Etapele de formare ale UE

Convenţional, istoria construcţiei Uniunii Europene întruneşte cateva etape.

Prima etapă (1951 – mijlocul anilor ’70), considerată şi „veacul de aur al
Comunităţii”. Perioada s-a manifestat prin constituirea CECO - Comunităţii Europene a
Cărbunelui şi Oţelului.
- membri fondatori au fost 6 state: Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg
- artizani: Robert Schuman, Jean Monet
- ulterior procesul se extinde şi în celelalte domenii economice
A doua etapă (mijlocul anilor ’70 – începutul  anilor ’90), caracterizată prin
adoptarea programului de colaborare valutară şi constituirea unui mecanism
eficient de consultări, s-a manifestat prin constituirea CEE- Comunitatea Economică
Europeană. În această perioadă, a fost atestată criza cunoscută sub numele „scleroza
europeană”, care s-a caracterizat printr-un nivel diferenţiat de dezvoltare a ţărilor CEE şi a
statelor recent  aderate. În această perioadă a fost adoptat Actul Unic European şi au
continuat eforturile de formare a Uniunii Europene.
Tratatul de la Roma având ca obiective principale
- crearea unei pieţe comune
- armonizarea politicilor economice ale statelor member
A treia etapă (1992 - 2004), caracterizată prin constituirea şi evoluţia în
continuare a Uniunii Europene. A fost semnat Tratatul Uniunii Europene, s-a constituit
Uniunea Economică şi Monetară, trecandu-se la valuta unică euro.
Tratatul de la Maastricht (Olanda) la 2 februarie care are şi în prezent următoarele obiective:
- crearea unei uniuni vamale
- politici economice comune în domenii ca:agricultura, comerţ, transporturi, energie,
concurenţă, etc
- crearea une uniuni economice şi monetare
- libera circulaţie a bunurilor, forţei de muncă, capitalului, serviciilor
A patra etapă (2004 – 2007) - contemporană. În această perioadă a fost
elaborată Constituţia Europeană şi propus spre aprobare Tratatul de la Lisabona.
Tratatul de la Lisabona care, conform prevederilor sale, trebuia să intre în vigoare la 1
ianuarie 2009. Noul Tratat are drept scop consolidarea capacităţii de funcţionare a UE prin
sporirea eficienţei instituţiilor comunitare. Prevedea:
- ameliorarea caracterului democratic al UE prin extinderea competenţelor Parlamentului
European
- introducerea Cărţii Drepturilor Fundamentale în sistemul juridic comunitar.
OBIECTIVE
Uniunea Europeană are misiunea de a “organizae, într-un mod coerent şi solidar, relaţiile
dintre statele membre şi dintre popoarele acestora”
Pentru a-şi îndeplini misiunea, Uniunea şi-a stabilit o serie de obiective:
 - să promoveze progresul economic şi social, dezvoltarea durabilă,  un spaţiu fără frontiere
interioare şi uniunea economică şi monetară
- să îşi afirme identitatea pe scena internaţională (prin aplicarea unei politici externe şi de
securitate comună);
- să consolideze protecţia drepturilor prin crearea unei cetăţenii a Uniunii
- să creeze un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie;
- să dezvolte acquis-ul comunitar – ansamblul de norme adoptate în cadrul Uniunii europe
UE funcționează printr-un sistem de instituții supranaționale independente și
interguvernamentale care iau decizii prin negociere între statele membre.Cele mai
importante instituții ale UE sunt Comisia Europeană, Consiliul European,Consiliul Uniunii
Europene, Curtea Europeană de Justiție și Banca Centrală Europeană. 
Parlamentul European este ales la fiecare 5 ani de cetățenii europeni.
Cu o populație combinată de peste 500 de milioane de locuitori, care reprezintă 7.3%
din populația lumii, Uniunea Europeană generează un PIB de 17,6 trilioane de dolari
americani în 2011

În 2012 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, „pentru că peste șase decenii a
contribuit la progresul păcii și reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa”.