Profesia de cadru didactic presupune multă responsabilitatea și are o deosebită importanță
în sociatate, profesorul având rolul de a forma și pregăti tinerele generații, de a ajuta la dezvoltarea acestora, de a le insufla principii de conduită morală și cetațenească și de a-i ajuta să își atingă potențialul maxim. Un profesor excepțional este nu doar cel care transmite informații și formează abilități, ci acela care, cu atitudinea sa schimbă cursul vieții elevilor. Astfel, profesorul poartă pe umeri povara întregii societați, această profesie presupunând multe sacrificii, iar de cele mai multe ori aceștia nu sunt apreciați, nu au parte de recunoștință și nu l-i se acordă beneficiile corespunzătoare. Părerea profesorilor - Studiul TALIS 2018 i-a întrebat pe profesori dacă profesia lor este valorizată de societate. În România, doar 41% din profesori manifestă ”acord” sau “perfect de acord” privind afirmația că profesia lor este valorizată de societate. Este evident faptul că meseria de profesor nu mai are aceeași semnificație pe care o avea odată. În zilele noastre, profesorul nu mai are control asupra materiei pe care o predă, deoarece trebuie să se supună unor programe școloare puțin depășite de situația educațională actuală, astfel, acesta predă aceeași materie ani la rând până cănd începe să se așeze rutina și profesorul să nu mai aibă motivația de a aduce inovație. Astfel, pe perioada carierei didactice unul din cele mai importante aspecte este menţinerea motivaţiei pentru dezvoltarea profesională în cadrul carierei didactice, deoarece tot mai mulţi profesori aleg să se reorienteze profesional atunci când realizează că viața lor urmează un curs circular care nu le mai oferă satisfacție. Mai departe, vom aborda problema veniturilor mici pe care le au cadrele didactice, un alt factor ce contribuie la scăderea motivației. Potrivit unor studii, în România salariul pentru profesorii la început de carieră este sub pragul de 9.000 de euro pe an. Din acest motiv, tinerii aleg să se îndrepte spre profesii cu un venit mai mare, iar candidații pentru posturile de cadre didactice devin tot mai puțini. Nici cadrele didactice cu vechime în învățământ nu se bucură de un venit care să fie echivalent cu munca depusă de aceștia. Uneori profesorii sunt nevoiți să recurgă și la alte mijloace pentru a-și amplifica starea materială. Din punctul meu de vedere, profesia didactică presupune permenenta formare şi dezvoltare a cadrului didactic, prin participarea la cursurile de perfecţionare, astfel încât acesta să îi poată oferi celui pe care îl învaţă o informație cat mai actuală și o gamă variată de soluții la toate problemele abordate. Cadrul didactic, din orice specializare, se angajează astfel într-un proces de formare continuă. Profesorul are întotdeauna ceva de învățat și nu cred că poate atinge un potențial maxim când vine vorba despre cunoștințele acumulate. În concluzie, meseria de profesor este una dintre cele mai dinamice, frumoase și, în același timp pline de provocări dintre toate. Chiar daca nu se bucure de statutul pe care îl merită, consider că cine alege să își dedice viața acestei ocupații și pune pasiune în ceea ce face nu are nimic de pierdut, din contră va avea toată viața numai împliniri, deoarece lucrul cu ființa umană este unul dintre cele mai nobile. Chiar dacă societatea avansează foarte repede, meseria de profesor nu va dispărea niciodată.