UNIVERSITATEA ,,BABEŞ-BOLYAI" CLUJ-NAPOCA

Învătământ la Distanţă

Facultatea de Psihologie şi Ştiinte ale Educaţiei

Specializarea: Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar

Etică şi deontologie
profesională

Anul I , Semestrul al-II-lea

Profesia de cadru didactic trebuie privită de către comunitate cu încredere şi

responsabilitate, necesitând standarde ridicate de profesionalism. Prin urmare, profesorul acceptă
atât încrederea publică, cât şi responsabilităţile de a practica profesia în funcţie de cel mai înalt
grad posibil de conduită etică. In acest sens, responsabilităţile includ angajamentul faţă de elevi,
profesie şi comunitate. Ca toate codurile profesionale bine stabilite, acesta oferă un ghid de
orientare si include aspecte specifice pentru procesul de luare a deciziilor etice. Codul prevede si
un cadru conceptual de evaluare a măsurilor efectuate. Astfel, aplicarea codului la situaţii
specifice, în esenţă, se adaptează la fiecare în parte. Rolul unui profesor în societate este pe cât
de semnificativ, pe atât de valoros. El are o influenţă ce depăşeşte societatea în care trăieşte şi
nici o altă personalitate nu poate avea o influenţă mai profundă decât un profesor. Elevii sunt
profund afectaţi de afecţiunea profesorului, caracterul lui, competenţa şi angajamentul său moral.
Un astfel de profesor devine un model pentru elevii săi. Elevii încearcă să urmeze profesorul lor,
în manierele sale, vestimentaţie, eticheta, stil de comunicare şi de gesturi. El, profesorul, este
idealul lor.

O educaţie publică de calitate, piatră de temelie a societăţii democratice, are rolul de a

asigura şanse egale pentru toţi copiii şi tinerii şi este fundamentală pentru dezvoltarea
economică, socială şi culturală. Profesorii şi personalul din educaţie au responsabilitatea de a
întări încrederea generală a publicului în standardele serviciilor ce sunt aşteptate de la toţi cei
implicaţi în această importantă activitate. Manifestarea unei gândiri responsabile este sufletul
activităţii profesionale, iar activităţile profesorilor şi personalului din educaţie, dedicate cu
devotament, competenţă şi dăruire pentru a ajuta elevul să-şi atingă propriul potenţial reprezintă
un factor critic în asigurarea unei educaţii de calitate. Experienţa şi dăruirea profesorilor şi a
personalului din educaţie trebuie să fie combinate cu o comunitate care să-i sprijine şi să creeze
politici care să permită o educaţie de calitate. Acest cod de etică vizează: aspecte concrete legate
de respectarea legilor şi regulamentelor; responsabilitatea; condiţiile de muncă echitabile;
conflictele de interese; confidenţialitatea; preocupările; reclamaţiile.

,,Suntem identitati, nu roluri, s-a spus.’’ Noi comunicam ceea ce suntem. Pentru a reusi este
nevoie de creativitate, de libertate interioara, de o personalitate dezvoltata armonios si integral. O
personalitate capabila sa-si construiasca propriul proiect de formare si care nu se lasa dirijata de
altii. A aparut astfel ideea ca educatorul nu este un agent ori un actor social ci un autor al
propriului sau proiect, proiect care-i pune in valoarea umanitatea, cu ceea ce are ea mai pretios :
creativitatea.

Codul de Etică se referă la unele valori esenţiale legate de profesia de profesor, şi anume:
integritatea, onestitatea, respectul, responsabilitatea şi încrederea.Profesorul trebuie să
demonstreze RESPONSABILITATE prin: oferirea priorităţii educaţiei şi instruirii elevilor;
angajarea în activităţi de dezvoltare profesională continuă şi de îmbunătăţire a strategiilor de
predare-învăţare; colaborarea şi cooperarea cu colegii în interesul educării şi instruirii elevilor.
Profesorul trebuie să demonstreze INTEGRITATE prin: crearea şi menţinerea relaţiilor
profesionale corespunzătoare; exersarea acţiunilor de zi cu zi cu corectitudine, de la gânduri la
fapte. Profesorul trebuie să demonstreze ONESTITATE prin: comportarea cu imparţialitate,
încredere şi onestitate; exprimarea stimei faţă de o altă persoană, acţionând şi discutând sincer şi
corect. Profesorul trebuie să demonstreze RESPECT fiind: tolerant, atent şi înţelegător cu alte
persoane, părerile şi valorile lor; conştient de faptul că relaţia cu elevii şi părinţii acestora
trebuie să fie bazată pe respect reciproc, încredere şi dacă este necesar, pe confidenţialitate.

Profesionalizarea, modalitate dominantă a socializării, se referă la componenta explicită şi

raţională a acţiunilor specifice unui domeniu de activitate umană şi implică rigoare, seriozitate,
competenţă, depăşirea statutului de amator sau artizan. Se poate considera ca este un proces de
construcţie a unui ansamblu de competenţe care să permită stăpânirea situaţiei specifice unei
profesii. Profesionalizarea pentru cariera didactica presupune un amplu efort de rationalizare si
asezare a intregului proces de formare initiala si continua a cadrelor didactice pe baza unor standarde
profesionale. Activitatea cadrelor didactice trebuie înteleasă şi cercetată nu doar ca împlinirea unei
vocaţii şi a calităţilor personale, ci ca o activitate care este supusă unor norme şi constrângeri
specifice şi precise. Ea are la bază competenţe şi cunoştinţe asimilate în diferite moduri, care implică
o formare profesională având la bază un model profesional riguros elaborat. Lucru nu tocmai usor de
realizat având în vedere specificul activităţii educaţionale, care implică adesea variabile a căror
standardizare nu e nici posibilă, dar nici necesară. "Travail humain sur l'humain', acesta este
specificul profesiei didactice. De aceea, analiza ei penduleaza între o descriere a condiţiilor şi
standardelor şi o evidenţiere a aspectelor creative, personale, nestandardizate.
 În acest context putem afirma ca preocuparea pentru profesionalizare reprezintă o
prioritate a evoluţiilor sistemului de educaţie şi de formare din tara noastra. Drumul spre
profesionalism în formarea cadrelor didactice este jalonat de cel puţin două mari modele. Primul,
cel "umanist", pune accentul pe dezvoltarea integralp a personalităţii viitorului educator,
propunându-şi să-i cultive mai mult spiritul şi arătându-se mai puţin interesat de câstigarea unor
abilităţi specifice. Al doilea, cel "tehnicist", pragmatic, este centrat pe însusirea unor tehnici,
algoritmi, reguli de acţiune educaţională cu relevanta practică imediată. Primul propune o
abordare holistică, celalalt una analitică, pe părţi, şi o preocupare pentru explorarea
oportunităţilor de acţiune eficienta pe secvenţe limitate. În fapt, două perspective ce nu pot fi
decât complementare într-o politică a formării, care să se dovedească coerentă si variabilă.

Uneori, se produc dezorientări cauzate în mare parte de frecvenţa schimbărilor dar şi de

incapacitatea unora de a se adaptare la schimbare. Aceste schimbări nu vin cu un ,,ghid de aplicare’’,
ele trebuie întelese de fiecare profesor şi este necesar să le integreze foarte repede în programa
şcolară deşi nu au suficiente informaţii. Acest aspest nu ar trebui să impiedice cadru didactic în
evoluţia sa prin sistemul gradelor didactice I si II considerate examene de certificare a diferitelor
niveluri de competenţă atinse în cariera didactică.

Dragostea pentru copii, a fi dispus pozitiv pentru schimbări şi nevoie interioară de formare
continuă sunt puţinele elemente cheie pentru reuţita integrării în sistemul de învatământ şi
dezvolatarea profesională.