Curs V

Trăsăturile definitorii ale prozei în perioada

paşoptistă şi postpaşoptistă

Contribuţia lui Costache Negruzzi la modernizarea

prozei româneşti
 Proza. Criterii de clasificare:

• Criteriul tematic
• Criteriul formal
• Criteriul comunicaţional
 Tipologie I:

Criteriul
tematic:

Proză de Proză de
Proză de evocare
imaginaţie observaţie

(amintiri,
(roman,
jurnal intim, (fiziologia; tabloul
nuvelă,
însemnări de moravuri)
povestire etc.)
de călătorie)
 Tipologie II:

Criteriul
structural:

Proză Proză Proză Forme

narativă expozitivă poematică hibride

Roman; Schiţă; portret;

Fiziologia
nuvelă; tablou de Poem în proză
literară
povestire moravuri
 Tipologie III

Criteriul
comunicaţional

modelul
modelul modelul
jurnalistic
pedagogic epistolar
Trăsăturile definitorii ale prozei româneşti în
perioada paşoptisă şi postpaşoptistă:

• Eclectism
• Inapetenţa pentru ficţiune
• Diversitate generică şi tematică
• Atracţia pentru documentar şi etnografic
 Memorie vs. Imaginaţie – structuri de sens
(Mihai Zamfir, Din secolul romantic, 1989)

Memorie Imaginaţie
• tot ce se referă la • Facultatea epică a
asimilarea de formule cărei acţiune tinde la
epice antecedente producerea senzaţiei
(fie că e vorba de de noutate sub raport
evenimente trăite sau diegetic, al
de texte pre- caracterelor, al
existente) descripţiei etc.
 Memorie / Imaginaţie
“ Romantismul paşoptist a
“Înainte de a obţine icoana privilegiat la noi Memoria
vie a realului în sinteza în defavoarea
imaginaţiei, literatura
Imaginaţiei. Aproape
toate prozele romantice
noastră resimte nevoia de a- româneşti notabile poartă
şi menţine modelul sub ochi, semnul Memoriei.
în scrieri în care fuziunea Opţiunea pare deja făcută
odată cu cel dintâi
observaţiei cu închipuirea se prozator român
realizează cu un succes important, cu Costache
inegal.” (Tudor Vianu) Negruzzi, iar urma lăsată
de el se va dovedi
adâncă.” (M.Z.)
 Costache Negruzzi (1808-1868)

Păcatele tinereţelor (1857)

1. Amintiri din juneţe

2. Fragmente istorice
3. Neghină şi pălămidă
4. Negru pe alb
(scrisori la un prieten)
 Cum am învăţat româneşte (1838)

Proză definitorie pentru stilul memorialisticii

paşoptiste în ansamblu său:

• Pledoarie pentru limba română

• Savuroasă auto-parodie
• Rememorare şi invenţie
• Ironie şi umor
Portretul profesorului:

“Profesorul român avea un nas cu totul

antiromân, căci las că era grozav de mare, dar apoi
era cârligat încât semăna mai mult a proboscidă decât
a nas […]
În vremea aceasta dascălul îşi aşezase ochilarii pe
tronul lor (pare că privesc încă acei ochilari ţuguieţi
pe nasul lui uriaş, ca un turc călare pe un harmasar
roib)…”
 Zoe (1837)

• Nuvelă sentimentală
• Tehnică incipientă a contrapunctului
• Coincidenţe, lovituri de teatru, clişee
• Balzacianism “intuitiv”
• Caractere creionate din câteva tuşe sigure
• Invenţie epică
• Atmosferă plauzibilă
“De abia înserase, uliţile era însă pustii. Din când în când şi foarte
rar se auzea pe pod duruitul unei caleşce, în care era vreun boier ce
se ducea la o partidă de cărţi, sau un fiacru ce trecea ca săgeata şi
lăsa să se zărească nişte bonete femeieşti. Nici un pedestru nu era pe
uliţi, afară de fanaragiii care striga regulat raita; pentru că la 1827
septemvrie, nime nu s-ar fi riscat a merge pe jos singur pe uliţi, după
ce înnopta. Pojarul de la 20 iulie prefăcuse în cenuşă mai mult de
jumătate a oraşului Iaşii, şi fanaragiii, masalagiii, potlogarii de care
gemea oraşul, şăzând ascunşi pintre râsipuri, pândeau pe nesocotitul
pedestru care zăbovise a se întoarce acasă, şi adeseori, el pierdea
împreună cu punga şi viaţa sau cel puţin sănătatea. În zadar îmblau
streji de arnăuţi şi de simeni; nu puteau stârpi aceste înrăutăţiri, nici
descoperi bandele vagabonzilor.”
Zoe (1838)
“Nuvela Zoe, a cărei
variantă revizuită datează
din 1837, dar a cărei primă
formă a fost compusă
probabil la 1829 […]
privilegia Imaginaţia, nu
Memoria. Nuvela nu este
nici pe departe un eşec,
după cum a decis de multă
vreme istoria literară.”

(M. Zamfir)
Alexandru Lăpuşneanul (1840)

“[Lăpuşneanu] este un Richard al III-lea doar

sangvinar şi teatral demonic, fără complexitate.”

(N. Manolescu)
• Impersonalitatea povestirii
• Curgerea vertiginoasă a subiectului
• Intrigă liniară şi previzibilă
• Formule memorabile
• Concizia; simetria studiată; dozarea efectelor
• Îmbinarea povestirii cu scena dramatică, dialogată.
• Abilitatea reducţiei portretelor la “psihologii sumare,
dar puternice” (Mircea Zaciu)
Întoarcerea lui Vodă
Lăpuşneanu,

(România 1979
regie, scenariu de
Malvina Urşianu)
 O alergare de cai (1857)

“O bijuterie de precizie tehnică”

(N. Manolescu)
 Tehnica, magistral stăpânită, a
contrapunctului:

• Povestire decupată • Ficţiune romanţioasă,

biografic şi realist, melodramatică, plină
în centrul căreia se de coincidenţe fatale,
află naratorul şi d-na lacrimi, patetism
B. (Olga şi Ipolit)
“Piaţa se întinde ovală pe un neted şes, într-o
cercoferinţă de trei verste, însemnată cu stâlpuşori de
lemn de 3-4 stânjini departe unul de altul, iar dinainte
galeriii este bariera de unde pleacă alergătorii, carii,
într-o fugă, sunt datori a face giurul pieţii de patru ori,
adecă o cale de douăsprezece verste (ca jumătate
poştă); şi doi, care întrec pe ceilalţi, ajungând mai
nainte ţinta, priimesc, cel întăi un vas de argint preţuit
1500 ruble asignaţii; cel al doile, 500 ruble, care bani îi
dă vistieria împărătească.”
"Te-ai fost dus; gândeam că mă vei fi uitat. Ah! când ai şti
cât te-am iubit, dar acum nu te mai iubesc. Iartă
sinceritatea mea, dar când ai şti cât sunt de nenorocită! De
când te-ai dus, toate nefericirile m-au împresurat; am
pierdut pre Bibi! Închipuieşteţi că se vede că-i dasă supa
fierbinte sau cine ştie ce! Pe la miezul nopţii aud un
grozav hârcâit pe canapeluţa unde el dormea. Sar din
aşternut. Ce să văd? bietul Bibi era în spasmele agoniei.
Oh! nu-ţi poţi face o idee de ce am cercat! Oh! să-l fi
văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! Cum se vârcolea
în braţele mele! Am sculat toată casa; am trimis după
doctor; dar saracul era în cele de pe urmă minute.
Nemaiştiind ce să fac, i-am turnat pe gât câteva linguriţi
de apă de Colonia. Sărmanul! Sărmanul! trebuia să-l vezi
cum urla, cum se zbuciuma! Oh, grozave minute pe care
în veci nu le voi uita! Când a venit doctorul, îl găsi mort şi
pre mine leşinată... Lacrimile mă opresc de a-ţi mai scrie,
dar te rog încă o dată, de vei veni în Basarabia, să te faci
că nici nu mă cunoşti. Când ai şti cât sunt de nenorocită!"
 Negru pe alb (scrisori la un prieten)

• Convenţia epistolară
• Texte publicate iniţial în periodice
• Diversitate tematică (probleme de limbă şi ortografie;
călătorii; descrieri de natură; scene de moravuri etc.)
• Devieri, digresiuni, paranteze
• Breviar de teme de actualitate
• Formule compoziţionale diverse (portrete; micro-memorii de
călătorie; fiziologii; satire)
• Tonalitate detaşat colocvială
• “Aliaje” surprinzătoare, în spiritul B.R.(reportaj/ eseu;
ficţiune/ memorialistică etc.)
“Ce sunt aceste scrisori?
Prilej de a vorbi despre
orice, de impresii de
drum, de lucruri mai
serioase, de probleme
actuale, de nimicurile
vieţii, sub o formă cât mai
liberă, de adevărată
causerie…”
(E. Lovinescu )
“Epilogul” la Păcatele tinereţelor:

“Punem aici capăt

mărturisenii noastre,
rămâind a ne arăta restul
pacatelor când
bhrăsbenios
crăSvaronrde al smtros –
rucace pethuşteraţ –
pnroviae, sunt uflandics
meresoc harsomaf.”
 Concluzii:

• Creator al prozei româneşti în sens modern

• Spirit ludic, (auto)ironic şi cultivat
• Manevrarea abilă a intertextului
• Naturaleţe şi dezinvoltură
• Reprezentativ pentru romantismul Biedermeier
(melodramatic şi istoric; aspect biografic şi
documentar; autor de scene istorice şi pitoreşti)
• Anticipează (prin scrisorile din Negru pe alb), pe Al.
Odobescu, I.L. Caragiale, Arghezi, Şt. Bănulescu.