CRIZA PETROLULUI DIN 1973

Abstract:
The 1973 oil crisis began in October 1973 when the members of the Organization of Arab
Petroleum Exporting Countries (OAPEC, consisting of the Arab members of the OPEC plus
Egypt, Syria and Tunisia) proclaimed an oil embargo. By the end of the embargo in March
1974, the price of oil had risen from $3 per barrel to nearly $12. The oil crisis, or "shock", had
many short-term and long-term effects on global politics and the global economy. It was later
called the "first oil shock", followed by the 1979 oil crisis, termed the "second oil shock."

Keywords: oil, crisis, OPEC,economy

Cuprins:

Introducere
Sfritul Acordului de la Bretton Woods
Infiintarea OPEC
Urmari
Concluzii
Bibliografie

Crizei petrolului din 1973

Petrolul, supranumit si aurul negru, poate veriga esentiala a vietii pietei economice,
poate cea mai importanta resursa a lumii din ultimele doua secole, darul cel mai de pret al
scoartei terestre, se remaraca printr-un interes asiduu si concentrat al marilor puteri ale lumii,
constituind o resursa remarcabila in ceea ce priveste intrebuintarea acesteia, redefinind
intotdeauna standardele. Se regaseste in zacamintele de origine biogena din scoarta terestra,
constituindu-se dintr-un amestec de hidrocarburi solide si gazoase, ingloband in stare bruta
peste 17.000 de substante organice de mare complexitate, motiv pentru care si-a regasit de-

alungul timpului intrebuintarea in industria chimica si in special in cea a carburantilor,

industrie de mare interes mondial.
Uleiului de roca, asa cum i se spunea, i-au fost recunoscte proprietatile in urma unui
studiu al profesorului american Benjamin Silliman Jr, caruia un grup de oameni de afaceri, in
frunte cu George Bissell i-au cerut sa descopere o noua sursa de iluminat, mai ieftina decat
kerosenul; astfel exploatarea masiva incepe abia in sec XIX, cand se inregistreaza cel mai
renumit foraj, care i-a aprtinut colonelului Edwin L Drake, in Pennsylvaiya, de unde
exploateaza mari zacaminte de petrol la adancimi relativ mici ( putin peste 20 m).
In scurt timp, petrolul cunoaste o importanta colosala la nivel mondial, unde devine o
arma strategica, un bun de stricta necesitate in obtinerea suprematiei, lipsa acestuia
constituind un adevarat handicap pentru tarile lipsite de aceasta resursa, petrolul find
principalul motiv al infrangerii Germaniei Naziste in cel de-al II-lea Razboi Mondial,
deoarece acesta devenise o crunta si constanta obsesie a Reichului.
Intre timp, in perioada premergatoare crizei din 73, care urma sa socheze intr-un mod
draconic intreaga piata economica mondiala, se ducea un razboi de suprematie intre doua
mari tabere, si anume, trustul american Standard Oil si celelate companii cu capital european.
Astfel petrolul castiga teren, devenind arma de razboi pentru care marile puteri ale lumii erau
in pericol de a pierde bataliile de pe frontul celui de-al II-lea Razboi Mondial.
Toate acestea au fost cauze care au determinat, incet, dar sigur, o criza a aurului
negru; o dorinta inevitabila de a profita; insa ceea ce constituie un profit pentru o tara,
constituie in acelasi timp o pierdere pentru o alta.
Sfritul Acordului de la Bretton Woods
n 15 august 1971, Statele Unite ale Americii s-a retras unilateral din Acordul Bretton Woods
renunnd la etalonul de aur (toate emisiunile de bancnote de dolari trebuiesc fcute pe baza
unor garanii n aur). n sistemul acesta dolarul avea acoperire n aur i era fixat n funcie de
valoarea aurului, iar valoarea celorlalte valute erau calculate n funcie de dolar. Din
momentul prsirii Sistemului Bretton Woods, dolarul a nceput s pluteasc.
La scurt timp dup aceea, a urmat Marea Britanie, care a lsat liber lira sterlin. Na iunile
industrializate au urmat exemplul cu monedele lor respective. n anticiparea fluctua iei
monedelor stabilizate mpotriva celorlali, naiunile industrializate au crescut, de asemenea,
rezervele lor monetare n cantiti mult mai mari dect oricnd nainte.
Rezultatul a fost deprecierea valorii dolarului american, precum i ale altor valute ale lumii.
Pentru c preul petrolului era stabilit n dolari, acest lucru a nsemnat c productorii de
petrol au beneficiat venituri reale mai mici pentru acelai pre al petrolului.

nfiinarea OPEC
In septembrie 1960 se infiinteaza OPEC ( Organization of the Petroleum exporting
Countries ), un cartel de interese care reunea Iranul, Venezuela, Irakul, Kuweitul, Arabia
Saudita, Algeria, Indonezia, Libia, Nigeria, Qatarul, Angola si Emiratele Arabe Unite, care

incercau sa speculeze profiturile din petrol, prin fixarea unui pret al acestuia. Iata ca inca de
pe acum (1960) se preconizeaza o perioada de instabilitate in ceea ce priveste ierarhia marilor
puteri economice mondiale.
In scurt timp se vad si consecintele infiintatrii organizatiei: Constienti de faptul ca
detineau 77% din rezervele globale existente cunoscute, si-au putut permite fixarea unui
obiectiv care consta intr-o intelegere intre membrii OPEC de a prduce mai putin decat
cantitatea maxima posibila, cu scopul de a determina o crestere substantiala a pretului
barilului de petrol la nivel mondial. Si a functionat: desi aveau resursele si potentialul necesar
de a satisface cererea pe intreaga piata mondiala, au ales sa pastreze oferta mult sub nivelul
cererii, maximizandu-si astfel profiturile.
La 15 octombrie 1973 OPEC decide sistarea livrarilor de petrol catre Statele Unite ale
Americii si ale altor tari dezvoltate din punct de vedere economic, care au sprijinit Israelul in
razboiul de Yom Kippur. Este momentul in care se declanseaza criza petrolului, o situatie de
neconceput in acel moment. Este pentru prima data in istorie cand o resursa naturala
constituie o arma de razboi, o arma a carei putere de distrugere a crescut intr-un timp
extrem de scurt, o consecinta a embargoului fiind cresterea ametitoare a pretului petrolului de
la 2.29 dolari la exorbitanta suma de 11.65 dolari pe baril, o crestere inimaginabila de aproape
300%.
Aceasta masura vine ca un soc pentru marii consumatori de petrol ai lumii; in perioada
premergatoare crizei - perioada de aur ( 1950 -1974), SUA dubleza consumul de petrol, in
conditiile in care productia SUA reprezenta un sfert din productia glogala, ceea ce insemna ca
productia acestora era de 4 ori mai productiva decat media globala, petrolul Orientului
Mijlociu fiind evaluat si platit in dolari americani, petrodolari. Insa embargoul petrolier
instaurat de OPEC nu a afectat doar SUA, ci si Europa Occidentala si Japonia, care au devenit
nevoite sa negocieze si sa se supuna noului pret al petrolului impus de Orientul Mijlociu,
dezlantuindu-se astfel furtuna care ameninta dramatic ierarhia economiilor lumii. Incepe sa se
prefigureze o noua era. Incep sa se prefigureze noi personalitati ale statelor Orientului
Mijlociu, care lansasera valuri de nationalizari; incep sa se redefineasca raporturile de
suprematie si forta economica intre statele producatoare si cele consumatoare, deoarece
embargoul nu viza doar SUA si Olanda , ci si Portugalia, Japonia si Africa de Sud.
Embargoul ia sfarsit in martie 74, insa repercursiunile acestuia continua, iar ca prima
masura pentru evitarea pe viitor a acestei crize a fost infiintarea AIE ( Agentia Internationala
pentru Energie ), ca raspuns al tarilor mari consumatoare de petrol in scopul prevenirii unui
alt eventual soc pe plan mondial. Consecintele au fost mult mai cavernoase, in sensul ca
aceasta criza a constituit un bun prilej pentru stimularea conservarii energiei, descoperirea
unor altor resurse alternative si crearea unor stocuri de petrol.
Criza pertolului din 73 nu a constituit o lectie doar pentru tarile consumatoare de
petrol, ci si pentru tarile producatoare, care isi constientizeaza capacitatea de control a
economiei mondiale si influienta acesteia, vulnerabilitatea acestora atingand dimensiuni
colosale prin fixarea pretului petrolului.
Printre cele mai afectate economii ale lumii de criza petrolului, s-a numarat si cea a
SUA, care inca din 1971 suspenda convertibilitatea dolarului in aur la pretul stabilit, Nixon
recunoscand astfel faptul ca dolarul era supraevaluat. Valoarea de schimb a dolarului continua
sa scada, intai cu 10% si apoi cu 30%. In urma acordului Smithsonian, incheiat cateva luni
mai tarziu, se stabilesc noi rate de schimb, dolarul fiind aspru devalorizat atat in raport cu
aurul, cat si cu monedele straine. In acest fel instabilitatea coexista cu disfunctionalitatile,

rezultatul fiind cresterea de de patru ori a pretului petrolului intr-un interval de trei luni si
cresteri asemanatoare la preturile altor materii prime.
In anii imediat urmatori, ca raspuns la cresterea pretului barilului din Orientul
Mijlociu, SUA au inceput sa tipareasca si sa exporte din ce in ce mai multi dolari pentru a
compensa cu angajamentele din strainatate. Au refuzat sa compenseze prin marirea
impozitelor, cu alte cuvinte au refuzat sa ia bani de la propriul popor, mizand pe faptul ca ii
pot castiga de la straini, insa nu au obtinut decat o devalorizare a monedei nationale, o
devalorizare a intregii economii nationale, si dovedeste ca SUA nu era pregatita si nu detinea
resursele materiale si informationale pentru a dirija o economie de piata rentabila.
O alta economie zdruncinata de socul embargoului din 1973 a fost cea a Frantei, care
de asemenea trece printr-un adevarat test de strategie si aptitudini. Inflatia instaurata in urma
crizei petrolului a afectat nivelul de trai al populatiei si supravietuirea afacerilor, astfel incat
nici statul nu reuseste sa-si redreseze economia, care prin deflatie nu reuseste decat sa creeze
disponibilitati prin restrangerea locurilor de munca si sa afecteze succesul afacerilor. Un nou
prim-ministru, Raymon Barre, in 1976, promoveaza o reorganizare mai coerenta (perestroika
avant la lettre), care printr-o implicare mai restransa in economie, si reuseste un imbold spre
eficinta.
In Franta recesiunea se naste in 1973 dupa cvadriplarea pretului petrolului si de
asemenea, sporirea preturilor si a altor materii prime; a stirbit optimismul poporului si a
ingreunat progresul francez. Aflata intr-o perioada de tranzitie, criza petrolului ameninta
activitatile traditionale, inclusiv agricultura, deoarece industriile noi de care urma sa
beneficieze Franta mai tarziu nu erau inca definite si nu se puteau compara cu cele ale
Germaniei.
Criza petrolui a fost resimtita si in Marea Britanie, unde pretul petrolului a crescut de
patru orin in interval de cateva luni si a sporit vertiginos inca o data in urma revolutiei din
Iran, cand a atins exorbitanta suma de 40 de dolari pe baril, dupa ce un deceniu in urma nu
trecuse cu mult peste 2 dolari pe baril. Guvernul a fost pus in dificultate, deoarece a fost pus
sa aleaga daca sa sporeasca cheltuielile sau sa le reduca prin limitarea importurilor de petrol.
Se confrunta de asemenea cu o crestre a inflatie datorate nunumai cresterii preturilor la petrol,
ci si a altor bunuri, problema alarmanta, care nu se rezolva pana in anii 80 cand preturile scad
substantial, dand astfel un imbol lumii industrializate spre progres. Un alt ministru de finante
laburist, Denis Healey, recurge la restrictii monetare, in asa fel incat la sfarsitul anilor 70,
investitiile din industrie si PIB-ul se aflau din nou in crestere, dobanzile bancare cunosc o
diminuare de 5%, iar somajul scade.
Frana a refuzat s accepte o nelegere ncheiat n 1974 ntre partenerii europeni i
Statele Unite pentru mprirea petrolului n cazul unei crize cum fusese cea din 1973, cnd
rzboiul din Orientul Mijlociu sporise de patru ori preul petrolului i l fcuse greu de
obinut. Comunitatea nu a reuit s cad de acord asupra unei politici energetice. Relaiile cu
Japonia erau nveninate de triumfurile economice n lan ale acesteia din urm (cnd
dezechilibrul comercial dintre Comunitate i Japonia a atins 14 miliarde de dolari ntr-un
Comunitatea a naintat la GATT o plngere oficial referitoare la practicile comerciale
japoneze). Lumea mrea a blocurilor economice se nsprea nainte ca CEE s fie pe deplin
pregtit pentru a se angaja n lupta.
Efectele majore ale crizei petrolului se resimt puternic si pe piata muncii europene. Daca
in anii 60 si in prima parte a deceniului al 8-lea, ratele somajului variau intre 2 - 3%, in acest
moment situatia se caracterizeaza printr-o intstabilitate accentuata, astfel ca dupa marile

recesiuni din 1974-1975 si chiar mai traziu, rata somajului atinge 8 %; in fond, UE a suferit
catastrofal dupa fiecare soc petrolier. Astfel, o cretere a preului conduce la un transfer de
venit, fluxul fiind dinspre rile importatoare spre exportatoare. Magnitudinea efectelor
directe depinde de procentul costului petrolului n produsul intern brut (PIB), gradul de
dependena de surse din import i abilitatea guvernului i dorin consumatorilor de a-i
reduce consumul i de a opta pentru alte resurse energetice. Depinde de asemenea de gradul n
care preul gazului l urmeaz pe cel al petrolului i de impactul preurilor mrite asupra
formelor finale de energie, care sunt generate din utilizarea petrolului i gazului. Pentru rile
exportatoare de petrol, o cretere a preului are c efect direct creterea veniturilor din export,
urmnd c acesta s fie, mai trziu, contrabalansata de pierderi rezultate din diminuarea
cererii, din cauza recesiunii economice suferite de partenerii importatori .
In concluzie, efectele socului petrolier din 1973 au fost intr-u totul devastatoare pentru
economia mondiala, deoarece majoritatea scaderilor economice duceau imediat la o crestere a
pretului petrolului, care devine o contravaloare a unui monede unice la nivel mondial, studiile
aratand chiar ca o crestere de 10 dolari pe barilul de petrol ar determina o scadere economica
globala de 0.5 %, insa reversul nu este tocami adevarat, adica o scadere a pretului petrolului
nu determina neaparat un boom economic.
Toate acestea dovedesc puterea aurului negru, vulnerabilitatea acestuia, faptul ca
economia actuala nu ar functiona fara zacamintele de petrol. A fost supranumit sangele care
iriga industria, nu numai datorita raritatii sale, care-l transforma intr-o resursa extrem de
valoroasa a naturii, fara de care societatea ar intampina greutati in dezvoltare, dar si datorita
proprietatilor acestuia.
Socul petrolier din 1973 si-a resimtit mult timp repercursiunile asupra intregii lumi, a
constituit momentul constientizarii valorii petrolului, a puterii de decizie pe care acesta o
detine prin reorganizarea ierarhiei marilor puteri mondiale.
Alte urmari ale embargoului petrolier din 73 le resimtim si astazi in existenta crizelor
economice actuale, iar printre cauze se numara faptul ca ultimele zacaminte de petrol au fost
descoperite in anii 60 si au inceput sa se epuizeze, ca uriasele campuri petrolifere ale Arabiei
Saudite au o vechime de 60 de ani si vor aduce cu ele in curand declinul, o situatie destul de
alarmanta deoarece ultimele statistici arata ca, in prezent consumam 6 barili la fiecare baril de
petrol descoperit.
O alta consecinta a razboiului petrolului in plan mondial se speculeaza a fi in atentatele
din 11 septembrie 2001, cand odata cu caderea turnurilor de la World Trade Center urma sa se
declanseze si un razboi al petrolului pe care americanii il declarau irakienilor cu scopul de a
administra marile zacaminte ale Irakului, cea ce ar putea declansa un al III-lea Razboi
Mondial.

Bibliografie
1.
2.

Craciu Ionescu Furtuna deasupra Orientului, editura Politica, iunie 1985

Conjunctura economiei mondiale Studii privind situatia pe 1974 si previziuni
pentru 1975 Ministerul Comertuui exterior si cooperarii economice

internationale. Institutul pentru studierea conjuncturii economiei internationale,

Bucuresti 1975;
3. Jacques De Launay, J.M.Charlier Istoria secret a petrolului, Editura Politic
Bucureti, 1989,
4. http://www.filmedocumentare.com
5. http://www.revista22.ro