ISTORIA TEORIE SI METODOLIGIE

Introducere in curs. Cercetarea stiintifica a designului

Acest curs include mai multe problem ce tin de cercetarea stiintifica a designului. Stiinta care se
preocupa de studierea teoretica a designului se numeste ESTETICA TEHNICA (autorul acestui
design este Jak Vieno)
Structura cursului
1)
2)
3)
4)

Designul fenomen de baza al civilizatiei contomporane.

Designul metodologie si morfologie
Domeniul de integrare a designului in civilizatia contemporana.
Designul contemporan orientari si perspective
- Ecodesign - raspuns la problemele strigente ale protectiei mediului ambiant
- Psihodesignul o noua manifestare a umanismului tehnologic
- Designul si promovarea traditiilor etno-culturale
- Designul viitorului (future design).

Teama: Designul fenomen al civilizatiei. Caracteristica generala de fenomen design.

Pe parcursul istoriei, civilizatiei umane obiectul usual a fost confectionat nu doar in scopul
atingerii unei anumite functii ale obiectului, dar si urmarindu-se un anumit obiect esthetic.
Obiectul usual era pretutindeni original unicat si definitive. Odata cu aparitia productiei industriei
mestesugului, autorul unui anumit obiect (mecane) il confectioneaza prin intermediul unui
mechanism, astfel procesul dee producer a obiectului usual se divizeaza in 2 etape:
1) Realizeaza prototipul unui anumit obiect (schita).
2) Confectionarea propriu-zisa industrial in serii mari.
Produsul de producer cere implicarea:
-

La prima etama a priectantului

La a doua etapa a producatorului

In aceasta perioada se impune si prezenta esteticianului, care asigura echilibrul intre aspectul
functional-tehnologic si formal-estetic. Obiectul usual neaparat trebuie sa fie inzestrat cu o valoare
estetica proprie.

II

Radacinile cuvintului design se gasesc in verbul latin desinguare,,- a ordona, a desena.

Acest cuvint a fost mostenit de toate limbile romanice si chiar si de engleza si germana. Pentru
prima data acest cuvint se intilneste in dictionarul de la Oxford. Cu timpul notiunea sa completat
cu un spectru de semnificatii.
Etimologic cuvintul design are citeva nivele semantice:
-

Decorative ornament, dcor, proiect, uzor

Proiectare grafica schita, desen, schema, compozitie, proiect
Sensul de pronosticare intentie, plan, idee, scop final
Continut de pronosticare intriga, procese care are un anumit scop final

In semnificatia moderna cuvintul design se afirma si anume in legatura cu producerea obiectelor in

mod industrial. In acea perioada designul este conceput ca o metoda de creatie ce urmareste sa
asigure fiecarui produs un inalt randament functional insotit de un aspect agreabil, placut.
DESIGN se numeste metoda de creatie, procesul si rezultatul proiectarii tehnico-artistice
orientate spre armonizarea inaltelor calitatii functionale si inaltei valori estetice ale produselor
uzuale.

Astfel designul este un process (de creatie, inventive, confectionare) si un rezultat a acestui
process.

III

Activitatea de proiectare tehnico-artistica a obiectelor uzuale este orientate spre constituirea

calitatilor superioare atit in aspect functional cit si in aspect esthetic.
Scopul designului consta in umanizarea mediului obiectual care il inconjoara pe om.
OBIECTIVELE DESIGNULUI
Crearea produselor in care se va asigura un echilibru intre functionalitatea, durabilitate,
economicitate, ergonomicitate, comoditate, siguranta, frumusete.
Acesta inseamna ca designul urmareste obiectivele de:
-

Inbunatatire a performantelor, calitatilor produselor

Realizarea unor produse promotionale adica mai economice la producer, mai ieftine la
cumparare, la folosire si la reparare
Optimizarea formei artistice, expresivitati
Impunerea produselor pe piata interna si externa
Compatibilitatea produselor cu mediul ambient si cu cei cel utilizeaza

PRINCIPIILE DESIGNULUI :
1)
2)
3)
4)
5)

Argumentarea stiintifica
Motivarea tehnologica
Argumentarea estetica
Metodologia si viziunea sistemica in proiectare
Colegialitatea si orientarea umanista

Tema: legile
Desi designul ca abordare teoretica incepe din a 2 jumatate a sec.19. Totusi un semn coerent al
designului abia la mijlocul sec. 20 autorul acestor legi a fost conoscut de Jak Viennon, care a
formulat 14 legi si lea publicat in revista sa
Estetica industrial,,. Mai tirziu
aceasta cercetare a designului a fost continuata de catre discipolii Bauhaus, L. Moholy Nagy, care
a formulat 3 axiome ale designului. Au fost personae care au contravessat legile, deoarece
designul este frumusete dar sa formulezi o frumusete nui cu putinta.
Un system complez de legi ale designului a fost mormulat de savantul raman Andrei Dumitrescu,
professor la politehnica Dumitrescu a formult 21 de legi ale designului, in primul rind in baza
analizei sistemelor tehnice a altor autori, precum si in baza (altor studii a altor designeri), propriilor
studii.
Aceste legi designerul lea clasifical in 3 grupe
-

Legi generale
Legea de proiectare
Legile de evaluare

LEGEA GENERAL
-

Inbunatatirea starii vietii

Legea evolutiei, aspectele exterioare ale designului, ale obiectului usual se schimba in
timp datorita modei
Legea conditionarii, obiectele de functie identice vor avea aspect divers in dependent de
material si tehnologie

LEGEA DE PROIECTARE
-

Legea genezei de unde si cam se naste designul unui produs- poate fi generat prin:
1) Preluarea creative a elementelor ale limbajului usual, autiv, tactil la produsele
existente
2) Designul generat prin inspirare din natura
3) Aplicarea unor tehnici de sperita, creativitate - designul avangardist
Legea functionalitatii, este o lege apreciata, vehiculata-funtia va determina forma
Legea ecologica
Legea sincronismului, caracteristicile functionale si estetice trebuie proiectate
concomitant
Legea racordarii la segmental de piata trebuie sa fie usor vindut

LEGEA DE EVALUARE
-

Legea evaluarii directe, designul unui produs se evalueaza, se apreciaza cind ajunge la
utilizator in momentul exploatarii
Legea pemordialitatii primului criteriu de evaluare este functionalitate
Legea semnificatiei, orice produs prin limbajul sau contine o informative un mesaj despre
produsul in sine, despre producatorul sau si despre itilizator
Legea naturaletei trebuie [use in valoare proprietatile natural ale produsului

Designul are autor si are adresant intre ei exista o legatura interdependenta. Designul se
orienteaza la adresant, creativitatea lui este consacrata adresantului, iar utilizatorul il motiveaza
pe designer, sugereaza domeniu pentru o noua creatie.
Tema: Design ca fenomen social
1) Orientarea umanist-sociala a designului: omul principal adresat
2) Rolul designului in societate. Functiile lui

I Astazi in cadrul civilizatiei contemporane se realizeaza o puternica interferenta intre industrie si

arta, o puternica interventie a designului in toate domeniile activitatii sociale, in toate sferele vietii
umane.
Designul constituie un mijloc de ameliorare a conditiilor de vitalitate umana sia conditiilor de
munca, dessignul are o menire umanista, ceea ce a conditionat aparitia notiunii umanisc
tehnologic. Prin design sunt afirmate valorile etice sgrija si respectful fata de om. In procesul
poiectarii, obiectelor produselor mediului, se iau in consideratie necesitatile, gusturile
consumtorului, ceea ce exclude creatia designului: subiectivitatea caracteristica a artistului.
Aceasta acorda designului caracteristici socializatoare.
Designul este orientat spre protejarea mediului natural. Anume designul a fost promul domeniu
stiintific, care a raspuns la problemele provocate de criza ecologica. Fapt ce a conditionat aparitia
ecodesignului. Cu protejarea mediului natural designul se orienteaza spre protejarea mediului
social, de poluare informationala, vizuala, acustica etc. Desinul se orienteaza spre proiectarea
unica, iar aceasta caracteristica conditioneaza aparitia psihodesignulu.
In design sunt effectuate investigatii care studiaza consumatorul in toate aspectele sociale,
economice, psihologice facindu-se tipologia consumatorilor. Cu alte cuvinte designul este orientat
spre obiective sociale, umaniste elaborind metode de modelare al portretului socio-cultural,
psihologic al consumatorului, care este principalul adresat al designului.

II Mesajul si destinatia sociala a designului este multipla si designul are mai multe functii sociale.
1) Socializatoare
2) Rationalizatoare
3) Social-educativa
Prin design se realizeaza educarea gusturilor estetice, omul consumului, prin design isi
perfectioneaza si gusturi estetice in raport cu standartele mondiale expuse pe piata (mondiala)
interna
1.1)

SEMNIFICATIVA

Orice obiect prin structura si forma sa manifesta

-

Identiatea sa functionala
Orice obicet manifesta imaginea producatorului
Orice obiect semnifica imaginea consumatorului : indiciile de epoca, indicia de moda

In design nu exista obiecte multe, ele toate prezinta o informative despre obiect, produse.
2.2) ESTETICA
Designul este orientat spre crearea obiectelor frumoase si utile. Frumosul in design se deosebeste
de frumosul in arta si natura prin faptul ca arta reconstituie, reda, revalorifica aspectele artistice
ale realitatii, iar in design nu reproduce realitatea obiectelor, manifestare.
3.3) PROGNOZARE
Designul analizeaza si generalizeaza cerintele, optiunile, obicetele consumatorului, tendintele de
stil si moda, cerintele de piata si tine cont de aceste cerinte. In temeiul acestor observatii se
efectueaza proiectarea, insa proiectarea intotdeauna va fi efectuata cu o anumita orientare in
perspectiva. Designul este orientat in viitorul apropiat. Funtia de prognozare uneori numita si
etiopica se manifeste in mod specific in asa numitul future design ( utilizat pentru proiectarea unor
produse, obiecte, vestimentatie ce tin de viitoulul departat).
4.4) HEDONISTICA (placere)
Teoria estetica include conceptia de hedonism ca una din multiplele trasaturi ale artei. Obiectele
uzuale ( rezultatul proiectarii artistice in design) ca si operele de arta au capacitatea de a servi
drept un izvor de sentimente de placese. Senzatia de placer este provocata in rezultatul proiectarii
tehnico-artistice.
Tema: Metodologia si morfologia designului in viziunea sistemica
1)
2)
3)
1.1)

Notiuni generale despre sisteme si gindire sistemica

Teoria sistemica, aplicata in metodologia designului
Triada notiunilor system, structura, functie.
Inca in prima jumatate a sec. 20 in biologie sa facut o descoperile importanta.

Cibernetica teoria sistemului, orice organism poate fi inteles ca o totalitate ca un system ca un

ansamblu de organe interdependente unele de altele si totodata intreg sistemul fiind dependent
de madiu exterior.
Pornind de la premiza ca Natura este cel mai bun onrganizator savantii au elaborate o noua
viziune, o noua gindire stiintifica, o noua metodologie de studio de cercetare denumita sistemica.

Ulterior gindirea sistemica a fost abordata in toate domeniile stiintei precum sunt: filosofia,
electrotehnica, fiziologia si psihologia, pedagogia si filologia. Autorul gindirii sistemice a fost
celebru neofiziolog, academicianul ANOHIN (1898-1974). In fundamental lucrare despre
activitatea reflex-conditionata a creierului 1935 a formulat teoria sistemului functional, mai
tirziua biologul austriac Ludvic Van Bertalanffy (1901-0972) a fondat teoria generala a sistemului
1968. In centrul acestei teorii se afla conceptual de system.
SISTEMUL- prezinta un ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune active organizata,
intimplatoare. Cu alte cuvinte sistemul reprezinta un intreg organizat cu proprietati si functii proprii
specific, deosebite de cele are elementelor component: sistemul prezintaa o formatiune distincta
relative autonoma in mediu inconjurator, dar mereu receptive la cest mediu.
Elementele sistemului sunt:
-

Niste subsisteme ale intregului

Relatiile intre elemente sunt logic determinate si structura interna a elementelor
formeaza notiunea de structura

STRUCTURA este modul de organizare interna ale elementelor in system. Structura asigura
ordinea stabile in cadrul sistemului nu mai exista in fomula sa. Compozitia sistemului functioneaza
in pemendenta de structura elementelor component in mod logic, admitem ca functia depinde de
structura. Mediul in care functioneaza sistemul trebuie tratat ca un Hipersistem, ce influenteaza in
mod hotaritor asupra sistemului. Gindirea sistemica este bazata pe idea ca toate partile
component ale sitemului pot fi intelese doar in contextual corelarii elemetelor component.
Gindirea sistemica poate fi utilizata in studiera oricarui system: natural, social, uman, stiintiifc,
conceptual etc.
Identificarea fenomenului systemic se face in baza urmatoarelor proprietati:
-

Integralitatea
Autonomia interna
Organizarea interna
Finalitatea
Interactiunea cu mediu

Referitor la orice system poate fi aplicata triada conceptuala: system, structura, functie.
2.2)TEORIA SISTEMICA
Desiginul ca fenomen al stiintei si al activitatii practice poate fi conceputa ca un system, ca un
intreg organizat a unui ansamblu de elemnte intr- interactiune active si logica determinate.
Factorii ce deriva din faptul ca designul este un factor systemic intregru.
1) Designul ca cadrul proiectarii tehnico- artistice urmareste un scop bivalent
- Practico-utilitarist
- Esthetic
2) Designul ca stiinta si ca activitate are o natura sintetica, prezinta o sintezza a mai multo
stiinte, tehnica si arta
( proiectare inginerie, arta plastic, ergonomie, ecologie,
psihologie).
3) Functia obiectului determina idea constructive iar ea determina structura, in consecinta se
determina idea mijloacelor, in final se allege forma.
4) Realizarea procesului de proiectare necesita efortul unei echipe de specialist de diverse
profiluri.
5) Desfasurarea procesului de proiectare decurge in mai multe faze si etape.
6) Succesul proiectarii este dependent de mai multi factori obiectivi si subiectivi.
7) Pe parcursul proiectarii are lor interactiunea intre proiector, creator si consummator.
Tema: Designul ca fenomen al culturii material si spiritual

Renumitul designer si theoretician Thomas Moldanado afirma de designul este o forma a culturii
o forma de arta fiind un continuator al conceptiilor de la Bauhaus, el tinde sa afirme un design
necomercial orientat spre formarea gusturilor estetice ale societatii. Totodata el argumenteaza
necesitatea dezvoltarii bazei stiintifice a proiectarii.
Designul este un aspect, un component integru al culturii.
Cultura reprezinta totalitatea valorilor spiritual si material, realizate de oameniii pe parcursul
vietii sale.
Cultura spiritual include asa ramura: arta, stiinta, religia, ideologia iar cultura materiala include:
lumea obiectelor uzuale, constructii, edificii, mijloace de transport, drumurile, massmedia, unelte
de munca. In domeniul culturii spiritual se manifesta tangent intre design si arta si design si
stiinta.
In domeniul v. material legatura intre design si toate componentele culturii material este
nemijlocita. Designul este incadrat in procesul utilitar, am putea chiar utiliza notiunea de
sincretism.
Designul poate fi caracterizat ca un fenomen complex de sinteza care asambleaza diverse domenii
de activitate umana, artistica si stiinta- tehnica si putem afirma ca designul este un fenomen
integrar intre cultura spiritual si cea materiala.
Proiectarea artistica a unui produs necesita un spirit de creator, o imaginative si viziune
artistica. Specialistul designer trebuie sa gaseasca o forma optima pentru produsul proiectat.
Forma artistica a noului proiect este acel element prin care obiectul se expune receptarii vizuale.
Receptarea vizuala a produsului in design este ceea ce apropie designul de arta plastica.
Semnificatia estetica a designului, esteticul in design trebuie sa se coordoneze cu
functionalul ( care poate fi comparat cu notiunea de continut, frumosul ca notiune de estetica are
3 nivele de semnificatie: frumos, natural, frumosul artistic ( in arta), frumosul util.
Gustav Fesner ( 1801-1887) a analizat raportul dintre frumos si util si a mentionat utilitatea
este prima cerinta a tuturor obiectelor si daca in infatisarea lor latura practica ar lipsi, ar lipsi si
frumusetea.
Designul in arta plastic
Inca din timpurile stravechi arta plastic si mestesugurile erau considerate ca fenomene inrudite,
astfel marele filosof al greciei antice Aristotel ( 384-322-) autorul primelor clasificari ale artelor a
mentionat ca sunt 2 categorii artistice:
a) Artele museice
b) Artele tehnice din greaca iscusinta
In a doua categorie de arte sunt intrunite artele plastic si mestesugurile.
In evul mediu, August Inus (354-430) imparte artele in 2 categorii:
a) Libere( muzica, retorica etc.)
b) Mecance ( arta plastic si mestesugurile)
In epoca moderna in sec. 17-18 artele plastic sutn divizate, dispartite de mestesuguri si notiunea
de arta plastic include: picture, grafica si sculptura
In timpul actual notiunea arta plastica este tratata in aspect restrins si amplu
Restrins: pictura, grafica, scluptura
Amplu: picture, grafica, sculptura si arhitectura, arta decorative si designul.
Tangentele: toate artele plastic sunt spatiale ( bi sau tridimensionale) statice ( nu evolueaza in
timp) si sunt transmise prin aparatul visual.

Diferenta:arta plastic au ca principala destinatie, functia cea estetica. Celelalte domenii, genuri ale
artelor plastice ( aspect amplu) au o semnificatie compleza: utilitara si estetica.
Procesul de creativitate in design este definit de creativitatea artistica prin faptul ca daca artistul
creaza conform inspiratiei personala. Designerul trebuie sa fie bazat pe cele mai performante
realizari stiintifice, el se axeaza pe mai multe stiinte, in primul rind putem vorbi de corelatia
design-ergonomie( ce tine de studierea interactiunii intre om- mediu, om-obiect usual, om- unealta
de munca).
Designul este orientat spre optimizarea acestos relatii sus-numite.
Tema: Caracterul systemic al design-obiectului, design-procesului si design- proiectului. Morfologia
( etapele) procesului de design.
DESIGNUL este un process si rezultat al proiectarii tehnico-artistice orientate spre armonizarea
calitatilor functionale si estetice.
DESIGN-OBIECTUAL este rezultatul activitatii de priectare. Designul obiectula este propriu zis
obiectual elaborate de specialistul design, concompitent cu aceasta designul-obiectual este
proiectul realizat intru produs. Orice design- obiectual reprezinta o integritate sistemica intre
fundatie si structura. Factorul functional si factorul structural se determina unul pe altul si de afla
intr-o unitate dialectica ( tema precedenta). Caracterul systemic a designului procesul se
manifesta in actiune. Procesul nu poate fi constientizat ca un obiect fizic, procesul este un lant de
activitati.
DESIGN- PROCESUAL are 2 etape esentiale:
1) Design circulatia
2) Design- proiectarea
Elementele ei sunt: specialistul designer ( subiectual) care realizeaza, obiectual.
a) Constientizarea idei, formularea conceptiei
b) Design programul care presupune consecivitatea, planul actiunii orientate spre realizarea
viitorului proiect. Designul program prevede constientizarea metodelor de activitate,
continutul si aspectul organizational. Dupa aceasta se realizeaza design- proiectare
propriuzisa.
S1O1S2O2S3S4
S1 proiectant
S3 realizator
O1 proiectare
S4 - consumator
S2 producator
O2 produs
Consumatorul fiind subiectul cel mai important ( dupa proiectant) prin atitudineasa vizavii de
calitatea obiectului, produsului influenteaza design procesul devenind un coauthor al
proiectantului, S4 = S1. Aceasta se numeste autodesignul al consumatorului, concomitant
designerul, proiectantul in procesul de realizare a proiectului in orientarea sa spre doleantele
consumatorului se imagineaza pe sine insasi in situatia consumatorului potential. Acest process se
numeste reflexive consumatoare.
Lansarea pe piata reprezinta un ciclu inchegat numit ciclu de viata a produsului. Produsul nou
trece prin citeva faze:
1) FAZA DE LANSARE cind se produce in serii mici, necesitind investitii mari sip ret relative
mari, aceasta faza testeaza piata. Profitul este scazut.
2) FAZA DE CRESTERE producerea in seri mari, preturile se diminueaza ( coboara) veniturile
cresc, apar concurenti.
3) FAZA DE MATURITATE dureaza nu mult decit celelalte faze, profitul este stabilinalt, dar
concurenta impune sa coboare si mai mult preturile. In rezultat intervine ultima faza.
4) FAZA DE DECLIN profitul tinde spre o un numar de clienti scade si producatorul este nevoit
sa inceapa o runda de modificare a produsului. Analizind aspectul de comercializare a
produsului trebuie sa cunoastem un fenomen important in acest domeniu precum este
Brandengul (marca).

BRAND semnifica complexul informational despre marca comerciala a unei companii a unui
producator, a unui produs. Aceasta notiunea prezinta aura informationala a unei serii de
produse care se afirma in constiinta utilizatorului ca o garantie a calitatii.
Caracteristicile brandului sunt:
-

Calitatea garantata
Prestigiu
Accesibilitatea relative in preturi
Logotip bine individualizat
Uniforma personalului
Denumirea individualizata
Uneori culoarea personala, exista 2 pozitii in aprecierea brandului
Juridical
Denumirea juridical a firmei
Emblem, logitim insotit de culori si alte elemente de indentificare a componenta
psihologica.
Imaginea
Autoritatea
Reputatia in fata populatiei

Brandingul professional a devenit o problema de strategie a formelor si implicind mari investitii in

special in promovare, ambalaj, publicitate etc.
La etapa actuala cind piata este inundata de un numar excesiv de produse asemanatoare,
consumatorul nu sties a aleaga va allege cea ce are un branding puternic.
Tema: Tipologia designului in viziunea sistemica
Designul ca fenomen universal se integreaza in toate domeniile vietii sociale. Stiinta despre
design in repetate rinduri pune problema clasificarii designului.
Mai multi savanai au propus clasificari industriale, de lanshaft, grafic, vestimentar, de interior
etc. domenii ale designului.
Multitudinea fenomenului de design pentru a fi clasificata, cere a fi analizat in aspectul mai
multor criterii. Esteticianuul roman Ghieorghe Achitei contureaza 3 mari directii in design:
1) design de obiect
2) design ambiant
3) designul comunicatiilor vizuale
Aceasta clasificare in unele aspecte este incompeta si cere a fi perfectata si completata. Pornind
de la aceasta clasificare, de la ideea completarii si precizarii ei, propunem o alta clasificare care va
include 4 domenii de design:
1) design de obiecte
2) design ambiant ( de interior, urban, mediul verde)
3) design informational
4) designul produselor de activitate umana
Tipologia propusa anterior trateaza designul din punct de vedere al domeniilor de integrare al
designului, adica clasifica domeniile unde se aplica designul:
1)
2)
3)
4)

lumea obiectelor
mediu (exterior, inerior)
mediu informational
procesele de activitate umana

Insa designul poate fi clasificat sub un alt unghi de vedere

Designul functioneaza contul sistemului social care prezinta un hipersistem si reesind din functia
designului, obiectului in cadru hipersistemului ( in cadrul social ), poate fi realizat si o alta
clasificare a designului. Designul functionind in cadrul social se prezinta ca un sistem in cadrul
altui hipersistem.
FUNCTIA design obiectual, sistem, structura, hipersistem
Natura
DESIGN

Om
Societate

Ecodesing
Psihodesign
Designul estetic

Corelatia designului cu alte sisteme elemente componenete ale hipersisemului, formeaza

urmatorul raport:
- design natura
- design-individ uman
- design societate
In cadrul raportului design natura ia nastere eco designul, in cadrul designului individual
uman, ia nastere psihodesignul, iar in a 3 relatie designul estetic.
Tipologizarea designului poate fi efectuat conform a 2 criterii:
1) integrarea in diverse domenii ale activitatii design.
2) Functionarea in cadrul hipersistemului social si raportul cu natura om civilizatie.

Tema: Designul, istoria si contemporanitatea

Designul produsului, ramura fundatie de design
1) Clasificare obiectelor
2) Promovarea produselor pe piata, modalitatea principala

Obiectul uzual are o istorie dupa durata sa cu istoria omenirii. Producerea obiectului uzual era
preocuparea mestesugarilor, mestesugarul este creatorul de baza a creatorului a obiectului uzual.
Procesul de producere al obicetului unicat ese pina in sec. 19 un proces manual, din sec. 19 ,
procesul de producere a obiectului uzual intervine utilajul mecanizal.
Obiectul uzual este rezultatul activitatii de proiectare si producerea fie a mestesugarului
trecut) sau a designerului (in prezent).

(in

Procesul de creare a obiectului (producere si proiectare) este divizat in 2 eape. Orice produs
are o oarecare functie si anumie caracteristici functionale, produsul poate fi apreciat prin
parametrii fizici, chimici, economici, ergonomici, estetici etc. care toate impreuna luate ii confera
capacitatea de a fi util si de a oferi celui care il utilizeaza anumite emotii estetice.
Principalul obiectiv in designul produselor este sporirea functionalitatii:
-

inbunatatirea performantelor, caracteristicilor, calitatii produsului

optimizarea expresiviatii emotive
impunerea lor pe piata, PROMOTIONALITATE
sporirea performantelor include si majorarea compatibilitatii cu mediu ambiant
cu cel ce utilizeaza

designul produsului este un fenomen sistemic, include coleratia ,, proiectare producere,

distributie. Designul produsului ese un instrument de lupta cu concurena pe piata. Designul
produselor se manifesta pe 4 paliere (aspecte).

1) Palierul functional inseamna sensibilitate la uzura morala, la orientarile modei (iese din
moda).
2) Palierul fabricatiei include rentabilitatea fabricatiei optimizarea pretului.
3) Paliera promotionala include originalitatea, accesibilitatea de pret.
4) Paliera estetica inculde notiunea de frumusete (artistica, utila).

II

Designul obiectual poate fi clasificat in mai multe subdiviziuni

1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)
8)
9)

D.
D.
D.
D.
D.
D.
D.
D.
D.

Masinilor uneltele industriale

Aparatajului folosit in gospodaria casnica
Mijloacelor de transport
Bunurilor de consum
Vestimentatiei si D. Mobilierului
Echipamentului pentru diverse activitati artistice, sportive.
Aparatajului de cercetare stiintifica, designul aparatului utilizat in invatamint
Echipamentului medical
Jucariilor

Multitudinea si diversitatea obiectelor uzuale necesita clasificarea lor. Exista 2 criterii principale de
clasificare a produselor. Cel mai important criteriu este destinatia, conform acestui criteriu delitam
2 categorii
1) Bunuri de consum larg
2) Produse industriale

Bunurile de consum sunt adresate consumatorului individual sau colectiv. Produse de consum la
rindul sau sunt constituite din 2 categorii de produse:
1) Produse de uz curent cele cumparate frecvent si stabil si necesita un efort minimal pentru
utilizare
2) Produse speciale cele cumparate printr-un efort deosebit, care necesita un buget special
(obiecte de lux)
Bunuri industriale sunt cele care permit unei intreprinderi sa functioneze, sa produca si sa ofere
consumatorului produse uzuale. Produsele industriale sunt achizitionate de persoane juridice si
sunt repartizate la angrovist.
Al 2-lea criteriu de clasificare a produselor in reprezentarea durabilitatii produselor sunt 2
categorii.
1) Bunuri durabile de folosinta indelungata, de obicei rezistente la uzura fizica si morala, se
utilizeaza perioademai mari de timp. In aceste produse accentul se pune pe calitate,
garantie.
2) Bunuri nondurabile, de scurta durata, folosinta se uzeaza rapid, se consuma intr-un timp
rapid.

III

Promovarea produselor pe piata este componenta nemijlocit obligatoriu in design.

Ambalajul este invelisul exterior al obiectului destinat vinzarii, are rol promotor, numit ,,vinzatorul
mut,,

Functiile principale a ambalajului

1) Protectia fizica care asigura transportarea la consumator a obiectului, ambalajul pastreaza
integritatea, protejaza de umiditate, frig, lumina.

2) Promovarea produsului si comunicarea cu utilizatorul, imagina marcii, brandului,

producatorului, ambalajul capteaza atentia, provoaca interes si pune in evidenta produsul in
raport cu produsele similare a produselor concurentilor, stimuleaza memoria.
3) Indentificarea continutului, componenta produsului, textul de pe ambalaj este insotit adesea
cu coduri si bare, care pot fi citite electronic la incasare.
4) Respectarea prevederilor legale referitoare la continut, ambalajul strict cu continutul, date
de producere.
5) Protectia sanitara asigura reducerea pierderii valorii nutritive.
La alegerea ambalajului producatorul se conduce dupa urmatoarele criterii :
-

Sa utilizeze materiale rentabile

Sa foloseasca materiale ecologice
Sa fie posibila reciclarea ori de cite ori e posibil
Sa nu fie exces de ambalaj
Pe ambalaj trebuie sa fie indicata natura produsului respectiv.

Tema: Designul activitatii umane (sociale)

Notiunea de activitate umana semnifica efortul fizic si intelectual desfasurat in scopul atingerii
unui anumit rezultat
Principalul rezultat al activitatii umane este transformarea activa si constienta a mediului natural,
crearea pe baza acestuia a unui alt mediu, alcatuit din obiecte, din artefacte.
Structura activitatii umane:
-

Subiectul activitatii
Obiectul activitatii (asupra caruia este orientata activitatea).
Obiectul activitatii (rezultatul asteptat).

Motivele activitatii umane:

necesitatile de la baza piramidei trebuie satisfacute in primul rind ele sunt fiziologic, biologice si
devin motivatoare pentru nivelurile urmatoare.

II

activitatea umana este parte diversa, insa in literatura stiintifica sunt specificate 2 tipuri principale de activitate
umana:
1) Activitate practica
2) Activitate spirituala
Activitatea practica :
-

Activitatea utilizara, productiv materiala in aceasta activitate obiectul este material iar
obiectivul este transformare creativa a mediului natural si in consecinta creaza meddiul
obiectual
Activitatea productiv sociala obiectul activitatii este social uman (gradinita, studentii)
obiectivul este transformarea mediului social

Activitatea spirituala structura:

Propune transformarea constiintei umane si include mai multe activitati.
-

Activitatea
Activitatea
Activitatea
Activitatea
Activitatea
Activitatea

cognitiva (de cunoastere)

comunicativa
orientativa (formarea sistemului de valori)
estetica
recreativa
de pronosticare ( prognozare, planificare)

Orice activitate prezinta o succesiune de actiuni consecutive orientate spre obtinerea unui rezultat.
Aceasta consecutivitate se semnifica prin notiunea proces din limba latina ,,procesus,, prezinta
,,miscare inainte,, in acest contest procesele de activitati umane pot fi clasificate in :
-

Procese
Procese
Procese
Procese
Procese
Procese
Procese

de productie
de gestionare a resurselor umane
de desfacere a bunurilor uzuale
de afaceri (bussinesul)
sociale, politica
de instituire (gradinite, scoli)
culturale

In sec. 20 procesele social-economice, politice, culturale, devin din ce in ce mai complicate. In

legatura cu aceasta apare un nou domeniu in stiinta si practica designului, designul activitatii
umane:
Dsignul activitatilor umane presupune:
Calitatea superioara in planificarea si realizarea activitatii respective. Designul activitatilor sociale
presupune un nivel organizatoric foarte inalt. Designul activitatilor este alcatuit din mai multe
etape : conceptul, programul si proiectul (ca si la designul oriental).
Clasificarea domeniilor in cadrul designului, activitatilor coincide cu clasificarea activitatilor:
-

Designul proceselor de instruire

de buisines
de desfacere a bunurilor uzuale
de productie
de gestionare
de afacere
sociale

Metoda principala utilizata in acest domeniu al designului este metoda scenariului fiind
inprumutata din domeniul teatrului, cinema.
Prima etapa este formularea conceptului (scopul,obiectivul tinta)
-

Design conceptual determina ???????

Design scenariu promoveaza ideea sau conceptul activitatii, determina obiectivul sau:
- educativ
- cognitiv
- estetic
- recreativ
- distractiv
- economic
- social politic

Este important de mentionat ca la baza designului activitatii umane se afla functia principala:
functia comunicativa
Elementele principale intr-un design scnariu:
1)
2)
3)
4)
5)
6)
7)

Subiectul activitatii (tema, continut)

Spatiul unde se petrece (mediu, sala)
,,eroii,, care vor juca ,,rolurile,, (personajele)
Situatiile concrete ,,mizanscenele,, in perendarea lor succesiva.
Obiectele si rechizitele necesare
Cadrul temporal, cronometrajul integral
Auditoriul (postere, reclame)

Deobicei scenariul include citeva etape:

-

Expozitia
Nodul actiunii (intriga)
Dezvoltarea actiunii
Culminatia
Deznodamintul
Finalul

Tema: Designul ambiental

1)
2)
3)
4)

Notiunea design ambiental. Domeniile designului ambiental

Designul interior
Designul spatial urban
Designul de landshaft

Designul ambiental este unul din domeniile de baza ale designului din punct de vedere istoric este
unul din cele mai vechi.
Notiunea de mediu din latina ,,medium,, ce inseamna totalitatea factorilor ce formeaza si intelege
spatiul in care se afla fiintele vii, totalitatea conditiilor geografice, relief, clima. Mediul natural cu
valorile materne si spirituale pot influenta starea fizica si spirituala.