Unitatea de învăţare 1

ELEMENTE GENERALE PRIVIND ÎNTREPRINDEREA

MICĂ ŞI MIJLOCIE

Cuprinsul unităţii de învăţare :

1.1. Definirea întreprinderilor mici şi mijlocii
1.2. Test autoevaluare 1
1.3. Caracteristici şi factori de influenţă
1.4. Test autoevaluare 2
1.5. Rolul întreprinderilor mici şi mijlocii
1.6. Test autoevaluare 3
1.7. Rezumat
1.8. Termeni cheie
1.9. Bibliografie

Obiectivele cursului: La terminarea acestei unități de

învățare veți fi capabili:
• să prezentaţi într-o singură frază definiţia IMM-urilor;
• să stabiliţi corect dacă o întreprindere se încadrează în
categoria IMM (conform abordării Uniunii Europene);
• să prezentaţi caracteristicile distinctive ale activităţii IMM-urilor;
• să identificaţi cu precizie de 80% sau mai mare, pentru cinci factori,
influenţele asupra activităţii întreprinderii mici şi mijlocii;
• să identificaţi corect tipologia unei întreprinderi mici şi mijlocii;
• să prezentaţi în trei sau mai puţine fraze rolul întreprinderilor mici şi
mijlocii într-o economie.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare: 4 ore

1.1. Definirea întreprinderilor mici şi mijlocii

Sub denumirea generică de „întreprindere mică şi mijlocie” se pot regăsi
entităţi de dimensiuni foarte diferite. Este IMM o firmă cu cinci angajaţi, dar şi
una cu 200 de angajaţi. După anumiţi autori (sau anumite organisme publice) o
întreprindere mică şi mijlocie poate avea chiar până la 500 de salariaţi. O paletă
largă se poate constată şi în ceea ce priveşte statutul juridic adoptat de către
întreprinderile mici şi mijlocii, respectiv de la persoană fizică autorizată la
societatea cu răspundere limitată sau chiar societatea pe acţiuni.
Confruntaţi cu această eterogenitate economică şi juridică specialiştii din
toată lumea şi-au îndreptat atenţia asuprea definirii întreprinderilor mici şi
mijlocii. Ca rezultat al contribuţiei acestor autori au apărut foarte multe
definiţii, dar nu s-a ajuns la o definiţie unanim acceptată.
O definiţie unică, unitară a întreprinderii mici şi mijlocii este necesară atât
din considerente teoretice cât şi pragmatice. Din punct de vedere teoretic,
cercetările privind întreprinderile mici şi mijlocii nu pot progresa atâta timp cât
cea mai mare partea a specialiştilor nu se pun de acord asupra unei definiţii
7
comune. Din punct de vedere pragmatic, principalul considerent pentru care
este necesară o definiţie a întreprinderii mici şi mijlocii este acela că în ultima
perioadă, la nivelul foarte multor state, se urmăreşte implementarea unor
politici industriale (preferenţiale, protecţioniste) vizând acest tip de
întreprinderi. În acest context, doar o definiţie clară poate conduce la
identificarea precisă a agenţilor economici ţintă a diferitelor programe
guvernamentale de suport (şi, dacă ne circumscriem la nivelul Uniunii
Europene, definiţia trebuie să fie comună pentru toate statele membre,
evitându-se astfel anumite tratamente discriminatorii).
Analiza riguroasă a definiţiilor privind întreprinderile mici şi mijlocii (ce
pot fi incluse într-unul dintre curentele anterioare) poate conduce şi la o altă
taxonomie a lor: pe de o parte definiţiile utilizând criterii calitative, denumite şi
criterii sociologice sau analitice, şi, pe de altă parte, acelea utilizând criterii
cantitative.

Abordări calitative
Abordarea calitativă surprinde mai exact realitatea socio-economică pe
care o reprezintă întreprinderea mică şi mijlocie. Diferitele definiţii calitative, în
quasi-totalitatea lor, dar de o manieră diferită, pun accent asupra elementelor
distinctive şi caracteristicilor unei întreprinderi de dimensiune mică sau
mijlocie.
Abordarea unicriterială
Un element fundamental revine constant, deşi cu intensitate diferită, în
definiţiile privind întreprinderea mică şi mijlocie: latura umană. Astfel, de o
manieră generală IMM-ul poate fi d efinit ca o „entitate aflată sub autoritatea
unui conducător, responsabil de toate aspectele din întreprindere, care este
adesea proprietar şi care are o viaţă strict legată de această întreprindere”.
Conducătorul (proprietarul) întreprinderii este practic omniprezent în
abordările calitative. Rolul său este considerat determinant în întreprinderile
mici şi mijlocii (Julien, Marchesnay, 1988, pg. 21).

Abordări multicriteriale
Pe lângă abordările calitative care stabilesc ca punct central al definiţiilor
privind IMM-urile conducătorul/proprietarul întreprinderii, s-au dezvoltat şi o
serie de abordări multicriteriale care adaugă, la elementul uman, o serie de alte
elemente descriptive.

Small Business Act (1953)

Pe această linie, în S.U.A., în 1953, Small Business Act, principalul act
care reglementează activitatea întreprinderilor mici, în vigoare şi astăzi, reţine
drept criterii importante pentru ca o întreprindere să fie considerată mică,
faptul de a fi gestionată de o manieră independentă, de a aparţine unui
antreprenor independent şi de a nu fi într-o poziţie dominantă pe piaţă.
Primele două criterii sunt, aşadar, localizate la nivelul întreprinderii, cel de-al
treilea se referă la structura de piaţă, exogenă întreprinderii.

Raportul Bolton
În 1971, în Marea Britanie, s-a elaborat o lucrare care a avut ca obiectiv
conceptualizarea, definirea unei întreprinderi mici, ca entitate socio-economică.
Datorită diminuării numărului de întreprinderi nou-înfiinţate, constatată în
timpul anilor `50-`60, autorităţile britanice au constituit o comisie sub
preşedinţia profesorului J. E. Bolton, pentru analiza problematicii

8
întreprinderilor mici şi mijlocii. Rezultatele acestei analize se regăsesc într-un
raport care a rămas cunoscut în literatura de specialitate sub numele
preşedintelui comisiei. Definiţia întreprinderii micii şi mijlocii, introdusă de
acest raport, are în vedere trei criterii: faptul că întreprinderea trebuie să fie
condusă de către proprietar, de o manieră personalizată; întreprinderea deţine o
parte de piaţă relativ restrânsă; este independentă.
În abordarea fenomenului întreprinderilor mici şi mijlocii, raportul
Bolton insistă asupra elementelor legate de personalitatea proprietarului. În
conformitate cu această analiză, întreprinderea mică şi mijlocie este condusă de
proprietarii săi de o manieră personalizată şi nu pe baza unei structuri
manageriale formalizate.

Abordări cantitative
Criteriile calitative folosite în definirea IMM-urilor trebuie, de cele mai
multe ori, să fie fundamentate pe anumite studii empirice, fapt care face destul
de greoi procesul de verificare a încadrării unei întreprinderi în categoria
întreprinderilor mici şi mijlocii. Din raţiuni de simplificare s-au dezvoltat
abordări cantitative pentru definirea întreprinderilor mici şi mijlocii. În cadrul
acestor abordări dimensiunea întreprinderilor este apreciată prin intermediul
unor indicatori precum: numărul de salariaţi, cifra de afaceri, totalul bilanţier
etc.

Abordarea americană privind standardele cantitative

În Small Business Act, document la care am mai făcut trimitere, pe lângă
unele elemente de ordin calitativ, sunt precizate, diferenţiat pe ramuri
economice, anumite standarde cantitative. Small Business Act stabileşte limite
pentru doi indicatori (cifra de afaceri şi numărul de angajaţi), limite în funcţie
de care o întreprindere poate fi considerată mică. Câteva exemple sunt
prezentate în continuare:
• agricultură: cifră de afaceri până la 750.000 dolari;
• minerit: până la 500 de salariaţi;
• construcţii civile: cifră de afaceri până la 33,5 milioane de dolari;
• industrii de prelucrare: până la 500 de salariaţi pentru majoritatea
sectoarelor;
• comerţ en-detail: cifră de afaceri până la 7 milioane de dolari;
• transporturi aeriene: până la 1.500 de salariaţi;
• telecomunicaţii: până la 1.500 de salariaţi.

Abordarea europeană privind definirea întreprinderilor mici şi mijlocii

În 1996, a fost adoptată de către Comisia Europeană o recomandare ce
stabilea prima definiţie a IMM-urilor. Această definiţie a fost aplicată pe întreg
teritoriul Uniunii Europene. În data de 6 mai 2003 Comisia a adoptat o noua
recomandare. Această recomandare a intrat în vigoare în data de 1 ianuarie
2005 şi este aplicată tuturor politicilor, programelor şi măsurilor iniţiate de
Comisie pentru IMM.
Pentru statele membre, folosirea definiţiei este opţională, dar Comisia le
recomandă atât lor, cât şi Băncii Europene de Investiţii şi Fondului European
de Investiţii, să o folosească pe scară largă.
Definiţia europeană pentru întreprinderile mici şi mijlocii are la bază trei
criterii: numărul mediu de salariaţi, activele totale şi cifra de afaceri (fig. 1.1.).

9
 Fig. 1.1. Criteriile Comisiei Europene pentru definirea
întreprinderilor mici şi mijlocii
Sursa: http://www.mie.ro/euroimm/docs/Ghid%20ANIMMC.pdf

 Astfel în Recomandarea Comisiei Europene se precizează: „Categoria

întreprinderilor micro, mici si mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi care angajează
mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 de
milioane de euro şi/sau deţin active totale de până la 43 de milioane de euro.”1

În legătură cu această definiţie se impun mai multe precizări şi delimitări.

Prima clarificare vizează termenul de „întreprindere”. În conformitate cu
terminologia folosită de Curtea Europeană de Justiţie în deciziile sale,
reprezintă întreprindere „orice entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de
forma sa legală”. Prin urmare, persoanele fizice autorizate, asociaţiile familiale,
parteneriatele şi asociaţiile angajate într-o activitate economică pot fi
considerate întreprinderi.
În continuare se impun câteva precizări privind cele trei criterii: numărul
mediu de salariaţi, cifra de afaceri anuală netă şi activele totale.
Mai întâi, trebuie reţinut că, în timp ce respectarea pragului referitor la numărul
mediu de salariaţi este obligatorie, un IMM poate alege între a respecta fie pragul referitor la
cifra de afaceri dintr-un an, fie pe cel referitor la activele totale. Nu este necesară
satisfacerea ambelor criterii şi se poate depăşi unul dintre ele fără pierderea
statutului de IMM.
Noua definiţie oferă posibilitatea de alegere între acest criteriu si cel al
activelor totale, care indică bonitatea unei întreprinderi, pentru a asigura IMM-
urilor angajate în diferite tipuri de activităţi economice un tratament egal (spre
exemplu o întreprindere de comerţ şi distribuţie care are o cifră de afaceri mai
mare decât o întreprindere de producţie poate opta pentru cel de-al doilea
criteriu).

 În funcţie de dimensiunile acestor trei indicatori se disting trei tipuri

de întreprinderi:
• întreprinderile mijlocii sunt definite ca întreprinderi care au până la 250
salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă până la 50 milioane euro sau
deţin active totale de până la 43 milioane de euro;
• întreprinderile mici sunt definite ca întreprinderi care au pana la 49
salariaţi şi realizează o cifră d e afaceri anuală netă sau d eţin active totale d e
până la 10 milioane de euro;
1 Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE.

10
 • micro-întreprinderile sunt definite ca întreprinderi care au până la 9 salariaţi
şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2
milioane de euro.

Fig. 1.2. Clasificarea IMM-urilor conform recomandărilor europene

Sursa: http://www.mie.ro/euroimm/docs/Ghid%20ANIMMC.pdf

Numărul de salariaţi
Acest criteriu este esenţial pentru a determina în ce categorie se
încadrează fiecare IMM şi acoperă personalul permanent, cel cu jumătate de
normă şi cel temporar şi incluzând:
• salariaţii;
• persoanele care lucrează pentru întreprindere, fiind subordonate ei şi
care sunt consideraţi ca angajaţi prin legislaţia naţională;
• proprietarii-administratori;
• parteneri angajaţi în activităţile obişnuite ale întreprinderii şi care
beneficiază de avantaje financiare din partea întreprinderii.
Ucenicii sau elevii şi studenţii implicaţi în programe de instruire
profesională, având contracte de ucenicie sau de instruire profesională, nu sunt
incluşi în numărul de angajaţi. De asemenea, nu sunt incluse/incluşi nici
salariatele/salariaţii care se află în concediul de maternitatea sau parental.
Numărul mediu de salariaţi este exprimat în unităţi de muncă anuale.
Oricine a lucrat cu normă întreagă în întreprindere sau ca reprezentant al
acesteia, pe parcursul întregului an se măsoară ca o unitate. Personalul cu
jumătate de normă, muncitorii sezonieri şi aceia care nu au muncit tot anul sunt
consideraţi ca fracţiuni din această unitate.

Cifra de afaceri şi activele totale.

Cifra de afaceri anuală netă este stabilită prin calcularea veniturilor pe
care întreprinderea le realizează în cursul unui an din vânzări şi servicii după ce
toate d atoriile au fost plătite. Ea nu trebuie să includ ă TVA-ul sau alte taxe
indirecte.
Activele totale se refera la valoarea bunurilor companiei (active
imobilizate, active circulante, cheltuieli în avans).
Daca o întreprindere depăşeşte pragurile financiare stabilite pentru cifra
de afaceri şi activele totale şi pragurile pentru numărul mediu de salariaţi în
cursul unui an, acest lucru nu va afecta situaţia întreprind erii. Aceasta va
păstra statutul d e IMM cu care a început anul. Totuşi, va pierd e acest statut
dacă pragul va fi depăşit pe parcursul a doua exerciţii financiare anuale
consecutive. În acelaşi mod , va câştiga statutul d e IMM d acă în perioad a
11
anterioară a fost o firmă mare, dar apoi a ajuns sub aceste praguri pe parcursul
a două exerciţii financiare consecutive.

Pentru a lucra cu datele unei întreprinderi, trebuie stabilit dacă

întreprinderea este autonomă – cea mai frecventa categorie – parteneră sau legată.
Pentru a face acest lucru, trebuie luate în considerare relaţiile pe care firma le
are cu alte întreprinderi. În funcţie de tipul în care se încadrează întreprinderea,
s-ar putea să fie necesar să se adauge câteva sau toate datele acelor întreprinderi
la datele întreprinderii analizate. Calculele pentru toate cele trei tipuri de
întreprinderi (autonomă, parteneră, legată) sunt diferite şi vor determina în final
dacă întreprinderea se încadrează în diferitele praguri stabilite prin definiţia
IMM-urilor.
Întreprinderile care ţin contabilitate consolidată sau care sunt incluse în
situaţiile financiare consolidate ale unor întreprinderi, sunt de obicei
considerate legate.

 O întreprindere este autonomă dacă:

• întreprinderea este total independentă, de exemplu nu deţine capital
social sau drepturi de vot în nicio alta întreprindere şi nicio alta întreprindere
nu deţine capital social sau drepturi de vot în cadrul său;
• deţine mai puţin de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot
(oricare dintre acestea e mai mare) în una sau mai multe întreprinderi şi/sau o
alta întreprindere nu deţine mai mult de 25% din capitalul său social sau din
drepturile de vot.

 O întreprindere este parteneră dacă:

• capitalul social şi/sau drepturile de vot deţinute la o altă firma sunt
egale sau mai mari d e 25%, şi/ sau o altă firmă d eţine mai mult d e 25% d in
capitalul social sau drepturile de vot ale firmei;
• nu este legată de altă întreprindere, aceasta înseamnă printre altele, ca
drepturile de vot deţinute într-o altă întreprindere să nu fie mai mari de 50% (
şi invers).

Când se d etermină statutul d e IMM, d acă o întreprind ere este parteneră, la

datele sale trebuie să se adauge o parte din datele financiare si cele privind
numărul de salariaţi ale întreprinderii partenere. Aceasta proporţie va reflecta
procentul din capitalul social deţinut şi/sau din drepturile de vot (oricare dintre
acestea este mai ridicat).

 Două sau mai multe întreprinderi sunt legate atunci când se caracterizează
prin următoarele tipuri de legături:
• o întreprindere deţine majoritatea acţiunilor sau drepturilor de vot la o
altă întreprindere;
• o întreprindere are dreptul de a numi sau demite majoritatea
persoanelor din consiliul de administraţie, conducerea întreprinderii sau
organismele de supraveghere ale altei întreprinderi;
• contractul dintre întreprinderi sau o clauza din actul constitutiv sau
statutul uneia dintre întreprinderi, permite uneia dintre ele să exercite o
influenţă dominantă asupra celeilalte;
• o întreprindere are posibilitatea prin acord de a exercita controlul
asupra acţiunilor sau majorităţii drepturilor de vot din cealaltă întreprindere.

12
Când se determină statutul de IMM, 100% din datele întreprinderii legate
trebuie adăugate la cele ale întreprinderii analizate pentru a se putea determina
conformarea cu plafoanele referitoare la numărul de angajaţi şi situaţiile
financiare prevăzute în definiţie.
În România definiţia întreprinderilor mici şi mijlocii din Recomandarea nr.
2003/361/CE a fost introdusă prin Ordonanţa de Guvern nr. 27/2006 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii.

1.2. Test autoevaluare 1

1. Care sunt avantajele şi dezavantajele criteriilor calitative de definire a

IMM-urilor?
2. Care sunt avantajele şi dezavantajele criteriilor cantitative de definire a
IMM-urilor?
3. Daţi exemplu de 4 criterii cantitative ce pot fi utilizate în definirea
IMM-urilor.
4. Definiţi conceptul de întreprindere legată.
5. Definiţi conceptul de întreprindere autonomă.
6. Definiţi conceptul de întreprindere parteneră.

7. Abordarea calitativă unicriterială, în definirea IMM-urilor, are în

vedere, de regulă:
a. rolul proprietarului în administrarea întreprinderii;
b. cota de piaţă deţinută de către întreprindere;
c. cifra de afaceri;
d. numărul de salariaţi;
e. activele totale ale întreprinderii.

8. Care dintre următoarele reprezintă un criteriu calitativ de

clasificare a IMM-urilor?
a. cifra netă de afaceri;
b. gradul de dependenţă faţă de întreprinderile mari;
c. numărul de salariaţi;
d. volumul vânzărilor;
e. activele totale.

9. Care dintre următorii indicatori reprezintă criteriu obligatoriu

în definirea IMM-urilor conform normelor Uniunii Europene?
a. numărul de salariaţi;
b. cifra de afaceri netă;
c. activele totale;
d. productivitatea muncii;
e. cota de piaţă.

10. La sfârşitul exerciţiului N, SC START SRL prezintă următoarea

situaţie sintetică: numărul de salariaţi – 67; cifră de afaceri netă –
53.700.000 euro; active totale – 8.500.000 euro.
Conform criteriilor Comisiei Europene, SC START SRL:

13
 a.este IMM pentru că forma juridică de constituire este „societate cu
răspundere limitată”;
b. este microîntreprindere având în vedere numărul salariaţilor şi
activele totale;
c.este întreprindere mică având în vedere activele totale;
d. este întreprindere mijlocie având în vedere numărul salariaţilor şi
activele totale;
e.nu este un IMM.

11. La sfârşitul exerciţiului N, SC START SRL prezintă următoarea

situaţie sintetică: numărul de salariaţi – 6; cifră de afaceri netă –
12.000.000 euro; active totale – 1.800.000 euro.
Conform criteriilor Comisiei Europene, SC START SRL:
a. este IMM pentru că forma juridică de constituire este „societate cu
răspundere limitată”;
b. este microîntreprindere având în vedere numărul salariaţilor şi activele
totale;
c. este întreprindere mică având în vedere numărul salariaţilor şi cifra de
afaceri;
d. este întreprindere mijlocie având în vedere numărul salariaţilor şi cifra
de afaceri;
e. nu este un IMM.

12. La sfârşitul exerciţiului N, SC START SRL prezintă următoarea

situaţie sintetică: numărul de salariaţi – 57; cifră de afaceri netă –
24.700.000 euro; active totale – 11.500.000 euro.
Conform criteriilor Comisiei Europene, SC START SRL:
a. este IMM pentru că forma juridică de constituire este „societate cu
răspundere limitată”;
b. este întreprindere mică având în vedere numărul salariaţilor şi activele
totale;
c. este întreprindere mică având în vedere numărul salariaţilor şi cifra de
afaceri;
d. este întreprindere mijlocie având în vedere numărul salariaţilor şi cifra
de afaceri;
e. nu este un IMM.

13. Societatea A deţine 40% din capitalul societăţii B. Cele două

societăţi sunt:
a) autonome;
b) partenere;
c) independente;
d) total independente;
e) legate.

14. Societatea A deţine 65% din capitalul societăţii B. Cele două

societăţi sunt:
a) autonome;
b) partenere;
c) independente;
d) total independente;
e) legate.

14
 15. Întreprinderea A deţine 51% din capitalul societăţii B, 30% din
capitalul societăţii C şi 10% din capitalul societăţii D. Formula de calcul
pentru a determina indicatorii de definire a IMM-urilor conform
recomandărilor europene (numărul de salariaţi, cifra de afaceri netă şi
activele totale), în cazul societăţii A, este:
a. 100% A;
b. 100% A+51%B+30%c+10%D;
c. 100% A+51%B+30%C;
d. 100%A+100%B;
e. 100%+100%B+30%C.

16. Întreprinderea A deţine 70% din capitalul societăţii C, 100% din

capitalul societăţii D, iar societatea B deţine 60% din întreprinderea A.
Formula de calcul pentru a determina indicatorii de definire a IMM-
urilor conform recomandărilor europene (numărul de salariaţi, cifra de
afaceri netă şi activele totale), în cazul societăţii A, este:
a. 100% A;
b. 100% A+100%B+100%C+100%D;
c. 100% A+100%C+100%D;
d. 100%A+60%B+70%C+100%D;
e. 100%A+70%C+100%D.

17. Întreprinderea B deţine 60% din capitalul societăţii A.

Societatea C deţine 40% din capitalul societăţii B. De asemenea,
societatea D deţine 30% din capitalul lui B. Formula de calcul pentru a
determina indicatorii de definire a IMM-urilor, conform recomandărilor
europene (numărul de salariaţi, cifra de afaceri netă şi activele totale), în
cazul societăţii A, este:
a. 100%A;
b. 100%A+100%B;
c. 100%A+100%B+100%C+100%D;
d. 100%A+60%B+40%C+30%D;
e. 100%A+100%B+40%C+30%D.

18. La sfârşitul exerciţiului N, la nivelul societăţii S.C. Trans

S.R.L., situaţia indicatorilor număr salariaţi, cifră de afaceri netă şi
active totale se prezintă astfel:

Număr de salariaţi Cifră de afaceri netă Active totale (EUR)

(EUR)
8 1.800.000 120.000

În cursul anului, la societatea în cauză au mai lucrat 14 angajaţi cu

timp parţial zilnic de 4 h şi 16 angajaţi cu timp parţial zilnic de 2 h. Doi
angajaţi permanenţi s-au aflat în cursul anului N în concediu de
maternitate. Societatea SC Trans SRL este, conform recomandărilor
europene:
a. microîntreprindere, având în vedere numărul mediu anual de salariaţi şi
activele totale;
b. microîntreprindere, având în vedere numărul mediu anual de salariaţi;
c. microîntreprindere, având în vedere numărul mediu anual de salariaţi,
cifra de afaceri netă şi activele totale;

15
 d. întreprindere mică, având în vedere numărul mediu anual de salariaţi şi
activele totale (sau cifra de afaceri netă);
e. întreprindere mijlocie, având în vedere numărul mediu anual de
salariaţi şi cifra de afaceri netă.

19. La sfârşitul exerciţiului N, societatea S.C. Trans S.R.L. avea 14

salariaţi (contract de muncă de 8h/zi).
În cursul anului, la societatea în cauză au mai lucrat 14 angajaţi cu timp
parţial zilnic de 4 h şi 16 angajaţi cu timp parţial zilnic de 2 h. De
asemenea, pe parcursul anului au mai lucrat cu contract de muncă pe
timp de 8 h, 4 salariaţi timp de 6 luni şi 8 salariaţi timp de 9 luni.
Numărul mediu anual de salariaţi, conform recomandărilor europene
vizând definirea IMM-urilor, este:
a. 14;
b. 33;
c. 21;
d. 37;
e. 35.

Răspunsurile la toate întrebările testului de autoevaluare 1 se

regăsesc în Unitatea de învăţare 1, pp. 7 – 13. Răspunsurile
grilelor se regăsesc la sfârşitul manualului.

1.3. Caracteristici şi factori de influenţă

În cadrul paragrafului anterior am subliniat, mai ales când am făcut
referire la abordările calitative, câteva dintre caracteristicile întreprinderilor mici
şi mijlocii. În continuare vom încerca să sintetizăm aceste elemente şi, eventual,
să le adăugăm alte câteva (Russu, 1999, pp. 121-133).
a) Dimensiunea redusă sau relativ redusă;
Această caracteristică are următoarele implicaţii principale:
• un potenţial productiv redus, ceea ce limitează partea deţinută
individual pe piaţă de aceste întreprinderi;
• imposibilitatea realizării unor economii de scară;
• obligă IMM să joace, pe aceste pieţe, de cele mai multe ori, rolul de
price taker;
• determină IMM să adopte, în cele mai multe cazuri, o strategie de
dependenţă faţă de una sau mai multe întreprinderi mari.
b) Dimensiunea relativ red usă a IMM este un factor d eterminant şi
favorizant al specializării acestora. IMM, din cauza dimensiunii şi a potenţialului
lor productiv relativ limitate, nu pot să realizeze o gamă extinsă de produse sau
servicii, şi sunt obligate să-şi concentreze activitatea în producerea unor bunuri
sau servicii omogene, într-o nomenclatură restrânsă.
b) Demografia extrem de dinamică, determinată de natalitatea şi mortalitatea
ridicată a IMM în cursul unor perioade reprezentative (de regulă, un an);
d) O altă caracteristică a IMM priveşte dificultăţile pe care le întâmpină acestea
la intrarea sau la ieşirea pe/de o piaţă. Barierele la intrare/ieşire pe/de o piaţă sunt
practic aceleaşi pentru toate întreprinderile, indiferent dimensiunea lor, dar
eforturile pe care trebuie să le facă o IMM sunt, raportate la mărimea lor,
incomparabil mai ample decât cele ale marilor întreprinderi.

16
 e) Potenţialul inovaţional ridicat caracterizează, de asemenea, IMM, în ciuda
resurselor financiare restrânse alocate cercetării-dezvoltării. Explicaţiile sunt
multiple: necesitatea de a „forţa” intrarea în unele industrii, respectiv pe pieţele
specifice acestora, prin realizarea de produse noi sau prin diferenţierea sensibilă
a produselor proprii faţă de cele existente; contactul nemijlocit cu clienţii, care
constituie o sursă de idei privitoare la noi produse, servicii sau tehnologii.
f) IMM sunt flexibile, capabile să-şi modifice rapid produsele şi serviciile
oferite, în funcţie de condiţiile pieţei.
g) Salariaţii IMM sunt multicalificaţi. Aceştia desfăşoară concomitent mai
multe activităţi fapt care contribuie la dezvoltarea personalităţii salariaţilor, la
dobândirea de către aceştia a unor abilităţi variate şi constituie, totodată, un
resort motivaţional puternic.
h) Insuficienţa capitalului disponibil, propriu sau atras, care restrânge simţitor
posibilităţile manageriale în privinţa menţinerii la sau aproape la nivelul
echipamentelor şi tehnologiilor specifice marilor întreprinderi.
Pe lângă aceste trăsături, identificate în cea mai mare parte a literaturii de
specialitate drept specifice IMM-urilor, există şi alte elemente regăsite disparat,
doar la anumiţi autori:
• nu au contacte importante cu sectorul guvernamental şi cu cel financiar
(considerent pentru care nu pot exercita o presiune semnificativă asupra
acestor două sectoare);
• sunt, spre deosebire de marile întreprinderi, mai puţin implicate în
acţiunile de corupţie guvernamentală;
• sunt mai puţin active în proiectele sociale ale comunităţii în care îşi
desfăşoară activitatea (Gibson, van der Vart, 20008);
W. O. Torres2 propune trei caracteristici pentru IMM-uri:
• „efectul de fluture” ce presupune că orice problemă aparent minoră
poate conduce la o serie de consecinţe în interiorul unui IMM, datorită
vulnerabilităţii lor economice. W. Torres citează următoarele situaţii
susceptibile să afecteze existenţa întreprinderii: intrarea pe piaţă a unui nou
concurent, falimentul unui furnizor, refuzul unui împrumut bancar. De
asemenea managementul curent se confruntă adesea cu situaţii de urgenţă ce se
pot transforma în adevărate crize.
• „efectul de microcosmos” conform căruia întreprinzătorul se preocupă
mai ales de probleme cu implicaţii pe termen scurt, strict legate de micromediul
întreprinderii.
• „efectul de egocentrism” subliniază efectul de hipertofiere a ego-ului
întreprinzătorului. Fiind foarte preocupat de el însuşi, întreprinzătorul nu poate
delega (corect) luarea deciziei.
Un cerc vicios leagă aceste trei caracteristici: „efectul de egocentrism” şi
de „microcosmos” alterează luciditatea proprietarului-manager. Acest fapt
măreşte vulnerabilitatea întreprinderii şi declanşează/accentuează „efectul de
fluture”, incitându-se astfel proprietarul-manager să se implice suplimentar în
funcţionarea întreprinderii (amplificând „efectul de egocentrism”). Prin
creşterea volumului de muncă, proprietarul-manager ia, evident, tot mai multe
decizii (ceea ce poate conduce şi la un „efect de microcosmos”).

2 O. Torres, Les PME, Dominos. Evreux : Flammarion., 1999.

17
 Fig.1.3. Cercul vicios al caracteristicilor unui IMM
Sursa: Torres, 1999

C. Sasu (2003, pp. 22-25) identifică două categorii de factori: microeconomici (sau
interni) şi macroeconomici (externi întreprinderii).
În categoria factorilor externi se includ:
a. Evoluţia generală a economiei. Fiecare economie alternează perioadele de
creştere şi de declin. În fazele de creştere, afacerile se dezvoltă. În fazele de
recesiune, îndeosebi firmele noi şi cele mici sunt puternic afectate (pentru că au
o clientelă instabilă, o poziţie de piaţă neconsolidată, un management mai puţin
experimentat, posibilităţi mai reduse de finanţare). Această abordare nu trebuie
absolutizată. Sunt teoreticieni, dar şi întreprinzători, care consideră, spre
exemplu, că perioadele de criză/recesiune oferă numeroase oportunităţi.
b. Rata dobânzii. Dacă rata dobânzii este scăzută, împrumuturile se acordă
în condiţii avantajoase pentru întreprinzător. Când rata dobânzii este foarte
ridicată, firmele ce apelează la împrumuturi financiare devin vulnerabile. Rata
ridicată a dobânzii afectează îndeosebi numerarul, o problemă, oricum sensibilă
pentru IMM-uri.
c. Accesul la capital. Existenţa unor programe de finanţare dedicate IMM-
urilor (publice, private) facilitează dezvoltarea antreprenoriatului. Totuşi, IMM-
urile au dificultăţi în a accede la capital, în special în faza iniţială. De cele mai
multe ori, băncile preferă să acorde împrumuturi firmelor mari, stabile, cu un
istoric în afaceri. Întreprinzătorul trebuie astfel să se bazeze în mare măsură pe
resursele interne ale firmei. În plus, firmele mici, prin natura lor, nu pot avea
acces la surse externe de capital, cum ar fi emisiunea de acţiuni sau obligaţiuni.
d. Reglementările legislative. Reglementările legislative (în special cele de
natură fiscală) au un impact deosebit asupra dezvoltării antreprenoriatului. În
anumite state există un cadru legislativ care conferă facilităţi pentru IMM-uri
(fiscale, privind finanţarea, privind înfiinţarea). Pe fondul unor conjuncturi
economice specifice, legislaţia poate acţiona şi în sens invers, diminuând şansa
de supravieţuire în afaceri a IMM-urilor. Nu numai natura reglementărilor, ci şi
stabilitatea/instabilitatea acestora, influenţează activitatea firmelor mici.
Pe lângă aceşti factori (preponderent economici) care exercită influenţa
cea mai importantă asupra sectorului IMM-urilor, nu trebuie ignorată şi
influenţa altor factori precum: economici (cursul de schimb al monedei naţionale,
puterea de cumpărare a populaţiei, inflaţia); socio-culturali (cultura economică a
populaţiei, nivelul de pregătire al forţei de muncă, atitudinea faţă de
întreprinzători); politici (stabilitatea politică, politicile economice ale statului,
strategia economică naţională, funcţionalitatea aparatului administrativ central
şi local, corupţia administraţiei publice); tehnologici (sistemul naţional de inovare,
18
susţinerea guvernamentală a activităţii de incubare, cheltuielile guvernamentale
pentru cercetare, regimul juridic de protecţie a creaţiei tehnice).

În categoria factorilor interni cei mai importanţi sunt:

a. Competenţa antreprenorială. În cele mai multe afaceri mici, principala
cauză a eşecului o reprezintă incompetenţa întreprinzătorului. Mulţi dintre cei
care iniţiază o afacere nu au calităţile necesare administrării acesteia.
b Atitudinea. Fără o atitudine corespunzătoare în afaceri, întreprinzătorul
nu va avea succes. Succesul presupune un volum d e muncă d eosebit şi mari
sacrificii. De asemenea, implicarea în prea multe activităţi care nu au legătură
cu afacerea poate fi d ăunătoare. Un alt aspect foarte important îl constituie
comportamentul etic (cei care înşeală, cei care nu-şi tratează corect partenerii
de afaceri, salariaţii vor câştiga doar pe termen scurt).
c. Factorul uman. Resursa umană are un rol cheie în succesul afacerii. Mulţi
întreprinzători au însă probleme serioase de personal. Ei se plâng de calitatea
lucrului prestat, absenteism, lipsa de loialitate, refuzul salariaţilor de a urma
instrucţiunile. Cauza principală a acestor dificultăţi o reprezintă ignorarea
personalului propriu, şi pe cale de consecinţă lipsa de motivare a acestuia. Un
număr destul de ridicat de întreprinzători se concentrează asupra problemelor
de producţie, de vânzări şi asupra celor financiare, neglijând problemele de
resurse umane.

1.4. Test autoevaluare 2

1. Prezentaţi şi explicaţi trei caracteristici ale IMM-urilor.

2. Prezentaţi factorii microeconomici cu influenţă asupra activităţii
IMM-urilor.
3. Prezentaţi factorii macroeconomici cu influenţă asupra activităţii
IMM-urilor.

4. În vara anului 2011 dl. Dan Stancu a reamenajat magazinul,

cheltuind o sumă importantă. În septembrie 2011 a încercat obţinerea
unui credit bancar pe termen scurt, dar s-a confruntat cu mai multe
refuzuri.
În luna octombrie firma nu a putut achita facturile restante la
furnizorul tradiţional de ţigări şi acesta nu i-a mai livrat marfă.
Schimbarea furnizorului nu a fost uşoară şi nici de scurtă durată. În
lunile următoare situaţia s-a repetat şi cu alţi furnizori. În luna ianuarie
2012 dl. Dan Stancu a fost nevoit să închidă afacerea.
Ce caracteristică a IMM-urilor (conform lui Torres) este relevată
de evoluţia SC Start SRL?
a. efectul de fluture;
b. efectul de scară;
c. efectul de microcosmos;
d. efectul de levier;
e. efectul de egocentrism.

5. Care dintre următorii factori de influenţă asupra activităţii

IMM-urilor este de natură internă?
a) evoluţia generală a economiei;
b) competenţa întreprinzătorului;

19
 c) rata de referinţă a dobânzii;
d) inflaţia;
e) reglementările legislative.

Răspunsurile la toate exemplele testului de autoevaluare 2 se

regăsesc în Unitatea de învăţare 1, pp. 16-19. Răspunsurile
grilelor se regăsesc la sfârşitul manualului.

1.5. Rolul întreprinderilor mici şi mijlocii

IMM-urile au o contribuţie esenţială la dezvoltarea economică şi socială, rolul lor

putând fi sintetizat astfel:
o generează o parte importantă a PIB din fiecare ţară 3 şi reprezintă una dintre
principalele surse de venituri ale bugetului statului (impozite, TVA, etc.);
o oferă locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei ocupate, prin aceasta ele
contribuind la stabilitatea socială a zonei în care operează;
În IMM-uri există o posibilitate mai mare să fie angajaţi muncitori lipsiţi
de experienţă sau în vârstă; să apară ocazii mai bune d e lucru pentru femei,
minorităţi şi imigranţi; să se asigure asistenţă socială sau alte oportunităţi de
independenţă financiară 4.
Pe d e altă parte, în comparaţie cu corporaţiile mari, în special cu cele
industriale, întreprinderile mici sunt cu mult mai puţin expuse presiunilor
sindicale. Relaţiile de muncă din cadrul firmelor mici sunt mai puţin mediate şi
antagoniste. Într-o economie cu sector puternic de IMM-uri tensiunile induse
de conflictele la locul de muncă pot fi prin urmare, mai slabe 5.
o generează într-o mare proporţie inovaţiile tehnice aplicabile în economie;
o realizează produse şi servicii la costuri mai reduse decât firmele mari, factorii
principali care determină această diferenţă fiind cheltuielile fixe mai mici,
volumul şi intensitatea superioare a muncii în condiţiile permanenţei prezenţe a
întreprinzătorului în firmă şi, de regulă, motivarea mai intensă a personalului 6;
o oferă posibilitatea împlinirii profesionale şi sociale a unei părţi apreciabile a
populaţiei, în special a segmentului sau cel mai activ şi inovator, care “trage”
economia după el;
o sectorul IMM-urilor este principala sursă de formare a clasei de mijloc, ce are
un rol decisiv în asigurarea stabilităţii socio-politice a ţării. Acest lucru este
posibil datorită faptului că distribuţia puterii economice prin sistemul firmelor
mici si mijlocii conduce la o repartizare favorabilă a puterii în societate.
o sporesc caracterul concurenţial al pieţelor pe care acţionează, ele însele fiind
surse de concurenţă7, determinând astfel o mai bună satisfacere a nevoilor
consumatorilor.
Prin dimensiunile lor reduse şi prin numărul mare, IMM-urile
accentuează caracterul de atomicitate a pieţei, diminuând astfel puterea

3 Studii empirice arată că IMM-urile contribuie la produsul intern brut cu peste 55%. În România,
contribuţia la PIB a sectorului IMM este de circa 70%.
4 Vorbim desigur de o situaţie ideală, dezirabilă şi în România, specifică unei economii „aşezate”.
5 L. Balcerowicz, Libertate şi dezvoltare. Economia pieţei libere., Editura Compania, Bucureşti, 2001, p.
80.
6 Un studiu efectuat în S.U.A. a relevat faptul că întreprinderile mici şi mijlocii au un profit de 4 ori mai

mare pe 1 dolar investit faţă de întreprinderile mari (A. Borza, Managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii, suport de curs, FSEGA Cluj Napoca, 2009, p. 12).
7 IMM-urile încurajează concurenţa în ceea ce priveşte preţul, designul produselor si eficienţa.

20
întreprinderilor mari de a o influenţa. Prin acţiunile lor IMM-urile slăbesc
poziţiile de monopol ale marilor întreprinderi.
o ajută la funcţionarea întreprinderilor mari, prin faptul că anumite activităţi
pot fi mai bine realizate de către întreprinderile mici şi mijlocii. Activităţile care
pot fi mai eficient realizate în întreprinderile mici şi mijlocii sunt aprovizionarea
cu materii prime şi subansamble (aceste întreprinderi acţionând ca şi
subcontractanţi pentru întreprinderile mari), respectiv distribuţia produselor
fabricate de către întreprinderile mari8.
Realităţile economice demonstrează existenţa unor puternice relaţii de
complementaritate cu firmele mari, pe de o parte, şi IMM-uri, pe de altă parte. O
economie este cu atât mai “sănătoasă” şi mai performantă, cu cât prezintă o
structură echilibrată nu numai sectorial, ci şi dimensional, obţinându-se efecte
de sinergie superioare.

1.6. Test autoevaluare 3

1. Prezentaţi în 10 rânduri rolul IMM-urilor la dezvoltarea economică şi

socială a unei ţări.
2. Comentați textele următoare:
„ – Vrei să spui că sloganul „Small is beautiful” este real?
– Aparent da. Peste tot auzim un cor de laude la adresa companiilor mici
şi mijlocii, aparent mai flexibile şi mai capabile să reacţioneze la schimbările
rapide ale pieţei. De fapt, modul de a se raporta la exigenţele Noii Economii
sunt dramatic diferite între companiile mari şi foarte mari (eventual
multinaţionale) şi cele mici sau mijlocii. Şi nu neapărat în favoarea acestora din
urmă. Poate că „small is beautiful”, d ar este la fel de adevărat că „small is
vulnerabile”.
– Pe parcursul evoluţiei, dinozaurii au pierit în vreme ce organismele mai
mici au supravieţuit dezastrelor...
– Nu este obligatoriu şi în economie. De fapt, ceea ce numim companii
mici au constituit, în ultimele două decenii, avangarda Noii Economii, adică
economia bazată pe cunoaştere şi inovaţie şi mai puţin pe resurse ale solului şi
subsolului. Ele au contribuit decisiv şi la reducerea dependenţei de geografie a
mediului de afaceri – să luăm creaţia de soft, domeniul IT, să luăm designul
asistat de computer şi aşa mai departe. În plus – un element deloc de neglijat –
aceste industrii nu sunt poluante şi nu consumă resurse aflate, unele dintre ele,
la limită. Câţiva tineri ciufuliţi înghesuiţi într-un birou anonim de mână a doua
s-au dovedit mai capabili să câştige milioane sau miliarde de dolari pentru ei
înşişi sau pentru investitori, decât giganţii cu mii de angajaţi, „blazoane”
consacrate şi având în board lorzi şi absolvenţi fruntaşi la Harvard. Numai că
ele au furnizat şi cele mai neplăcute surprize şi criza IT din SUA, pe care am
menţionat-o, dovedeşte o dată în plus acest lucru. Faptul că Microsoft a fost un
boom a creat falsa impresie că orice tinerei care nu-ştim-bine-ce-fac-la-
calculatoarele-lor-minune sunt în stare să vâre miliarde în buzunarele celor ce
nu sunt suficient de isteţi pentru a cumpăra la timp asemenea acţiuni. Şi mulţi
investitori au rămas cu buza umflată, după ce s-a descoperit că respectivii tineri,
soldaţi credincioşi ai Noii Economii au fost mai degrabă dispuşi să vâre banii

8 Spre exemplu Automobile Dacia are în România mai mult de 800 de furnizori care produc elemente
pentru gama de modele Logan. De asemenea, reţeaua de dealeri Dacia de pe piaţa locală include peste 70
de concesionari (www.zf.ro).

21
acţionarilor în automobile de lux, vile în insule exotice şi reclame agresive,
decât în produse realmente aducătoare de profit.”
(Eugen Ovidiu Chirovici)

„Ilie Şerbănescu: Înţeleg că, dacă economia românească are o problemă

de ineficienţă, această problemă rezidă în ineficienta companiilor mari.
Cezar Mereuţă: Exact. Ineficienta reprezintă punctul nodal - şi nu este
vorba numai d e companii care au mai rămas cu capital majoritar d e stat d in
sistem. Sunt şi companii cu capital majoritar privat, din cele foarte mari, care
intra în categoria amintită.
Este adevărat ca grosul ineficienţei se mai găseşte astăzi în industria
extractivă – de stat – şi în cea a energiei electrice şi termice, dar în egală măsură
înregistrăm pierderi importante într-o industrie totalmente privată, cum este
industria petrolului. (...)
Ilie Şerbănescu: Din ceea ce spuneţi reiese şi ca rolul crucial al IMM-
urilor e un fel d e mit, câtă vreme nu exista un nucleu d e întreprind eri mari,
puternice, pe articulaţia cărora să fiinţeze şi acestea.
Cezar Mereuţă: Rolul IMM-urilor este foarte clar. Ele creează clasa
mijlocie. Microîntreprinderile cu 0-9 salariaţi, constituind 80-90% din
întreprinderile unui sistem naţional de companii, sunt izvoarele din care se
dezvolta ulterior, în proporţie foarte mică, de 2-4%, marile companii.
A spune însă că motorul dezvoltării e reprezentat de IMM-uri mi se pare
forţat. O ţară este puternică numai d că a dispune d e o d zvoltare e
antreprenoriala bună, măsurata prin întreprinderi active la 1.000 de locuitori,
dublată însă totdeauna de un nucleu de companii foarte mari, cele care
controlează 30-40% d in sistem şi care joacă rolul d e nuclee în jurul cărora
roiesc IMM-urile ca furnizori de produse sau de servicii.
O economie nu poate deveni performantă numai cu IMM-uri, nicăieri în
lume. Am luat topul primelor 100 de corporaţii transnaţionale ale lumii şi le-am
sortat pe tari din punctul de vedere al numărului şi al cifrei de afaceri, al
vânzărilor în străinătate.
Ierarhia corporaţiilor transnaţionale se corelează absolut semnificativ cu
puterea economică a statelor lumii. Deci un stat puternic are corporaţii
transnaţionale puternice.”
(Ilie Şerbănescu în dialog cu Cezar Mereuţă, laureat al Premiului Academiei
pentru Economie, 8 august 2005, http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1216389-
holdingurile-vesta-salvare-largul.htm)

Răspunsurile la toate exemplele testului de autoevaluare 3 se

regăsesc în Unitatea de învăţare 1, pp. 20-21.

1.7. Rezumat
În cadrul primei subunită ți s-a insistat asupra definirii
IMM-urilor. Acronimul „IMM” a intrat în vorbirea curentă
pentru referirea la întreprinderile mici şi mijlocii, o categorie
contrapusă marilor întreprinderi. Deşi semnificaţiile conceptului par, la o primă
vedere, uşor de delimitat, adesea, în literatura de specialitate abordările sunt
variate.
Principalul considerent pentru care este necesară o definiţie a
întreprinderii mici şi mijlocii este acela că în ultima perioadă, la nivelul foarte

22
multor state, se urmăreşte implementarea unor politici industriale
(preferenţiale) vizând acest tip de întreprinderi.
Analiza riguroasă a definiţiilor privind întreprinderile mici şi mijlocii
conduce la o împărţire a acestora în două subcategorii: pe de o parte definiţiile
utilizând criterii calitative, denumite criterii sociologice şi analitice, şi, pe de altă
parte, acelea utilizând criterii cantitative.
Din categoria definiţiilor cantitative cea mai importantă, adoptată şi în
legislaţia românească, este cea de la nivelul Uniunii Europene.
Astfel în Recomandarea Comisiei Europene se precizează: „Categoria
întreprinderilor micro, mici si mijlocii (IMM) este formată din întreprinderi
care angajează mai puţin de 250 de persoane şi care au o cifră de afaceri anuală
netă de până la 50 de milioane de euro şi/sau deţin active totale de până la 43
de milioane de euro.”
În cea de-a doua subunitate de învăţare sunt prezentate
caracteristicile distinctive şi factorii de influenţă asupra activităţii IMM-
urilor.
Sintetic caracteristicile IMM-urilor sunt: dimensiunea redusă sau relativ
redusă; specializarea; demografia extrem de dinamică; dificultăţile pe care le
întâmpină la intrarea sau la ieşirea pe/de o piaţă; potenţialul inovaţional ridicat;
flexibilitatea; polivalenţa lucrătorilor; insuficienţa capitalului disponibil.
Factorii ce influenţează activitatea IMM-urilor pot fi analizaţi la nivel
microeconomic (competenţa antreprenorială, atitudinea întreprinzătorului,
factorul uman) şi macroeconomic (evoluţia generală a economiei, inflaţia, rata
dobânzii, accesul la capital, reglementările guvernamentale).
În ultima subunitate de învăţare s-a insistat asupra rolului IMM-
urilor în economie (generează cea mai mare parte a PIB din fiecare ţară, oferă
locuri de muncă pentru majoritatea populaţiei ocupate, generează într-o mare
proporţie inovaţiile tehnice aplicabile în economie, sporesc caracterul
concurenţial al unor pieţe etc).

1.8. Termeni cheie

Microîntreprindere, întreprindere mică, întreprindere
mijlocie, întreprindere autonomă, întreprindere parteneră,
întreprindere legată.

1.9. Bibliografie

1. Balcerowicz L., Libertate şi dezvoltare. Economia pieţei libere.,

Editura Compania, Bucureşti, 2001.
2. Bergeron P. G., La gestion dynamique, Concepts, méthodes et applications,
Gaëtan Morin Éditeur, 3e édition, 2001, Québec.
3. Cortez M., Berry A., Ishaq A., Success in Small and Medium-Scale
Enterprises, The Evidence from Colombia, New York, Oxford 1987.
4. Gibson T., Van der Vart H. J., Defining SMEs: A Less Imperfect Way of
Defining Small and Medium Enterprises in Developing Countries, 2008,
http://www.businessgrowthinitiative.org/ResourceCenter/Studies%20Enterpr
ise%20Development/Defining%20SMEs.pdf.
5. Hirigoyen G., Contribution à la connaissance des comportements financiers des
moyennes entreprises familiales, Thèse de doctorat d’Etat de Sciences de gestion,
Université de Bordeaux I, 1984.

23
 6. Julien P. A., Les PME: Bilan et perspectives, Les Presses Inter
Universitaires, Cap-Rouge, Quebec, 1994.
7. Julien P. A., Mondialisation des marches et comportements des PME
manufacturiers, Entrepreneurship and Regional Development, 8(1), 1996.
8. Julien P.A., Morel B, La Belle Entreprise, Boreal, Montréal, 1986.
9. Kushnir K., A Universal Definition of Small Entreprise: A procustean bed for
SMEs?, http://psdblog.worldbank.org/psdblog/2010/08/a-universal-
definition-of-small-enterprise-an-urgent-need-to-lay-in-the-procrustean-
bed.html.
10. Longenecker J. G., Moore C. W., Petty J. W., Palich L. E., Small
Business Management. An Entrepreneurial Emphasis, Thomson South Western,
2006.
11. Nicolescu Ov., Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura
Economică, Bucureşti, 2001.
12. Peterson R., Petites et moyennes entreprises pour une économie équilibrée, Le
cerde du livre de France, Montréal, 1978.
13. Russu C, Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura Expert,
Bucureşti, 1999.
14. Sandu P., Management pentru întreprinzători, Editura Economică,
Bucureşti, 1997.
15. Sasu C., Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003.
16. Torres O., Les PME, Dominos. Evreux : Flammarion., 1999.
17. Torres O., Pour une approche contestable de la spécificité de la PME,
http://web.hec.ca/ airepme/images/File/1996/N%20Torres.pdf.
18. Recomandarea 361/2003/CE.
19. http://cpo.ipa.ro/Documente/Incubatoare_de%20_afaceri.pdf.

24