Caile de administrare si absortie a medicamentelor in organismul uman

In civilizaţiile omenirii, cǎile de administrare a medicamentelor reprezintǎ mii de ani

de cǎutari, acumulǎri de cunoştinte, de punere in valoare a unor produse de origine
vegetalǎ, animalǎ sau chimicǎ, inseamnǎ descifrarea misterelor artei vindecǎrii omului, de la
folosirea empiricǎ a unor leacuri, la imensa cantitate de cunoştinte inglobate de noi astǎzi.
De alegerea cǎii de administrare este dependent şi modul de evoluţie al
tratamentului in orice boalǎ, privind prin prisma mecanismelor de absorbţie şi a
farmacocineticii medicamentelor la nivelul celular şi molecular al organismului uman.
De altfel, trebuie ştiut faptul cǎ orice medicament trebuie corelat cu doza şi implicit
cu modalitatea de administrare pentru a-şi dovedi eficacitatea maximǎ. Rata incidenţei
absorbţiei medicamentelor depinde de calea de administrare.
In cazul administrǎrii intravenoase, absorbţia este completǎ, ceea ce semnificǎ
preluarea completǎ a dozei administrate de cǎtre torentul circulator. Administrarea pe alte
cǎi poate conduce la o absorţie parţialǎ şi o biodisponibilitate mai micǎ.
Putem spune cǎ orice medicament este toxic, dar doza şi calea de administrare face
diferenţa dintre ele.
Ştiinţa fǎrǎ conştiinţǎ este ruina sufletului.

Mod de administrare a medicamentelor

-acestea pot fi: naturale şi artificiale
Cai naturale:
- calea orala;
- Calea sublinguala;
- Calea intrarectala;
- Calea respiratorie ( medicamentele se administreaza sub forma de inhalatie iar absorbtia
are loc prin mucoasa nazala sau alveolara)
- Calea oculara ( medicamentele se administreaza exclusiv la nivelul ochilor iar absorbtia are
loc prin cornee sau conjunctivita)
- Calea intravaginala;
- Calea uretrala;
- Calea cutanata
Cai artificiale:
La nivelul sistemului cardiovascular:
- Intravenos;
- Intraarticular;
- Intracardiac;
La nivel tisular:
- Subcutanat;
- Intramuscular;
- Intraosos.
La nivelul seroaselor:
- Membrana formata din 2 foi subtiri dintre care una captuseste o cavitate iar cealalta
inveleste organul.
În functie de calea de administrare actiunea poate fi: generala sau locala.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALǍ

I.2.1 Definiţie
Introducerea medicamentelor pe cale oralǎ constituie calea naturalǎ de administrare a
acestora cu resorbţie la nivelul mucoasei bucale şi a mucoasei digestive.
I.2.2 Prezentare farmaceuticǎ a medicamentelor ce pot fi administrate pe
cale oralǎ
Medicamentele ce pot fi administrate pe cale oralǎ se prezintǎ in:
- formǎ lichidǎ: - ceaiuri, infuzii, decocturi;
-emulsii, extracte, uleiuri, tincturi, soluţii.
- formǎ solidǎ: - tablete, comprimate, drajeuri;
- capsule, granule, prafuri.
I.2.3 Indicaţii ale administrǎrii medicamentelor pe cale oralǎ
Pe cale oralǎ (per os) se introduc in organism medicamente, cu scopul de a obţine efect
local sau general.
Exemple de efecte locale:
- dizolvarea mucozitǎţii de pe pereţii gastro-intestinali;
- susţinerea proceselor de cicatrizare a ulceraţiilor;
- protecţie pentru mucoasa gastro-intestinalǎ;
- favorizarea sau inhibarea peristaltismului intestinal;
- corectarea proceselor digestive sau fermentative;
- dezinfectarea tubului digestiv.

2.4 Contraindicaţii ale administrǎrii medicamentelor pe cale oralǎ

Nu se vor administra pe cale oralǎ medicamente atunci cand:
- sunt inactivate sau descompuse de sucurile digestive;
- este necesar a se obţine efect rapid;
- au efect iritant asupra mucoasei gastrice;
- refuz din partea pacientului;
- calea digestivǎ nu asigurǎ resorbţia;
- intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv;
- afecţiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive;
- lipsa reflexului de deglutiţie atat pentru solide cat şi lichide;
- evitarea sistemului venei porte.

Precauţiuni in administrarea medicamentelor pe cale oralǎ

Medicamentele sunt verificate inaintea administrǎrii pentru conformitate cu prescripţie
şi pacient.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALǍ

I.3.1 Definiţie
Introducerea medicamentelor rectal, constituie altǎ cale digestivǎ de administrare cu
resorbţie la nivelul mucoasei rectale.
I.3.2 Prezentare farmaceuticǎ a medicamentelor ce se administreazǎ pe cale
rectalǎ
Supozitoarele: sunt reprezentate sub formǎ conicǎ sau ovalǎ cu o extremitate ascuţitǎ
in care substanţa activǎ este inglobatǎ intr-o masǎ solidǎ – de obicei unt de cacao – care se
topeşte la temperatura rectului.
In cazul clismelor terapeutice sau medicamentoase, medicamentele sunt introduse sub
formǎ de clisma prin dizolvare in apǎ pentru a obţine concentraţii izotone.
soluţie izotonǎ = aceeaşi concentraţie cu lichidul organismului
In cazul microclismelor, pentru a dizolva substanţa medicamentoasǎ se foloseşte ser
fiziologic, glucozǎ 5% 10 – 15 ml.
Cantitatea maximǎ de soluţie in care se dizolvǎ substanţa medicamentoasǎ este de
100-200 ml, peste aceastǎ cantitate absorbţia rectalǎ nu mai are loc, iar pacientul nu reţine
soluţia.
Prin clismǎ picǎturǎ cu picǎturǎ in 24 h se pot administra 1000 – 2000 ml soluţii
medicamentoase.
I.3.3 Indicaţii ale administrǎrii medicamentelor pe cale rectalǎ
Calea rectalǎ ocoleşte sistemul venei porte, vena cavǎ acumuland reţeaua venoasǎ a
rectului.
Calea rectalǎ este recomandatǎ pentru:
- pacient cu intoleranţǎ digestivǎ (greaţǎ, vǎrsǎturǎ, hemoragii);
- pacient cu tulburǎri de deglutiţie;
- pacient cu intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior;
- pacient care refuzǎ calea oralǎ.
Rectal se introduc in organism medicamente cu scopul de a obţine efect local sau
general. Exemple de efecte locale le reprezintǎ golirea rectului, diminuarea durerilor,
atenuarea peristaltismului intestinal ameliorarea proceselor inflamatorii locale.
Ca exemple de efecte generale, resorbţia are loc la nivelul mucoasei rectale, dar
acţiunea se manifestǎ la nivelul intregului organism cum ar fi: antiemeticele, supozitoarele
cu
morfinǎ digitalǎ, antibiotice (stǎrile febrile).
10
I.3.4 Contraindicaţii ale administrǎrii medicamentelor pe cale rectalǎ
- afecţiuni ale rectului şi anusului care contraindicǎ administrarea rectalǎ;
- diaree, intervenţii chirurgicale ale rectului.
I.3.5 Mod de administrare a mediamentelor pe cale rectalǎ
Supozitoarele

Clisma terapeuticǎ
Se foloseşte cand se doreşte o acţiune localǎ asupra mucoasei, cand calea oralǎ nu este
practicabilǎ sau cand se doreşte ocolirea cǎii portale.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

I.4.1 Definiţie
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintǎ introducerea
medicamentelor gazoase şi volatile prin mucoasa respiratorie cu absorbţia acestora la
nivelul alveolelor pulmonare.
I.4.2 Indicaţii ale administrǎrii medicamentelor pe cale respiratorie
Vascularizaţia intinsǎ şi suprafaţa mare a alveolelor pulmonare constituie factori
favorizanţi pentru absorbţia gazelor, substanţelor gazificate, lichidelor sub formǎ de vapori
sau fin pulverizate, instilaţie, injecţie intrahealǎ ca şi a prafurilor nedizolvabile.
I.4.3 Mod de administrare a medicamentelor pe cale respiratorie
Inhalaţia
Anumite substanţe medicamentoase pot fi inhalate cu ajutorul vaporilor de apǎ, in
stare pulverizatǎ (amestec de gaz cu medicament dispersat in particule sferice de ordinul
micronilor – aerosoli) sau sunt arse intr-un vas de metal.

Inhalarea substanţelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apǎ au scopul de a

dezinfecta şi de a descongestiona mucoasele inflamate ale cǎilor respiratorii. Nu se aplicǎ
pacienţilor inconştienţi, astenici, adinamici sau la copii.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PERCUTANATǍ

I.5.1 Definiţie
Administrarea medicamentelor pe cale percutanatǎ reprezintǎ introducerea
medicamentelor prin suprafaţa tegumentelor cu absorbţia la nivelul pielii.
I.5.2 Prezentare farmaceuticǎ
- alifii, uleiuri sau emulsii uleioase;
- pudre, comprese medicinale;
- unguente, paste, mixturi agitante;
- sǎpunuri terapeutice, emplastre medicinale, bǎi medicinale etc.

Fricţionarea
Spǎlǎm cu apǎ caldǎ şi sǎpun suprafaţa tegumentului in care urmeazǎ sǎ introducem
medicamentul, aplicǎm alifia, uleiul, emulsia uleioasǎ pe pielea pacientului, apoi efectuǎm
mişcǎri circulare exercitand presiune cu varful degetelor sau suprafaţa palmei pentru a masa
medicamentul in piele.
Durata de fricţ ionare este de 20-30de minute, iar suprafaţa de tegument folositǎ are
circa 20-30 centimetri. Fricţionarea este executatǎ panǎ la dispariţia aparentǎ a
medicamentului aplicat.

Pudrajul
Constǎ in pudratul pe suprafaţa pielii a medicamentelor sub formǎ de prafuri.
Substanţa activǎ (antibiotice, chimioterapice), poate constitui pudra sau este inglobatǎ cu
prafuri indiferente de origine vegetalǎ sau animalǎ (talc, oxid de zinc, kaolin etc).
Prafurile sunt fin mǎcinate, perfect uscate, iar atunci cand folosim tampoane sau
comprese sterile, acestea sunt de unicǎ folosinţǎ.
Compresele medicinale
Soluţia medicamentoasǎ este aplicatǎ cu ajutorul compreselor obişnuite local.
Temperatura acestora trebuie sǎ fie la nivelul temperaturii corpului pacientului. Prin
comprese
pot fi utilizate soluţii dezinfectante, antiinflamatoare, decongestivante, astringente (rivanol,
soluţie Burow).
Badijonarea
Medicamentele lichide sunt aplicate local pe suprafaţa corpului cu ajutorul penselor
sau portampoanelor, care menţin tampoanele imbibate in soluţia respectivǎ. Tamponul nu
este
imbibat cu soluţie prin scufundare in recipient şi nu se utilizeazǎ la mai multi pacienţi., el
fiind de unicǎ folosinţǎ.
Exemple de medicamente aplicate prin badijonǎri: tinctura de iod, violet de genţianǎ,
albastru de metil, mercurocrom, betadine, etc.
Ionoforeza
Constǎ in introducerea medicamentelor in organism prin ionoterapie cu ajutorul
curentului galvanic. Local, pielea se spalǎ cu apǎ şi sǎpun cu clǎtire adecvatǎ. Aplicarea
electrozilor este efectuatǎ pe straturile de tifon imbibate in substanţe medicamentoase
aşezate
pe regiunea indicatǎ (polul activ).
Medicamentele au efect local sau general dar trebuie menţionat cǎ pot fi introduse
numai acele substanţe care se ionizeazǎ in soluţie (iod, magneziu, novocainǎ, histaminǎ etc).
Unguente-paste
Aplicarea acestora poate fi efectuatǎ cu ajutorul spatulelor, in strat subţire sau pe
pansamente care vor fi aşezate pe suprafaţa afectatǎ.

Mixturile
Ele sunt formate din substanţe lichide şi solide nemescibile iar inainte de utilizare vor
fi bine agitate. Sunt intinse pe suprafaţa pielii intr-un strat subţire şi lǎsate sǎ se usuce.
Sǎpunurile terapeutice
Efectul acţiunii sǎpunurilor terapeutice depinde de modul de aplicare:
- efect moderat prin spǎlare igienicǎ;
- efect medicamentos prin intinderea pe piele a sǎpunului lǎsat sǎ se usuce şi indepǎrtat
peste cateva ore.
Emplastrele medicinale
Sunt aplicate pe suprafaţa pielii avand in compoziţia lor substanţe medicamentoase in
stare solidǎ sau lichidǎ. Pentru aplicare pielea va fi spǎlatǎ cu apǎ şi sǎpun, degrasatǎ
asigurandu-se astfel aderenţa şi se indepǎrteazǎ partea ce acoperǎ plasturele, fǎrǎ a atinge
partea cu medicamentul.
Se aplicǎ pe piele cu apǎsare fermǎ inclusiv pe margini, evitand regiunile care prezintǎ
leziuni, echimoze etc şi nu se aplicǎ pe regiunile cu pliuri sau sub haine foarte stranse.
Bǎile medicinale
Constituie procedee hidroterapice cu aplicare externǎ a medicamentelor avand o
acţiune termicǎ, mecanicǎ, chimicǎ cu efect calmant, dezinfectant, decongestiv,
antiinflamator, antipruriginos etc.
Se pot efectua bǎi parţiale sau complete iar durata lor este de 10-20 minute. Bǎile cu
substanţe chimice anorganice sunt efectuate la temperatura corpului, iar pentru stabilizarea
de exemplu a cristalelor de permanganat de potasiu soluţia este menţinutǎ 1-2 zile (1
linguriţǎ de permanganat de potasiu la 100 ml apǎ).
16
ATENŢIE!
In general toleranţa ţesuturilor este excelentǎ şi medicamentele nu sunt inactivate de
secreţii sau de componenţi ai sangelui sau ţesuturilor. Se evitǎ administrarea percutanatǎ in
cazul pacienţilor cu hipersensibilitate cunoscutǎ.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALǍ

I.6.1 Definiţie
Calea parenteralǎ este calea care ocoleşte tubul digestiv ( ex. calea respiratorie). Calea
parenteralǎ a fost reconsideratǎ, pǎstrand in sfera ei numai calea injectabilǎ de administrare
a medicamentelor.
Injecţia constǎ in introducerea substanţelor medicamentoase lichide in organism, prin
intermediul unor ace care traverseazǎ ţesuturile, acul fiind adaptat la seringǎ.
Avantajele cǎii parenterale
- dozarea precisǎ a medicamentelor;
- obţinerea unui efect rapid;
- posibilitatea administrǎrii medicamentelor la pacientul inconştient, cu hemoragie
digestivǎ, vǎrsǎturi.
Scopul injecţiilor
explorator: constǎ in testarea sensibilitǎţii organismului faţǎ de diferite substanţe;
terapeutic;
- administrarea medicamentelor;
Locul injecţiilor (ca şi scopul) il constituie ţesuturile in care se introduc
medicamentele.
- grosimea demului: injecţie intradermicǎ;
- sub piele, in ţesutul celular subcutanat: injecţie subcutanatǎ;
- ţesutul muscular: injecţie intramuscularǎ;
- in vasele sanguine: injecţia intravenoasǎ şi injecţia intraarterialǎ;
- in inimǎ: injecţie intracardiacǎ;
- in intervenţia de urgenţǎ: in mǎduva roşie a oaselor;
- injecţia intraosoasǎ: in spaţiul subarahnoidian;
Asistenta efectueazǎ injecţiile intradermicǎ, subcutanatǎ, intramuscularǎ şi
intravenoasǎ.
Alegerea cǎii de executare a injecţiei este fǎcutǎ de cǎtre medic in funcţie de scopul
injecţiei, rapiditatea efectului urmǎrit şi compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectatǎ.