Curs II

Epoca paşoptistă şi postpaşoptistă

Lector dr. Catrinel Popa

Perioada de tranziţie
(1787-1830)
 Trăsăturile perioadei de tranziţie
 Principalii “actori”:

• “dinastia” poeţilor Văcăreşti

• Costache Conachi
• Anton Pann
• Dinicu Golescu
• Iordache Golescu
La cumpăna dintre lumi:

 Eclectism
 Amestec de vechi şi nou
 Spirit de renaştere şi spirit decadent
 Influenţă franceză şi influenţă
greacă
 (Pre)romantism şi clasicism
iluminist
“Cu adevărat caracteristic este tocmai
amestecul inextricabil de particularităţi, de
Apus şi de Răsărit, şi nu simpla lor opoziţie,
adică însuşirea la fel de profundă a două
serii diferite de influenţe. Dincolo de
spectacolul contrastelor, descoperim faţa
dublă a societăţii româneşti de la 1800,
care nu priveşte pur şi simplu spre
Occident, după cum nu-şi întoarce cu totul
ochii de la Orient.”

(N.Manolescu)
“Noii trubaduri”: poeţii Văcăreşti

Ienache Văcărescu
(1740-1797)

Alecu Văcărescu Nicolae Văcărescu

(1769-1799)
(1785-1825)

Iancu Văcărescu
(1792-1863)
Ienăchiţă Văcărescu (1740-1797)

 Gramatica
(Observaţii sau
băgări de seamă
asupra regulelor şi
orânduelelor
gramaticii
rumâneşti)- 1787
 Istoria prea
puternicilor
împăraţi otomani
“Muză, putere dă, la graiurile mele./
Zi-mi, cum să-ncep? ‘n ce fel s-arăt
gândirea mea prin ele?”

“Urmaşilor mei Văcăreşti

Las vouă moştenire:
Creşterea limbei româneşti
Şi-a patriei cinstire.”
Alecu Văcărescu (1769-1799)
“Nu mă tem a zice
că până acum nici
un poet român n-a
avut mai mult foc
şi mai multă
graţie. Aceste
calităţi răsar
scânteietoare prin
limba învechită a
versurilor sale.”
(Al. Odobescu)
Cele mai cunoscute poezii ale lui Alecu
Văcărescu:
 Repertoriul tematic
 Oglinda
 Trandafiraşul Iubirea
norocit (îmbină psihofiziologia
 Distih cusut pe un safică a amorului şi
colan ardoarea
petrarchistă)
 Tetrastih cusut pe
un saric Critica socială
 Tatăl nostru (denunţă corupţia
parodiat societăţii fanariote);
viziune sumbră
Nicolae Văcărescu (1785-1825)
 Durda
 Un pic de nădejde
“Nicolae introduce în
poezia galantă a
Văcăreştilor o notă de
austeritate, punând
un prag (ordinea
firească, dragostea
cu socoteală), în
calea anarhiei
simţurilor.”
E. Simion
Iancu Văcărescu (1792-1863)
1. Poezii alese din ale D.
Marelui Logofăt
I.Văcărescu (1830)
2. Colecţie din poeziile
Domnului Marelui
Logofăt I.Văcărescu
(1848)

(La pravila ţării; Pacea;

Primăvara amorului;
Glasul poporului sub
despotism etc.)
 “Oricum ar sta lucrurile, volulmul pe care
Iancu Văcărescu îl dă la iveală în 1830 e
foarte semnificativ prin felul de alcătuire
[…] El alege (sau încuviinţează alegerea doar
a 13 poezii […], consemnând, cel puţin pe
plan tematic, abandonarea eroticii uşoare
şi superficiale, ţesută din complimente,
oftări şi jurăminte galante.”

(Paul Cornea)
“Schimbarea cea mai importantă
este încadrarea sincerităţii şi a
sentimentului în convenţia
poetică a epocii. Oricât de
trucată era sinceritatea poeţilor de
pe la 1800, apariţia ei în poezie
este revoluţionară.”

Mircea Scarlat
Costache Conachi (1778-1849)
 Meşteşugul stihurilor
româneşti
 Jaloba mea
 Cine are gust să-mi
creadă
 Scrisoare către Zulnia
 Amorul din prieteşug

Traduceri din Ovidiu;

Alexander Pope;
Voltaire; Charles Dorat
 [Cine are gust, să-mi creadă…]
“Cine are gust, să-mi creadă că amoriul l-am slăvit
Nu în ranguri, nu în neamuri, ce în omul iscusit.
Adevăr, ce au a face titlurile omeneşti
Pe lângă o rază numai a podobelor fireşti ?
Un aer măcar asupră, o picătură de nuri
Nu le dobândeşte omul din rang sau de-nvăţături.
Maica firea, ca s-arate că nimic nu poate fi
Mai presus de-a sale daruri acolo unde-a voi,
De multe ori să coboară păn` la cei mai proşti
vecini
Şi sădeşte viorele şi toporaşi lângă spini.
Ah, ibovnică slăvită, căci eşti din proşti muritori
Şi-ai ieşit ca trandafirul între celelalte flori,
Ce ochi pot să te privască şi dreptate să nu-mi
dea
Că-ţi închin pentru iubire neam şi rang şi viaţa
mea ?
Printr-a ta dulce suflare din patimi m-am rădicat
Gustând para ce aprinde numai amoriul curat.
Iubindu-te sâmpt fiinţa sfânt vacului viitori,
Căci raiul din ceea lume pe pământ este amori.
Surse:
 Poezia trubadurilor
“Iată adevăratul  Poezia lui Petrarca
spirit al
trubadurilor: cultul
 Poezia
iubirii, elogiul neoanacreontică
femeii, chinurile (Hristopoulos)
fericite,
jurămintele, tot
 Micul clasicism
tacâmul.” francez din sec. al
XVIII-lea
(N. Manolescu)
Dinicu Golescu (1777-1830)
1. Însemnare a călătoriii
mele […] făcută în anul
1824, 1825, 1826)
2. Adunare de pilde

“Însemnarea… este o mică

utopie, expusă sub forma
unei călătorii, nu într-o
ţară inventată, ci într-un
teritoriu real din care se
reţin numai elementele
necesare constituirii unui
model utopic.”

(M. Anghelescu)
 “Vaporul este o corabie care merge pe mare cu un
meşteşug de foc, ce este în camera corăbiii, iar afară să
vede numai un coş de fier, lung ca de 4 stânjini, prin care
iese fumul, şi doo roate mari de fier, întocmai ca roatele de
la mori, ce umblă în apă, una de o parte, afară din corabie,
şi alta de ceilantă parte, într-o osie de fier, care este mai
naltă decât faţa apii de şase palme; roatele întră în apă o
parte şi trei părţi rămân afară. Această osie cu roatele
întorcându-să foarte iute, goneşte corabiia atât de tare,
încât simpte trupul omului cum corabiia sparge marea, şi
roatele lasă în urmă doo coade de spumă lungi.”
Iordache Golescu (1776-1848)
 Istoria Ţării Româneşti
(pamflete)
 Băgări de seamă
asupra canoanelor
grămăticeşti
 Pilde, povăţuri i
cuvinte adevărate şi
poveşti

 Barbul Văcărescul,
vânzătorul ţării
 Tarafurile cele ce
aşază domnia
Anton Pann (1796-1854)

Versuri muziceşti, 1830

Spitalul amorului sau

Cântătorul dorului, I-VI,
1850-1852

Culegere de proverburi sau

Povestea vorbii, 1852-1853

Năzdrăvăniile lui Nastratin

Hogea, 1853

“De prin lume adunate

Şi iarăşi la lume date”
Povestea vorbii
Anton Pann
 Virtuoz al spectacolului comic
 Bogată fantezie lexicală

 Vervă inepuizabilă

 Capacitatea definirii tipologice morale

 Observaţia critică incisivă

 Umorul; nesecata ştiinţă aforistică;

 Marea voluptate a jocului cu vorbele,

cu înţelesurile lor multiple

Nicolae Manolescu > două tipologii de
scriitori care domină epoca de tranziţie:

I. Boierii instruiţi, II.

senzuali, cinici, dar
idealizând femeia,
subtili, ironici,
văicăreţi cât se poate
(…), inspiraţi direct de
poezia cultă
grecească, franceză şi
engleză, al cărei
limbaj artificial îl
adoră. (Conachi,
Văcăreştii; Ioan
Cantacuzino; Dimachi;
Beldiman)
Târgoveţii şi mahalagii
de tipul lui Anton Pann
sau B.P. Mumuleanu,
autodidacţi, cam
grosolani, cu principii
morale mic-burgheze,
dar cu limba vioaie şi
cu un umor savuros
Concluzie:
 Literatura din jurul lui 1800 are un aspect hibrid şi
eclectic
 Clasicism difuz şi incomplet
 O sensibilitate din ce în ce mai neclasică se
foloseşte încă de modele clasice
 Pasionalitatea romantică incipientă
 Manierism formal (convenţionalismul; decăderea
spiritului clasic la nivelul idilicului rococo şi al
didacticismului mitologic)
 Gândirea, reveria, fantezia individului trec prin
teritoriul erosului (teritoriu pe care Pann îl
asemuieşte unui spital – Spitalul Amorului)