Calcul lingvistic

Situat la granița dintre împrumut și creație internă, calcul lingvistic este un fenomen
complex și interesant, la care limba, prin vorbitorii săi, recurge de cele mai multe ori pentru a
crea noi termeni sau pentru a îmbogăți semantic cuvintele deja existente. Calcul lingvistic este
definit ca un procedeu mixt de îmbogăţire a vocabularului, care, alături de mijloacele interne
de îmbogăţire a limbii (derivare, compunere, conversiune/ schimbarea valorii gramaticale) şi
cele externe (împrumuturile), contribuie la dinamica unei limbi și la procesul continuu de
adaptare al acesteia la realităţi noi. Termenul ,,calc” este preluat, în lingvistică, din sfera
artelor plastice, unde denumește operația de copiere a unei schițe sau a unui desen, cu ajutorul
unei hârtii speciale, translucide, numită de altfel hârtie de calc. Astfel, prin această paralelă cu
artele plastice, calcul lingvistic se referă la cuvinte sau expresii noi, obţinute prin traducerea
elementelor componente ale unor cuvinte sau expresii dintr-o altă limbă, sau prin atribuirea de
sensuri noi, după model străin, unor cuvinte sau expresii existente deja în limba română.
În lucrările de specialitate, se folosesc mai multe criterii de clasificare a calcurilor,
cele mai des invocate fiind:
1) Nivelul lingvistic la care se produce calchierea, avem următoarele tipuri de calc:
a) Calcul lexical - constă în formarea de cuvinte compuse şi derivate, după model străin;
Exemple: fr. ,,eau de toilette” > ,,apă de toaletă”
engl. ,,horse-power” > ,,cal-putere”
b) Calc gramatical;
2) Fidelitatea față de model:
a) Calc total (integral) – constă în copierea și redarea, în limba română, a fiecărei părți
componente din structura cuvântului străin;
Exemple: fr. ,,surveiller” > ,,supraveghea” 
germ. ,,Jahreszeit” > ,,anotimp” 
b) Calc parțial (semicalc) - când se traduce numai un element constituent al compusului sau
derivatului străin;
Exemple: fr. ,,triangle” > ,,triunghi”

3) Complexitatea unităților calchiate:

a) calc lexical;

1
b) calc frazeologic – constă în traducerea unor expresii sau locuţiuni, nu a unor cuvinte
derivate sau compuse, ca în cazul calcului lexical;
Exemple: fr. ,,tomber d’accord” > ,,a cădea de acord”
fr. ,,prendre part” > ,,a lua parte”
Fiecare dintre aceste tipuri suportă, după cum vom vedea în continuare, subclasificări.
În lucrările de specialitate se preferă, de cele mai multe ori, combinarea acestor criterii, ceea
ce permite o mai bună circumscriere a tipurilor și subtipurilor de calc. Astfel, considerăm că
putem vorbi despre trei tipuri fundamentale de calc lingvistic: calc lexical, calc gramatical și
calc frazeologic, și de trei tipuri combinate: calc lexico-gramatical, calc lexico-frazeologic și
calc frazeologico-gramatical. Din perspectiva mijloacelor externe de îmbogățire a
vocabularului, calcul lexical este cel mai important dintre toate cele prezentate mai sus.
Astfel, există două tipuri de calc lexical, în funcție de elementele care se copiază de la un
cuvânt străin, și anume calcul lexical de structură morfematică și calcul lexical de structură
semantică. Prin calc semantic, se înțelege folosirea unui cuvânt din limba română cu un sens
nou, imitat după un echivalent lexical dintr-o limbă străină. Pentru a avea loc fenomenul de
calc semantic, cuvântul românesc și cel străin, obligatoriu polisemantic, trebuie să aibă măcar
un sens comun.
Cuvintele limbilor străine folosite de limba română ca modele pentru formarea
echivalentelor românești sunt cuvinte derivate sau compuse și prezintă o structură ușor de
analizat și ușor de imitat. De pildă, cuvântul românesc ,,stea” s-a îmbogățit recent, cu sensul
de ,,vedetă", sub influența cuvântului de origine franceză ,, étoile” și a cuvântului de origine
engleză ,,star”, cu care cuvântul românesc are în comun sensul fundamental de ,,astru”.
Exemple de calcuri lingvistice în limba română actuală:
fr. ,,concitoyen” > ,,concetățean” 
fr. ,,consentiment” > ,,consimțământ”
fr. ,,triangle” > ,,triunghi”
fr. ,,Toile” > ,,pânză, cu sensul de „țesătură” și ulterior „tablou pictat, pictură”
fr. ,,fou” > ,,nebun și ulterior sensul de „piesă în jocul de șah”
eng. ,,project” > ,,proiect” 
fr. ,,chien-loup” > ,,câine lup”
fr. ,,montre-bracelet” > ,,ceas brățară”
fr. ,,court métrage” > ,,scurt metraj”
fr. ,,état civile” > ,,stare civilă

2
 Sunt situaţii când calchierea nu este necesară, pentru că există deja, în limbă, cuvinte
sau expresii care să exprime o anumită realitate sau pentru că respectivele calcuri lingvistice
sunt utilizate greşit, forţat (mai ales cele provenite din limba engleză).
Clcul lingvistic – greșeli frecvente în limba română actuală:
Structura ,,a face sens”, după expresia din limba engleză ,,to make sense”, utilizată
frecvent în structuri precum ,,Nu face sens ceea ce spui”, ,,Face sens să luăm această decizie”,
folosite în general la diverse emisiuni TV sau în mass-media.
Şi calcul lingvistic obținut din englezescul ,,to focus” (a se concentra) este folosit în
exces, după cum arată o simplă căutare pe Internet în secvențe precum ,,Cum să ne focusăm
atenţia pe detalii”, ,,Atenţia să fie focusată pe viitorul apropiat”, explicabil probabil, prin
impactul puternic al limbajului corporatist. Aceste expresii sunt greșite, deoarece în
dicţionarele limbii române nu este consemnat verbul ,,a (se) focusa”, deoarece se poate folosi
verbul ,,a (se) concentra”, precum şi verbul ,,a (se) focaliza”, consemnat în ,,Noul dicţionar
universal al limbii române”. Probabil că, la un moment dat, dacă uzul limbii îl va impune,
verbul ,,a (se) focusa” va fi şi el consemnat în dicţionarele româneşti.
Expresia ,,a avea memorie de elefant” este un calc lingvistic după cuvântul de origine
franceză ,,avoir une memoire d’elephant” și se foloseşte frecvent cu sensul greşit de ,,a avea o
memorie bună, excepţională”, sensul corect fiind, de fapt, ,,a fi ranchiunos”.
Un alt calc lingvistic frecvent utilizat este preluat din după fr. ,,fils naturel”/,,fille
naturelle”, care înseamnă ,,fiu/fiică nelegitim(ă), născut(ă) în afara căsătoriei” și a ajuns în
română sub forma ,,fiu natural”/,,fiică naturală”, cu sens opus, devenind ,,fiu/ fiică legitim(ă)
”.
Des întâlnită este și structura ,,lună de miere” preluată din cuvântul cu origine franceză
,,lune de miel”, care nu desemnează neapărat o perioadă de o lună de la căsătorie, pot fi și
câteva zile. Confuzia provine, bineînțeles din omonimia din limba română dintre ,,lună
(calendaristică)” (în franceză, ,,mois”) şi luna de pe cer (fr. ,,lune”).
Consider că acest fenomen aduce un plus limbii române și vocabularului acesteia, iar
structurile împrumutate și utilizate frecvent se vor regăsi ulterior și în dicționarele și cărțile
noastre de specialitate, având o putere mare de adaptabilitate la nevoile vorbitorilor.

Bibliografie:
Ciorănescu, Alexandru, Dicționarul etimologic al limbii române, Editura Saeculum,
2017;
Stanciu Istrate, Maria, Calcul lingvistic în limba română, Editura Academiei Române,
București, 2006;

3
Diferite site-uri de pe internet, de unde am preluat exemple;