UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

LUCRUL INDIVIDUAL la disciplina ECONOMIE

TEMA:

Finanțarea micului business în economia națională

CHIȘINĂU-2022
 Cuprins:

Introducere................................................................................................1

Capitolul I. Abordări teoretice despre micul business și rolul său

economic...............................................................................................................2

Abordări teoretice despre micul business................................................2

Rolul economic al micului business.........................................................5

Capitolul II. Analiza micului business și rolului său economic în

Republica Moldova...............................................................................................8

Capitolul III. Problemele și soluțiile pentru micul business național...10

Concluzii și recomandări.........................................................................14

Bibliografie..............................................................................................15
 Introducere

Actualitatea și importanța temei.  

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai
maricontribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea
inovaţiilor şitehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă
a micului business.Se poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi
întreprinderile mici. Concomitent problemele finanţării businessului sunt foarte acute,
precum şi problemele domeniilor de susţinere şi sprijin în perioada redresării economiei
naţionale, care sunt studiate, rezolvate doar parţial. Aceste şi alte momente sunt puse la
baza temei de cercetare şi motivează actualitatea ei.

Scopul lucrării.

Principalul scop in realizarea lucrării date este de a cunoaște importanța micului business
și problemele cu care se confruntă, deoarece el alcătuiește o sursă importantă de creare
atât a locurilor de muncă cât și atestă o influenţă multilaterală a acestuia asupra creşterii
economice.

Metodologia de cercetare.

În primul rând baza informațională o constituie actele legislative și diverse monografii,

precum și studierea diferitor statistici ce ne permit cunoașterea în profunzime a temei
date, prin metoda cercetării, inducției și altele.

Structura lucrării.

Selectare temei, actualitatea și scopul temei, sarcinile cercetării au determinat structura

lucrării, care cuprinde: introducerea, trei capitole ce redau conţinutul lucrării cu date
statistice, concluzii și bibliografia.

Cuvinte-cheie:

Micul business, întreprinderi mici, finanțare, proiecte, antrepremor, întreprinderi mijlocii,

microîntreprinderi.

1
 Capitolul I. Abordări teoretice despre micul business și rolul său
economic

Abordări teoretice despre micul business.

Sfârşitul secolului XX înregistrează, în aproape toate ţările lumii, o atenţie tot mai sporită
faţă de întreprinderile mici şi mijlocii. Acest fenomen, care se manifestă la scară planetară, atestă
afirmarea sectorului mic şi mijlociu în lumea contemporană.

Actorul principal al procesul de creare şi dezvoltare a unor noi întreprinderi este

întreprinzătorul care, prin intermediul calităţilor de care dispune, asumându-şi permanent riscul,
caută să transforme o oportunitate a pieţei într-o întreprindere viabilă, contribuind apoi la creşterea
ei.

Sectorul micului business în Republica Moldova, de altfel ca şi în majoritatea statelor în

dezvoltare, a apărut ca urmare a schimbărilor profunde din viaţa socială şi economică, efectuate
pentru trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă. Un punct central de plecare în
cercetarea problematicii întreprinderilor micului business îl prezintă modul în care acestea sunt
definite, compararea definiţiilor, a rolului acestui tip de întreprindere şi a politicilor de asistenţă în
diferite ţări ale lumii, precum şi analiza impactului tipului respectiv de întreprindere asupra
structurii macroeconomice.

De asemenea, micul business trebuie privit şi prin prisma asigurării bunei funcţionări a
întreprinderilor mici cu produse şi servicii primare. Studiile de specialitate efectuate în ţările
Uniunii Europene au demonstrat că 2 din 3 întreprinderi mici îşi încetează activitatea la finele celui
de-al doilea an de desfăşurare a activităţii. În Republica Moldova nu există o astfel de statistică,
însă rezultatele cercetării, precum şi analiza literaturii de specialitate, ne permite să evidenţiem
două grupe de factori care influenţează asupra dezvoltării întreprinderilor mici:

• factorii externi, dintre care se evidenţiază: presiunea fiscală înaltă, rata ridicată a dobânzii
bancare şi accesul limitat la resursele financiare, legislaţia imperfectă etc.;

• factorii interni, dintre care incompetenţa managerială şi lipsa de experienţă. În teoria

economică nu există o definire universală a micului business, lipsind criteriul unic acceptat, iar în
practică fiecare ţară îşi stabileşte independent standardele ce trebuie să fie îndeplinite de o afacere

2
ca să fie considerată mică. Însă, 10 indiferent de termenul utilizat, drept criterii de bază în definirea
micului business pot servi: mărimea activelor, volumul producţiei realizate pe domenii de
activitate, numărul angajaţilor şi o combinare dintre criteriile enumerate.

Indicatorul cel mai frecvent folosit în definirea micului business este numărul angajaţilor.
Totuşi, în pofida avantajelor oferite de criteriul menţionat, mulţi cercetători, printre care şi
americanul Peter Drucker, consideră că numărul angajaţilor „nu caracterizează decât un aspect al
businessului”, pentru a determina cât de mare sau mică este compania e nevoie de a examina o
totalitate de factori, cei de bază fiind: 11 numărul angajaţilor, volumul vânzărilor, valoarea
adăugată (unde este aplicată), complexitatea şi diversitatea produselor, numărul pieţelor,
complexitatea tehnologiilor etc.

În Republica Moldova în calitate de criterii ale definirii micului business serveşte numărul
mediu anual de angajaţi şi suma anuală a venitului din vânzări. Astfel, Legea „Cu privire la
susţinerea şi protecţia micului business” stabileşte temeiurile juridice, economice şi organizatorice
ale dezvoltării, susţinerii şi protecţiei microîntreprinderilor şi întreprinderilor mici, bazate pe
proprietatea nestatală. Segmentul întreprinderilor micului business este definit prin prezenta lege,
conform căreia acesta reprezintă o activitate antreprenorială realizată de întreprinderile micro şi
mici, în cadrul cărora activează:

1. De la 1 la 9 angajaţi şi respectiv plafonul sumei anuale a vânzărilor nete este de 3

milioane lei.

2. De la 10 la 50 angajaţi şi suma anuală a vânzărilor nete este 10 milioane lei. Nu se referă

la micul business şi nu se bucură de susţinere din partea statului întreprinderile care deţin poziţia
dominantă pe piaţa internă de bunuri.

Principala lege care reglementează constituirea şi funcţionarea micilor afaceri în R.

Moldova, este Legea „Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”. În conformitate cu articolul 13
al acestei Legi, pe teritoriul Republicii Moldova se pot desfăşura activităţi de antreprenoriat în
cadrul următoarelor tipuri de afaceri mici: întreprinderi individuale, societăţi în nume colectiv,
societăţi în comandită, societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitată, cooperative de
producţie, întreprinderi în arendă, întreprinderi colective, întreprinderi de stat şi municipale.

3
 Legislaţia Republicii Moldova stabileşte că agenţi ai micului business se consideră
microîntreprinderile şi întreprinderile mici, noţiunea de întreprindere mijlocie în prezent nefiind
reglementată.

Se consideră că întreprinderea mică este o unitate independentă, şi nu o filială a unei

întreprinderi care angajează, în cazul industriei, circa 100 de persoane, inclusiv proprietarul, iar în
cazul comerţului cu amănuntul şi cu ridicata, construcţii şi servicii circa – 20 de persoane. De
regulă, sunt excluse din statistici firmele cu mai puţin de patru persoane.

În Moldova, din noiembrie 2001, se utilizează de asemenea o clasificare nouă a

întreprinderilor: - microîntreprinderi – 1-9 salariaţi, vânzările anuale să nu depăşească 3 milioane
lei; - întreprinderi mici – 10-50 salariaţi, volumul vânzărilor anuale să constituie până la 10
milioane lei; - întreprinderi mari – mai mult de 50 salariaţi, volumul vânzărilor anuale să
depăşească 10 milioane lei. Creşterea numărului de agenţi economici se datorează extinderii
formelor nestatale de antreprenoriat. Crearea întreprinderilor mici decurge atât din propria
iniţiativă a cetăţenilor, cât şi ca rezultat al restructurării întreprinderilor mari.

4
 Rolul economic al micului business.

Economia de piaţă presupune dezvoltarea echilibrată a întreprinderilor mari şi mici.

Întreprinderile mari constituie baza economiei. La rândul său, întreprinderile mici furnizează
servicii auxiliare şi completează producţia de bază, asigurândui o anumită flexibilitate şi capacitate
de manevrare, prin aceasta sporindu-i stabilitatea. În consecinţă, fiecare din aceste 23 întreprinderi
îşi are destinaţia sa: asigură o anumită necesitate socială, produce mărfuri specifice, este orientată
spre grupuri concrete de consumatori, utilizează anumite tipuri de resurse etc.

De exemplu, întreprinderile mari produc mărfuri-standard de larg consum, fiind orientate

spre majoritatea consumatorilor; firmele mici preferă să producă mărfuri-nestandard, la cereri
limitate, diferenţiate, ocupând, de obicei, un segment de proporţii mici pe piaţa de desfacere.
Întreprinderile mici, spre deosebire de întreprinderile mari, colaborează cu furnizorii şi
cumpărătorii, lucrând, de regulă, pe piaţa internă unde, de fapt, îşi vând mărfurile şi îşi procură
materia primă. Businessul mic întotdeauna se confruntă cu dificultăţi serioase în ceea ce priveşte
accesul la toate tipurile de resurse, deoarece instituţiile infrastructurii de piaţă sunt interesate să
lucreze mai mult cu clienţii ce reprezintă întreprinderi mari.

Întreprinderile mici se deosebesc esenţial de cele mari din punct de vedere social, economic
şi structural. De exemplu, proprietarul întreprinderilor mici cumulează şi funcţia de manager;
funcţia de administrare economică, precum şi de control asupra diferitelor activităţi ale
întreprinderii sunt concentrate în mâinile uneia sau numai a câtorva persoane. Aceasta determină
un şir întreg de alte caracteristici ale întreprinderilor respective. Micii întreprinzători au motivaţii
specifice în activitatea antreprenorială, pe când proprietarii întreprinderilor mari sunt orientaţi, în
primul rând, spre maximizarea profitului. Proprietarii întreprinderilor mici adesea îşi manifestă
independenţa, iniţiativa şi capacităţile creative fiind o sursă inovaţională.

Flexibilitatea întreprinderilor mici este multidimensională: ele reacţionează prompt la

schimbările conjuncturii de piaţă şi sunt foarte maleabile vizavi de furnizorii şi cumpărătorii săi.

În majoritatea ţărilor dezvoltate economic micului business îi revine de la 20% până la 60%
din produsul global, iar numărul celor ocupaţi în întreprinderile mici şi mijlocii constituie în medie
de la 40% până la 60% din total.

5
 Importanţa micului business în ţările economic dezvoltate este motivată de mai mulţi
factori:

• Schimbările structurale ale cererii. În ultimele decenii se observă o creştere relativ rapidă a
cerinţelor în domeniul serviciilor, care pot fi satisfăcute mai bine în sfera micului business. •
Instabilitatea şi caracterul diferenţiat al cererii, care presupune o reacţie promptă, orientată spre
piaţă.

• Schimbările tehnologice în sfera producţiei care au condus la apariţia unor noi tipuri de
mărfuri şi ramuri industriale. Elaborarea şi implementarea noilor tehnologii, inclusiv a celor
obţinute în urma unor serioase cercetări 27 ştiinţifice, se realizează mai eficient în sfera micului
business.

• Necesitatea reducerii cheltuielilor la întreprinderile mari prin descentralizarea (divizarea)

procesului de producţie.

• Numărul mare de şomeri încadraţi în muncă la micile întreprinderi, deseori, este unica
posibilitate de obţinere a unor venituri.

• Politică de stat, cu un scop bine determinat, orientată spre reglarea economiei, spre
scăderea dimensiunii întreprinderilor mari şi susţinerea businessului mic şi mijlociu.

6
 Micul business joacă un rol important în dezvoltarea economiei multor țări. Impactul
cantitativ al IMM-urilor asupra creşterii economice se estimează prin ponderea IMM-urilor în PIB.
Valoarea indicatorului ponderii IMM-urilor în PIB variază semnificativ în diferite ţări: în UE
sectorul IMM generează 58-59% din PIB; în SUA – 43-44%.

Întreprinderile mici contribuie la diversificarea structurilor economiei. În comparaţie cu

întreprinderile mari, ele sunt în stare să însuşească mult mai repede noile forme de activitate,
producerea noilor tipuri de mărfuri, mai ales dacă cererea lor nu e prea mare. Procesul diversificării
se realizează cu mai mult succes în condiţiile colaborării firmelor mari cu cele mici.

Întreprinderile mici constituie baza viitoarelor întreprinderi mijlocii şi mari, oferind

antreprenorilor posibilitatea de a-şi dezvolta businessul. Ele permit realizarea 29 unei noi concepţii
de antreprenoriat, transformând-o în inovaţie şi demonstrând concret rezultatele implementării
acesteia. Majoritatea firmelor mici nu încearcă să-şi mărească volumul capitalului, multe dintre ele
(circa 40%) falimentează pe parcursul primilor trei ani de activitate. Acelea care au rezistat, sunt în
stare să se extindă, apar în calitate de forţă motrice a dezvoltării economice în regiune.

Micul business este o sursă importantă de creare a locurilor de muncă. Specialiştii recunosc
că în ultimii zece ani întreprinderile mici din ţările dezvoltate oferă locuri de muncă într-un ritm
mai accelerat decât firmele mari. Problema amplasării în câmpul muncii a oamenilor face ca
întreprinderile mici să se afle în centrul atenţiei guvernanţilor acestor ţări.

În ţările mai puţin dezvoltate, micul business este un sector de vastă activitate a populaţiei şi
ar putea reduce, într-o anumită măsură, problema şomajului, iar în cele dezvoltate, în raport optim
cu businessul mare, este o activitate profitabilă suplimentară. Consolidarea businessului în sectorul
agrar poate constitui asigurarea stabilităţii economice şi politice în societate, atribuindu-i
concurenţei un caracter legal şi civilizat.

Politica de stat cu privire la dezvoltarea micului business în agricultură ar trebui să fie

orientată spre: crearea condiţiilor egale de activitate a micului business; stimularea iniţierii unei noi
întreprinderi; sprijinirea întreprinderilor agricole existente. Experienţa a demonstrat că există o
mare deosebire dintre numărul întreprinderilor înregistrate şi al celor care efectiv activează; crearea
unui climat favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor şi a activităţilor lor de lungă durată.

7
 Capitolul II. I. Analiza micului business și rolului său economic în
Republica Moldova

Tranziţia la economia de piaţă a avut un rol decisiv în redefinirea rolului finanţelor în

economia Moldovei. Dacă în economia planificată întreprinderile lucrau pentru îndeplinirea
comenzilor de stat şi se bazau pe planuri de activitate impuse din exterior, în economia de piaţă
accentul se pune pe autonomia financiară a agenţilor economici, adică ei singuri hotărăsc ce să
producă, cu ce resurse, pentru cine şi unde să comercializeze producţia. Organizarea finanţelor în
cadrul unei întreprinderi presupune câteva principii de bază:

• independenţa întreprinderii în domeniul activităţii financiare;

• capacitatea de finanţare;

• atingerea unor rezultate şi responsabilitatea pentru obţinerea lor;

• controlul asupra activităţii.

Economia RM parcurge o lungă şi dificilă etapă de tranziţie, în care trecerea de la o

economie etatistă, centralizată la o economie de piaţă presupune îndelungate căutări pentru a găsi
soluţiile viabile necesare atingerii obiectivelor scontate. Este o perioadă propice unor redefiniri,
fundamentate pe legităţile economiei de piaţă, teoriile şi practicile economice. Printre acestea, cele
din domeniul financiar prezintă o importanţă deosebită, ţinând cont că în prezent, în întreaga lume,
problematica fondurilor, a capitalurilor (stabilirea necesarului de fonduri, alegerea surselor de
finanţare şi utilizarea eficientă a fondurilor obţinute) se manifestă tot mai stringent.

În componenţa mecanismului financiar se includ:

- pârghiile financiare;

- instrumentele financiare;

- metodele şi modelele financiare;

- subsistemele de asigurare:

a) juridice; b) normative; c) informaţionale; d) tehnice.

8
 Studiind mecanismul, observăm că îl putem defini şi ca un sistem, însă şi aici observăm că
sistemul financiar nu funcţionează izolat, ci dimpotrivă, este în permanentă concordanţă cu alte
sisteme: politic, economic şi social. Abordarea noţiunii de mecanism de finanţare trebuie să se facă
în corelaţie cu conceptul de mecanism financiar, care este o categorie mai vastă.

Micul business în lume este supranumit „coloană vertebrală a economiei” graţie celei mai
mari contribuţii la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, favorizarea inovaţiilor şi
tehnologiilor. Cu toate acestea, nu putem vorbi despre o definiţie exhaustivă a micului business. Se
poate spune că micul business întruneşte micro-întreprinderile şi întreprinderile mici. În practica
mondială, cele mai răspîndite criterii de apreciere a mărimii întreprinderii sînt volumul anual al
vînzărilor şi numărul de angajaţi.

De exemplu, pe parcursul anului 2004, linii de credit pentru întreprinderile micului business
au fost acordate de către BERD şi Banca Mondială, debitori fiind Moldindconbank, Victoriabank
şi Mobiabancă.

O altă metodă de susţinere financiară a agenţilor micului business este scutirea de la plata
impozitului pe venit, prevăzută în articolul 49 al Codului fiscal. Astfel, întreprinderile a căror
număr de salariaţi este pînă la 19 persoane şi a căror vînzări nete nu depăşesc 3 mil. lei, indiferent
de sfera de activitate; gospodăriile ţărăneşti, cooperativele agricole de prestări servicii, pot
beneficia de scutirea integrală de la plata impozitului pe venit pe parcursul a 3 perioade fiscale şi în
proporţie de 35% pe parcursul următoarelor 2 perioade fiscale.

Dreptul de a benefica de facilitatea dată apare o dată cu completarea unei cereri tip la oficiul
teritorial al Inspectoratului Fiscal de Stat. Scopul facilităţii nominalizate este acordarea suportului
financiar pentru dezvoltarea activităţii întreprinderii, antreprenorul beneficiind, de fapt, de o
alternativă a împrumuturilor de stat, dar, care nu trebuiesc rambursate şi pentru care nu se achită
dobîndă.

Funcţionarea mecanismului financiar este determinată de două subsisteme: I - asigurarea cu

resurse financiare; II - reglementarea financiară. Primul subsistem presupune asigurarea cu
necesarul de resurse financiare care se realizează în câteva forme, şi anume: autofinanţare,
finanţare directă, finanţare indirectă şi finanţare nerambursabilă etc. Al doilea sistem reprezintă o
metodă de influenţă asupra relaţiilor economice, în general, şi totodată asupra celor de
redistribuire, în special. Deci, mecanismul de finanţare, ca parte componentă a mecanismului
9
financiar al întreprinderii, este format din fluxuri financiare de intrare, destinate constituirii
resurselor financiare ale întreprinderii.

Abordarea metodică, în modelarea structurii de producţie, include următoarele etape:

formularea problemei economice, determinarea concepţiei de dezvoltare a întreprinderii,
elaborarea scopului cercetării, alegerea obiectului de modelare, selectarea informaţiei normative şi
utilizarea ei, pregătirea pentru optimizarea problemei la MEC, introducerea informaţiei iniţiale şi
rezolvarea problemei, analiza şi prelucrarea variantelor de rezolvare obţinute, formarea colecţiei de
modele şi determinarea eficienţei economice de utilizarea sistemului de modele în întreprinderi.
Metoda programării liniare are avantajul unei exactităţi sporite a calculelor. În cadrul optimizării
structurii de producere drept obiect devine stabilirea suprafeţei necesare pentru asigurarea
volumului de producere respectiv în condiţii de eficienţă economică maximă.

Modelul economico-matematic de optimizare al structurii de producere ocupă unul din

principalele locuri în sistemul de modele de optimizare; în agricultura pe baza acestui model se
alcătuiesc probleme economico-matematice pentru evaluarea structurii de producere deja existente
şi proiectarea ei în perspectivă, de asemenea acesta serveşte ca bază pentru întocmirea modelului
liniar-dinamic de dezvoltare a agriculturii în perspectivă.

Conform analizelor de ţară, efectuate de către instituţiile de evaluare internaţională, este

evident faptul că în Republica Moldova există oportunităţi de dezvoltare a finanţării prin
intermediul operaţiunilor de leasing, astfel încît acestea să contribuie la satisfacerea nevoilor de
modernizare a întreprinderilor. Tranzacţiile de leasing în societatea modernă devin o sursă
importantă de finanţare comercială, fiind tot mai certă necesitatea dotării agenţilor economici cu
echipamente moderne, iar lipsa mijloacelor financiare aduce acest instrument de finanţare în topul
preferinţelor antreprenorilor. Leasingul, de asemenea, este soluţia pentru problemele permanente
legate de obţinerea facilităţilor bancare de credit şi de garanţii, precum şi pentru cerinţele băncilor
de a obţine garanţii corespunzătoare pentru creditele acordate.

Capitolul III. Problemele și soluțiile pentru micul business național.

La momentul actual nivelul de trai al populaţiei Republicii Moldova este foarte redus,
economia ţării noastre n-a atins stabilitatea macroeconomică, majoritatea întreprinderilor lucrează
sub 30% din capacitatea de producţie. În structura întreprinderilor mici în Republica Moldova,
după forma organizatoricojuridică, se observă o diminuare a numărului întreprinderilor individuale
10
pînă la 12%, descreşterea ponderii societăţilor cu răspundere limitată pînă la 80% din totalul
întreprinderilor pe republică. Însă, ritmurile descreşterii întreprinderior individuale sunt mai mari
decît ale societăţilor cu răspundere limitată, fiind mai competitive pe piaţa internă. Aproximativ
40% din numărul total de întreprinderi falimentează în primul an de activitate din cauza absenţei
pregătirii profesionale în domeniul antreprenorial.

Deşi, pe parcursul ultimilor ani, este înregistrată o tendinţă pozitivă a numărului şi

volumului creditelor acordate de sistemul bancar, întreprinderile micului business continuă să
întâmpine dificultăţi în accesul la finanţe. Cea mai des întîlnită cauză a finanţării insuficiente a
economiei în general şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, în special, o reprezintă dobînzile înalte şi
flexibilitatea lor sporită.

Deoarece creditele bancare reprezintă sursa principală de împrumuturi pentru businessul din
Moldova, evoluţia ratei dobînzilor la credite determină nu numai preţul pe care îl plătesc
întreprinderile mici şi mijlocii pentru aceste credite, dar şi influenţează direct asupra dobînzilor la
alte tipuri de împrumuturi, cum ar fi acele a organizaţiilor de microfinanţare, Asociaţiilor de
Economii şi Împrumut şi a operaţiunilor de leasing.

Figura dată reprezintă evoluţia ratelor dobînzii la creditele bancare acordate persoanelor
juridice în lei şi valută străină pe parcursul ultimilor ani.

11
 Altă dificultate cu care se confruntă întreprinderile este lipsa cadrelor adevărat calificate.
Astfel, o atenţie sporită trebuie acordată rolului resurselor umane ale firmelor. Instruirea,
calificarea şi perfecţionarea cadrelor urmează a fi făcută la un nivel mai calitativ, cu implementarea
unor noi concepte academice. Concomitent, este necesară promovarea ideii de motivare şi
dezvoltare continuă a personalului.

Aproape 1/3 din întreprinzători consideră că nivelul înalt al impozitelor reprezintă o

problemă actuală pentru dezvoltarea activităţii lor antreprenoriale. În prezent este necesară
reducerea impozitelor pentru întreprinderile mici, deoarece acestea sunt într-o dependenţă mult mai
puternică de mijloacele financiare pentru realizarea deciziilor în comparaţie cu întreprinderile mari.
Totodată, experienţa mondială demonstrează că cotele înalte de impozite sporesc proporţia
evaziunii fiscale. O altă dificultate cu care se confruntă micii întreprinzători o constituie presiunea
din partea concurenţilor. În asigurarea condiţiilor necesare privind crearea unui mediu
concurenţial, un rol deosebit îi aparţine statului, care influenţează prin elaborarea şi adoptarea unor
acte normative. Statul trebuie să prevadă în deciziile sale susţinerea orientată spre crearea şi
funcţionarea întreprinderilor micului business, drept condiţie importantă de eliminare a economiei
tenebre sau a altor forme de activitate pe piaţă. Agenţii micului business, bazându-se pe intuiţia
proprie, deseori nu acordă atenţia necesară abordării ştiinţifice a luării deciziilor de marketing
corecte.

O altă problemă o constituie lipsa unui program de stat viabil pentru susţinerea
întreprinderilor mici. În ţările industrializate, de exemplu, structurile de stat la toate nivelurile au
direcţii speciale, responsabile pentru dezvoltarea micului business. Acestea nu dirijează micul
business, ci doar reacţionează la cererea lui, prezintă informaţii cu privire la starea pieţii,
elaborează avize de expertiză la cererea celor care intenţionează să pornească o afacere proprie.
12
 Căi de soluţionare a problematicii analizate:

1.Una din modalităţile ce pot fi aplicate pentru soluţionarea problemelor cu care se

confruntă micul business le constituie revizuirea politicilor monetare publice, promotor al cărora
este Banca Naţională a Moldovei, care, prin utilizarea instrumentelor monetare influienţează, într-o
anumită măsură, asupra nivelului ratei dobînzii, ofertei de bani, cursului valutar şi, indirect, asupra
volumului exportului şi importului, creditelor, investiţiilor străine, etc.;

2.Soluţionarea problemelor micului business prin îmbunătăţirea mediului de afaceri, pentru

diminuarea riscurilor în derularea afacerilor, îmbunătăţirea portofoliului de credite prin: reformarea
sistemului judecătoresc pentru eliminarea coruptibilităţii din domeniul afacerilor;

3.Atragerea investiţiilor străine în favoarea întreprinderilor mici şi mijlocii prin asigurarea

transparenţei în sectorul bancar şi sporirea încrederii publicului în acest domeniu; 70

4.Facilitarea accesului la informaţie pentru întreprinderile mici şi mijlocii, diversificarea şi

detalierea informaţiilor publicate de Banca Naţională şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare
referitor la durata creditelor acordate, beneficiari după tipuri de întreprinderi şi rate ale dobînzii;

5.Reducerea birocraţiei în procesul de luare a deciziilor de creditare, flexibilitatea mai mare

a procedurilor utilizate şi instrumente mai eficiente de creditare, precum şi asigurarea unei
transparenţe mai mari în procesul de acordare a creditelor şi formării preţului la credite.

Cu toate acestea, reprezentanţii micului business privesc cu mari rezerve reformele

preconizate de stat, deoarece în ţară nu există, deoacamdată, o experienţă de combatere eficientă a
birocraţiei şi corupţiei, iar susţinerea statului este aproape insesizabilă pe lîngă impactul negativ al
cadrului regulatoriu şi politicii fiscale. Chiar în Strategia de Creştere Economică şi Reducere a
Sărăciei este recunoscut faptul că "actualul cadru regulatoriu are un efect advers asupra dezvoltării
economice, iar activitatea economică în ansamblu este sub potenţialul economiei, în special, în
ceea ce priveşte activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii şi investiţiile". Actele normative care
stabilesc împuternicirile organelor de control din Republica Moldova conîin mari deficienîe şi
lacune. Actele juridice adoptate la nivelul ministerelor, inspectoratului fiscal, departamentelor, de
multe ori, contravin Constituţiei, Codului Fiscal, Codului Civil etc.

13
 Concluzii și recomandări

În concluzie trebuie de subliniat că ponderea şi progresul micului business din agricultură

depind foarte mult de condiţiile mediului economic, inclusiv de eficienţa politicii statului. Cu cât
susţinerea întreprinderilor mici este mai activă şi mai direcţionată de către stat, cu atât acestea sunt
mai capabile să contribuie la dezvoltarea economiei naţionale.

Mecanismul de finanţare este parte componentă a mecanismului financiar al întreprinderii,

destinat constituirii resurselor financiare a acesteia. În baza cercetărilor efectuate de către autori, se
propune şi o viziune asupra definiţiei mecanismului de finanţare, prin care se subînţelege
totalitatea pârghiilor financiare de asigurare sistemică a activităţii întreprinderilor cu diferite forme
organizatorico-juridice cu resurse financiare întru realizarea scopurilor scontate.

Astfel, principalele probleme cu care se confruntă antreprenorii şi care le îngreunează

activitatea sunt: insuficienţa resurselor financiare (în perioada de constituire a întreprinderilor) şi
căutarea pieţelor noi şi lărgirea celor existente (în procesul de dezvoltare a businessului). Statul nu
este obligat să pună la dispoziţia subiecţilor micului antreprenoriat resurse financiare, însă trebuie
să le asigure acestora accesul la ele, în care scop e necesar ca să fie antrenate nu numai băncile şi
instituţiile bancare specializate, ci şi mecanismele de autosusţinere financiară a micilor
antreprenori. Soluţionarea problemei găsirii şi lărgirii pieţelor, din punct de vedere oficial,
înglobează şi asigurarea accesului antreprenorilor la informaţia necesară, pregătirea acestora pentru
a putea lucra cu informaţia obţinută, precum şi instruirea lor în domeniul marketingului.

Prin urmare, analiza efectuată permite identificarea rolului întreprinderilor mici și mijlocii
în rezolvarea problemelor legate de ocuparea forței de muncă. Este necesar să se sublinieze
impactul ambiguu al dezvoltării întreprinderilor mici asupra proceselor de ocuparea forței de
muncă, deoarece pe de o parte, extinderea afacerilor mici atrage un număr din ce în ce mai mare de
angajați dar, în același timp concurența acerbă în cadrul întreprinderilor mici identificate cu
„ sistemul de piață” duce la pierderea unor locuri de muncă.

14
 Bibliografie

Acte legislative:

1. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din

03.01.1992 // Monitor oficial al Republicii Moldova nr.2/33 din 28.02.1992.

2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 521 din 15.05.2006. Cu privire la strategia
de susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2006-2008 // Monitorul oficial
al Republicii Moldova nr. 83-86/600 din 02.06.2006.

3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 123 din 10.02.2009. Programul de stat de
susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2009- 2011 // Monitorul oficial al Republicii
Moldova nr. 37-40 din 20.02.2009.

4. Activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în Republica Moldova în anul 2009: Notă

informativă// Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, 2010.

Alte surse:

1.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/66-70_17.pdf

2. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/188-193_2.pdf

3. https://administrare.info/economie/11318-problemele-businessului-mic-şi-mijlociu-în-
republica-moldova

4. https://ru.scribd.com/doc/51168541/MICUL-BUSINESS-IN-REPUBLICA-MOLDOVA

5. http://www.amb.md/ro/about

15