1. Respectarea Se respectă Este respectată Sunt prezente cele trei volumului și a structura, volumul structura, dar sunt componente: întroducere structurii: nu corespunde. atestate carenţe (10 %), cuprins (70%), întroducere, cuprins, Conţine cel puţin referitoare la încheiere (20%). Conţine 2 încheiere 1 pag. cuprins. Conţine pag. 1,5 pag. 2. Prezentarea Sunt doar Se prezintă parţial Conţine prezentarea deplină istoriografiei informaţii istoriografia, a istoriografiei problemei, în subiectului, a surselor generale. Nu este izvoarele istorice baza a cel puţin două surse istorice studiate prezentată nu sunt analizate pe istorice se prezintă opiniile istoriografia deplin. Conţine altor autori, conţine unele subiectului. Nu argumente în argmente și conţine sprijinul temei, dar contraargumente. argumente în nu sunt dezvoltate. favoarea problemei. 3. Expunerea logică, Subiectul este Conţine o expunere Prezentarea este expusă într- coerentă, consecutivă relatat fără o clară, ce diferă de o ordine clară, logică, a subiectului. structură logică cea din manual. consecutivă și originală. Utilizarea limbajului consecutivă. Scriere corectă, Este utilizată și analizată istoric. Limbajul utilizat îngrijită, logică. terminologia istorică. nu este adecvat. Utilizează în Conţine o general reproducere a vocabularul informaţiei din respectiv. manual. 4. Integrarea datelor Lipsesc datele Conţine Este prezentă tratarea cronologice în eseu, a cronologice sau prezentarea unor cronologică deplină a evenimentelor și a sunt numite date cronologice, evenimentelor istorice. Se personalităţilor greșit. Nu evenimente istorice menţionează aportul istorice. integrează pe și a personalităţilor personalităţilor istorice deplin fără argumente implicate în problema tratată personalităţile concrete. istorice în analiza problemei. 5. Creativitate, Problema este Sunt prezente Problema este expusă originalitate și expusă sub formă unele elemente de creativ și original. Conţine relatarea opiniei reproductivă. creativitate. Opinia opinii proprii și argumente proprii. Lipsește personală este în sprijinul acestora, precum exprimarea prezentată fără și deschidere pentru o opiniei personale argumente clare în cercetare ulterioară. susţinerea ei. Sugestii pentru redactarea unui eseu A. Pregătirea subiectului Pregătindu-vă pentru scrierea unui eseu, studiaţi cu grijă conceptele și problemele referitoare la subiect. Pentru înţelegerea conceptelor, selectaţi exemplele care vă vor ajuta să înţelegeţi și să dezvăluiţi subiectul eseului. Asiguraţi-vă că ortografiaţi corect termenii și numele personajelor. Formulaţi argumentele necesare pentru susţinerea unor idei. Reţineţi expresii (citate) cu relevanţă deosebită. Continuaţi studiul prin reflecţii pe care le notaţi în agenda personală. Pentru scrierea eseului, trebuie să operaţi cu niște concepte critice și teoretice, formulînd în scris propriul discurs. Nu prezentaţi o idee împrumutată drept una personală. Citatele trebuie să fie date între ghilimele, însoţite fiind de numele autorului. Eseul trebuie să fie o compoziţie de idei și nu de fraze. Este important să expuneţi cunoștinţele în funcţie de subiect și nu subiectul în funcţie de cunoștinţe. Folosiţi experienţa, reflecţiile personale și ideile studiate. Dezvăluiţi subiectul eseului ca pe un tot întreg, nu ca pe o sumă de idei puse una lîngă alta. B. Planul eseului Schiţaţi un plan și stabiliţi compartimentele eseului. Selectaţi ideile pe care doriţi să le dezvoltaţi în fiecare compartiment. Reţineţi că diferite genuri de subiecte cer planuri cu structuri diferite. În general, un plan bun are două-trei compartimente principale, urmate fiind de două-tei subpuncte. Verificaţi dacă planul tratează întregul subiect; dacă este gîndit prin raportare la alte părţi ale subiectului. Un plan complet conţine și idei secundare, derivate din cele principale. C. Redarea eseului 1. Reguli generale: • scrieţi lizibil, ordonaţi riguros lucrarea, respectaţi alineatele și amplasarea materialului în pagină; • respectaţi ortografia și punctuaţia; • exprimarea trebuie să fie clară; • nu scrieţi idei interminabile, mai degrabă, apelaţi la fraze clare și concise; • după redactare recitiţi eseul. 2. Reguli specifice: • nu abuzaţi de citate din literatură, evitaţi judecăţi de ordin sentimental, nu subliniaţi ostentativ opinia personală; • evitaţi utilizarea excesivă a persoanei întîii singular (eu, mie). D. Scrierea eseului 1. Introducerea În introducere conturaţi problema și relevaţi importanţa ei. Stabiliţi punctul de plecare pentru formularea problemei. Introducerea nu trebuie să dea soluţii, ci să lanseze o ipoteză. Dacă începeţi printr-un citat, aveţi grijă să nu-l prezentaţi ca fiind ultimul cuvînt în tratarea subiectului. În introducere e bine să puneţi problema în așa fel, încît să semnaleze și alte compartimente ale eseului. 2. Realizarea sensului eseului Respectaţi planul întocmit. Dezvoltaţi compartimentele în funcţie de importanţa lor. Delimitarea dintre componente și subdiviziuni trebuie să fie clară. Structuraţi materialul în așa fel, încît fiecare compartiment să „pregătească terenul” pentru următorul, stabilind o punte de legătură între ele. 3. Concluzii și reflecţii personale Concluzia ar trebui să fie un rezumat al lucrărilor, să conţină idei generalizatoare. Rolul esenţial al concluziei este relevarea soluţiei pentru problemele formulate în introducere. Concluziile nu trebuie să fie exprimate în termeni vagi. Nu se formulează concluzii ce nu derivă din tratarea anterioară a subiectului. Într-un eseu concluzia nu poartă un caracter închis, ci deschis. Concluzia trebuie formulată în două-trei fraze. Reflecţiile personale trebuie să fie în concordanţă cu subiectul eseului și cu argumentele propuse. E. Maniera de tratare a subiectului 1. Consideraţii generale • în tratarea subiectului trebuie să fie puse în evidenţă capacităţile de gîndire; • nu reproduceţi un text învăţat mecanic, faceţi apel la exemple din experienţa proprie; • dimensiunile eseului nu asigură totdeauna și calitatea acestuia; • nu folosiţi termeni și fraze al căror sens nu cunoașteţi. 2. Argumentarea ideilor • în scrierea eseului evitaţi folosirea afirmaţiilor neîntemeiate; • explicaţi semnificaţia termenilor-cheie; • afirmaţiile trebuie să fie clare, evitaţi-le pe cele categorice și nerelevante; • aduceţi argumente întru susţinerea punctelor de vedere expuse; • nu confundaţi noţiunile „a afirma”, „a demonstra”, „a argumenta”; • faceţi apel la raţionamente. Unitatea de păreri a mai multor savanţi într-o problemă nu e suficientă pentru adoptarea acestui punct de vedere; • este binevenită abordarea critică a ideilor; • argumentele dumneavoastră nu trebuie să conţină sofisme și nu trebuie să facă apel la sentimentele cititorului.