Violența împotriva femeilor și violența în familie este un fenomen larg răspîndit în Republica

Moldova. Estimările naționale realizate prin Studiul Violența față de femei în familie, desfășurat de
Biroul Național de Statistică în anul 2011, sugerează că mai mult de 63 la suta dintre femei și fete în
vîrstă de 15-65 ani au suferit de cel puțin o formă de violență pe parcursul vieții.

Violența în familie este un fenomen care afectează întreaga comunitate indiferent de vîrstă, statutul
economic, sex, rasă sau naționalitate. Violența de obicei este însoțită de abuz psiholog precum și
acțiuni de intimidare sau control din partea abuzatorului. Efectele violenței în familie pot fi clasificate
ca fiind de lungă durată care afectează nu doar victima agresiunii dar poate influența și generații după
astfel ea devenind parte din viața noastră.

Recunoscînd fenomenul în calitate de problemă socială, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat

Legea nr 45-XVI din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel
statul și-a asumat rolul de a interveni în soluționarea actelor de violență în familie, oferind în acest
scop mecanisme concrete și stabilind autorități și instituții abilitate cu funcții de prevenire și
combatere a violenței în familie. Astfel adoptînd cadrul regulatoriu în domeniul prevenirii și
combaterii violenței în familie a fost creat și mecanismul intersectorial de intervenție și soluționare
a cazurile de violență în familie.

Odată cu semnarea Convenția Consiliului Europei privind prevenirea si combaterea violenței

împotriva femeilor si a violenței domestice la data de 11 mai 2011 cu ocazia celei de-a 121 Sesiunii
a Comitetului de Miniștri care a avut loc în Istanbul a fost creat un mecanism practic la nivel regional
de intervenție în cazurile de violență în famile. Republica Moldova fiind membru a Consiliului
Europei a inițiat procedura internă de analiză și modificarea a legislației naționale din domeniu în
vederea semnării și ulterior ratificării acestu tratat internațional.

Astfel în anul 2016 au fost adoptate un șir de modificări la actele legislative din domeniu, sporind
eficacitatea intervenției a actorilor din domeniu în cazurile de violență în familie și lărgind spectrul
de drepturi pentru victimele violenței în familie. În cadrul proiectul de lege adoptat a fost introdusă
prevederea cu privire la elaborarea unui raport anual cu privire la violența în familie și violența față
de femei, ce va cuprinde date despre activitățile importante și realizările principalilor

Violenţa în familie, discriminarea și inegalitatea de gen sunt doar unele dintre problemele sociale cu
care se confruntă Republica Moldova. Drept răspuns la aceste provocări au fost adoptate legi și alte
acte nor- mative ce vizează prevenirea și combaterea acestora. telefonică gratuită pentru victimele
violenţei în familie și a violenței împotriva femeilor precum și a standardelor minime de calitate,
care a fost transmis spre avizare instituțiilor de resort. După sistematizarea avizelor la proiect, el va
fi transmis Guvernului pentru aprobare. Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a inițiat
procedura de elaborare a proiectului Strategiei cu privire la prevenirea și combaterea violenței față
de femei și a violenței în familie.

Astfel la data de 08 aprilie 2016 în platforma Consiliului Coordonator Interministerial în domeniul

prevenirii și combaterii violenței în familie au fost prezentate componentele de bază ale proiectului
Strategiei: problemele identificate și obiectivele generale și specifice. Scopul Strategiei cu privire la
prevenirea și combaterea violenței față de femei și a violenței în familie constă în asigurarea unei
abordări sistemice a fenomenului violenței față de femei, inclusiv violenței în familie în vederea
diminuării acestui fenomen și asigurării unui răspuns eficient al organelor de resort în cazurile de
violență. Proiectul Strategiei are la bază abordarea centrată pe cei patru piloni ai Convenției de la
Istanbul: Prevenire, Protecție, Pedepsire și Politici Integrate. Strategia va fi focusată pe informarea
publicului larg cu privire la gravitatea acestui fenomen, promovarea toleranței zero față de toate
formele de violență, combaterea stereotipurilor și prejudecăților de gen, perfecționarea cadrului
legislativ și normativ în conformitate cu standardele internaționale, va include bune practici în
domeniu, instrumente și mecanisme noi în vederea eficientizării activității actorilor care intră în
contact cu subiecții violenței în familie, va consolida mecanismul instituțional și cooperarea multi-
sectorială, inclusiv prin consolidarea capacităților specialiștilor din domeniu și dezvoltarea gamei de
servicii specializate pentru subiecții violenței în familie. Strategia va reprezenta viziunea sistemică
asupra modului de reformare a domeniului, și totodată va asigura implementarea noilor
amendamente propuse în contextul armonizării legislației naționale la Convenția de la Istanbul.
Proiectul Hotărîrii de Guvern cu privire la aprobarea Strategiei pentru asigurarea egalității între femei
și bărbați în Republica Moldova pe anii 2017-2021 a fost transmis spre avizare ministerelor de resort
li altori actori guvernamentali. După sistematizarea avizelor la proiect, el va fi transmis Guvernului
pentru aprobare.1

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului la care Republica Moldova este parte începînd cu 12 sep-
tembrie 1997 este principalul instrument elaborat în cadrul Consiliului Europei pentru garantarea
drep- turilor fundamentale ale omului. Anume această Convenţie garantează drepturi și libertăţi care
necesită a fi respectate de către fiecare stat membru. Statele semnatare ale Convenției au obligaţia să
nu încalce drepturile și libertăţile garantate și să asigure o protecţie judiciară adecvată. Este de
menţionat faptul că asigurarea unei protecţii eficiente a drepturilor și libertăţilor victimelor
infracţiunilor în Republica Mol- dova este îngreunată de accesul limitat la jurisprudenţa Curţii
Europene și de cunoștinţele insuficiente ale practicienilor, precum și de barierile lingvistice cu care
se confrună grupurile profesionale din domeniu.

Această lucrare cu certitudine va asigura accesul la jurisprudenţa CtEDO, în special la cea referitoare
la Republica Moldova în domeniul prevenirii și combaterii violenței în familie, Convenţia avînd un
efect di- rect asupra dreptului național. Specialiștii direct implicaţi în actul justiţiei trebuie să posede
și să dezvolte în permanență cunoștinţele teoretice și abilităţile practice în domeniul interpretării
legislaţiei naţionale în lumina jurisprudenţei CtEDO, dar și în procesul aplicării directe pe plan
naţional a soluţiilor oferite de Curtea de la Strasbourg.

Această publicaţie este o sursă valoroasă de referinţă și sperăm că va fi utilă profesionoștilor

sistemului judiciar, și anume: judecătorilor, procurorilor, avocaţilor, în vederea asigurării unui act de
justiție echitabil și eficient. În egală măsură, culegerea va prezenta un interes pentru colaboratorii de
poliţie, funcţionarii publici, ONG-urile specializate și publicul larg.

În afară de valoarea profesională și educaţională, această publicație va constitui un ghid indispensabil

ce face trimitere la valorile democratice fundamentale împărtășite de statele membre ale Consiliului
Europei. Toţi cei care participă la viaţa publică se vor inspira din această culegere și își vor realiza
în deplina măsură rolul pro-activ în consolidarea unei culturi durabile a drepturilor omului în
Republica Moldova.2
Progresul semnificativ obţinut în ceea ce priveşte abordarea violenţei în familie în Republica
Moldova este un fapt real, dar mai există încă numeroase lacune legale, instituţionale şi de politici
care persistă şi care trebuie abordate. În acest context este foarte important să dispunem de date şi
evidenţe cu privire la prevalenţa violenţei faţă de femei, factorii care determină acest fenomen,
precum şi impactul violenţei asupra sănătăţii şi bunăstării femeii şi a familiei în general. Întru
cunoaşterea stiuaţiei în domeniul violenţei faţă de femei, Biroul Naţional de Statistică în premieră,
în anul 2010, a realizat studiul Violenţa faţă de femei în familie, care a presupus o abordare mai
complexă prin combinarea rezultatelor cercetărilor cantitative şi calitative.
Prezentul studiu este realizat în cadrul proiectului comun ONU “Consolidarea sistemului statistic
naţional ”, de către Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, în parteneriat cu Programul
Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și
Abilitarea Femeilor (UN Women) şi Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA) şi cu
sprijinul fi nanciar al Guvernului Suediei în Republica Moldova.3

1
Raportul pentru anul 2016 cu privire în familie și violența față de femei, Chiținău 2017
2
Violența în familie
în Republica Moldova
Practică judiciară și acte normative naționale și europene (https://www.osce.org/moldova/121602?download=true)
3
Violența față de femei în familie în Republica Moldova
Autori/editori: Biroul Național de Statistică (http://moldova.unwomen.org/ro/biblioteca-
digitala/publicatii/2017/07/report-on-domestic-violence-2011)
În cunoaşterea situaţiei în domeniul violenţei faţă de femei, Biroul Naţional de Statistică în premieră,
în anul 2010, a realizat studiul Violenţa faţă de femei în familie, care a presupus o abordare mai
complexă prin combinarea rezultatelor cercetărilor cantitative şi calitative. Obiectivul de bază al
acestui studiului a constat în oferirea informaţiei comprehensive privind violenţa faţă de femei în
Republica Moldova, cu identificarea cauzelor, estimarea prevalenţei diferitor forme de violenţă,
frecvenţa şi gravitatea actelor de violenţă, precum şi impactul, consecinţele acestui flagel asupra
sănătăţii fizice şi mentale a femeilor-victime. Prezentul studiu a fost realizat în cadrul proiectului
comun ONU “Consolidarea sistemului statistic naţional ”, de către Biroul Naţional de Statistică al
Republicii Moldova, în parteneriat cu PNUD, UN Women şi UNFPA şi cu sprijinul financiar al
Ambasadei Suediei în Republica Moldova.4

Caracteristicile de bază ale agresorilor:

Soţii/partenerii-agresori a circa 43% din femeile-victime ale violenţei sexuale sau fizice sînt
stresaţi de problemele familiale şi agresorii a circa 36% din femeile-victime suferă de consum
exagerat de alcool “Fostul soț era foarte rău cînd consuma alcool, iar dacă nu consu- ma, era şi mai
rău, că nu a băut.” (Ala, 59 ani, salariată, mediul urban) Raportarea cazurilor de violenţă de către
femeile-victime: 7 din 10 victime ale violenţei fizice sau sexuale au raportat /au destăinuit părinţilor
despre cazurile de violenţă suportate, fiecare a treia victimă -- rudelor şi doar fiecare a patra persoană
s-a adresat la poliţie “Am trăit foarte greu, de două ori am alungat soţul. Era foarte violent. M-a lovit
cu toporul în cap. Am stat în spital.

Nivelul de informare al femeilor despre sistemul legal şi instituţional existent referitor la violenţa în
familie: 83% din femeile intervievate cunosc faptul că violenţa în familie este o infracţiune

Mai mult de jumătate dintre femei nu au auzit despre Legea privind prevenirea şi combaterea
violenţei în familie şi fiecare a zecea femeie nu cunoaşte despre existenţa ordonanţelor de protecţie
43% din femeile-victime ale violenţei în familie cred că legea este inadecvată şi ineficientă mai puţin
de două treimi din femei cunosc despre existenţa telefonului de încredere pentru femeile victime ale
violenţei în familie (0 8008 8008) ONG“La strada”, telefonul de încredere 0 8008 8008 Refugiul
”Casa Mărioarei”, Chişinău, tel.: (022) 725 861 Centrul de asistenţă şi protecţie a victimelor şi
potenţialelor victime ale traficului de fiinţe umane, Chişinău, tel.: (022) 553 042 Centrul de asistenţă
psiho-socială a copilului şi familiei “AMICUL“ Chişinău, tel.: (022) 758 806

Unitatea naţională de coordonare a sistemului naţional de referire în domeniul protecţiei şi asistenţei

victimelor şi potenţialelor victime ale trafi cului de fiinţe umane, Ministerul Muncii, Protecţiei
Sociale şi Familiei, Chişinău, tel.: (022) 727 274 Centrul maternal“PRO Femina” pentru cuplul
mamă-copil victime ale violenţei în familie, Hînceşti Centrul de criză familială “SOTIS” pentru
victimele violenţei în familie /traficului de fiinţe umane, Bălţi, tel.: (0231) 92541 Centrul de
plasament temporar pentru copii în situaţie de risc “Drumul spre Casă”, Bălţi, tel./fax: (0231) 32164
Centrul maternal„ÎNCREDERE”, Cahul, tel.: (0299) 44080/22918 Centrul maternal„PRO
FAMILIA”, Căuşeni, tel.: (0243) 26721/26835

Centrul maternal„ARIADNA”, Drochia, tel.: (0252) 20308/23487

Centrul de asistenţă a victimelor traficului de fiinţe umane, Căuşeni, tel.: (0243) 26975

Centrul de drept, Căuşeni, tel.: (0243) 23680

4
Violenţa faţă de femei în familie în Republica Moldova. Biroul de Statistică al Republicii Moldova
(http://www.statistica.md/pageview.php?l=ro&idc=350&id=3626)
Centrul de medicină legală, Chişinău, tel.: (022) 738 296, 727 933 Bălţi, tel.: (0231) 70425; Comrat:
tel.: (0298) 31140

Dispensarul de narcologie, Chişinău, tel.: (022) 293 685, 727 856 Direcţia municipală Chişinău
pentru protecţia drepturilor copilului, tel.: (022) 242 702

Violenţă în familie reprezintă orice acţiune sau inacţiune intenţionată, cu excepţia acţiunilor
de autoapărare sau de apărare a unor alte persoane, manifestată fizic sau verbal, prin abuz fizic,
sexual, psihologic, spiritual sau economic sau prin cau- zare de prejudiciu material sau moral, comisă
de un membru al familiei împotriva unor alţi membri, inclusiv împotriva copiilor, precum şi asupra
pro- prietăţii comune sau personale.

Violenţa faţă de femei (categoria de vîrsta 15-65 ani) din partea soţului/partenerului pe parcursul
vieţii în Republica Moldova. Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în 2010: 7 din 10 femei
din mediul rural şi 6 din 10 femei din mediul urban au suferit de cel puţin una din formele de violenţă
din partea soţului/partenerului 12% din numărul total de femei au fost supuse tuturor formelor de
violenţă

Violenţa faţă de femei - cea mai ruşinoasă şi cea mai răspîndită încălcare a drepturilor femeii/
omului, care este cea mai rar pedepsită. Violenţa faţă de femei distruge vieţi, nimiceşte comunităţi şi
stopează dezvoltarea. În dependenţă de caracterul pe care-l comportă şi prejudiciul cauzat se disting
următoarele forme de violenţă: fizică, sexuală, psihologică, spirituală, economică.

În Moldova, conform datelor Ministerului de Interne, în anul 2011: au fost comise 369 infracţiuni ce
ţin de violenţa în familie (art.201, Cod penal) 273 femei (dintre care 12 copii minori) şi 96 bărbaţi
au devenit victime ale acţiunilor violente în cadrul familiei comise de către 334 bărbaţi şi 35 femei
agresori 222 ordonanţe de protecţie au fost emise de către instanţele judecătoreşti şi supravegheate
de către organul de poliţie ca măsură preventivă de protecţie a victimelor violenţei în familie.

Victime ale violenţei psihologice directe au fost: 6 din 10 femei din mediul rural şi 5 din 10 femei
din mediul urban. Dintre acestea: 9 din 10 femei au fost insultate cel puţin o dată pe parcursul vieţii

Fiecare a doua femeie a fost intimidată sau speriată şi fiecare a treia femeie - ameninţată verbal sau
umilită Au fost supuse violenţei psihologice orientate spre izolarea socială peste jumătate dintre
femeile care au simţit că sunt controlate de către soţ/partener

Violenţă economică:

Soţul/partenenerul fiecărei a zecea femeie cel puţin o dată pe parcursul vieţii i-a luat banii cîştigaţi
în mod individual sau a refuzat să-i dea bani suficienţi pentru nevoile casnice

Au suferit violenţă fizică cel puţin o dată:

 5 din 10 femei din mediul rural şi 3 din 10 femei din mediul urban
 6 din 10 femei divorţate/separate, 4 din 10 femei aflate în concubinaj şi 3 din 10 femei
căsătorite în medie, fiecare a treia femeie a fost pălmuită cel puţin o dată, fiecare a patra
femeie a fost împinsă sau bruscată (o formă moderată a violenţei fizice) fiecare a cincea
femeie a fost lovită cu pumnul sau cu altceva care i-a provocat dureri şi fiecare a zecea femeie
a fost bătută sau lovită cu piciorul (o formă severă a violenţei fizice)

Au fost supuse violenţei sexuale cel puţin o dată:

 19% din femeile din ţară

  4 din 10 femei divorţate/separate, 2 din 10 femei aflate în concubinaj şi 2 din 10 femei
căsătorite
 8 din 10 femei-victime ale violenţei sexuale au fost forţate să întreţină relaţii sexuale
 6 din 10 femei au fost forţate să întreţină relaţii sexuale cu elemente degradante şi umilitoare,
iar 2 din 10 au fost nevoite să întreţină relaţii sexuale din cauza fricii sau constrîngerii

Marea majoritate a femeilor-victime ale violenţei sexuale au trecut prin experienţe multiple de abuz
sexual din partea soţului/partenerului

Consecinţe ale violenţei fizice sau sexuale asupra sănătăţii femeilor:

 6 din 10 femei s-au ales cu vînătăi sau dureri

 Fiecare a cincea femeie a suferit de răni la ochi, luxaţii sau dislocaţii
 Fiecare a douăsprezecea femeie s-a ales cu leziuni interne şi oase rupte/fracturi
 Fiecare a şaptesprezecea femeie a avut pierdere de sarcină

Actualmente organele de poliţie desfăşoară activităţi de prevenţie pentru 4688 persoane, care
manifestă comportament violent în cadrul relaţiilor familiale5

Șanse egale pentru bărbaţi şi femei

Pentru implementarea acestui subcapitol au fost realizate următoarele acțiuni principale:

Adoptarea Legii nr. 5 din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalităţii de şanse egale între
femei şi bărbaţi.

Susţinerea graficelor flexibile de lucru, în egală măsură, accesibile bărbaţilor şi femeilor care au
copii minori. Nu au fost realizate următoarele activităţi:

Introducerea institutului ombudsman pentru şanse egale.

Crearea mecanismelor de asigurare a parităţii de sex în structurile puterii de stat şi organele

executive de toate nivelurile.

Restabilirea activităţii Subcomisiei pentru şanse egale a Parlamentului.

Elaborarea metodologiei şi mecanismului de depistare, identificare şi lichidare a cazurilor de

comportament şi de atitudine discriminatorie faţă de femei şi bărbaţi în familie şi societate.

Expertiza manuscriselor de manuale pentru şcolile de cultură generală şi a materialelor didactice

din perspectiva egalităţii sociale între sexe.

Recomandări: Adoptarea cotei minime de reprezentare pentru ambele sexe pe listele de candidaţi
în Parlament şi Guvern.

Instituirea în cadrul Parlamentului a unei comisii cu responsabilități clare pentru asigurarea şi

promovarea egalităţii de gen, această sintagmă sau echivalentul său să se regăsească şi în denumirea
comisiei.

Expertizarea manualelor şcolare din perspectiva egalităţii de gen.

5
Violența față de femei. Pliant informativ.
(http://www.statistica.md/public/files/SeminareConferinte/Violenta_fam_dec_2011/Pliant.pdf)
 Elaborarea și aprobarea unui Program (Strategii) de Dezvoltare a Antreprenoriatului Feminin în
Moldova. Crearea unui Fond giratoriu pentru creditarea femeilor în afaceri, în special pentru crearea
și dezvoltarea afacerilor în zonele rurale.

b) Prevenirea violenţei faţă de femei Pentru implementarea acestui subcapitol au fost realizate
următoarele acțiuni principale:

Adoptarea Legii nr. 45 din 1 martie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Consolidarea sistemului poliţienesc de sector în luptă cu violenţa domestică, prin instruire.

Extinderea reţelei de centre de refugii sociale pentru victimele violenţei domestice.

În perioada implementării PNADO 2004-2008 nu au fost create serviciile de reabilitare a bărbaţilor

agresivi în propria familie, precum şi a programelor de instruire.

Recomandări:

Îmbunătăţirea legislaţiei prin introducerea următoarelor prevederi: (1) posibilitatea emiterii în

regim de urgenţă a ordonanţei de protecţie, (2) stabilirea modalităţii de compensare pentru victimele
violenţei domestice, (3) finanţarea Centrelor de Asistenţă şi Protecţie, (4) Măsuri mult mai dure
pentru atragerea la răspundere penală a agresorilor.

Semnarea şi ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei

împotriva femeilor şi a violenţei în familie (Convenţia de la Istanbul).

Sporirea alocaţiilor publice pentru extinderea serviciilor şi programelor destinate atât victimelor
violenţei domestice cât şi agresorilor.6

Motivatia alegerii temei.

Motivele care m-au determinat in alegerea unui astfel de subiect sunt de ordin obiectiv, dar si de
ordin subiectiv.

Motivele care tin de partea obiectiva ar fi cele potrivit carora subiectul violentei familiale reprezinta
o preocupare relativ noua, recenta, in sfera cercetarii si interventiei psiho-sociale, existenta unui
numar relativ scazut al lucrarilor de specialitate referitoare la aceasta tema, precum si un numar de
asemenea scazut de specialisti pentru o interventie efectiva in aceste cazuri.

Motivele de ordin subiectiv constau in ingrijorari legitime pe care problema in cauza le provoaca
unui numar semnificativ de persoane, dar si o cunoastere mai amanuntita a acestei forme specifice
de violenta, care se consuma in cea mai mare parte in spatiul privat.

Am considerat necesara efectuarea acestei cercetari pentru vedea daca violenta familiala reprezinta
intr-adevar o problema sociala care poate avea consecinte grave atat pentru familia care traieste in
violenta, cat si pentru comunitatea din care aceasta face parte.

Obiectivele cercetării:

a. protejarea femeilor de toate formele de violență, și prevenirea, urmărirea și eliminarea

violenței împotriva femeilor și a violenței în familie;

6
Raport de evaluare a implimentării Planului Național de Acțiuni în domeniul Drepturile Omului (2004-2008 și 2011-
2014). Proiect de document. Versiune pentru consultări. A nu se cita, iulie 2015
b. contribuirea la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor și promovarea
egalității reale între femei și bărbați, inclusiv prin abilitarea femeilor;

c. elaborarea unui cadru cuprinzător, politicilor și măsurilor de protecție și asistență pentru toate
victimele violenței împotriva femeilor și a violenței în familie;

d. promovarea cooperării internaționale cu scopul de a elimina violența împotriva femeilor și

violența în familie;

e. susținerea și acordarea asistenței organizațiilor și organelor de urmărire pentru o cooperare

eficien- tă cu scopul de a crea o abordare integrată la eliminarea violenței împotriva femeilor și a
violenței în familie.

Delimitarea universului cercetarii

Desi fenomenul violenta impotriva femeii a luat o foarte mare amploare am încercat sa ma

limitez doar la impactul pe care îl are acest fenomen la noi în tara.În ce priveste vârsta nu mi-am
impus o limita deorece se poate constata cu usurinta, din pacate, ca violenta nu are limite nici în ce
priveste vârsta (exista cazuri în care fetele sunt batute, violate de mici de un tata alcoolic sau de un
strain sau chiar batute de propria lor mama; iar la celalta extrema putem spune ca nici în cazul
femeilor învârsta situatia nu este una buna).Astfel în lucrarea mea am încercat sa surprind efectele
distrugatoare ale violentei, asupra femeii în general.

Lucrarea de fata se bazeaza pe o cercetare fundamentala (pura) a carei metodologie are valoare
generala iar ca obiectiv obtinerea de cunostinte noi si de dezvoltare a teoriei.De asemenea se poate
vorbii si de o cercetare aplicativa deoarece are in centru analiya acestei problem sociale dar si
determinarea de solutii pentru rezolvarea

Alegerea metodelor, tehnicilor, procedeelor de cercetere

Metoda prin care m-am hotarât sa realizez cercetarea este prin ancheta sociologica.”Ancheta
sociologica este o metoda de cercetare încorporeaza tehnici, procedee, si instrumente interogative de
culegere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic.” (Catalin Zamfir coord.,
Lazar Vlasceanu, 1993, pag. 36)

Ancheta sociologica are un character neexperimental, cu un grad relative scazut de control asupra
noii variabile analizate.Ea se poate realize prin interviu sau prin chestionar. Intreviul urmareste
aflarea unor informatii ce au un oarecare grad de generalitate si privesc socialul.Septimiu Chelcea
(1996) realizeaza urmatoarea clasificare:

-interviul fata în fata sau prin telefon (dupa genul convorbirii)

-interviul structurat, semistructurat si nestructurat (dupa gradul de libertate în formularea întrebarilor

de catre cercetator în cursul vorbirii)

-interviul individual si de grup (dupa numarul de participanti)

În interviul semistructurat sunt prestabilite temele în jurul carora se va purta discutia.Astfel încât
operatorul va pleca cu un ghid de interviu.Aceste ghiduri sunt variate, începând de la unele ce cuprind
teme generale, pâna la altele cu o lista lunga de subiecti si întrebari specifice.

Interviul nestructurat presupune ca cercetatorul sa poarte discutii total libere cu anumiti membrii ai
populatiei vizate pe o singura problema.

Interviul structurat este identic cu metode fata în fata sau prin telefon, a chestionarului standardizat.
Interviul de grup se poate realize si el prin trei forme: structurat, semistructurat, nestructurat. Intreviul
de grup structurat este o metoda calitativa pentru ca presupine interactiunea participantilor, schimbul
de replica, de opinii, de ideii. Interviul de grup nestructurat implica mai multe complicatii de
organizare, de structurare, de conducere adica intervievatorul trebuie sa-si tradeze cât mai putin
propria parere fata de tema discutata, dar sa stie sa depaseasca momentele dificile, cum ar fi cele
create de participanti care monopolizeaza schimbul de replica, sa stie sa-i încurajeze pe cei timizi si
sa fie capabil sa planeze tensiunile ce se pot ivi.Trebuiesc îndeplinite si anumite conditii:

-la ce ora se relezeaza (nu dupa orele de munca sau de clasa deci anaintea mesei);

Sondajul de opinie.

• scopul sondajului de opinie

Este evidentierea si evaluarea fenomenului de violenta familiala in societatea romaneasca;

• obiectivul cercetarii

Este de a spori constientizarea acestui fenomen si de a scoate in atentia opiniei publice

problemele implicate de acest tip de violenta;

• ipoteza cercetarii

Violenta familiala este una dintre cele mai frecvente si in acelasi timp una dintre cele mai putin
cunoscute infractiuni din societatea noastra; violenta in familie nu poate influenta decat in mod
negativ perceperea imaginii de sine la femeile maltratate.

• stabilirea esantionului:

Persoanele de gen feminin, casatorite si/sau in concubinaj, cu varsta cuprinsa intre 20 - 52 ani.

S-a folosit esantionarea simpla, la intamplare, iar chestionarul s-a folosit ca instrument de investigare.

CHESTIONAR

1. Nume/Prenume ……………………….

2. Varsta …………………………………

3. Profesie ……………………………….

4. Loc de munca

5. Statutul social ..

6. Ati auzit de violenta familiala?

a) da b) nu

7. Credeti ca violenta are loc in familii cu probleme sau sarace?

a) da b) nu

8. Credeti ca violenta in familie este o problema privata unde nu trebuie sa se amestece nimeni?
a) da b) nu

9. V-ati simtit violentata vreodata in viata de cuplu?

a) da b) nu

10. Credeti ca femeile provoaca violenta sau o merita in vreun fel?

a) da b) nu

11. Credeti ca alcoolul este cauza violentei domestice?

a) da b) nu

Daca ati raspuns da la ultimele trei intrebari, va rugam continuati.

12. Ati fost lovita?

a) da b) nu

13. Ati fost injurata?

a) da b) nu

14. Ati fost scuipata?

a) da b) nu

15. Ati fost imbrancita?

a) da b) nu

16. Ati fost maltratata?

a) da b) nu

17. Ati fost hartuita?

a) da b) nu

18. Ati fost fortata la acte sexuale?

a) da b) nu

19. Abuzatorul este:

a. sot

b. concubin

c. parinte
20. Ati apelat la serviciul de medicina legala?

a) da b) nu

21. Ati povestit altor persoane cele intamplate?

a) da b) nu

Chestionarul se aplica la un numar relativ mic de subiecti, pentru a se constata daca intrebarile au
fost intelese corect, daca se coopereaza la completarea chestionarului si daca problemele asupra
carora au fost solicitate informatii sunt de fapt probleme reale ale persoanelor chestionate.

Colectarea datelor se realizeaza prin asistentii sociali care aplica chestionarul.

Prelucrarea informatiilor. Mai intai se verifica si se valideaza informatiile; se invalideaza

chestionarele care au un numar de intrebari fara raspuns sau in situatia cand lipsesc raspunsuri la
intrebarile care solicita informatii referitoare la caracteristici, obiective ale persoanelor chestionate.
Prelucrarea informatiilor se va face cu ajutorul calculatorului.

Dupa verificarea chestionarelor completatate, se trece la codificarea informatiei. Dupa codificarea

informatiilor din chestionar, se intocmeste lista codurilor care devine un instrument de lucru pana la
intocmirea raportului de cercetare.

Analiza datelor impune utilizarea metodelor statistice si matematice, calcularea ponderii diverselor
caracteristici, medii si indici ale valorilor acestora, dupa care se face analiza comparativa.

Redactarea raportului de cercetare. Se procedeaza la elaborarea unei schite a raportului, ce permite

punerea in ordine logica a tuturor informatiilor, dupa care se procedeaza la analiza critica a acestuia
de catre autori cu participarea si altor specialisti sau colaboratori.

CONCLUZII.

Gama comportamentelor abuzive este foarte larga, mergand de la forme de ranire psihologica –
atacuri verbale, jignire, umilire – la agresare fizica, repetata si severa. Toate acestea fac din tema
“Violenta familiala” un subiect cu noi aspecte pentru cercetare.

Am considerat necesara efectuarea acestei cercetari pentru a afla in ce masura este prezent fenomenul
de violenta intrafamiliala in judetul nostru, pe fundalul schimbarilor rapide si spectaculoase a acestui
inceput de mileniu.

Scopul cercetarii este de asemenea identificarea aspectelor psihosociale care au contribuit la aparitia
acestui fenomen. In societatea romaneasca contemporana a crescut numarul familiilor aflate in
dificultate, care se confrunta cu tot mai multe probleme de natura economica, sociala, psiho-
emotionala si in randul carora sunt prezente, intr-un procent alarmant, manifestari ale
comportamentului violent.

Astfel s-a urmarit identificarea acestui fenomen in randul familiilor aflate in dificultate.

Corelarea statutului economic, statutului social si lipsa valorilor morale cu fenomenul de violenta in
familie.

Corelatia intre evenimente violente din copilarie si statutul de victima in relatia de cuplu.

Aflarea raportului dintre varsta si frecventa fenomenului de violenta in familie.

Ipotezele cercetarii:
Ipoteza generala. Evenimentele cu conotatie violenta din cadrul relatiei de cuplu genereaza
distorsiuni ale imaginii si respectului de sine la femeile maltratate.

Ipoteze particulare. Masura in care imaginea de sine este distorsionata sau modificata depinde de
trasaturile de personalitate manifestate si reflecta adaptarea sau inadaptarea sociala.

Distorsionarea imaginii de sine genereaza o dependenta emotionala a victimei de agresorul ei, ceea
ce afecteaza capacitatea de decizie a acesteia.

Descrierea esantionului.

Din punct de vedere statistic, esantionul ales nu este reprezentativ. El a raspuns doar nivelului de
studiu al acestei lucrari, influentand doar intr-o oarecare masura rezultatele. Analiza statistica permite
o orientare in fenomenul studiat.

Esantionul supus acestei cercetari este format din 18 subiecti cu varsta cuprinsa intre 20 – 52 de ani;
repartitia pe varste este inegala, astfel 4 subiecti au varsta cuprinsa intre 20 si 25 ani, 11 subiecti au
varsta intre 25 si 38 ani, 2 subiecti au varsta intre 40 si 45 de ani si un subiect are varsta de 52 ani.
In procente, acesta se prezinta astfel:

- 5,4% subiecti cu varsta de 52 ani;

- 11,2% subiecti cu varsta intre 40 si 45 ani;

- 61,2% subiecti cu varsta intre 25 si 38 ani;

- 22,2% subiecti cu varsta intre 20 si 25 ani

Nivelul studiilor este variat, aici fiind incluse atat persoane cu studii superioare doua persoane
(reprezentand 11,1%), cu studii medii 5 persoane (27,1%), cu scoala profesionala 7 persoane
(38,2%), cu scoala generala 8 clase 3 persoane (16,4%) si o persoana cu 4 clase (5,2%).

Starea civila a acestor persoane se prezinta astfel: 9 casatorite (50%), in concubinaj 6 persoane
(33,3%), divortate 2 persoane (11,2%), in curs de divort o persoana (5,4%).

Incadrarea in munca a persoanelor cuprinse in esantion se prezinta astfel: 8 persoane au un loc de

munca (46%), 9 fara loc de munca (50%), iar o persoana pensionata (4%).

Descrierea instrumentelor.

Interviul. Intocmirea fisei de anamneza.

FISA PERSONALA A CLIENTEI

Nume ……………..………… Prenume ………………………..

Data si locul nasterii ……………………………………………..

Domiciliul ………………………………………………………..

In calitate de proprietar ……………….. chirie ………………….

Numar de telefon ………………………………………………….

Buletin/C.I. seria …. nr. …. eliberat de ………… la data de…….

CNP ……………………………………………………………….

Ocupatie actuala/loc de munca ……………………………………

Studii ………………………………………………………………

Stare sanatate ………………………………………………………

Urme evidente ale abuzului ……………………………………….

Act doveditor al abuzului …………………………………………

Boli anterioare …………………………………………………….

Boli cronice sau contagioase ………………………………………

Tratament medical …………………………………………………

Consum de alcool/droguri/tutun …………………………………..

Antecedente penale/civile …………………………………………

Numar copii………………………………………………………..

De catre cine a fost agresata………………………………………

Date despre agresor……………………………………………….

Persoane de sprijin/incredere………………………………………

Scurt istoric al cazului

Comportamente abuzive fizic……………………………………..

…………………………………………………………………….

Comportamente abuzive non fizic…………………………………

……………………………………………………………………..

Comportamente abuzive sexual……………………………………

……………………………………………………………………..

Altele ( observatii )………………………………………………..

………………………………………………………………………

Data Semnatura beneficiara

_____________ _________________

Pentru demonstrarea ipotezelor s-au mai folosit testul proiectiv ‘eu sunt’, precum si un studiu de caz.

Testul proiectiv.

Acest test ofera informatii asupra structurii imaginii de sine a subiectului, asupra dimensiunilor si
dominantelor acesteia precum si asupra modului caracteristic de a actiona, de a raspunde la
solicitarile sociale.

Pe langa faptul ca, acest test reprezinta un act de comunicare interumana si intraumana, avand o
functie de exprimare a reactiilor emotionale ce reduc tensiunea psihica, testul ofera o mare cantitate
de informatii care pot fi corelate cu teste de personalitate, reducandu-se astfel efectul de cenzura.Mai
mult chiar, testul scoate in evidenta capacitatea subiectului de autocunoastere, autoevaluare,
introspectie si gandire critica-analitica.

Pornind de la un stimul standard, testul poate fi considerat un test de completare, deoarece subiectul
este pus in situatia de a realiza completari asociative.Inceputul propozitiilor este intotdeauna ‘eu
sunt’, iar subiectului i se cere sa raspunda de fapt la intrebarea ‘ cine sunt eu’.

Prin incadrarea propozitiilor de raspuns in patru categorii, se realizeaza de fapt analiza testului.

In prima categorie sunt reprezentate propozitiile notate cu A si se refera la caracteristicile generale

sa particulare ale subiectului, la imaginea de sine si permit colectarea unei cantitati semnificative de
informetii privind eul fizic.Acest tip de propozitii ne atrage atentia asupra unor tendinte narcisicte,
egocentrice sau asupra unor complexe ce au originea in defecte sau imaturitati de ordin fizic.

In cea de-a doua categorie sunt reprezentate propozitiile de tip B care se refera la caracteristicile
statutului social.Aceste tipuri de propozitii exprima de fapt nevoia acuta a subiectului de a aprtine
unui grup social.Dominanta in acest caz este reprezentata de integrarea sociala activa, potentialul
subiectului de coezivitate, precum si de spiritul activ de apartenenta.

Dominanta in propozitiile de tip C, exprima tendinte acute de cunoastere de sine pe fond de usoara
tensiune psihica privind mobilizarea resurselor in vederea unei mai bune adaptari si cuprinde
complexe de informatii psihologice propriu-zise.

Categoria de propozitii de tip D exprima identificarea complexa, filosofica cu lumea si

societatea.Prin aceste propozitii se scoate in evidenta adaptarea ceva mai dificila la mediul apropiat
si la cerintele cotidiene.

Totodata, o proiectare filosofica poate indica ruperea de realitate datorita unor tensiuni crescute in
actul de adaptare sau evadarea intr-o lume proprie.

Interpretarea rezultatelor se face prin incadrarea raspunsurilor pe categorii si in functie de tipul careia
ii apartine. In cazul in care exista propozitii care nu se incadreaza in nici o varianta, se vor analiza
separat.

Completarea fara omisiuni, coerent si diversificat este un indiciu al adaptarii fara dificultati la sarcina
de autocunoastere, spirit de cooperare activ si transparenta psihica, omisiunile evidentiaza lipsa de
cooperare, superficialitate, insuficienta cunoastere de sine, functionarea dificila a mecanismelor
psihice sunt de fapt alte informatii oferite de acest test.
Raspunsurile bizare sau ironice sunt caracteristice pentru o rezistenta psihica puternica si negativism
activ manifestat printr-un conformism pronuntat.

Propozitiile care se abat de la schema denota o lispa de consecventa, insuficienta selectivitate

intelectuala si afectiva, la care se pot adauga propozitii situationale ce denota netransparenta psihica,
o oarecare rigiditate sau infantilism.

Pentru scopurile cercetarii s-a efectuat o analiza cantitativa si calitativa a propozitiilor de tip C
caracteristice personalitatilor adulte. De aici se pot evidentia caracteristicile psihice pozitive sau
negative care domina, tendinte si atitudini, caracteristici intelectuale si vocationale.

Interpretarea rezultatelor.

Inainte de analiza distributia atributelor psihice semnalate cu ocazia aplicarii testului, rezultatele
obtinute in urma inregistrarii atributelor fizice si sociale pe care subiectii le-au considerat a fi
relevante pentru propria lor prezentare, se vor trece in revista.

Astfel, desi atributele psihice de tip C sunt de departe preponderente s-au inregistrat in medie atribute
fizice si referiri la statutul socio-profesional si familial, cu observatia ca s-au semnalat cazuri in care
subiectii nu au mentionat nici un atribut fizic sau social, axandu-se doar pe descrierea psihica.

Observatia ce se cuvine facuta consta in evidentierea unui caz la care se face referire la latura
expresiv-emotionala si care sunt in totalitate negative.

CONCLUZII TEORETICE SI PRACTICE

Inca din copilarie incepem sa ne constientizam pe noi insine ca fiinta existenta in lume si ne formam
involuntar o imagine proprie in care sunt inscrise datele fizice si posibilitatile intelectuale.

Paradoxal, prima imagine pe care ne-o formam in constiinta este a celor din jur. Din clipa in care
incepem sa ne reflectam constient pe noi insine, in minte apare imediat comparatia care este sursa
tuturor fericirilor si nefericirilor imaginare.

Prin autoobservare si prin impresiile exprimate de anturaj, ne formam o imagine de sine, care va fi
oglinda tipica pe care o purtam de-a lungul intregii vieti si in care ne vedem in permanenta pe noi
insine.

In functie de aceasta imagine ne comparam cu semenii si o facem constient sau inconstient, ne

identificam locul printre ei si ne sesizam cu amaraciune sau cu empfaza limitele.

Coordonatele sociale au un rol esential in imprimarea traiectoriei unui om. Dincolo de acestea,
imaginea de sine devine mobilul psihologic care ne motiveaza aspiratiile si in functie de care vom fi
mobilizati sau demobilizati in atingerea telurilor.

Continutul trairilor afective nu este decat rezultatul permanentei confruntari dintre ceea ce vedem si
ceea ce simtim in realitate, iar datorita ei putem trai dezinvolti sau complexati afectiv.

Acesta este motivul esential cu ce impresie despre noi pornim in viata. Tot aici apare pregnant rolul
parintilor, al scolii, natura psihologica a anturajului in care ne dezvoltam. Subaprecierea de catre
profesori, batjocorirea de catre colegi, utilizarea de catre parinti a unor expresii frustrante, pot avea
pentru temperamentele sensibile un efect dezastruos asupra motivatiei psihologice in viata. Imaginea
de sine se cristalizeaza in copilarie si este influentata de tot ceea ce reprezinta educatie si mediu de
viata, insa ea se va definitiva pe parcursul vietii pana la varsta adolescentei prelungite, fara a se opri
insa aici.

Traind in cadrul relatiei de cuplu intr-o atmosfera stresanta, intr-un mediu caracterizat de violenta,
cu aprecieri ostile si umilitoare, persoana va prelua la nivel inconstient toate aceste remarci, ajungand
sa le interiorizeze sa reprecuteze negativ asupra imaginii de sine.

Partenerul de cuplu cu comportament violent, instinctiv sau cu rea intentie va recurge la complexarea
partenerei printr-o inoculare lenta a unei false imagini despre sine.

Cu intentie sau fara intentie de jignire, expresiile formulate pot avea efecte nebanuite. Astfel, marcat
de aceste aprecieri, individul va trai intr-o lume a indoielii, a amaraciunii, a revoltei impotriva
neputintei. El stie ca valoarea proprie este modesta si, prin urmare, nu-si va fixa aspiratii inalte, nu
va lupta un loc de frunte in societate si in viata de familie, multumindu-se cu un loc modest in viata.

Increderea in ceilalti si in fortele proprii, imaginea de sine, devine nesigura, fragila, tulburata de cele
mai mici disfunctii, incapabila sa faca fata unor situatii dificile, care ar cere rezolvarea unor probleme
prin forte proprii si prin implicarea celorlalti.

La baza planurilor de viitor, a idealurilor de viata stau de fapt imaginea de sine, impreuna cu imaginea
despre lume. Cu imaginea de sine slaba, neincrezator in fortele sale, cu o atitudine defensiva si cu
mecanisme defensive, cel mai adesea imature sau nevrotice, individul este sortit esecului.

Asupra femeii victime, amprenta violentei suportate se concretizeaza in cateva trasaturi mai mult sau
mai putin persistente, in functie de durata relatiei si in acelasi timp de fragilitatea ei psihica, dobandita
in propria copilarie.

S-a constatat ca pot aparea in cazul femeii victime a violentei in familie, pierderea increderii de sine,
a valorii de sine si a sentimentului de control, sentimentul ca innebuneste, neglijenta personala, stres
ridicat si frica, cresterea consumului de alcool si chiar a consumului de droguri.

Mai mult, poate aparea comportamentul de deplasare a furiei asupra copiilor, devenind violenta cu
ei, precum si tendinta de suicid.

Dupa modalitatea de reflectare in constiinta a imaginii de sine, se disting trei categorii de indivizi:
indivizi cu structuri temperamentale sensibile, care tind sa-si subaprecieze posibilitatile reale;
oamenii care isi evalueaza corect posibilitatile si cei care isi supraevalueaza posibilitatile, insusindu-
si o imagine eronata.

Imaginea de sine la subiectii reprezentati de femei victime ale violentei a reprezentat in cercetarea
noastra un procent ridicat de 87,7%, o deteriorare in sens negativ, ceea ce ne conduce la afirmatia ca
violenta familiala influenteaza in mod negativ perceperea imaginii de sine la femeile maltratate.

Aceasta constatare duce la confirmarea ipotezei de la care a pornit aceasta cercetare.

Este nevoie de minima intelepciune pentru a putea pricepe propriul tau adevar si nu al celor interesati
intr-un sens sau altul sa te defaimeze sau sa te aduleze, insa este nevoie de multa forta si intelepciune
sa poti ramane tu insuti in mijlocul zarvei starnite in jurul tau.

De cele mai multe ori femeile aflate in situatie de violenta in sanul propriei familii se simt neintelese,
dezamagite, tradate chiar de cel in care a avut cea mai multa incredere, fiindu-le astfel foarte greu sa
discearna intre adevar sau minciuna din partea partenerului. Ele ajung sa creada tot ceea ce afirma
partenerul, depreciindu-se in proprii ochi.
Sa ajunga la o imagine de sine corecta nu va fi deloc usor, deoarece nu va putea realiza aceasta fara
un sprijin din partea unui specialist, ceea ce necesita de fapt timp indelungat pentru a reconstrui o
personalitate naruita de brutalitatea unui agresor.

Violenta in familie reprezinta o problema sociala cu consecinte grave atat pentru familia care traieste
in violenta, cat si pentru comunitatea care nu intervine si nu empatizeaza cu suferinta celuilalt.

Ca si boala, se poate manifesta asemeni psihozelor cu momente de remisie si de acutizare. In faza de

acutizare, ceea ce inseamna o situatie de criza, se gasesc valentele cele mai mari pentru schimbare.
Aceasta schimbare poate aparea fie din interior, fie din exterior, printr-un sprijin social oferit de
familia largita, colegi sau practicieni ai unor servicii de resort.

Din pacate, nici mentalitatea, nici pregatirea profesionistilor, nu vin sa aduca solutii reale pentru
situatiile familiilor si femeilor victime ale violentei familiale. Criza este traita de femeia victima cu
toate sentimentele specifice pierderii: negarea gravitatii a tot ceea ce se intampla, depresia specifica
pierderii sigurantei, vinovatia si sentimentul de responsabilitate pentru cele intamplate, anxietate cu
privire la situatia prezenta si evolutia viitoare a lucrurilor, resentimente si furie fata de agresor si
fata de alte persoane semnificative pentru victima si de la care aceasta ar astepta sprijin.

Separarea reala de cel in preajma caruia existenta reprezinta o permanenta amenintare cu moartea
este singura solutie. Femeia trebuie insa ajutata sa ia aceasta hotarare, deoarece la un moment dat
poate fi incapabila sa ia decizii majore pentru ea si pentru copii ei.

Ea trebuie sa simta solidaritatea umana in timpul crizei si trebuie ajutata sa vada realitatea, atat pe
directia separarii, cat si pe directia pastrarii relatiei.

De cele mai multe ori, dificultatea majora pentru o femeie o reprezinta lipsa unor mijloace de
subzistenta indifiduala. In aceasta situatie ele trebuie ajutate sa ajunga intr-un adapost si sa-si
gaseasca un loc de munca. Integrarea socio-profesionala este un pas important spre rezolvarea unei
astfel de situatii.

Dar pentru ca aceste lucruri sa se petreaca sunt necesare schimbari mari la nivelul viziunii comunitatii
asupra fenomenului de violenta in familie.

Comunitatea trebuie sa inteleaga pretul pe care il plateste in prezent pentru aceste cazuri si sa
constientizeze riscul trecerii acestor modele de relationare in familie de la o generatie la alta.

Familiile in care se practica violenta nu pot oferi un cadru propice de convietuire si mai ales de
cresterea copiilor. Crearea serviciilor de specialitate poate fi un model de educare a mentalitatii si
presupune specialisti formati sa intervina in aceste cazuri. Este vorba de politisti, juristi, psihologi,
asistenti sociali, psihiatrii, medici de familie, asistenti medicali.

De sigur, toate acestea au un pret, dar puse in balanta cu pierderile suferite prin continuarea si
agravarea fenomenelor de violenta in familie, aceste preturi apar ca neinsemnate.

Serviciile si specialistii trebuie sa lucreze intr-o retea care sa poata veni in ajutorul femeii victima si
a barbatului agresor, in orice moment sau loc, cu maxima eficienta.

Crearea serviciilor si dezvoltarea legislatiei, a reglementarilor legale, trebuie sa stea la baza formarii,
ghidarii si muncii profesionistilor, pentru cunoasterea fenomenului, cu toate aspectele legate de
cauze, implicatii, consecinte si repercursiuni.

Aceasta cunoastere trecere obligatoriu prin alcatuirea unor statistici privind amploarea fenomenului.
Acest sistem necesita sa fie creat si reprezinta o urgenta in conditiile in care violenta in familie
ramane inca un fenomen despre care nici macar specialistii sau politicienii nu dispun de o buna
intelegere.
 1. Violenţa împotriva femeilor.
Astfel, violenţa împotriva femeilor este recunoscută cel puţin ca o infracţiune reală. Cu 50 de
ani în urmă, aceasta a fost ignorată atât de poliţie, cât şi de sistemul juridic. Acum, ea reprezintă 20%
- 25% din totalul infracţiunilor cu violenţă înregistrate în unele ţări, nu pentru că a devenit mult mai
evidentă, ci pentru că acum este recunoscută.7
Cercetările realizate pentru Consiliul Europei demonstrează că în Europa contemporană un
număr semnificativ de femei sunt speriate, jignite şi rănite în terultatul abuzului fizic, emotiv şţi
sexual din familie. Începând cu 1995, câteva ţări europene au efectuat sondaje vaste în diferite
familii, dar rezultatele diferă în dependenţă de tipul de metode utilizate.
În Europa există ,cel puţin, 16 studii naţionale care demonstrează că nici o ţară nu este lipsită
de cazuri serioase, repetate şi severe de violenţă domestică. Totodată, acesta nu înseamnă că
problema este identică pentru toate regiunile.
Studiul - bilanţ al măsurilor şi acţiunilor întreprinse de Statele membre ale Consiliului
Europei în combaterea violenţei împotriva femeilor, realizat de către prof,dr. Carol Hagemann-
White de la Universitatea din Osnabruck, Germania, mai 2006, menţionează că :
- în toate ţările, 20-25% din numărul total al femeilor au fost supuse violenţei fizice , cel puţin o
dată în viaţă, şi peste 10% au fost supuse violenţelor sexuale ;
- peste 45% de femei au suportat o anumită formă de violenţă ;
- majoritatea actelor de violenţă împotriva femeilor sunt comise de bărbaţi din imediata apropiere,
în cele mai multe cazuri de parteneri sau foşti parteneri ;
- între 12% şi 15% din numărul total al femeilor în vârstă de peste 16 ani au fost obiectul violenţei
domestice în cadrul unei relaţii ;
- femeile cel mai des sunt atacate fizic sau sexual de foştii parteneri, fapt ce demonstrează că
protecţia oferită nu este destul de sigură la sfârşitul unei relaţii abizive ;
- preţul violenţei domestice pentru societate este enorm. Studiile naţionale au menţionat cifre de
la 2,4 miliarde de euro anual în Spania, până la 34 miliarde de euro anual în Regatul Unit.8
Datele altui studiu demonstrează că, una din 10 femei a suferit o formă de violență sexuală
începând cu vârsta de 15 ani, iar una din 20 a fost violată. Mai mult de una din cinci femei a fost
supusă violenței fizice și/sau sexuale de către partenerul de viață actual sau anterior și mai mult de
una din 10 femei declară că a fost supusă unei forme de violență sexuală de către un adult, înainte de
a împlini 15 ani. Cu toate acestea, trebuie menționat că numai 14 % dintre femei au raportat poliției

7
Universul carceral. Culegere de studii de criminologie şi penologie. Coord. Stănişor, E., Bălan A., Pripp C. Bucureşti:
Editura Oscar print, 2004, p. 229.
8
www.coe.int/spopviolence; www.bice.md
cel mai grav incident de violență în cuplu și numai 13 % au raportat poliției cel mai grav incident de
violență provocat de altcineva decât partenerul de viață9.

Amploarea violenței în cadrul cuplului necesită o atenție reînnoită din partea politicilor la nivelul UE
și al statelor membre. Dintre femeile care au sau au avut o relație cu un bărbat, 22 % au fost supuse
violenței fizice și/sau sexuale. Pentru a combate în mod eficient abuzurile din cadrul relațiilor de
cuplu, statul trebuie să reacționeze la violența în cuplu tratând-o ca pe o chestiune de ordin public,
mai degrabă decât ca pe una de ordin privat.

Dintre femeile intervievate care declară că au fost violate de partenerul lor actual, aproximativ o
treime (31 %) declară că au suferit șase sau mai multe incidente de viol din partea acestuia. Violul
marital este o realitate pentru numeroase femei, iar multe dintre ele au trăit asemenea incidente în
repetate rânduri. Acest fenomen impune ca legislația tuturor statelor membre ale UE să trateze
femeile căsătorite ce sunt victime ale violului la fel ca pe cele necăsătorite.

Violența fizică și sexuală

►►Violența fizică: Se estimează că 13 milioane de femei din UE au fost supuse violenței fizice în
decursul celor 12 luni premergătoare interviurilor din cadrul anchetei. Acest număr corespunde unui
procent de 7 % dintre femeile cu vârsta între 18 și 74 de ani din UE 1.
►►Violența sexuală: Se estimează că 3,7 milioane de femei din UE au fost supuse violenței
sexuale în decursul celor 12 luni premergătoare interviurilor din cadrul anchetei – ceea ce corespunde
unui procent de 2 % dintre femeile cu vârsta între 18 și 74 de ani din UE.

Prevalența generală a violenței fizice și sexuale Una din trei femei (33 %) a fost supusă violenței
fizice și/sau sexuale după vârsta de 15 ani.
Circa 8 % dintre femei au fost supuse violenței fizice și/sau sexuale în cele 12 luni premergătoare
interviului din cadrul anchetei (figura 1 a).

Dintre toate femeile care au un partener de viață (actual sau anterior), 22 % au fost supuse violenței
fizice și/sau sexuale de către un partener, începând cu vârsta de 15 ani (tabelul 1)10

9
Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE. Rezultatele pe scurt. FRA-Agenția pentru Drepturile
Fundamentale a Uniunii Eupopene. Luxemburg: Oficiul pentru publicații a Uniunii Europene. 2014//
fra.europa.eu/sites/.../fra-2014-vaw-survey-factsheet_ro.pdf

10
Ibidem.
 Rezultatele unor studii realizate în Republica Moldova
În perioada 25 noiembrie-10 decembrie 2006 a fost efectuat sondajul de opinie « femei
aflate în situaţii de risc în Republica Moldova », realizat de IMAS inc-Moldova cu susţinerea
USAID şi Winrock, sponsor oficial fiind OSCE. Prin intervievarea unui grup ţintă, şi anume a
femeilor între 16 şi 35 de ani, în număr de 1030 persoane, s-a urmărit scopul de a identifica
dificultăţile care presează femeile tinere, provoacă disperarea şi duc la luarea unor decizii eronate.
Printre aceste dificultăţi se numără : venitul foarte mic, lipsa condiţiilor de viaţă decentă, tendinţa
de a imita succesul altuia, nivelul jos de aspiraţii şi, ceea ce s-a evidenţiat vădit, rata înaltă a
violenţei domestice (41%) adică, în a patra familie femeia este supusă violenţei. Mediul
familial descris de multe respondente este violent : 31% au asistat deseori la certurile
părinţilor, 29% au asistat la violenţe între părinţi, 16% au declarat că în copilărie au fost
adesea bătute. Acest lucru indica lipsa unei atmosfere familiale din care lipseşte afectivitatea,
comunicarea, dragostea. 34% de fete tinere, aflate la începutul vieţii, exprimat dorinţa de a
evada din acest mediu familial, adică « să mă duc unde m-or duce ochii ». Femeile între 25-
35 ani au recunoscut că în 30 cazuri din 46 agresorul era actualul soţ/partener, în 9 cazuri
din 46 fostul soţ/partener.
Violenţa, conform sondajului, are loc mai ales în familiile cu venituri mici unde sărăcia
este la ea acasă : 40% din victime provin din familii care au suferit de foame pe parcursul ultimilor
ani ; 38% fac parte din familii în care venitul a scăzut pe parcursul ultimului an, 86% provin din
familii în care nivelul de trai este sub cel decent. Sondajul demonstrează că majoritatea
agresorilor au un nivel scăzut de educaţie : 8% - fără educaţie, 12% - educaţie secundară, 24%-
şcoală generală, 25% - şcoală profesională.
În consecinţă, în rezultatul violenţei se agreavează starea sănătăţii, victimele se plâng de
stresuri (24%), insomnii (36%), migrene(47%), oboseală(64%), 52% din victime s-au gândit
adesea sau rar să-şi pună capăt zilelor.
Un studiu din 2003 confirmă că populaţia Republicii Moldova este mai tolerantă faţă
de problematica violenţei în familie decât populaţia ţărilor din Uniunea Europeană, întrucât
patru din zece moldoveni considerau că violenţa fizică în familie nu sunr acte foarte grave,
comparativ cu ţările din UE în care doar un individ din zece este mai tolerant.
În iunie-iulie 2007 la comanda centrului Internaţional « La Strada » a fost efectuat un
studiu axat pe determinarea opiniei publice privind violenţa în cadrul familiei. În cadrul studiului
s-au realizat 300 de interviuri în m. Bălţi, m. Chişinău şi r-nul Cahul.11 Jumătate din persoanele
intervievate au menţionat că au auzit despre violenţa în familie, însă nu cunosc prea multe detalii
despre acest fenomen.cei mai mulţi respondenţi, care confirmă actualitatea fenomenului locuiesc
în mun. Chişinău, fiind urmaţi de locuitorii r-nului Cahul (60%) şi 47%). Preponderent, locuitorii
din mediul urban consideră violenţa o problemă actuală pentru ţară. Odată cu creşterea vîrstei, se
observă că respondenţii sunt mai puţini informaţi despre violenţa în familie.
Violenţa fizică este cel mai bine cunoscută în rîndul respondenţilor, fiind menţionată de
84% dintre ei. Puţin peste jumătatea au menţionat că violenţa poate fi şi de ordin psihologic. Faptul
că fenomenul dat poate fi clasificat ca violenţă verbală şi sexuală a fost marcat de aproximativ
40% şi doar 17% au indicat motivul economic, care contrivuie nemijlocit la apariţia violenţei în
cadrul familiei.
Cauzele, factorii care conduc la violenţă în familie au fost listate de către respondenţi după
cum urmează :
1. Alcoolismul – 79% ;
2. Sărăcia – 54% ;
3. Nivelul scăzut de educaţie – 48% ;

11
http://www.december18.net/la-strada-molodva, o8.12.2009.
 4. Somajul – 46% ;
5. Preluarea modelului autoritar din familie – 17% ;
6. Emanciparea femeii – 8%.
Sărăcia şi şomajul înrunesc cota cea mai mare de respondenţi la populaţia din Bălţi, în timp
ce nivelul de educaţie, emanciparea femeii şi preluarea modelului autoritar a înregistrat cote mai
mari la respondenţii din capitatală.
Respondenţii de peste 45 de ani înregistrează cea mai mare pondere (62%) atunci cînd
vorbim de sărăcie ca motiv al violenţei în familie.
O cercetare din 2009 a Centrului Internaţional pentru protecţia şi promovarea
Drepturilor femeii « La Strada » arată că la întrebarea de ce nu se adresează după asistenţă,
35% din femei răspund : « Îmi era ruşine », 23% spun : « Nu cred că mă poate ajuta
cineva »sau « Nu ştiu unde puteam să mă adresez », iar 16% recunosc : « Îmi era frică ».12
Studiul reprezentativ desfăşurat de BNS şi publicat în anul 2011 atestă faptul că violenţa
afectează un număr mare de femei, indiferent de vârstă, mediu de reşedinţă şi statutul socio-
economic - rata prevalenţei totale a violenţei din partea soţului/partenerului pe parcursul vieţii
(psihologică, fizică sau sexuală) de la vârsta de 15 ani este de 63%, iar cele mai mari rate de
prevalenţă a formelor multiple de violenţă pe parcursul vieţii au fost raportate de către femei din
mediul rural al Republicii Moldova.

În opinia specialiștilor din sistemul de justiție, numărul adresărilor VVS la sistemul de

justiție, dar și la serviciile sociale este redus. „Vă spun оn cunoștință de cauză, din
vreo 10 cazuri de VS maxim 3-4 ajung оn atenția autorităților” (IIA_32_S). Infracțiunea de viol
conjugal este declarată și mai rar. „Puține cazuri care ajung оn instanță, femeile practic nu
declară” (IIA_23_S). Specialiștii din sistemul social sunt de acord că numărul adresărilor din
partea victimelor este redus. „Nu cred că la noi se declară toate cazurile de abuz sexual. Nu cred
că fiecare copil sau matur care a trecut prin experiența respectivă ajunge să apeleze sau să fie
cumva ajutat, protejat sau consiliat” (IIA_10_S).
Situația dată este determinată de mai mulți factori: (i) stereotipurile din societate care
blamează, de obicei, victima, și nu agresorul; (ii) neîncrederea VVS în persoanele care o

12
Familia sănătoasă este familia fără violenţă//Jurnal de Chişinău, 13 noiembrie 2009, p.14.
înconjoară, dar și în societate; (iii) dependența de aggressor sau frica insuflată de acesta; (iv) lipsa
informațiilor unde trebuie să se adreseze în astfel de situații; (v) nivelul redus de cunoștințe juridice
a VVS etc13.
Concluziile studiului la care ne-am referit sunt următoarele:
1. Nu există o metodologie clară de lucru, de acțiune în cazurile de VS (violenței sexuale)
și nu se ține cont de starea victimei, nu începe cu înregistrarea cazului. Victima este nevoită să
relateze de mai multe ori cum s-au întâmplat lucrurile, ceea ce poate duce la o retraumatizare
profundă.
2. Deși numărul VVS (victimelor violenței sexual) care se adresează la organele de drept
este redus, în cazul când VVS se adresează pentru a declara infracțiunea, polițiștii evaluează
șansele de a dovedi/proba infracțiunea. Practic, în situațiile când există șanse puține eprezentanții
organelor de drept încep a manipula victima să nu depună plângere.
3. Deseori, polițiștii nu au încredere în declarația victimei și nu inițiază dosarul la momentul
declarării, dar abia după ce acesteia i se face expertiza medico-legală.
Unii specialiști din instituțiile de drept au recunoscut că situațiile date sunt frecvente. „Victima
este chemată pentru prima dată de ofițerul operativ și nu doar de unul.
Ar putea să intervină zeci de ofițeri care să discute cu ea, să-i pună оntrebări provocatoare,
incomode. După aceea merge la ofițerul de urmărire penală, unde trebuie să dea iarăși aceleași
explicații… Ulterior urmează aceeași procedură la procuror pentru ca acesta să se convingă”
(IIA_13_S). Practica actuală relevă că, din momentul adresării pentru a declara infracțiunea
sexuală, victim începe să fie maltratată repetat de sistemul de drept, care
de fapt ar trebui să o apere. Așadar, apare necesitatea de a dezvolta un mecanism pozitiv de
înregistrare a cazurilor de VS semnalate, care să asigure accesul la justiție a părții vătămate
minimalizând revictimizarea.14

13
Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015,
//sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...
48Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015,
//sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...
 Conform datelor sondajului Violența față de femei în Republica Moldova (2010), circa
19% din femei au declarat că au fost supuse violenţei sexuale macar o dată pe parcursul vieţii, iar
4% -- în ultimele 12 luni. Ca şi în cazul violenţei fizice, prevalenţa violenţei sexuale atât pe
parcursul vieţii cât şi în ultimele 12 luni este mai mare în mediul rural15

15
http://www.statistica.md/public/files/SeminareConferinte/Violenta_fam_dec_2011/Raport_violenta_fam.pdf
 Chiar dacă оn Codul penal (CP) al Republicii Moldova au fost efectuate modificări și
ajustări ținвndu-se cont de noile realități sociale, modul de оnregistrare a acestor infracțiuni
de către organele abilitate (Inspectoratul General de Poliție, Biroul Național de Statistică
etc.) lasă încă de dorit pentru că nu cuprind diferențierea infracțiunilor sexualpe categoriile
prevăzute de Codul penal – violul (art. 171),acțiunile violente cu caracter sexual (art. 172),
hărțuireasexuală (art. 173), raportul sexual cu o personaă care nua împlinit vârsta de 16 ani (actele
de penetrare vaginală,anală, bucală etc., art. 174), acțiunile perverse (art. 175) și infracțiunile cu
caracter sexual asupra copiilor, prin intermediul tehnologiilor de informare și comunicare,
(acostareacopiilor în scopuri sexuale, art. 175’).
Datele Biroului Național de Statistică din Republica Moldova prezintă actualmente doar
infracțiunea de viol.Datele statistice ale acestei instituții relevă o creștere a violului ca infracțiune
sexuală – de la 215 cazuri în anul 2000 la 352 de cazuri în 2014. Numărul cazurilor de violraportate
la 100 000 de locuitori relevă aceeași tendințăde creștere de la 6 cazuri în 2000 la 10 cazuri în
201416.
Statistica organelor de poliție prezintă 332 de cazuri de viol și 273 de cazuri de violență
sexuală în anul 2014. De asemenea, se înregistrează o ușoară creștere a infracțiunilor sexuale în
familie: de la 29 la 30 de cazuri a infracțiunilor de viol în anii 2013-2014 a infracțiunilor de viol
(art. 171 CP) și de la 11 la 20 de cazuri de acțiuni violente cu caracter sexual (art. 172 CP) pentru
aceeași perioadă

16
Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015,
//sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...
 Însă nici datele Biroului Național de Statistică, nici cele ale Inspectoratului General
de Poliție nu reflectcu exactitate realitatea socială. Numărul cazurilor de violență sexuală este
mult mai mare, dar aceste cazuri nu sunt semnalate organelor de drept, pentru că violența sexuală
este un tabu în societatea moldovenească. Datelecercetării „Bărbații și egalitatea de gen оn
Republica Moldova” relevă că aproape fiecare al cincilea bărbat a făcut sex cu o fată/femeie, fără
ca aceasta să-și dorească, iar aproape fiecare al patrulea bărbat cu o fată/femeie, care era prea beată
ca să spună că nu-și dorește acest lucru. 18 la sută dintre bărbați au recunoscut utilizarea forței
pentru a întreține relații sexuale și cu actuala prietenă/soție, iar 14 la sută dintre bărbații au utilizat
forța pentru a face sex cu fosta prietenă/soție. Aproximativ 5 la sută dintre bărbați au săvârșit abuz
sexual în grup.
Violența sexuală este forma de violență cea mai puțin recunoscută și raportată. Marea
majoritate a cazurilor nu ajung оn atenția autorităților. Factorii de bază care favorizează
această situație sunt multipli: (i) normele sociale stereotip în care masculinitatea este asociată cu
dominația și agresivitatea, iar feminitatea cu supunerea; (ii) învinuirea persoanelor care sunt
victime ale acestorsituații, ca fiind de vină pentru producerea acestor infracțiuni; 7 (iii) frica
persoanelor de a denunța astfel de cazuri,pentru a nu fi blamate, marginalizate etc17.
Parcursul victimelor violenței sexuale prin sistemul de justiție este anevoios și
descurajant, acestea fiind uneori victimizate și de specialiștii cu care intră în contact – polițiști,
ofițeri de urmărire penală, medici legiști, procurori, judecători. Există și bariere legislative care
conduc la lipsa protecției efective оn fața agresorilor, la o rată mică a condamnărilor,
оnsoțită de pedepse blвnde.
Protecția efectivă a drepturilor fiecărui cetățean este o condiție sine qua non a tuturor
proceselor legale dintr-o societate democratică, unde supremația legii veghează asupra prevenirii
oricăror atentate asupra drepturilor șilibertăților fundamentale ale omului. Deși în Republica
Moldova drepturile tuturor cetățenilor sunt oficial recunoscute, există lacune evidente între
prevederile legislative și modul de implementare a acestora în practică.
În multe cazuri VVS se confruntă cu multiple obstacole legale, sociale, culturale și
economice, inclusiv cu modul neplăcut în accesarea sistemului justiției. Conexiunea dintre
sectorul justiției și serviciile sociale pentru VVS este la etapa incipientă, iar serviciile de
asistență și reintegrare a acestora în comunitate practic lipsesc.
Actualmente, VVS nu au acces la servicii psihologice de calitate, la asistență juridică
calificată și gratuită acordată de instituțiile de stat.

17
Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015,
//sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...
 În cazul copiilor VVS, semnalăm existența a 17 camere de audiere special amenajate.
Potrivit recomandărilor internaționale, copiii trebuie să depună mărturii în cele mai favorabile
încăperi cu cele mai potrivite condiții ținându-se cont de vârsta lor, nivelul de maturitate și
oricare deficiențe de comunicare pe care ei le-ar puteaavea. În orice circumstanțe, interesul
superior al copiluluieste punctul de plecare și vectorul tratamentului ce urmează a fi aplicat
copilului victimă de către toți actorii pe seama cărora este pusă apărarea și garantarea drepturilor
copilului.
O provocare pentru Republica Moldova este lipsa unui concept clar privind instruirea
specializată a profesioniștilor din domeniul legal și social, care au în gestiune cauze de
infracțiuni sexuale, fapt ce duce, pe de o parte, la organizarea unor instruiri sporadice, de scurtă
durată, în special inițiate de reprezentanții societății civile, pe de altăparte, nu asigură ca anume
specialiștii instruiți să gestioneze cazurile VVS18.
În ceea ce privește alte forme ale violenței domestice, prezentăm rata totalî a violenței,
conform studiului din 2010:

18 18
Asigurarea accesului vicytimelor violenței sexuale la protecție legalî și socială adecvată, 2015,
//sociopolis.md/asigurarea-accesului-victimelor-violentei-sexu...
Sursa:

Sursa:
BIBLIOGRAFIE

Sorin M. Radulescu – „Sociologia violentei (intra)familiale”,Edit. Lumina Lex, Bucuresti, 2001

Elisabeta Stanculescu – „Sociologia educatiei familiale”, vol. I,II, Edit.Polirom, Iasi, 1997

Mircea Agabrian – „Cercetarea calitativa a socialului”, Institutul European, Iasi 2004