UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

CRIZA PETROLULUI DIN 1973-1974

03.11.2010

INTRODUCERE Aurul negru pretutindeni, universal si multiplu, dintotdeauna etern si misterios1 Am abordat aceasta tema pentru a sublinia importanta petrolului in economia mondiala si in dezvoltarea tarilor exportatoare, precum si urmarirea evolutiei industriei petroliere de la inceputuri pana azi.

apud Jacques de Launay, Jean- Michel Charlier, Istoria secreta a petrolului 1859-1984, Editura Politica, 1985, pag 4

CUPRINS 1.Secolul aurului negru. Pionierii industriei americane 1.2. Primele companii petroliere 3. Petrolistii rusi 4. Petrolul arma secreta 5. Epoca rafuielilor 6. Crearea O.P.E.C. 7. Socurile petroliere 8. Factorii cheie in formarea pretului petrolului pe piata globala 9. Industria petroliera astazi 10. Cotatia la bursa a petrolului 11. Biocombustibili ca solutie la criza petrolului

1. Secolul aurului negru. Pionierii industriei americane Inceputul industriei petroliere moderne dateaza din anul 1854 cand un grup de oameni de afaceri americani, in frunte cu George Bissell, i-au comandat distinsului profesor de chimie Benjamin Silliman Jr., de la Universitatea Yale, o analiza a proprietatilor "uleiului de roca" (cum i se spunea petrolului) pentru a afla daca acesta ar putea fi folosit ca lubrifiant sau combustibil pentru iluminat. Ideea lor era sa descopere o noua sursa de iluminare, obtinuta prin aceeasi procedura de rafinare ca si kerosenul, dar mai ieftina, care sa scoata de pe piata kerosenul si celelalte produse existente. Rezultatele studiului au fost remarcabile, acesta fiind considerat un punct de cotitura in crearea industriei petroliere. Grupul condus de George Bissell a mai avut o idee interesanta: a imprumutat de la chinezi o veche tehnica folosita pentru extragerea sarii. In loc sa sape dupa titei, cum se facea in Europa de Est, ei aveau de gand sa foreze. Primul put din lume a fost cel al colonelului Edwin Drake (din 1859) de la Oil Creek, Titusville, Pennsylvania. Potrivit altor istorici, insa, primul put s-ar fi sapat la BibiHeybat, in Caucaz, cu 13 ani mai inainte. Cert este ca putul lui Drake a anuntat primul boom petrolier din istoria Americii. Asa a aparut, ca peste noapte, o industrie fara de care civilizatia noastra de astazi ar fi de neimaginat. Primii ani au fost marcati de haos si speculatii care au dus, in cele din urma, la supraproductie si la depresiune economica (1866-1867). Personalitatea care si-a lasat cel mai mult amprenta asupra industriei petroliere din SUA a fost John D. Rockefeller. Printr-o campanie nemiloasa, intemeietorul Standard Oil a adus sub controlul sau aproape toata noua industrie. Standard Oil ajunsese sa detina 90% dintre rafinariile Americii si sa monopolizeze sistemul de transport si marketing petrolier. Pana in 1891, Standard era implicata si in extractia petroliera, considerata pentru mult timp ca fiind prea riscanta. Rockefeller a fost artizanul integrarii industriei petroliere americane si a inventat conceptul de "trust"2Standard Oil era cunoscuta pentru secretomania cu care actiona, pentru practici neloiale si lipsa moralitatii. Antipatia publica fata de companie atinsese cote maxime. Imperiul petrolier nu a supravietuit in forma in care l-a conceput Rockefeller. O hotarare judecatoreasca a dispus dizolvarea trustului. Acesta insa s-a metamorfozat in altceva. Actiunile au ramas in mana acelorasi oameni, care au regrupat cele 20 de companii succesoare in Standard Oil Interests. In 1899 restructurarea a fost definitivata prin crearea Standard Oil New Jersey ca holding pentru toate activitatile desfasurate. Insa presedintele Theodore Roosevelt a cerut o investigatie impotriva Standard Oil, urmata de intentarea unui proces in 1906. Procesul a luat sfarsit in 1911 cu decizia Curtii Supreme de a dizolva definitiv Standard Oil. Vastul imperiu a fost impartit in sapte: Standard Oil New Jersey (a devenit Exxon), Standard Oil New York (care s-a transformat in Mobil), Standard Oil California (in prezent, Chevron), Standard Oil Ohio (prima companie Standard Oil creata de Rockefeller, devenita ulterior ramura americana a BP3), Standard Oil Indiana (viitoarea Amoco, care a fuzionat in 1998 cu BP), Continental Oil (devenita Conoco) si Atlantic (incorporata ulterior in Sunoco).

monopol n cadrul cruia proprietatea asupra unor ntreprinderi este unificat, proprietarii lor devenind acionari, iar producia i finanele ntreprinderilor respective fiind reglementate de un consiliu de administraie (provine din franceza)
3

oleoductul Baku-Tbilisi

1.2 Primele companii petroliere

1870: Compania Standard Oil

1890: Gulf Oil 1901: Texaco 1907: Royal Dutch Shell 1909: Compania de Petrol Anglo-Persana (BP) 1910: Compania Turkish Petroleum Dupa proprietatile fizice, se deosebesc urmatoarele categorii: petrol foarte usor (0,730-0,820 gr/cm3), petrol usor4 (0,820-0,900 gr/cm3) si petrol greu (0,910-1,040 gr/cm3). Petrolul parafinos sic el semiparafinos corespund categoriilor usor si foarte usor.

3. Petrolistii rusi In Rusia, inceputul industriei petroliere este situat in Caucaz si invariabil legat de familia Nobel si ramura franceza a familiei Rothschild. La 1829, in Baku existau deja 82 de puturi forate manual, insa dezvoltarea industriei a fost mult intarziata din cauza monopolului de stat. Numai dupa abolirea acestuia, la inceputul anilor 1870, zona a cunoscut un adevarat boom petrolier. Organizarea si sistematizarea productiei din aceasta zona s-a datorat lui Ludwig si Robert Nobel, fratii mai mari ai lui Alfred Nobel - inventatorul dinamitei si cel care si-a donat enorma avere pentru decernarea premiilor care ii poarta numele. Implicarea in industria petroliera se datoreaza fratelui mai mare, Robert, care ajunge la Baku pentru cu totul alte motive, dar sfarseste prin a cumpara o rafinarie. Fratele sau Ludwig, cu mai multa experienta antreprenoriala, se dedica total noii afaceri. Astfel, cei doi infiinteaza Compania Petroliera Fratii Nobel, care va domina curand productia si comertul cu petrol din Rusia. Ludwig va revolutiona transportul petrolier, construind primul tanc petrolier din lume, Zoroastru, lansat in 1878 pe Marea Caspica. Cresterea productiei si limitele pietei de desfacere interne i-au determinat pe petrolisti sa caute alternative la rutele de export din nord, dominate de fratii Nobel. Asa a aparut ideea de a construi o cale ferata din Baku la portul Batumi, situat la Marea Neagra. Familia Rothschild a finantat anume acest proiect, care a oferit petrolului rusesc acces spre Europa. La trei ani de la finalizarea lui, a fost infiintata Compania Petroliera Marea Caspica - Marea Neagra, care a marcat debutul prezentei grupului Rothschild pe piata de petrol din Rusia si l-a transformat in al doilea actor important al regiunii.

petrolul cel mai pur, din care se obtine cea mai mare cantitate de benzina, spre deosebire de petrolul greu. Petrolul arab usor este folosit ca referinta internationala

4. Petrolul arma secreta Cu putin inainte de izbucnirea Primului Razboi Mondial, gratie unor vizionari ca amiralul John Fischer si Winston Churchill, ultimul in calitate de Prim Lord al Amiralitatii, Marina Regala din Marea Britanie realizeaza trecerea de la carbune la petrol. Decizia, foarte disputata in epoca, in conditiile in care Marea Britanie nu detinea resurse proprii, a ridicat pentru prima data problema petrolului la nivel de interes de securitate nationala. Pe acest fundal, al necesitatii de a controla si avea acces direct la resurse, guvernul britanic devine actionar majoritar al Companiei Petroliere Anglo-Persane, care detinea o concesiune in ceea ce e astazi Iranul. In vara anului 1914, toata marina trecuse pe petrol. Flota americana facuse acelasi lucru. Aceasta transformare avea sa fie decisiva pentru castigarea razboiului pe mare. Pe parcursul primului Razboi Mondial a devenit evident caracterul revolutionar al motorului cu combustie interna. Acesta a schimbat in mod dramatic tehnica de lupta. Ca "antidot" la mitraliera, a fost inventat tancul, utilizat pentru prima data in batalia de la Somme. Avantajele transportului mecanizat au dus la raspandirea si mai mare a autoturismelor si camioanelor. A luat avant industria aeronautica. A inceput sa se extraga toluen (folosit la producerea de explozibil TNT) din titei. In perioada interbelica, masinile au schimbat radical modul de viata al oamenilor, care au inceput sa calatoreasca intens. Cererea pentru benzina crestea. Febra petrolului era la fel de puternica. America anilor 20 a fost martora descoperirii a numeroase zacaminte noi de petrol, ceea ce a dus la supraproductie si la crahul5 bursei petroliere din New York, urmat de Marea Recesiune6. In aceeasi perioada s-a dat startul competitiei pentru exploatarea regiunii cunoscute ca Mesopotamia (actualul Irak). Apoi a fost descoperit petrol in Bahrain (1932), Kuweit si Arabia Saudita (1938). Generalizand, perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial si pana in zilele noastre ar putea fi impartita in doua: anterioara si posterioara embargoului petrolier din 1973. Anii 50 s-au caracterizat prin suprematia industriei petroliere americane in lume. Pana in 1973, tarile care fusesera distruse de razboi si-au recladit economiile, iar acum se dezvoltau cu o viteza ametitoare. Economia SUA inflorea. Perioada cuprinsa intre 1950-1973 este considerata a fi o "perioada de aur". Pana in anii 50 fusesera deja descoperite uriasele campuri petrolifere din Orientul Mijlociu. De exemplu, cel mai mare zacamant descoperit vreodata - Ghawar (1948). Circa 60% din petrolul pe care l-a produs Arabia Saudita intre anii 1948-2000 a provenit din acest zacamant. Pana in anii 70, exploatarea giganticelor zacaminte din Orientul Mijlociu, de catre companii petroliere internationale, s-a facut in baza sistemului de concesiuni. Pentru a evita nationalizarea, unele companii au convenit sa imparta profiturile in mod egal cu tara producatoare (50%-50%), model preluat ulterior si de alte state din Orientul Mijlociu.

5 6

criza acuta a vietii economice, manifestata indeosebi prin scaderea foarte mare a cursului actiunilor la bursa (provine din germana) 29 octombrie 1929, inima financiar a lumii - Bursa de Valori din New York - a ncetat s mai bat. Preurile aciunilor s-au prbuit, cumprtorii nu au mai investit, bncile au dat faliment i milioane de oameni i-au pierdut locurile de munc. ntr-un an, lumea a trecut printr-o perioad de cdere economic, iar guvernele s-au luptat din greu s fac fa crizei. Strategiile economice proaste au dus la frmntri sociale i la ascensiunea n Europa a guvernelor autoritare de dreapta. A durat un deceniu

5. Epoca rafuielilor (1960-1972) Productia mondiala de petrol crescuse considerabil, de la 525 milioane tone in 1950, la 900 de milioane in 1958. Acest lucru a provocat o scadere continua a preturilor si, in consecinta, o reducere a veniturilor fiscal ale tarilor exportatoare. In realitate, filialele locale ale companiilor petroliere produceau numai petrolul brut7 pe care il revindeau la un pret foarte scazut intreprinderilor principale care, la randul lor, il vindeau la pretul pietei mondiale, adica pretul american, foarte ridicat. Ele realizau asadar profituri enorme, in timp ce tarile producatoare trebuiau sa se multumeasca cu niste redevente8 ridicole, la preturi mici, fixate de filiale. Esso, devenita Exxon, care ramasese de la John D. Rockefeller societatea-etalon a tuturor celor care se ocupau de petrol, a pus paie pe foc hotarand in doua randuri, in februarie 1959 si in august 1960, de o maniera unilaterala si fara a consulta pe nimeni, sa reduca pretul titeiului. Deciziile erau motivate de afluxul petrolului rusesc, libian si algerian care risca sa perturbe piata. Deciziile respective blocau insa totodata insasi dezvoltarea tuturor tarilor exportatoare.

6. Crearea O.P.E.C. Initial, ideea alcatuirii unui front comun i-a apartinut Venezuelei: reprezentantii ei atrag atentia producatorilor din Orientul Mijlociu asupra avantajelor pe care le prezinta o politica concentrata. Anii trec Liga Araba (1945), ia in consierare in 1957 studierea problemelor petrolului. Inca o data, Venezuela ii cheama pe e producatori la unitate. Presedintele Romulo Btancourt e decis sa scuture jugul marilor companii si face sa incolteasca inOrientul Mijlociu aceste idei. Primul Congres al Petrolului are loc la Cairo, in 1959. Daca emirii din Golful Persic sunt absenti, iranienii si venezuelenii sunt prezenti ca observatori. Prudenti, congresistii nu cuteaza sa ridice prea mult glasul, desi companiile au decis sa reduca preturile afisate9. Hotarasc totusi sa se reuneasca in fiecare an. Al doilea Congres, la Bagdad, in 1960, atunci cand preturile afisate sunt din nou reduse, la initiative companiei Yersey. De data aceasta, la propunerea lui Tariki, reprezentantul Arabiei Saudite, producatorii incheie o alianta in toate regula: Organizatia tarilor exportatoare de petrol ( O.P.E.C.) . Ea cuprinde 4 tari arabe Irak, Arabia Saudita, Kuweit si Qatar, precum si Iranul si Venezuela. Este o organizatie cu scopuri defensive, care nu intentioneaza sa solicite o majorare de pret, ci sa evite scaderi impuse sis a obtina preturi stabile.
7 8

n stare natural, nc neprelucrat; nu a fost nc transformat n produs finit datorie, obligaie, rent care se pltete periodic la date fixe i sub form de cot fix 9 nu era un pret efectiv, el servind doar ca baza de calcul a redeventelor si impozitului, percepute de statul proprietar al titeiului

Statutele precizeaza obiectivele: coordonarea si uniformizarea politicilor petroliere, apararea intereselor tarilor membre, studierea modului de stabilire a pretului pe pietele internationale ale titeiului, in vederea eliminarii fluctuatiilor daunatoare si inutile. Timp indelungat ignorata de companii, dar recunoscuta de ONU, isi fixeaza sediul la Geneva, apoi, in 1965, la Viena. Deschisa tuturor tarilor care realizeaza exporturi substantiale, cu timpul ea inregistreaza noi adeziuni: Libia, Algeria, Nigeria, Indonezia, Abu Dhabi s.a.m.d. In total, 11 membrii. Dintre acestea, lipsesc insa tari atat de importante cum sunt Canada si U.R.S.S.. De altfel, arabii nu se simt chiar in largul lor alaturi de venezueleni si de indonezieni. La propunerea Arabiei Saudite, Kuweitului si Libiei, fara a parasi O.P.E.C., ei se regrupeaza in 1968 intr-o societate dinstincta: Organizatia tarilor arabe exportatoare de petrol (O.A.P.E.C.). Impreuna cu tarile fondatoare adera Algeria, Bahreinul, Abu Dhabi, Qatar, ulterior Irak, Siria si Egipt.

7. Socurile petroliere Anul 1973 reprezinta pentru industria petroliera mondiala un an de adanci modificari, dintre care multe vor avea un ecou puternic asupra evolutiei de perspectiva, un an care inseamna un moment important al istoriei petroliere internationale. Conjunctura pietei titeiului si produselor petroliere a fost dominata in perioada analizata de doua evenimente hotaratoare : declararea in prima parte a anului a crizei energetice intr-o serie de tari mari consumatoare si declansarea in ultimul trimestru a conflictului arabo-israelian. Aparitia acestei crize este legata de fapt nu de o diminuare efectiva si brusca a rezervelor de titei cunoscute , ci, mai curand, de imposibilitatea exploatarii lor in conditii avantajoase existente in urma cu cativa ani, de consolidarea pozitiei tarilor producatoare si exportatoare ale caror revendicari au devenit hotaratoare in cadrul tranzactiilor comerciale, precum si de aparitia pe piata mondiala a unui mare importator, S.U.A., indeosebi in ceea ce priveste programul de aprovizionare in perspectiva. La acestea s-au adaugat si previziunile economistilor , care au fost aproape unanim de acord ca, desi estimarile asupra rezervelor certe de titei indica un volum echivalent cu productia pentru numai urmatorii 30 de ani, titeiul si gazele naturale vor continua sa detina pana la sfarsitul secolului actual o cota de peste 2/3 din necesarul total de energie. In aceste conditii, tarile mari consumatoare si-au pus problema reducerii si rationalizarii consumului de titei si produse derivate, inca inaintea izbucnirii razboiului arabo-israelian. Acesta nu a constituit decat factorul de explozie a unei situatii existente anterior: pe de o parte cererea din ce in ce mai mare pe plan mondial si tendinta marilor consumatori de a-si creea stocuri de urgenta si, pe de alta parte, tendinta tarilor producatoare de a-si conserva rezervele si de a le comercializa pe cele exploatate la un pret cat mai avantajos. Masurile luate de tarile arabe de majorare a preturilor in urma Conferintei de la Geneva din iunie 1973, majorarile efectuate ulterior in cursul lunii octombrie prin hotarari unilateral, reducerea productiei tarilor membre O.A.P.E.C. in ultimele 3 luni ale anului, precum si instituirea embargoului fata de S.U.A., Canada si Olanda sunt principalii factori care si-au pus amprenta asupra pietei titeiului si produselor petroliere in a 2-a jumatate a anului 1973.

Productia mondiala de titei a evoluat in cursul celor doua trimestre ale anului 1973 in doua sensuri diferite, inscriindu-se pe o linie continuu ascendenta in prima jumatate a anului si marcand o descrestere accentuata in cea de a doua jumatate a anului. Reflectand avantul care a caracterizat economia tarilor capitaliste, productia mondiala de titei a inregistrat, in primul semestru 1973, un nivel record sporind cu 9,7% fata de aceeasi perioada a anului 1972. Incepand din luna octombrie, tarile arabe membre O.A.P.E.C. au hotarat sa reduca in mod sistematic extractia de titei, incepand cu 25% in luna octombrie ( fata de nivelul de productie din septembrie) si continuand cu cate 5% in urmatoarele luni ale anului 1973 si ianuarie 1974. Ulterior, la sfarsitul lunii decembrie , s-a revenit asupra aplicarii acestei masuri pentru luna ianuarie 1974, planificandu-se o majorare de 10% a extractiei de titei. Capacitatile de rafinare au cunoscut in cursul anului 1973 un nou avant pe plan mondial. La inceputul anului analizat, volumul total al capacitatilor de rafinare al tarilor capitaliste se ridica la aproape 2,5 miliarde tone. Programul de constructii de noi capacitati de rafinare in cursul anului 1973, de extindere a celor existente, precum si de proiectare a unor constructii in anii urmatori, cuprinde un numar de 250 de obiective, reprezentand o majorare de 1.200 milioane tone/an, adica cu 50% mai mult decat volumul existent la inceputul perioadei de referinta. Un studiu efectuat in luna septembrie 1973, pe plan international, a pus in evident faptul ca aproape 2/3 din capacitatea suplimentara revine instalatiilor noi (820 milioane tone) si numai 1/3 (425 milioane tone) reprezinta extinderile instalatiilor existente. Din punct de vedere geografic, concentratia maxima are loc in Europa Centrala (2/5 din total), atat in centrele mari de prelucrare din Franta, Italia si Olanda, cat si in tari ca Suedia, Finlanda si Portugalia, care pana in prezent s-au bazat in principal pe importul de produse. Desi conform afirmatiei unor surse specializate, intreruperea livrarilor catre S.U.A. nu a afectat prea mult activitatea de rafinare, totusi se poate presupune ca in ultimele luni ale anului 1973 gradul de utilizare a instalatiilor nu s-a mai putut mentine la acelasi nivel record, la aceasta contribuind in buna masura si cheltuielile ridicate de functionare. Un studiu efectuat de American Petroleum Institute asupra 85% din capacitatea totala de rafinare a S.U.A., arata ca numai cheltuielile de combatere a poluarii in industria de rafinare10 sunt estimate la 1.200 milioane dolari pentru intreg anul 1973. In cursul anului 1973 au fost reluate dezbaterile referitoare la localizarea noilor constructii de rafinarii, fie pe piata consumatoare, fie in apropierea sursei de aprovizionare. In legatura cu aceasta trebuie subliniat ca in ultimul timp, tarile producatoare au exercitat o presiune tot mai accentuata asupra firmelor petroliere, de constituire a instalatiilor de rafinare chiar pe teritoriul tarilor lor. Cauzele care au determinat o majorare a cererii de import in toate tarile au fost: * consumul sporit de titei pentru rafinarii, a caror activitate a atins un nivel record in prima jumatate a anului; * accentuarea tendintei de stocare a titeiului si de asigurare a aprovizionarilor pe termen lung prin contracte de lunga durata, in conditiile perspectivei de crestere continua a preturilor; * conturarea unor penurii de surse energetice, mai ales de titei si gaze naturale, accentuate de tendinta de conservare a rezervelor de titei si de valorificare rationala a lor de catre tarile producatoare.
10

recuperarea si valorificarea substantelor reziduale utilizabile, legi care regleaza pastrarea curata a calitatii aerului si circa 1000 statii de monitoring prin care se tin sub control si se supravegheaza calitatea aerului etc.

Izbucnirea conflictului arabo-israelian11 a determinat aparitia unei situatii cu totul neobisnuite in cadrul comertului international de titei. O parte din factorii care au actionat in prima parte a anului , in sensul stimularii importurilor, si-au incetat sau si-au modificat actiunea. Astfel, in conditiile exploziei preturilor, tendinta de stocare la consumatori a fost inlocuita cu o diminuare a cererii, accentuata si de luarea masurilor de limitare si rationalizare a consumului de titei si produse in toate tarile consumatoare. Pentru S.U.A. incetarea livrarilor de titei ale tarilor arabe a marcat un deficit de 2 milioane barile 12/zi, reprezentand 11% din cererea interna. Evolutia comertului cu produse petroliere a urmat o linie similara cu cea a schimburilor cu titei. Caracteristic anului 1973 a fost cererea sustinuta pentru achizitionarea de produse de import, manifestata in toate tarile capitaliste dezvoltate. Importul de produse al S.U.A., in mare parte de pe piata vest-europeana, a cunoscut un avant fara precedent. Reflectand intreaga situatie conjuncturala a pietei titeiului si a produselor petroliere in cursul anului 1973, preturile au inregistrat in perioada respectiva o evolutie nemaiintalnita pana in prezent. Rezervele mondiale certe de titei la 1 ianuarie 1974 au fost evaluate la 89,7 miliarde tone, ceea ce fata de 1 ianuarie 1973 a insemnat o reducere cu cca. 6,6%. Distributia geografica a acestor reserve este foarte inegala, astfel ca mai mult de 50% se gasesc in Orientului Mijlociu. In prima jumatate a anului 1974, productia mondiala de titei a inregistrat o crestere cu 3% fata de semestrul I/1973. La sporul mondial a contribuit substantial dezvoltarea productiei de titei in U.R.S.S. si R.P.Chineza. Repartitia geografica a productiei mondiale de titei (foarte diferita de cea a cererii) continua sa ramana un factor de adancire a contradictiilor de natura economica si politica intre tarile capitaliste industrializate si tarile in curs de dezvoltare, posesoare ale acestei materii prime energetice.

8. Factorii cheie in formarea pretului petrolului pe piata globala Primul mare factor determinant al cresterii pretului petrolului este cresterea cererii pe piata globala (nu doar in China si India, ci si in Statele Unite). In plus, pretul a crescut in principal din cauza faptului ca, pe de o parte, este nevoie de cativa ani pentru ca investitiile in productie si in capacitatile de distributie sa tina pasul cu o cerere tot mai mare, iar, pe de alta parte, pentru ca sporirea capacitatii de productie presupune exploatarea unor rezerve mai scumpe. Alaturi de cresterea nivelului cererii (relativa la rata investitiilor in productie), cel de-al doilea factor este scaderea valorii dolarului. Daca monitorizam pretul petrolului in dolari - si fiecare dolar valoreaza mai putin atunci numarul raportat ca pret trebuie sa creasca si el, doar ca sa mentina la acelasi nivel adevaratul cost al petrolului. Scaderea in valoare a dolarului, comparativ cu celelalte monede, nu are drept cauza nimic din ceea ce se intampla pe piata petrolului: Statele Unite se confrunta cu un deficit comercial, iar economistii se asteapta ca in timp, pe termen lung, ratele de schimb valutar sa se ajusteze astfel incat sa aduca din nou in echilibru acest deficit.
11

conflict armat intre Israel si tarile arabe Egipt si Siria. S-a desfasurat in luna octombrie, 1973. Egiptul si Siria au declansat conflictul pentru a-si recupera teritoriile pe care Israelul le-a ocupat in "Razboiul de 6 zile" din 1967. Israelul si-a mentinut controlul asupra teritoriilor 12 unitate de msur pentru capaciti, n special pentru produse petroliere, egal cu 158,9 l n S.U.A. i 163,5 l n Anglia

9. Industria petroliera astazi Cererea mare si rezervele reduse la nivel global au impins pretul petrolului la cote record. Marile companii siau permis sa investeasca in extindere si dezvoltare, fara a afecta buzunarele actionarilor. Din contra, in ultimii ani, pretul actiunilor si dividendele acordate de marile companii petroliere au inregistrat recorduri istorice. Exista insa nori la orizont pentru greii industriei petroliere. Analistii anunta ca, pe termen mediu, costurile de productie vor creste, pe masura ce rezervele se vor imputina. Mai mult, accesul la noi resurse este de multe ori limitat politic, iar concurentii de talie mica si medie din Occident devin tot mai agresivi pe piata internationala. Cele cinci companii de top Exxon Mobil, BP, Royal Dutch/Shell, Chevron Texaco si Total care detin mai mult de 50% din piata, se zbat acum sa domine o piata aflata in plina schimbare. Desi au cea mai mare acoperire asupra bazinelor de hidrocarburi din afara Orientului Mijlociu, rezervele lor au scazut in timp, mai ales in America de Nord si nord-vestul Europei, de unde isi asigura jumatate din productia de hidrocarburi. Aici, costurile de productie au urcat constant, in zone ca Marea Nordului acestea crescand cu 42% in cinci ani. In plus, accesul la zacaminte a devenit din ce in ce mai dificil. In Orientul Mijlociu, care detine jumatate din rezerva globala de petrol, guvernele arabe au nationalizat bunurile companiilor petroliere din zona in anii 60 si au limitat drastic intrarea strainilor. Prin urmare, greii industriei sau orientat catre zone mai stabile politic, dar mai dificile din punct de vedere tehnologic, asa cum sunt Marea Nordului si Golful Mexic. Daca intrarea in Orientul Mijlociu este dificila, in ale parti ale lumii afacerile sunt nesigure. Multe rezerve sunt detinute de tari considerate instabile pe plan politic si legislativ, precum Rusia si Nigeria, sau se afla in regiuni greu de exploatat din punct de vedere tehnic, cum ar fi Oceanul Arctic sau Pacific. Cu toate acestea, competitia pentru rezervele inca neexploatate e crancena. China si India investesc enorm in surse indepartate de petrol si gaze din Angola si Venezuela. Companiile nationale de petrol, subordonate guvernelor, precum Petronas din Malaiezia, se extind la nivel international, in timp ce firmele occidentale de talie mijlocie se umplu de bani si isi fac rezerve proprii. Prin urmare, gigantii petrolieri care au detinut intotdeauna controlul pietei prin tehnologie de varf si competenta manageriala pierd cote de piata in favoarea jucatorilor de talie medie, mai adaptabili la noile conditii, dar si in fata companiilor nationale, care pot face rost de tehnologie de la furnizori specializati, fara sa mai aiba nevoie de asistenta greilor. Pentru cei cinci mari, exista riscul de a fi scosi din joc de aliante regionale intre jucatori medii si companii nationale. Pentru a supravietui, marile companii petroliere vor trebui sa investeasca 1% din venituri in cercetare si dezvoltare, in contextul in care producatorii de echipament industrial aloca 4,5% din venituri in acest scop. In plus, vor fi necesare parteneriatele cu furnizorii si firmele de servicii, care in ultimii 20 de ani au fost cea mai mare sursa de inovatii din domeniu. Diplomatia va continua sa joace un rol hotarator, alaturi de tehnologie si piata, in conditiile in care politica poate deveni un obstacol in calea accesului la resurse. Asta se intampla mai ales in cazul in care conductele de petrol si gaze traverseaza granitele unui stat sau cand e vorba de proiecte care necesita angajamente pe termen lung intre companie si guvern. Ramane de vazut cat vor fi dispusi sa plateasca greii din petrol pentru a-si pastra pozitia dominanta pe piata. Deocamdata, au bani pentru a-si schimba strategia. Cand insa cotatia petrolului va scadea mult, cuferele cu bani se vor goli rapid.

In luna iunie a anului 2009 pretul titeiului crescuse, la bursa din New York, ajungand la valoarea de 71de dolari pe baril, cea mai mare din ultimele 8 luni. Cresterea pretului a fost datorata scaderii rezervelor americane de petrol, dolarul slab si a sperantelor de redresare a cererii mondiale de petrol. Cel mai important contract futures, barilul "light sweet" cu livrare in iulie, a crescut pana la 71,79 dolari pe baril, cel mai ridicat nivel atins din luna octombrie, a transmis AFP. La inchiderea bursei, pretul era stabilizat la 71,33 dolari, cu 1,32 mai mult decat nivelul la inchidere al zilei precedente. De asemenea, pretul petrolului Brent, din Marea Nordului, a crescut cu 45 de centi, la 70,80 dolari pe baril, dupa ce a atins si pragul 71,20, in acea luna. Guvernul american a anuntat atunci ca rezervele nationale de petrol au scazut cu 4,4 milioane de barili, in saptamana incheiata pe 5 iunie, semnaland o crestere puternica a cererii. Potrivit ultimului raport al OPEC, dat publicitatii pe 9 septembrie anul curent, se estimeaza ca cererea mondiala de petrol va scadea usor in cel de-al doilea semestru al acestui an, pe fondul reducerii masurilor de relansare economica, si ca se va stabiliza in 2011. "Cererea mondiala de petrol in 2010 ramane aproape neschimbata, la un milion de barili pe zi. Aceasta (cerere) a fost mai ridicata decat se estima pe primul semestru, fiind sustinuta de masurile de relansare din marile tari consumatoare. Odata cu retragerea acestor masuri, cererea va scadea in cel de-al doilea semestru", a explicat OPEC in raport, citat de AFP. Pentru intreg anul 2010, cartelul se asteapta la o cerere mondiala de 85,5 milioane de barili pe zi, care va urca la 86,6 milioane in 2011. "In 2011, cresterea cererii mondiale isi va continua ritmul actual, de un miliard de barili pe zi, o cifra care a ramas neschimbata in raport cu ultima noastra estimare" din luna august, a mai precizat OPEC. Ca si in ultimul raport, OPEC stabileste ca principalii responsabili pentru cresterea cererii de petrol vor fi economiile emergente, in special China si India, desi "eforturile guvernului chinez de a preveni o supraincalzire a economiei ar putea duce la o atenuare a cererii de petrol in urmatoarele luni". Statele Unite, in schimb, au continuat sa aiba un rol major in consumul mondial de petrol, iar cererea americana din prima jumatate a acestui an a fost chiar mai puternica decat astepta OPEC. In Europa, consumul de titei si-a mentinut tendinta de comprimare, astfel ca "regiunea OCDE (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) nu va putea contribui la cresterea cererii de petrol in 2010". In luna august, pe piata din New York, preturile la titei au fost stabilite la 76,67 de dolari pe baril, cu 28 de centi mai mult decat in iulie, insa producatorii din cadrul OPEC au confirmat case astepta o evolutie a pretului intre 70 si 80 de dolari.

10. Cotatia la bursa a petrolului Pretul titeiului brut a scazut la inceputul lunii octombrie a acestui an, la New York, pentru a treia oara consecutiv, ca urmare a continuarii declinului dolarului fata yen si euro, dar i a anunului privind scderea numrului solicitrilor de ajutor de omaj n SUA. O alta influenta a avut-o si raportul oficial privind situatia stocurilor americane de benzina. La New York Mercantile Exchange, la ora 09:01, in ziua de 08.10.2010, cotaia petrolului cu livrare n noiembrie a urcat cu 1,10 dolari (1,3%), la 84,33 dolari barilul. Anterior, preul a atins 84,43 dolari/baril - cel mai ridicat nivel de dup 4 mai.

La ICE Futures Europe din Londra, preul petrolului cu livrare n noiembrie a crescut cu 85 de ceni (1%), la 85,91 dolari/baril. i aici a fost atins cea mai ridicat cotaie de dup 4 mai: 85,99 dolari barilul. Departamentul Energiei a anunat c stocurile de benzin din SUA s-au redus cu 2,65 milioane de barili, la 219,9 milioane, n condiiile n care analitii preconizau scderea cu numai 250.000 de barili. Specialitii subliniaz c plasamentele n petrol sunt alimentate de scderea puternic a dolarului, moneda american cobornd cu 0,4%, la 1,3991 uniti/euro. In ziua de marti, 14 octombrie 2010, pretul petrolului a urcat cu 2,5 dolari, la aproape 84 dolari pe baril, ca urmare a increderii investitorilor ca masurile luate de guvernele din intreaga lume pentru stabilizarea domeniului financiar vor impiedica o recesiune la nivel global, transmite Reuters. Barilul de titei light tranzactionat la bursa din SUA a urcat, pana la 8:42 GMT, cu 2,53 dolari, la 83,71 dolari, dupa ce a atins un maxim de tranzactionare de 84,53 dolari in cursul sedintei de marti. Pretul petrolului Brent a crescut cu 2,06 dolari, la 79,52 dolari, pe bursa din Londra. "Cred ca pretul petrolului este influentat masiv de pietele financiare, insa este mai mult un licar de speranta decat o rezolvare totala a problemei13. Nu cred ca cineva isi inchipuie ca s-a terminat criza economica"14. Un aport important la avansul pretului petrolului are si deprecierea dolarului fata de euro dupa masurile pentru sectorul bancar anuntate de statele din Uniunea Europeana, transmite Mediafax. Grupul financiar Goldman Sachs a redus estimarile privind evolutia pretului petrolului la 70 dolari pe baril pentru sfarsitul anului, dupa o estimare anterioara de 115 dolari, si la 86 dolari pentru anul 2009. Totodata Goldman Sachs a avertizat ca preturile ar putea ajunge pana la 50 dolari pe baril daca se agraveaza problemele de pe piata creditelor. Perspectiva unei recesiuni economice ar determina o pozitie mai putin agresiva a Organizatiei Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC) privind scaderea productiei, insa grupul a anuntat ca va reduce, la inceputul anului urmator, cantitatea de titei livrata pentru a evita o eventuala prabusire a preturilor.

11. Biocombustibili ca solutie la criza petrolului Energia verde a fost solutia unanim propusa de organizatii internationale sau state pentru reducerea impactului cresterii pretului petrolului. In raportul Sustainable Bioenergy: A Framework for Decision Makers, din mai 2007, ONU a subliniat necesitatea dezvoltarii productiei de biocombustili15 in conditiile "disponibilitatii unor tehnologii de generatia a doua" si ale "oportunitatii de a contrabalansa piata petrolului". In martie 2007, liderii UE au stabilit ca pana in anul 2020 statele membre sa ajunga la un nivel de 10% pentru consumul de biocombustibili, cu scopul de a reduce cererea de combustibili fosili (fabricati din petrol) si poluarea. Alexander Karsner, secretar adjunct in cadrul Departamentului pentru Energie din SUA, a anuntat in februarie ca institutia va investi 33 milioane de dolari pentru dezvoltarea a 4 proiecte de cercetare in domeniul energiei regenerabile.

13 14

evolutiei preturilor Cit.Tony Machacek de la Bache Financial 15 combustibili obtinuti din materie vegetala sau animala

Investitia anuntata de Karsner este o parte a programului de dezvoltare a biocombustibililor initiat de George Bush cu scopul de a reduce emisiile de carbon si dependenta de petrolul din import a SUA.

CONCLUZII Un grup de foratori pe care Edwin L. Drake a incercat sa-i angajeze pentru a fora pentru petrol, in 1859, i-au raspuns: Sa foram pentru petrol? Adica sa foram pentru a gasi petrol?! Esti nebun! Poate ca intr-adevar, de la un moment de nebunie , de ambitie dusa catre extrem, s-a ajuns astazi, dupa mai bine de 150 de ani, sa nu ne putem imagina cum ar putea civilizatia noastra sa traiasca fara acest ulei de roca. Ce-i drept, el ne arata si cealalta fata, prin efectele sale negative, insa macar incercam, pe cat posibil, sa le diminuam, ceea ce este un lucru foarte bun, dar si absolut necesar.

BIBLIOGRAFIE Lucrari consultate 1. Conjunctura economica mondiala: Gheorghe Marcu, Gheorghe Istrate, Ion Vasile Editura Bucuresti, 1974, pag 412-419 2. Conjunctura economica mondiala: Costin Murgescu, Gheorghe Marcu, Aurel Ghibutiu, Georgeta Micu , Traian Silea Editura Bucuresti, 1975, pag 270-277 3. Istoria secreta a petrolului 1859-1984: Jacques de Launay, Jean-Michel Charlier Editura Politica, 1985, pag 139-201 4. Istoria petrolului Site-uri consultate 1. http://www.revista22.ro/criza-petrolului-4642.html 2. http://dexonline.ro/ 3. http://www.ziare.com/articole/pret+baril+petrol 30.10.2010 31.10.2010 31.10.2010 Ren Sdillot, Editura Politica, 1978, pag 334-376

4.http://www.wall-street.ro/articol/International/5331/Viitor-nesigur-pentru-gigantii-din-industriapetrolului.html 31.10.2010 5. http://www.intactnews.ro/extern/economie/cererea-de-petrol-asteptata-sa-scada-usor.html?25;29515 01.11.2010 6. http://www.bursa.ro/dolarul-slab-sprijina-cotatia-petrolului-97772&s=international&articol=97772.html 01.11.2010