mai vizibil dupa anii 1970, iar in Romania dupa 1990, cand politica
nationala de mediu a trebuit aliniata la standardele si politicile comunitare (Agenda
2000).
In prezent, obiectivele designului sunt acelea de rezolvare a dificultatilor
aparute in aprovizionarea cu materii prime, a crizei energetice.

Proiectarea ecologica consta in integrarea aspectelor de mediu in faza de

proiectare; considerand majoritatea elementelor cu impact asupra mediului, de la
achizitionarea materiilor prime, pana la sfarsitul ciclului de viata al produsului, fara a
afecta performantele si calitatea acestuia.
In ultimul deceniu, termenul de “dezvoltare durabila”, este tot mai des utilizat.
Referitor la activitatea industriala, durabilitatea inseamna reducerea exploatarii
resurselor si impartirea lor echitabila pentru a raspunde necesitatilor prezente si
viitoare.

Aparitia proiectării ecologice durabile are scopul de a minimiza impactul

produselor şi proceselor tehnologice asupra mediului, pe tot ciclul de viaŃă al
produselor, cu pastrarea performanŃelor şi a calităŃii; apar şi implicaŃii sociale şi etice.

Designul ecologic pentru dezvoltare durabila este un design responsabil, o

atitudine la nivel de planeta, un nou mod de conceptie, care include o analiza
prealabila, o alegere corecta a materialelor, a tehnologiilor “curate”, consumatoare
de energie minima, a urmaririi distributiei, a transportului, stabilirea unor tehnologii
corecte de reciclare a materialelor, informarea consumatorilor.
Avand in vedere intensificarea si extinderea comertului international, produsele
noi sunt destinate unei clientele ce depaseste granitele unei tari, trebuie sa aiba o
frumusete cu grad inalt de universalitate.
 1.4 Personalitati care au influentat aparitia si evolutia designului

A doua jumatate a secolului XIX a stat sub semnul dezvoltarii industriei, iar
primele expozitii internationale relevau marele miraj al productiei industriale (1851-
Londra, Crystal Palace - lemn, fier, sticla; 1867- la Paris participa si Romania cu
mobila, artizanat, produse agricole si din industria extractiva; 1889 - Turnul Eiffel ).

Prima constructie industriala (1770 – Anglia)

Prima expoziŃie universală la Hyde Park în 1851 (Crystal Palace – sticla si fonta)
 Inceputurile Designului sunt situate la mijlocul secolului XIX, legate de aparitia
masinilor si dezvoltarea industriei, prin recunoasterea necesitatii ca produsele
industriale sa fie integrate ambientei umane, desavarsind-o.
Preocuparile in acest domeniu au fost recunoscute in unele tari sub numele
de “estetica industriala”, in altele au fost incluse in diferite curente artistice, termenii
de design si industrial design aparand mult mai tarziu.
Notiunile de “estetica” si de “industrie” erau mai vechi, primul din sec.XVIII
introdus de filozoful german A.Baumgarten, iar al doilea in jurul anului 1770.

Englezii Wiliam Morris si John Ruskin sunt considerati primii “designeri”,

“pionieri fara voie”, luptand pentru logica in functionalitate si tinuta estetica. Erau
impotriva productiei mecanizate de serie, militand pentru munca manuala, artizanala.
Ei au pus bazele miscarii “Arts and Crafts” .

Chafing Dish And Stand, Raised copper, with cast

brass fittings, electroplated inside, London,
England, c. 1895, Marked 'BENSON' for
designer W.A.S. Benson (1854-1924) (Arts and
Crafts)

Screen, 1885-1910, designed by John Henry Dearle (Arts and

Crafts)
 Tapet ( 1862 ) Wiliam Morris Grafica de carte ( 1892 ) pentru W.M.

Din Anglia, preocuparile pentru E.I. se extind in Franta, Germania, Italia,

Austria, Belgia, etc., integrandu-se in curentele artistice la moda :
- “Art Nouveau” in Franta si Belgia (Henry Van de Velde architect,
decorator, designer impreuna cu Victor Horta);
- “Jugendstill” in Germania;
- “Modern Style” in Anglia;
- “Secession” in Austria cu influente in Transilvania si Bucovina (tipar,
mobilier, arhitectura);
- “Stile Liberty” in Italia;
- “Modernismo” in Spania.
Majoritatea dintre acestea se caracterizau printr-un stil decorative liniar-
vegetal sau liniar-abstract. In arhitectura, stilul 1900 se recunoaste prin decoratia
fatadelor, baroc liniar cu valuri, scoici, flori stilizate, iar interioarele supraincarcate
(vezi imagini din fisier)……….
Au avut contributii la designul de obiect si la grafica publicitara (afise).

In acea perioada, apar si in Romania “Scolile de arta si meserii”, care formau

“artisti industriali”.

Ca o replica, putin mai tarziu, in Franta, Paul Souriau, fundamenteaza

doctrina “functionalismului”, care identifica utilul cu frumusetea rationala. “Nu se
apreciaza la justa valoare frumusetea masinilor, care sunt un produs minunat al artei
noastre”.
 In Germania (1907), Hermann Muthesius impreuna cu Peter Behrens
infiinteaza scoala de arte “Deutcher Werkbund”, cu deviza “muncim pentru
perfectiune”. Spre deosebire de orientarea engleza, in aceasta scoala se urmarea
introducerea procedeelor industriale pentru producerea de bunuri de larg consum.
Standardizarea era considerata forta vitala prin care se putea promova noul,
utilul frumosul, stabilind criterii valabile generale (cultivarea gustului). Peter Behrens
este considerat primul ”designer industrial” din istorie, mentor al altor 3 mari
designeri (Gropius, Van de Rohe, Corbusier); angajat la AEG ca si consilier artistic
(este primul serviciu de design).

1898 Van de Velde - Scaun din lemn

Casa lui Peter Behrens (1917)
si piele

Das Hauptgebäude wurde von Muthesius ursprünglich als Villa gebaut.

 Ceas realizat de Behrens în 1909, al
Sigla firmei A.E.G. cărui design industrial a influențat enorm crearea
conceptului de identitate a unei corporației (aici
pentru AEG).

Dupa primul razboi mondial, problemele de estetica industriala sunt abordare

diferit. Doua curente se contureaza:
- cea a artizanilor mestesugari, care lucrau un produs sau un gen de
produs, cu un stil propriu ca forme si colorit;
- cea a creatorilor industriali, care se ocupau de produsele in serie, acest
fapt implicand colaborarea cu tehnicieni, economisti, artisti, pentru a
evita greselile.

Astfel in Germania, Walter Gropius pune bazele Scolii “Bauhaus” (1919-

1933), de arta, design si arhitectura, care reunea toate meseriile industriei si
comertului (teoreticieni, ingineri, economisti, esteticieni, artisti). Printre ei: Vasili
Kandinsky, Paul Klee, Lyonel Feininger, Oskar Schlemmer, Moholy Nagy, Marcel
Breuer, etc., cu preocupari in domeniul mobilierului, sticlariei, a corpurilor de iluminat,
realizate in maniera deosebita. Se stabilea o noua metoda pedagogica: munca in
grup, cu scopul de a include progresiv artizanatul in industrie, de a-I recupera
valorile artistice (se facea un curs de stiinta formelor).
A fost si o miscare de avangarda artistica “cu aplicare in tehnica industriala
pentru productia de masa a obiectelor functionale si cat mai practice”. In arhitectura
a reusit sa impuna un stil international, “Bauhaus” in Europa si apoi “The New
Bauhaus” in Statele Unite ale Americii. A avut influente in arte plastice, fotografie,
mobilier, decorari interioare.
 Bauhaus -- Clădirea Bauhaus din oraşul Dessau, clădire și oraș care Bauhaus -- Celebrul scaun "Wassily
sunt îndeobște asociate cu stilul și mișcarea artistică "Bauhaus", chiar Kandinsky", creat de Marcel
dacă originea sa este înWeimar. Breuer pentru pictorul rus.

Aripa clădirii destinată scenei, clădirea Bauhaus, Dessau.

 Intrarea în clădirea Bauhaus din Dessau, flancată de caracterele tipografice, devenite faimoase, ale lui Herbert
Bayer.

In aceeasi perioada, arhitectul francez Le Corbusier a militat in cadrul

“Uniunii Artistilor Moderni” pentru o sinteza intre arhitectura spatiului, mobilier, mediu
ambient. A combatut uniformismul, care spunea ca dezumanizeaza personalitatea.
El este considerat unul dintre “parintii” esteticii industriale.

Casă a lui Le Corbusier, Stuttgart - Notre Dame du Haut (1955) expresionism

Weissenhof, Germania, 1927, construită în stilul
internațional.

Jacques Vienot (1893-1959), creatorul, animatorul esteticii industriale in

Franta, a adaptat ideile Bauhausului la spiritual francez. Fantezia, eleganta, spiritul
creativ al francezilor se va impleti armonios cu meticulozitatea si rigurozitatea
specifica germanilor.
- In 1927 el infiinteaza primul birou de estetica, prima casa de
decoratiuni (decor, instalatii, mobilier);
- In 1950 creeaza asociatia “Porza”, care va da nastere mai tarziu
I.C.S.I.D. (Asociatie internationala de design industrial);
-
 - In 1951 apare prima revista de estetica industriala;
- In 1953 devine administrator al magazinelor “Printemps”, unde
foloseste pentru prima data culorile functionale;
- Creaza un stil in mobilierul de serie, prin forma, colorit, functionalitate,
eleganta si frumusete;
- A sprijinit infiintarea unor institutii de estetica industriala si in alte tari:
Belgia, Olanda, Italia;
- In 1955 organizeaza primul “Congres International de Design”.

In perioada interbelica au existat influente si din partea curentelor de

avangarda:
- cubismul, cu reprezentanti Picasso, Braque;
- futurismul italian, care a ridicat tehnica masinismului la rangul de
principiu estetic;
- neoplasticismul olandez;
- constructivismul sovietic (pragmatism exagerat).

Alte personalitati europene cu contributii la dezvoltarea designului au fost:

Marcel Breuer, Kazimir Malevici, Mies van der Rohe, Geritt Rietveld (in Olanda
curentul “De styl”).

Daca privim retrospectiv in America acelei perioade, se constata fenomene

asemanatoare. Astfel, in perioada 1919-1929 se produce o puternica dezvoltare a
industriei americane, culminand cu supraproductia din 1929. Se actiona sub
impulsuri cantitative, fara preocupari estetice. Produsele erau colturoase, colorate
strident, ornamentate cu floricele, fluturasi, (gravate, sculptate sau pictate). Se
construiesc “zgarie-norii”.
In 1919, Raymond Loewy (considerat teoretician de baza al designului)
soseste la New-York cu idei valoroase, militand pentru reproiectarea produselor si
tehnologiilor, pentru ca… “la laideur se vend mal”, spunea el intr-o celebra lucrare
(1929). A militat pentru forma desavarsita, pentru un stil functional.
Unele firme, de copiatoare (Gestetner), motoare, mobilier, apeleaza la
talentele sale, ajungand sa-si creasca cifrele de afaceri. “General Electric” a infiintat
un grup de “product design”.
Printre primii designeri americani “autohtoni” a fost Norman Bel Geddes – un
vizionar si un modernist, care a creat forme netede si simple, primul care a introdus
testul pietei in cadrul activitatii de design.
In anii 1920-19.. se manifesta un stil ”streamlining” in industria de automobile
(ornamente aerodinamice, “tot” lucios, contrar stilului functionalist (inspirat si de
operele lui Brancusi.
Alt nume celebru a fost Harley Earl, designer la General Motors (1926-1954),
care depaseste in acea perioada in vanzari firma Ford.
Numerosi alti “designeri” emigreaza in Statele Unite ale Americii, printre ei
fiind si cei de la Bauhaus. Acolo ei reusesc sa-si puna in aplicare ideile si conceptele,
iar pe piata americana apar produse noi elegante, frumoase, suple. Incepand cu anii
1930-1934 are loc reproiectarea in masa a produselor americane, creandu-se chiar
un stil .
 Dupa cel de-al doilea razboi mondial, se intensifica preocuparile pentru
crearea unor organisme speciale, care sa aiba in sarcina problemele de estetica
industriala. Se infiinteaza birouri, societati, institute, aproape in toate tarile dezvoltate.
In cadrul ministerelor industriilor sau invatamantului iau fiinta Comisii de stat pentru
estetica industriala (Germania, Cehoslovacia), Consilii industriale (Design Centre –
Anglia), se editeaza reviste la nivel national (Norvegia, Olanda, Italia, Belgia).
Institutiile amintite mai sus se reunesc in 1957 sub numele de International
Council of Societies of Industrial Design – I.C.S.I.D., cu urmatoarele atributii:
- mijloceste schimbul de informatii si noutati intre membri;
- promoveaza tendinte autentice;
- sprijina organizatiile cu preocupari de estetica industriala.

Concret, in Germania, dupa ce activitatea in domeniul Designului Industrial a

fost stopata de nazism, are loc o revigorare dupa anii 1950, cand Max Bill fondeaza
“Hochschule fur Gestaltung” pe ideile Bauhausului si GoodDesignului.
In 1954 mica intreprindere Braun A.G. a creat produse zvelte, geometrice
(radio cu picup, brichete, aparate de ras, ceasuri, aparate foto), reusind sa impuna
un design Braun. Si alte firme au actionat in aceasta directie: cea de corpuri de
iluminat Erco, aparate menajere Krups, etc.
Astazi, designerii muncesc in echipe cu inginerii pentru impunerea pe piata a
produselor germane. Acestea se caracterizeaza printr-o tehnica inalta si o estetica
sobra.
In Italia debutul designului industrial se poate considera expozitia industriala
din 1940, cand firma Olivetti isi prezinta masina de scris de birou. Aceasta este
urmata in anul 1950 de masina de scris portabila Lettera. Activitatea designerilor
italieni se intensifica, nume ca Marco Zanuzo, Castiglioni, Magistretti impunandu-se
pe plan European.
Italia este tara in care influenta curentelor artistice de avangarda (cubism,
futurism) a fost foarte puternica, ajungandu-se la o personalizare a produselor. Dupa
1980, designul italian devine parte integranta a practicii industriale.

Si in Anglia, dupa cel de-al doilea razboi mondial, guvernul infiinteaza

institutii pentru promovarea designului in industrie, comert si educatie. Dupa o
perioada relative latenta, dupa anii 1980, are loc o dezvoltare exploziva a industrial
designului, in moda, textile, grafica, cu recunoastere internationala. Creativitate,
tehnologie de ultima ora, sunt cateva din parghiile de actionare in designul britanic.
“Pardesiile Burbery, automobilele Jaguar, puloverele Shetland, tigarile Dunhill,
ceramica Wedgwood. Traditie, respectabilitate, calitate !”
In prezent se continua aceeasi activitate bine organizata: in departamentele
de design a companiilor industriale, in ateliere de consultanta, in institute
specializate, precum si in facultatile de profil.

In Franta, in a doua jumatate a secolului XX, politica de design a urmat doua

directii: cea a obiectelor de lux (vestimentatie, cosmetice Chanel, Christian Dior) si
cea a designului ambiental, cu precadere urbanism. Abia dupa 1980, a avut loc o
reorientare catre designul de obiect de uz current.
In prezent se acorda o importanta deosebita pregatirii tehnice si artistice a
specialistilor pentru aceasta ramura a designului.
 In S.U.A. in perioada 1950-1970, cei mai importanti designeri americani au
fost :
- Henry Dreyfuss, preocupat de aspecte ergonomice (modelul antropometric),
a colaborat intens cu firme industriale Bell, Sears, Macy, etc;
- Eliot Noyes, care a definit stilul Organic Design (organizarea armonioasa a
partilor in intreg); a lucrat ca director consultant in design la firma IBM, unde a
diversificat gama de produse si a creat imaginea firmei;
- Charles Eames, celebru pentru scaunele sale moderne, a organizat prima
expozitie de “Good Design” la Muzeul de Arta Moderna din New-York in 1950.
Invatamantul in domeniul designului industrial este bine organizat in prezent,
cu specializari pe cele trei ramuri (ambient, design vizual si obiect), inclusive studii
doctorale.
In Japonia activitatea de design nu are o vechime prea mare. In anul 1952 se
infiinteaza Asociatia designerilor industriali, doua facultati de estetica industriala,
precum si birouri in toate intreprinderile.
Actionand cu seriozitate si promptitudine, bazandu-se pe proprii specialisti dar
apeland si la ateliere de consultanta, fabicantii japonezi au reusit sa castige
suprematia pe piata mondiala in multe domenii: auto, audio, foto, video, etc.
Un exemplu de design de calitate este cel al firmei Sony, a carei deviza este:
Imaginatie, competenta, dinamism si disciplina = Succes

In Romania aceasta activitate a fost mult timp neglijata. Astfel, la Cluj se

infiinteaza Facultatea de arhitectura interioara in 1951, iar in cadrul Ministerului
comertului incepe sa functioneze un Birou de estetica a marfurilor abia in 1967.
1969 – se infiinteaza Catedra de design la Institutul de Arte plastice din
Bucuresti, unde au activate Paul Constantin, Paul Bortnovski, Horia Constantinescu,
Adrian Visan;
1971 – Catedra de design la Institutul “Ion Andreescu” din Cluj-Napoca sub
conducerea arhitectului Virgil Salvanu;
1971 – se infiinteaza Institutul de Creatie Industriala si Estetica productiei in
cadrul Ministerului Industriei Usoare;
1973 - se infiinteaza Comisia Nationala de Estetica Industriala.

In prezent exista facultati cu specializarea Design Industrial la multe

universitati din tara.

1.5 Obiective ale designului modern

In ceea ce priveste designul de produs, in ultimele decenii s-au urmarit cateva

directii de dezvoltare:
- reducerea greutatii si volumului sau miniaturizarea, care confera
eleganta produsului (electronicele);
- portabilitatea, impusa de noul stil de viata active al oamenilor;
- aspect inchis;
- multifunctionalitate (obiecte cu mai multe intrebuintari);
- varietatea, ca rezultat al tipizarii si standardizarii elementelor
componente;
- materiale noi, ieftine, care pot inlocui materialele scumpe;
- reducerea numarului de componente;
 - utilizarea economica a spatiului (radio cu ceas);
- reducerea efortului la utilizarea obiectelor;
- concordanta dintre durabilitate si timpul necesar de utilizare a unui
produs (mobile pentru copii).

1.6 Aspecte actuale cu implicatii in evolutia designului

In prezent societatea se confrunta cu mutatii profunde ale universului socio-

economic, cu tendinte integrationiste, cu alt tip de concurenta, cu schimbari ale
strategiilor intreprinderilor. Toate acestea au implicatii asupra designului, a muncii
designerului, care incearca sa se adapteze restrictiilor si realitatilor tehnice si
economice. Amintim cateva dintre aceste fenomene:
- informatizarea puternica a tuturor domeniilor de activitate;
- evolutia acelerata a tehnologiilor;
- dezvoltarea exploziva a comunicatiilor (ordinatoare, telecopiatoare,
video-transmisii, retele INTERNET, sateliti);
- mondializarea produselor, cu reducerea diferentelor de origini si culturi;
- imprevizibilitatea viitorului (miscari religioase, evolutia tarilor din blocul
comunist, tendinte integrationiste);
- necesitatea gestionarii cu inteligenta a resurselor umane (rolul
important al managerului si al psihologilor din intreprinderi);
- noile tehnologii pot provoca disparitia unor domenii ale industriei
(aparitia ceasului cu cuart, a compactdiscului, a aparatului video, etc);
- evolutia consumatorilor (cresterea sperantei de viata si micsorarea
varstei de pensie a dus la aparitia unei noi generatii);
- schimbari legate de moda (mobilier, parfumerie, produse de lux,
vestimentatie, etc.;
- fenomenul ecologic (crearea de produse care sa nu afecteze mediul
inconjurator;
- exporturile tarilor in curs de dezvoltare;

1.7 Strategii de viitor

- relansarea cresterii economice mondiale;

- difuzia de noi tehnologii;
- mondializarea pietei (societati multinationale care produc marci
universale);
- dezvoltarea strategiei unite descentralizate la nivelul intreprinderilor (nu
numai managerul ia decizii) ;
- scurtarea procesului de dezvoltare a produselor (conceptie, lansare pe
piata);
- reproiectarea institutiilor;
- modernizarea tehnologiilor care dau forma lumii;
- proiectarea comunicatiilor pentru crearea unei lumi echilibrate.
 In ceea ce priveste viitorul cateva directii posibile ar fi:

Design de produs pentru secolul XXI

noi provocări si noi perspective

Design de produs Designul de produs pentru Design de produs pentru

ecologizat utilizând persoane handicapate Lumea a III
energii alternative

Designul de produs pentru

laboratoare experimentale Designul de produs sau Designul de produs pentru
cu sisteme destinate medicină, chirurgie
minimalizarea consumului menŃinerii vieŃii umane în
energetic condiŃii extreme

Designul de produs pentru

concepte inovatoare de
utilitate viitoare