FACULTATEA DE CIBERNETICA, STATISTICA SI

INFORMATICA ECONOMICA
SPECIALIZAREA: STATISTICA SI PREVIZIUNE ECONOMICA

REFERAT LA MACROECONOMIE
-SECTORUL EXTERN AL TARILOR BRICS-

RAUS ANA-MARIA
STOICA LARISA-ANDREEA
GRUPA 1056, SERIA F
PROFESOR COORDONATOR: ASIST. UNIV. DR MANAFI IOANA
Ce este BRICS?

Acronimul BRIC, format din iniţialele ţărilor membre (Brazilia, Rusia, India,
China), se pare că a fost stabilit de către Jim O’Neill, expert în cadrul diviziei de
cercetare a grupului Goldman Sachs, încă din anul 2001 pentru a atrage atenţia asupra
oportunităţilor de câştig pe care le oferă ceea ce compania numea pieţele emergente. În
opinia lui, grupul BRIC putea rivaliza cu grupul G7 (SUA, Japonia, Germania, Franţa,
Marea Britanie, Italia, Canada), prin ritmul de creştere economică, mărimea populaţiei şi
potenţialul economic. Dialogul politic între statele BRIC, a început în 2006, la New
York, prin întâlnirea miniştrilor de externe şi a continuat prin summiturile organizate,
începând cu anul 2008, la Yekaterinburg, Rusia, la care au participat liderii celor patru
state. În perioada 2009 – 2011, BRIC, alianţa celor mai puternice economii emergente de
pe planetă a fost privită cu circumspecţie, deoarece interesele acestor ţări pe scena
internaţională sunt adesea diferite, iar uneori chiar contradictorii. Un exemplu în acest
sens poate fi politica monetară a Chinei, de subevaluare a cursului de schimb al monedei
naţionale (yuan), fapt ce generează costuri pentru economiile altor ţări, inclusiv pentru
Brazlia, India şi Rusia.
În anul 2011, preşedintele chinez l-a invitat oficial pe Preşedintele Africii de Sud
să participe la cel de-al treilea summit al BRIC, organizat în cel mai sudic oraş chinez,
Sanya, provincia Hainan, moment în care s-a constituit grupul BRICS. Deşi nu este o
organizaţie politică sau economică şi nici un grup recunoscut ca G7 sau G20, BRICS s-a
transformat într-un simbol al decăderii lente, dar sigure, a lumii guvernate de SUA,
devenind o garanţie a multipolarităţii mondiale. În prezent, ţările BRICS au obiective
îndrăzneţe, care vizează creşterea economică şi consolidarea poziţiei lor în ierarhia
mondială.
Acestea doresc să creeze propriul sistem de plată şi creditare în valutele naţionale.
Se pare că guvernele acestor ţări au făcut primul pas spre reducerea dependenţei de cele
două valute de rezervă la nivel mondial – dolarul american şi euro. De asemenea, la
suumitul din 2012, ţările BRICS, au decis să creeze o bancă de dezvoltare nouă, ca
alternativă a Băncii Mondiale, care să se numească – SouthSouthBank sau Brics Bank.
Viziunea statelor emergente, despre noţiunea de ordine mondială şi suveranitate,
nu coincide întotdeauna cu viziunea puterilor occidentale, chiar dacă şi acestea, în faza
lor de început economic, au fost adeptele protecţionismului, la o scară mult mai mare
decât o fac astăzi ţările emergente. Dar, în prezent, puterile emergente nu mai pot fi
ignorate în abordarea problemelor cu care se confruntă omenirea în ansamblul ei:
creşterea sărăciei, creşterea demografică, proliferarea nucleară sau încălzirea climatică.
 O privire de ansamblu asupra potenţialului statelor BRICS
Criza financiară declanşată în 2007 a deschis culoarul statelor emergente, care,
după 2008, au contribuit pregnant la redresarea economiei mondiale. Deşi în trecut au
avut de suferit din cauza politicilor coloniale practicate de puterile occidentale, realizările
economice şi sociale ale ţărilor emergente din grupul BRICS sunt evidente, mai ales
datorită potenţialului demografic şi ratei anuale de creştere a PIB.

Sursa: Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy, World Bank,
Washington, 2011, (http://www.worldbank.org)

Ţările BRICS deţineau împreună în 2010 peste 40% din populaţia globului, 18%
din PIB mondial, 16% din comerţul internaţional şi circa 40% din rezervele valutare
globale. PIB cumulat al ţărilor BRICS este inferior PIB al SUA.
 Din 2013, încetinirea ritmului de creştere economică a ţărilor BRICS a atras atenţia
experţilor internaţionali nu doar prin amploarea sa, ci mai ales datorită faptului că o
asemenea evoluţie nu a fost anticipată şi a avut repercusiuni asupra economiei mondiale.
În 2008, grupul celor cinci economii emergente a generat 2/3 din creşterea PIB-ului la
nivel mondial, în 2011 jumătate, iar din 2012 din ce în ce mai puţin. Deşi actuala etapă de
încetinire a creşterii economice în ţările BRICS – incluzând chiar un episod de recesiune
pentru Rusia (scădere a PIB-ului cu 3,8% în 2015 comparativ cu nivelul din 2014, urmată
de o nouă scădere de 1,1% în 2016) şi Brazilia (diminuare a PIB-ului cu 1% în 2015) –
nu este atât de severă precum au fost cele precedente, tendinţa generală de încetinire este
una pe termen lung. Conjunctura economică actuală se datorează deopotrivă factorilor
ciclici şi structurali.

Ritmul de creştere a PIB-ului ţărilor BRICS în perioada 1980-2020, în termeni reali (în %)
 Sursa: Reprezentare a autorului pe baza datelor FMI, World Economic Outlook Database.

Mai mult decât atât, în perioada 2011-2013, se remarcă o încetinire a creşterii

potenţiale,24 datorită unor factori, precum: estomparea efectelor pachetelor de stimulare a
economiei, diminuarea cererii de bunuri şi servicii la nivel mondial şi scăderea preţurilor
materiilor prime, aceasta din urmă afectând în mod direct Rusia, Brazilia şi Republica
Africa de Sud, în schimb fiind benefică pentru China şi India. Încetinirea creşterii
potenţiale se remarcă şi prin faptul că, deşi ritmul de creştere a PIB-ului încetineşte sau
unele economii intră în recesiune (Brazilia, Rusia), rata inflaţiei nu scade în acelaşi ritm
(în cazul Rusiei și Braziliei ajungând chiar la niveluri foarte ridicate).
Produsul intern brut al statelor BRICS a crescut de șase ori, de la 2,7 trilioane de
dolari în 2000, la peste 17 trilioane de dolari în anul 2017. Însă, în pofida acestor creșteri
substanțiale, valoarea comerțului dintre membrii săi a scăzut, cu aproape 9%, până la 312
miliarde de dolari în ultimii cinci ani, potrivit Standard Bank din Johannesburg.
De la izbucnirea crizei financiare şi economice mondiale din 2008, redresarea
economiei mondiale s-a realizat în mod inegal şi se confruntă cu mai multe riscuri. În
particular, incertitudinile din plan global s-au intensificat odată cu criza datoriei externe
din Zona Euro (manifestată intens în Grecia, Irlanda şi Portugalia), evenimentele recente
din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, precum şi cutremurul şi tsunami-ul 95 PIB
cumulat al ţărilor BRICS (11328 miliarde dolari) reprezenta în 2010 circa 18% din PIB
global de 62888 miliarde dolari, iar PIB al SUA peste 23% (Calcule pe baza datelor
FMI). Conjunctura economiei mondiale 137 devastator din Japonia. În acest context,
ţările BRICS consideră că toate ţările lumii trebuie să îşi coordoneze mai bine politicile
macroeconomice, astfel încât să asigure o creştere economică robustă, durabilă şi
echilibrată. Pe de altă parte, ţările BRICS consideră că dolarul american nu poate asigura
stabilitatea economiei mondiale, fapt demonstrat de fluctuaţiile cursului de schimb al
dolarului din ultimii ani, în funcţie de situaţia economică internă şi politica monetară din
SUA. În pofida acestui fapt, moneda americană reprezintă încă peste 60% din rezervele
valutare internaţionale, iar niciuna din monedele ţărilor BRICS nu au o utilizare pe scară
largă în afara graniţelor naţionale. De aceea, Brazilia, Rusia, India, China şi Republica
Africa de Sud doresc să schimbe acest status-quo, una dintre soluţiile potenţiale fiind
intensificarea cooperării financiare în cadrul grupării. Oficialităţi şi experţi din sectorul
bancar din BRICS au reiterat posibilitatea derulării schimburilor comerciale dintre cele
cinci părţi în monede naţionale, pentru a reduce dependenţa de dolar şi a întări rolul
realului brazilian (BRL), rublei ruseşti (RUB), rupiei indiene (INR), yuanului chinez
(CNY) şi randului sud-african (ZAR). Analiştii economici apreciază că reforma
organizaţiilor internaţionale şi a sistemului monetar internaţional este un proces de
durată, iar ţările BRICS trebuie să îşi „negocieze” rolul pe scena internaţională cu ţările
dezvoltate (Anderlini, 2011). Cele cinci economii emergente, având priorităţi naţionale şi
internaţionale diferite doresc să îşi „administreze” divergenţele într-un mod constructiv,
astfel încât să nu se ajungă la o escaladare a disensiunilor.

IMPORTURILE SI EXPORTURILE IN TARILE BRICS

Valoarea totală a importului și a exportului BRICS sa ridicat la 2339183 milioane

USD și, respectiv, 2902801 milioane USD în 2016. China a reprezentat cea mai mare țară
comercială atât în ceea ce privește importurile, cât și exporturile între țările BRICS și în
lume. Iată doar o scurtă trecere în revistă a comerțului cu Brazilia, Rusia, India, China și
Africa de Sud cu statisticile de import și export.
 Relațiile comerciale dintre India și Rusia au dobândit o importanță mai mare în
2000, când ambele țări au semnat "Declarația privind Parteneriatul strategic India-Rusia",
în timpul vizitei președintelui rus, HE, Vladimir Putin, în India. În 2016, declarația
comună "Parteneriatul pentru pace și stabilitate globală" a fost emisă de prim-ministrul
indian Narendra Modi și de președintele rus Vladimir Putin. A rezultat 19 acorduri de
cooperare în domenii precum spațiu, comerț și investiții, apărare, căi ferate și
hidrocarburi.
Importurile Indiei din Rusia au crescut la 4782 milioane USD în 2016, începând
cu anul 2015, 4527 milioane USD. Din 2012, valorile au fost aproape similare, cu
excepția anului 2013. Și exporturile Indiei în Rusia înregistrează fluctuații începând cu
2012. În ansamblu, comerțul total al Indiei cu Rusia a crescut până la 7,5 miliarde USD
în 2016, înregistrând o creștere impresionantă a 22%. Să avem o viziune a comerțului
dintre India și Rusia în ultimii 5 ani.
 Comerțul bilateral dintre India și Rusia este concentrat în sectoare cheie ale
lanțului valoric, inclusiv electronică, mașini, automobile, produse farmaceutice, produse
chimice, pietre prețioase, îngrășăminte, produse petroliere, cărbune, metale industriale și
produse de ceai și cafea de ultimă generație. India și Rusia sunt în Acordul de Liber
Schimb (FTA) pentru a extinde comerțul cu energie, inclusiv gaz, petrol și
nuclear. Recent, ambele țări au convenit să eficientizeze comerțul bilateral cu diamante
prin reducerea tarifelor și a reglementărilor.Rusia a fost de acord să construiască mai mult
de 20 de reactoare nucleare în India în următorii 20 de ani.

Pietrele prețioase și bijuteriile sunt importurile majore ale Indiei din Rusia, urmate
de produse petroliere, îngrășăminte, fier și oțel și produse din hârtie. India a importat
perle și pietre prețioase maxim în 2016, cu o valoare totală înregistrată de 2024 milioane
USD. În timp ce India a exportat cele mai multe produse farmaceutice în Rusia în 2016,
cu o valoare totală de 335 milioane USD. Iată o trecere în revistă a celor mai importante 5
importuri din India și exporturi către Rusia.
 Comerțul bilateral dintre Rusia și China a crescut rapid, deoarece ambele țări s-au
angajat să stimuleze cooperarea economică. După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991,
relațiile lor s-au îmbunătățit dramatic. În 2001, Rusia și China au semnat un tratat de
"prietenie și cooperare.

Totalul importurilor rusești din China s-a ridicat la 38086 milioane USD în 2016.
Din 2012, Rusia și-a redus importurile din China, deoarece valoarea importurilor a scăzut
rapid. Din valoarea de 51767 milioane USD din 2012, valoarea importurilor a scăzut la
38086 milioane USD în 2016. Și exporturile totale ale Rusiei în China s-au ridicat la
28081 milioane USD în 2016, care s-au redus considerabil de la 35766 milioane USD în
2012. Iată o privire asupra statisticilor de comerț cu Rusia din China, înregistrate în
ultimii cinci ani.
 Utilajele sunt cele mai mari importuri ale Rusiei din China, urmate de electronică,
materiale plastice și textile. Și combustibilii minerali sunt exporturile de top ale Rusiei în
China, urmate de lemn, mașini și pește. Aparatele au înregistrat 11098 milioane USD, iar
combustibilii minerali au înregistrat 17862 milioane USD în 2016. Verificați importurile
și exporturile cele mai importante ale Rusiei din China și exporturile către China în
tabelul și tabelul de mai jos.
 Comerțul bilateral dintre Rusia și China în industria energetică a fost marcat de o
cooperare deosebită între ambele țări de la dizolvarea URSS în 1991. Economia Rusiei
este în mare măsură determinată de cererea de export a resurselor naturale, în timp ce cea
mai rapidă economie a Chinei cu o presiune crescândă în sine pentru a asigura
importurile de energie.
După cum știm că China are una dintre cele mai mari industrii electronice din
lume, India a importat cel mai mult mașinile și echipamentele electrice în 2016. Al doilea
și al treilea import importat din India sunt din China mașini și produse chimice
organice. În ceea ce privește exporturile Indiei în China, bumbacul a fost cel mai mare
produs exportat de China din India în 2016. Aici sunt importurile de top din India și
exporturile către China înregistrate în anul 2016.
Parteneriatul strategic al Chinei cu Brazilia este diferit în mod distinct de cel al
altor membri ai BRICS precum India și Rusia. China este cea mai mare țară în curs de
dezvoltare din lume, în timp ce Brazilia este cea mai mare țară în curs de dezvoltare din
emisfera vestică. Brazilia are resurse naturale uriașe, cum ar fi boabe de soia, minereuri
de fier, etc. sunt cheia economiei Chinei. Potrivit statisticilor de comerț China 2016 din
Brazilia, importurile Chinei din Brazilia s-au ridicat la 45855 milioane USD, care au
scăzut din anul 2015 cu 44089 milioane USD. Iar valoarea totală a exporturilor Chinei în
Brazilia a înregistrat 21976 milioane USD în 2016, care au scăzut din anul 2015 cu 27412
milioane USD. Pe scurt, Brazilia a devenit din ce în ce mai importantă pentru China din
cauza caracteristicilor politice și economice.

INFLATIA
Una dintre vulnerabilităţile economice ale ţărilor BRICS o reprezintă evoluţia ratei
inflaţiei, care se înscrie pe o pantă ascendentă. India, Federaţia Rusă şi Brazilia sunt cele
mai „ameninţate” de pericolul sporirii ratei inflaţiei. Dintre factorii care au contribuit la
majorarea ratei inflaţiei amintim atât creşterea preţurilor la alimente şi alte produse de
bază (inclusiv combustibili), cât şi unii factori structurali, cum ar fi continuarea
implementării anumitor măsuri anti-criză în paralel cu redresarea economică.
Majorarea ratei dobânzii de referinţă şi a nivelului rezervelor minime obligatorii
se numără printre măsurile adoptate de autorităţile naţionale din aceste ţări în vederea
„ţinerii în frâu” a inflaţiei. Cu toate acestea, trebuie să subliniem că majorarea ratei
dobânzii cheie implică un alt risc: acela al atragerii de capitaluri speculative, ceea ce, pe
de o parte, semnifică expunerea economiei la investiţii volatile, iar pe de altă parte
generează presiuni suplimentare în sensul aprecierii şi mai accentuate a monedelor
naţionale.
În Brazilia, creşterea preţurilor la produsele alimentare a fost unul dintre factorii
care au contribuit la menţinerea ratei inflaţiei în 2010 la un nivel apropiat celui din 2009,
de 5%, în condiţiile în care ţinta guvernului a fost de 4,5%, ± 2 puncte procentuale. În
Federaţia Rusă, rata inflaţiei a fost în 2010 de aproape 7%, în condiţiile în care ţinta
guvernului este de 6-7%. În contextul în care Rusia se pregăteşte de alegeri parlamentare
(decembrie 2011) şi prezidenţiale (care vor avea loc în primăvara anului 2012), guvernul
actual doreşte ca inflaţia să se încadreze în limita stabilită, de 7% (Fabrichnaya, Kelly,
2011). În acelaşi timp, experţii consideră că modernizarea economiei ruseşti nu poate fi
realizată în condiţiile în care rata inflaţiei depăşeşte pragul de 7%.
India a înregistrat în 2010 o rată a inflaţiei de 13,2%. Experţii apreciază că printre
factorii majori care au condus la acest nivel alarmant s-au numărat: creşterea preţurilor la
alimente, dereglementarea pieţei combustibililor din iunie 2010 şi majorarea salariilor
minime pe economie în statele indiene, cuprinsă între 17-30%.
În China, inflaţia este apreciată de experţi drept moderată, cu toate acestea, rata
inflaţiei a fost în 2010 de 3,3% – deci peste ţinta guvernului, de 3%.
Republica Africa de Sud este singura economie din cele cinci în care rata inflaţiei
se înscrie în banda stabilită de guvern, de 3-6%, în 2010 rata inflaţiei fiind de 4,3%.

De ani de zile, țările din grupul BRICS au folosit valute naționale în comerț și în
acorduri în cadrul alianței, precum și cu alte economii emergente. Cazul cel mai
important este acordul echivalent cu aproape 400 de miliarde de dolari, exprimat în yuani
și ruble, care implică furnizarea gazului rusesc către China.
Sistemul monetar internațional bazat pe dolar se află sub critici din ce în ce mai
puternice. În mod frecvent, economiile emergente au suferit de mișcările destabilizatoare
ale politicilor monetare ale SUA, cauzând bule financiare și speculative.
Recent, un grup de economiști BRICS a prezentat un studiu detaliat cu privire la
„utilizarea monedelor naționale în plățile internaționale: experiența țărilor din BRICS“,
publicat de Institutul rus pentru Studii Strategice (RISS).
Spre sfârșitul anului 2016, 22% din comerțul exterior al Chinei a fost făcută în
yuans, față de 20% din Rusia în ruble. Celelalte valute ale BRICS sunt foarte departe de
aceste valori. În ceea ce privește numărul de mișcări interbancare internaționale, moneda
chineză reprezintă doar 1,68%, Africa de Sud Rand 0,38% și 0,25% rublă.
 Se poate spune că astfel de numere nu sunt semnificative, dar merită remarcat
faptul că acum zece ani nimeni în lumea occidentală nu și-a imaginat ceva
similar. Consolidarea propunerii de înlocuire a dolarului ca monedă de referință pentru un
coș de monede.
În acest sens, Fondul Monetar Internațional (FMI) a fost forțat să revizuiască
componența coșului său de valute, recunoscând importanța crescândă a Chinei. Din
octombrie 2016, yuanul este membru al drepturilor speciale de tragere (DST), moneda de
rezervă a FMI.
China se confruntă cu un proces de devalorizare a monedei sale și cu provocarea
contractelor dintre deschiderea către mișcările de capital și stabilitatea financiară internă.
De asemenea, Rusia a eliminat aproape toate restricțiile asupra tranzacțiilor
efectuate de cetățeni nerezidenți cu ruble, dar acest lucru nu a generat încă o extindere a
utilizării internaționale a monedei, probabil datorită exprimării reduse a pieței financiare
rusești.
India, pe de altă parte, sa limitat la dezvoltarea unei piețe a titlurilor de
valoare offshore în rupii, în scopul reducerii necesității ca dolarul să plătească dobânzi
pentru datoria sa externă.
Brazilia din 2009 a creat un sistem de plăți regionale, sistemul de plăți în monedă
locală, utilizând monedele naționale ale țărilor implicate, cum ar fi Argentina și Uruguay.
Africa de Sud, a cărei piață financiară este mai avansată decât celelalte țări
BRICS, are o economie foarte dependentă de materiile prime și, prin urmare, este
hotărâtă să o diversifice, pentru a-și spori importanța în sistemul monetar
internațional. Cu președinția sa actuală a BRICS, Johannesburg urmărește să promoveze
dezvoltarea întregului continent african și, prin urmare, să extindă utilizarea monedei sale
naționale în comerțul cu alte țări africane.
Adevărul este că utilizarea monedelor naționale în tranzacțiile internaționale
presupune o tranziție complicată. BRICS sunt în copilărie și sunt conștienți de riscurile
inerente internaționalizării monedelor lor. Dar, în ciuda dificultăților incontestabile de a
trece într-un sistem dominat de instrumente de teren forțe economice și politice puternice
scopul de a crea o politică multilaterală reală, pentru a da monedei sale un rol tot mai
mare pe piețele financiare.
Banca britanică HSBC prin Global Research, în urma studiului – The World in 2050,
realizat în ianuarie 2012 pe 100 de ţări, a identificat noua configuraţie mondială:
- China va surclasa SUA şi va fi cea mai mare economie a lumii;
- India va ocupa locul trei;
- Marea Britanie se va lupta cu Germania pentru prima poziţie în UE;
- Marea Britanie va avea cea mai mare populaţie din Europa (72 mil.) şi va fi urmată de
Germania (71 mil);
- Japonia va fi pe locul patru şi va avea o pupulaţie cu 40% mai mică;
- Brazilia şi Mexic vor depăşi ţări dezvoltate precum Franţa sau Canada;

Sursa: Pentru anul 2012: https://www.cia.gov/library/publications/the-

worldfactbook/rankorder/2001rank.html; Pentru anul 2050:
http://www.hsbc.com.mx/1/PA_esf-ca-
appcontent/content/home/empresas/archivos/world_2050.pdf
CONCLUZII
Pe fondul crizei financiare care a marcat în mod profund lumea, statele BRICS nu
par să o ducă deloc rău. Ponderea BRICS în economia mondială este substanţială:
reprezintă 43% din populaţia lumii; 25% din PIB-ul mondial; 18% din comerţul mondial;
atrage 53% din capitalul străin şi participă cu 45% la creşterea economică mondială.
Dincolo de oportunităţile deschise şi de potenţialul incontestabil existent prin
faptul că BRICS implică aproape toate continentele, ţările din acest grup vor avea de
întâmpinat, fără îndoială, şi numeroase provocări, deoarece ele nu au decât până la un
anumit punct o agendă comună.
În practică, India şi China sunt atât concurenţi cât şi aliaţi strategici, însă India nu
priveşte tocmai cu încredere faptul că cealaltă ţară are o armată numeroasă. Rusia este un
mare exportator de energie, în timp ce China importă foarte mult. Rusia urmăreşte cu
atenţie cum influenţa Chinei în Africa sporeşte pe zi ce trece. Brazilia, în schimb, nu se
află într-o competiţie atât de strânsă cu celelalte ţări şi este situată într-o zonă nu prea
comodă.
Într-o accepţiune metaforică se poate spune că fiecare ţară BRICS îşi exercită
influenţa la nivel mondial, în domenii care le pune în valoare potenţialul naţional: China
şi-a asumat rolul de bancher global, Rusia de staţie de combustibil, India de birou
mondial, Brazilia de furnizor de resurse, iar Africa de Sud de porţi spre continentul
African.
BIBLIOGRAFIE

http://www.nos.iem.ro

http://www.strategiimanageriale.ro

ww.worldbank.org
https://msiainforma.org/es/los-brics-y-el-uso-de-monedas-nacionales/