Sunteți pe pagina 1din 42

1

Lucrarea este structurată pe următoarele componente:

CUPRINS:

INTRODUCERE

Capitolul I: ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND CARACTERIZAREA IMM-URILOR


1.1. Definirea înterprinderilor mici şi mijlocii;
1.2. Formele juridice pentru desfăşurarea unei afaceri;
1.3. Rolul IMM-urilor în economia modernǎ;

Capitolul II: COORDONATELE DEZVOLTĂRII IMM-URILOR ÎN ROMÂNIA


2.1. Cadrul general al reformei;
2.2. Evoluţia economiei după 1990;
2.3. Evoluţii după anul 2000 în contextul economic al IMM-urilor;

Capitolul III: NIVELUL ŞI DINAMICA PERFORMANŢELOR IMM-URILOR ÎN


ROMÂNIA
3.1. Principalii indicatori macroeconomici;
3.2. Performanţele întreprinderilor în anul 2006 comparativ cu anul 2005;
3.3. Performanţele IMM-urilor în anul 2007 comparativ cu anul 2006;

Capitolul IV: ACCESUL LA FINANŢARE – FACTOR DECISIV ÎN DEZVOLTAREA


PREZENTĂ ŞI VIITOARE A IMM-URILOR
4.1. Aspecte semnificative;
4.2. Modalităţile de finanţare a activităţilor economice
4.3. Calitatea serviciilor furnizate de bănci;
4.4. Calitatea serviciilor furnizate de societăţile de asigurare;

Capitolul V: CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND PERSPECTIVELE


SECTORULUI DE IMM-URI DIN ROMÂNIA
5.1. Criza economicǎ şi efectele sale;
5.2. Direcţii strategice de acţiune pentru consolidarea şi dezvoltarea IMM-urilor;
5.3. Recomandarile OCDE şi BERD privind ameliorarea situaţiei IMM-urilor în România.

Capitolul VI: STUDIU DE CAZ: Profituri mari de la companiile mici.

BIBLIOGRAFIE

Introducere - SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRŢI ALE LUCRĂRII DE DIPLOMĂ


2

Rolul important pe care îl deţin întreprinderile mici şi mijlocii (IMM) în economia


majorităţii ţărilor lumii şi, în primul rând, în cea a ţărilor dezvoltate, a suscitat, în ultimele
decenii, interesul deosebit al specialiştilor pentru această categorie de întreprinderi.
IMM-urile contribuie la crearea unui important număr de locuri de muncă, absorbind o
parte din forţa de muncă disponibilă ca urmare a restructurării economiei. Pe lângă acestea,
IMM-urile pot influenţa, prin mobilitatea şi flexibilitatea lor, procesul de adaptare a
producţiei la cerinţele pieţei.
În România, IMM-urile acţionează cu succes în direcţia diminuării rolului monopolist
al marilor întreprinderi, creşterea gradului de ocuparea a forţei de muncă active, accentuarea
competitivităţii, generând astfel prin dinamismul şi profitabilitatea lor un impact puternic per
ansamblul economiei.
Aceste aspecte importante din realitatea economică actuală au stat la baza opţiunii pe
care am făcut-o în alegerea temei pentru lucrarea de diplomǎ.
Această temă este de mare importanţă şi actualitate pentru România, motiv pentru care
în cadrul tezei sunt abordate aspectele teoretice şi practice ale evoluţiei IMM-urilor în
România, cu referire la cadrul legislativ şi instituţional, documente de analiză şi pârghii
de dezvoltare ale acestora.
Realizarea unui asemenea demers ştiinţific a întâmpinat numeroase dificultăţi legate de
lipsa unor date statistice relevante, care să contureze o imagine clară a stadiului de dezvoltare
a sectorului IMM-urilor din ţara noastră.
Întrucât problema IMM-urilor din România se acutizează datorită lipsei unor
programe coerente pentru dezvoltarea acestora, se impun astfel opţiuni strategice
prinvind supravieţuirea lor.
În ansamblu, lucrarea reprezintă o încercare de a oferi o imagine asupra problematicii
dezvoltării IMM-urilor din ţara noastră, iar cercetările realizate pe parcursul elaborării lucrǎrii
de diplomǎ s-au orientat spre următoarele obiective: evidenţierea caracteristicilor IMM-urilor
în lume; abordarea aspectelor teoretice şi practice ale dezvoltării IMM-urilor în contextul
actual; prezentarea, interpretarea şi clasificarea IMM-urilor în funcţie de anumiţi indicatori
economici şi sociali.
Lucrarea de diplomǎ se bazează pe o abordare complexă a dezvoltării IMM-urilor din
ţara noastră delimitându-se, în acest sens, şase aspecte esenţiale, şi anume: caracterizarea
IMM-urilor pe plan mondial; încadrarea dezvoltării IMM-urilor în contextul actual; analiza
sectorului IMM din România; finanţarea IMM-urilor – factor decisiv al dezvoltării IMM-
urilor din ţara noastră; evoluţia IMM-urilor din România; propuneri privind dezvoltarea
IMM-urilor în ţara noastră.
Din punct de vedere metodologic, prezenta lucrare utilizează şi promovează o
serie de modele şi metode de analiză utilizate des în practica naţională şi internaţională în
studierea IMM-urilor pentru a putea cerceta, aniticipa şi orienta evoluţia acestora spre o
dezvoltare echilibrată şi durabilă. Deşi se concentrează pe aspectele conceptuale,
teoretice ale dezvoltării IMM-urilor, abordarea problemelor complexe ale acestui proces au
3

permis depăşirea nivelului conceptual şi aplicarea practică prin utilizarea metodelor şi


principiilor care iau în considerare IMM-urile specifice ţării noastre.

Lucrarea este structurată în şase capitole

Capitolul I: ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND CARACTERIZAREA IMM-URILOR


abordează definirea IMM-urilor în lume, prezentând într-o formă sintetică şi sistemică
observaţii generale şi specifice fiecărui continent în parte asupra catalogării IMM-urilor.
Din informaţiile culese, se poate observa dificultatea formulării unei abordări general
valabile privind conţinutul şi accepţiunea conceptului de întreprinderi mici şi mijlocii,
întrucât nu există o definiţie comună a acestora, ea fiind diferită de la o zonă continentală la
alta.
Capitolul II: COORDONATELE DEZVOLTĂRII IMM-URILOR ÎN ROMÂNIA analizează
rolul şi dezvoltarea acestora în contextul economiei bazate pe cunoaştere şi prin prisma
însuşirii conceptului de responsabilitate socială.
Capitolul III: NIVELUL ŞI DINAMICA PERFORMANŢELOR IMM-URILOR ÎN
ROMÂNIAcuprinde o radiografie a situaţiei actuale a IMM-urilor .Analiza IMM-urilor este
susţinută printr-o serie de tabele, grafice şi figuri care ajută la formarea unei opinii mai clare
asupra aspectului studiat şi vizează aspecte precum dinamica, mărimea şi concentrarea
acestora, specializarea regională şi densitatea acestora.
Capitolul IV: ACCESUL LA FINANŢARE – FACTOR DECISIV ÎN DEZVOLTAREA
PREZENTĂ ŞI VIITOARE A IMM-URILOR este prezentat atât conceptul, cât şi
mecanismul de finanţare al IMM-urilor şi sunt enumerate sursele la care acestea pot apela în
vederea atragerii capitalului necesar înfiinţării şi derulării activităţii.
Capitolul V: CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND PERSPECTIVELE
SECTORULUI DE IMM-URI DIN reprezintă capitolul final în care sunt menţionate măsuri
pentru stimularea dezvoltării IMM-urilor şi sporirea eficienţei acestora. Întrucât IMM-urile
din România nu au puterea financiară de a inova este necesară elaborarea unui set de
politici care să ajute firmele mici şi start-up-urile să penetreze în sectoare în care valoarea
adăugată este mare prin continuarea procesului de eliminare a barierelor de intrare.
Capitolul VI: STUDIU DE CAZ: Profituri mari de la companiile mici.
4

Capitolul I

ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND CARACTERIZAREA IMM-


URILOR

1.1. Definirea înterprinderilor mici şi mijlocii

Literatura despre întreprinderile mici şi mijlocii devine tot mai bogată. Aproape toate
cărţile dedicate întreprinderilor mici şi mijlocii prezintă rolul acestora în economie, evoluţia
cantitativă şi calitativă, disputele pe marginea criteriilor de definire. Aici vom spune doar atât:
în România, asemenea Uniunii Europene, întreprinderile mici şi mijlocii sunt definite după un
singur criteriu: numărul de salariaţi. Desigur, existenţa unui singur criteriu reprezintă un
compromis, însă unul necesar, mai ales prin prisma facilităţilor fiscale acordate acestui tip de
întreprindere.
P. Drucker spunea că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii
economice.” Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective
fundamentale ale oricărei economii naţionale. Nu există o definiţie unanim recunoscută a
IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o afacere trebuie să îndeplinească anumite
condiţii.

Definirea IMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte:

- dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal,


profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de
personal).
- unitatea de conducere: Confederaţia generală a întreprinderilor mici şi
mijlocii (Confederation General PME) afirmă că IMM este o întreprindere stăpânită
şi condusă de 1 persoană. Statisticile arată că 45% au fost create şi conduse de una şi
aceiaşi persoană.

Definiţia IMM-urilor: sunt organisme cu vocaţie industrială sau comercială cu un


centru de profit şi cu o singură activitate.

În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative:


- cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaţilor, profit
- calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivităţii muncii, atingerea
unui anumit grad al unităţii în mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de
comportament.
În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi mijlocii dacă numărul proprietarilor
(persoanelor) este între 1-20; au o localizare geografică bine determinată, managementul este
independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se învârt în jurul a câtorva milioane de
$ (comerţ cu amănuntul: 8 mil $; comerţ cu ridicata 22 mil $).
5

În UE criteriul principal este cel al numărului de salariaţi clasificat pe 3 categorii:


- micro-întreprindere: 1-9 salariaţi
- întreprinderi mici: 10-99 salariaţi
- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaţi.

România a preluat parţial acest criteriu de clasificare:


- micro-întreprindere: 1-9 salariaţi
- întreprinderi mici: 10-49 salariaţi
- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Cadrul legal de funcţionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind
stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile
îşi desfăşoară activitatea în sfera: producţiei de bunuri materiale şi servicii.
Aceste întreprinderi pot înfiinţate în orice domeniu de activitate, în general servicii,
construcţii generale, comerţ cu amănuntul sau ridicata. În servicii ele oferă servicii
specializate cu un pronunţat caracter tehnic (exemplu: saloane de coafură şi cosmetică, atelier
de reparaţii a încălţămintelor, spălătorii etc.). Aceste servicii pot fi oferite atât consumatorilor
individuali cât şi întreprinderilor.
În comerţul cu amănuntul IMM-urile oferă mărfuri spre vânzare direct consumatorilor
şi ele se pot clasifica în: lanţuri de magazine sau unităţi independente.
În comerţul cu ridicata sunt de regulă intermediari între producţie şi comerţul cu
amănuntul. De regulă în construcţii şi industria prelucrătoare există puţine IMM-uri datorită
costurilor ridicate şi datorită ciclurilor de producţie relativ lungi.
Organizarea internă a IMM-urilor este influenţată în mod fundamental de două
aspecte:
a) În 80% din cazuri conducerea este asigurată de proprietar ceea ce împiedică într-o
anumită măsură apariţia şi manifestarea disocierii de autoritate
b) Salariaţii sunt slab sau puţin sindicalizaţi ceea ce contribuie la formarea unor relaţii
privilegiate între salariaţi şi proprietari. Această relaţie este influenţată de personalitatea
conducătorului.
Organizarea şi structura IMM-urilor depind de interacţiunea dintre întreprindere şi
familia proprietarului, apare necesitatea obiectivă de a gestiona cu mare grijă această
interacţiune.

Această situaţie indică mai multe probleme:


- menţinerea concentrată (eficace) a puterii la nivelul fiecărei generaţii,
- succesiunea şi transpunerea (transmiterea) puterii,
- gestionarea unei politici de personal care să permită coexistenţa relaţiilor
familiale şi nefamiliale,
- compatibilitatea evoluţiei întreprinderii cu evoluţia familiei.
În general se conturează în viaţa economică două tipuri de IMM:
Mica întreprindere tradiţională care de regulă nu are o strategie pe termen lung, are o piaţă
restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare
sunt transmise prin experienţă din generaţie în generaţie.
Noul tip de IMM (IMM-urile moderne) pun în aplicare o tehnologie de vârf, caută pieţe
noi, se orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai bine
adaptate destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un service superior mai ales
în ceea ce priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele. IMM-urile moderne de regulă prezintă
6

competenţă în realizarea unui produs complex, competenţă dobândită fie prin studii de
specialitate ale angajaţilor fie prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.

1.2. Formele juridice pentru desfăşurarea unei afaceri

Când un întreprinzător s-a decis să iniţieze o afacere el trebuie să aleagă cea mai potrivită
formă de societate comercială. Această societate este o persoană juridică ce ia fiinţă pe baza unui
contract de societate, prin care două sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice convin să îşi aducă
aportul în bani sau natură pentru a constitui un capital social care să servească la realizarea unor
activităţi profitabile.

Pentru alegerea formei juridice ideale orice întreprinzător trebuie să analizeze condiţiile
specifice ale situaţiei sale şi să găsească răspuns la o serie de probleme, cum ar fi:
- Natura activităţii pe care doreşte să o desfăşoare
- Volumul activităţii sau al afacerii şi posibilităţile de extindere a acestora
- Suma de bani necesară
- Cum poate obţine aceşti bani
- Care ar fi profitul estimat
- Să fie realist cu privire la calificarea şi competenţa sa în domeniu; experienţa sa în
domeniu
- Partenerii de afaceri
- Responsabilităţi în caz de faliment
- Care sunt taxele pentru iniţierea afacerii şi înfiinţarea firmei.
Principalele forme în care poate fi lansată o afacere sunt următoarele:

1) Societate comercială

Societăţile comerciale desfăsoară activităţi în nume propriu (sunt persoane distincte de


proprietar), au conducere şi sedii proprii. Cele mai cunoscute forme sunt: SNC, SCS, SCA, SRL.
SNC – presupune asocierea unor persoane care s-au acceptat reciproc şi îşi recunosc diferite calităţi
individuale, aportul la capitalul social se face sub forma părţilor sociale şi obligaţiile sunt garantate cu
patrimoniul firmei şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor.
SCS – se înfiinţează prin contract de societate, aportul la capitalul social se face sub forma părţilor
sociale, a comandita înseamnă a participa cu o sumă de bani la o întreprindere, a-ţi asuma răspunderea
faţă de creditori pentru eventualele pierderi. Persoana care comanditează (finanţează) afacerea
răspunde în limita capitalului adus şi se numeşte comanditar. Cel care se asociază la câştig şi pierdere
cu comanditarul se numeşte comanditat şi răspunde nelimitat pentru patrimoniul societăţii. Obligaţiile
sunt garantate cu patromoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor
comanditaţi.
SCA – capitalul social trebuie să fie minim 25.000.000 lei, iar numărul acţionarilor minim 5. Se
înfiinţează pe bază de contract de societate şi statut, obligaţiile sunt similare ca la SCS.
SRL – este o societate de capitaluri cu număr limitat de membrii, capitalul este divizat în părţi sociale
şi este de minim 2.000.000 lei. Se înfiinţează pe bază de contract de societate şi statut cu excepţia
SRL-urilor cu asociat unic unde este de ajuns statutul. Această formă este cea mai răspândită.

Avantaje în cazul SRL-lor:

- Mărimea capitalului social


- Numărul de asociaţi (maxim 50)
- Aportul în natură (maxim 60% din capitalul social)
7

- Obligaţiile sunt garantate numai cu patrimoniul societăţii iar răspunderea asociaţilor


este limitată la valoarea aportului.

2) Întreprinzători individuali

3) Asociaţii familiale: pot fi constituite din membrii unor familii cu gospodărie comună iar în cazul
unor activităţi este necesară atestarea profesională, a persoanelor respective.

Această formă are următoarele avantaje:

- Autorizarea şi procedura de autorizare sunt nai simple


- Taxele (de autorizare) sunt mai reduse
- Impozitele sunt mai mici decât cele ale societăţilor comerciale
Dezavantaje:

- Nu se poate folosi personal salariat


- Posibilităţile de finantare (credit) sunt mai reduse
- Posibilităţi limitate de extindere a afacerii

4) Liber-profesionişti: cea mai simplă formă de manifestare a iniţiativei particulare. Condiţii: să fie
cetăţeni români cu domiciliul în România.

1.3. ROLUL IMM-URILOR ÎN ECONOMIA MODERNĂ

1.3.1. Întreprinderea este componenta cea mai importantă a economiei


şi societăţii

Întreprinderea sau firma – prin care întelegem o organizaţie alcătuită din una sau
mai multe persoane, care desfăşoară activităţi, utilizând de regulă mijloace economice, în
vederea obţinerii de profit – este cea mai răspândită formă organizatorică.
Importanţa sa deosebită decurge din urmatoarele realităţi: generează cea mai
mare parte a produselor şi serviciilor fără de care populaţia unei ţări nu ar supravieţui în
prezent; este principala creatoare de substanţă economică, de valoare adaugată în orice
ţară, fără de care societatea contemporană nu poate exista; oferă locuri de muncă pentru cea
mai mare parte a populaţiei; performanţele sale conditionează starea şi performanţele
economiei fiecarei ţări şi standardul de viaţă al populaţiei din cadrul său.
Fireşte, întreprinderea nu poate şi nu trebuie să fie concepută ca o formă
organizatorică izolată, ca un sistem închis sau semiînchis. Întreprinderea se abordează într-o
viziune deschisă, fiind un sistem integrat cu numeroase alte suprasisteme, sectoriale sau
teritoriale, locale, naţionale sau internaţionale. În concepţia noastră, deşi întreprinderea este
considerată ca reprezentând celula economică de bază a societăţii, ea este abordată într-o
viziune contextuală, holistică, implicând management şi stabilizare la nivel macroeconomic,
desigur pe baza principiilor economiei de piaţă.

1.3.2. Întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-urile) reprezintă 99% dintre


întreprinderi

Statisticile din aproape toate ţările relevă că IMM-urile predomină absolut în


8

economie, reprezentând peste 99% din totalul firmelor şi având ponderi substanţiale în
obţinerea PIB-ului şi furnizarea de locuri de muncă, aşa cum rezultă din tabelul urmator.

Tabelul nr. 1.1 Ponderea IMM-urilor în economie

Nr. crt. Ţara % IMM-urilor % IMM- % IMM-urilor


în urilor în
total în PIB asigurarea
întreprinderi locurilor de
muncă în
0 1 2 3 4
1 Austria 99.60 50.86 65.50
2 Belgia 99.80 64.49 68.90
3 Danemarca 99.70 58.75 68.74
4 Finlanda 99.75 44.33 59.15
5 Franţa 99.79 45.76 66.86
6 Germania 99.63 60.17 59.85
7 Grecia 99.95 82.87 86.68
8 Irlanda 99.59 33.02 69.59
9 Italia 99.94 71.38 80.34
10 Luxemburg 99.62 74.20 72.32
11 Olanda 99.56 56.06 62.47
12 Portugalia 99.87 66.80 78.87
13 Spania 99.89 55.30 79.45
14 Suedia 99.67 51.51 61.37
15 Marea Britanie 99.80 38.40 55.30
16 UE - 15 99.81 51.69 66.32
Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

1.3.3. Întreprinderile mici şi mijlocii îndeplinesc multiple funcţii economice,


tehnice şi sociale.

Argumentele prin care se relevă numeroaseleroluri ale IMM-urilor contribuţia lor


esenţială la dezvoltarea economică şi socială, sunt urmatoarele: generează cea mai mare
parte a PIB din fiecare ţară, de regulă, între 55% - 95%; oferă locuri de muncă pentru
majoritatea populaţiei ocupate; generează într-o mare proporţie inovaţiile tehnice aplicabile
în economie; in cvasitotalitatea statelor lumii, inclusiv în Uniunea Europeana, IMM-
urile sunt singurele care, în ultimii ani, generează noi locuri de muncă; prezintă cel mai
ridicat dinamism în condiţiile economiei de piaţă, situaţie atestată de evoluţia numarului
lor, a volumului cifrei de afaceri şi a mărimii forţei de muncă ocupate, sensibil
superioare întreprinderilor mari; realizează produse şi servicii la costuri mai reduse decât
firmele mari, factorii principali care determină această diferenţă fiind cheltuielile
constant convenţionale mai mici, volumul şi intensitatea superioare a muncii în condiţiile
permanenţei prezente a întreprinzătorului în firmă şi, de regulă, motivarea mai intensă a
personalului; dovedesc flexibilitate şi adaptabilitate ridicate la cerinţele şi schimbările
pieţei, favorizate de talia mai redusă, procesul decizional rapid, specific întreprinzătorului şi
de implicarea sa nemijlocită în activităţile curente; reprezintă una dintre principalele surse
de venituri ale bugetului statului (impozite, TVA, etc.); ofera posibilitatea împlinirii
profesionale şi sociale a unei părţi apreciabile a populaţiei, în special a segmentului sau cel
mai activ şi inovator, care “trage” economia dupa el; asigură componenţa principală a
unui fundal economic propice economiei de piaţă, caracterizat prin flexibilitate,
9

inovativitate şi dinamism; reprezintă germenii viitoarelor firme mari, în special în


domeniile noi ale economiei, în ramurile sale de vârf bazate pe tehnică şi tehnologie
performante; tendinţele actuale de natură tehnică, economică şi socială favorizează
crearea cu precădere de IMM-uri. Ne referim la miniaturizarea echipamentelor, robotizare,
informatizare, dezvoltarea comunicaţiilor şi transporturilor, creşterea gradului de pregătire a
populaţiei, reducerea rapidă a diferenţelor de condiţii de viaţă dintre zone şi localităţi,
descentralizarea administrativă, care nu numai că fac posibile, dar şi generează performanţe
economice superioare, în primul rând prin firme mici şi mijlocii.
Punctarea importanţei deosebite a IMM-urilor în condiţiile economiei contemporane
nu înseamna nici pe departe subestimarea rolului firmelor mari. Economia fiecărei ţări,
pentru a fi performantă, necesită şi o puternică componentă de întreprinderi mari, mai ales
în domeniile industrial şi transporturi. Realităţile economice demonstrează existenţa unor
puternice relaţii de complementaritate cu firmele mari, pe de o parte, şi IMM-uri, pe
de altă parte. O economie este cu atât mai “sănătoasă” şi mai performantă, cu cât prezintă o
structură echilibrată nu numai sectorial, ci şi dimensional, obţinându- se efecte de sinergie
superioare.

1.3.4. Întreprinzătorii constituie unul dintre principalii piloni ai economie


de piaţă

Impactul determinant al întreprinzătorilor asupra stării şi evoluţiei oricărei economii


rezultă din urmatoarele realităţi:
- le aparţine initiaţiva creării de IMM-uri, cea mai dinamică şi numeroasă
componentă a sistemului economic;
- sunt cei care, de regulă, transformă o parte din IMM-uri în firme mari şi puternice,
denumite sugestiv de către specialiştii nord-americani “gazele” ale economiei;
- exercită, direct şi indirect, un rol major în remodelarea mediului economic, imprimandu-i
un caracter intreprenorial din ce în ce mai important, în condiţiile accelerării vitezei
schimbărilor economice;
- constituie componenta principală a clasei de mijloc, ce asigură stabilitatea economică şi
socială a oricarei ţări;
- au, în România şi celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, o contribuţie
determinantă la crearea economiei de piaţă prin infiinţarea de IMM-uri şi privatizarea
firmelor de stat.
Ceilalţi piloni sau actori principali ai economiei de piaţă sunt managerii
profesionişti, bancherii, investitorii de risc, brokerii şi consultanţii. Împreună cu
întreprinzătorii ei alcătuiesc vectorul uman de forţă care face ca într-o ţară să existe o
economie performantă. De aceea, întreprinzătorii trebuie trataţi că o resursă naţională de
valoare inestimabilă, ce trebuie încurajată şi a cărei capacitate să fie folosită la un nivel cât
mai ridicat în vederea amplificării performanţelor economiei naţionale.

1.3.5. IMM-urile prezintă slăbiciuni apreciabile, a căror cunoaştere şi


contracarare este esenţială pentru economie şi populaţie

Fără a fi exhaustivi, relevăm în continuare care sunt aceste “slăbiciuni” specifice


IMM-urilor:
• masa mică a resurselor încorporabile şi a rezervelor reduse de care dispun;
• dependenţa, de regulă decisivă, a existenţei firmei de o singură persoană,
întreprinzătorul;
• insuficienta luare în considerare a intereselor şi caracteristicilor sale specifice
de către factorii de putere din mediu;
• nivelul tehnic frecvent mai scăzut, comparativ cu firmele mari;
10

• stabilitate şi perenitate mai “volatile”, datorită precedentelor trăsături


specifice.
Foarte bine au fost surprinse aceste “tare” înnascute ale IMM-urilor, sub forma
sintetică, prin contrapunere cu firmele mari, de către Howard Stevenson, directorul
Centrului de Activităţi Intreprenoriale de la Harvard, prin următoarea formulare: “Un
avantaj al întreprinderilor mari – fac greşeli mari, dar supravieţuiesc; IMM-urile, când fac
greşeli mari, cel mai adesea dau faliment”.

1.3.6. Complementaritate intensă între întreprinderile mari şi IMM-uri

Orice economie de piaţă autentică este formată atât din întreprinderi mici şi mijlocii,
cât şi din întreprinderi mari. Analizele efectuate au relevat existenţa unor intense relaţii de
complementaritate între IMM-uri în întreprinderile mari. Explicaţiile acestei stări de
fapt sunt multiple şi le prezentăm grupat în două categorii.
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt esenţiale pentru întreprinderile mari
întrucât:
• IMM-urile reprezintă clienţii cei mai numeroşi, care cumpară majoritatea
produselor şi serviciilor întreprinderilor mari;
• IMM-urile furnizează întreprinderilor mari, majoritatea pieselor, subansamblelor,
ansamblelor, şi o parte apreciabilă din materiile prime, materialele, energia şi
utilităţile de care au nevoie;
• parte din forţa de muncă utilizată în întreprinderile mari a lucrat înainte în IMM-
uri
• IMM-urile “absorb” majoritatea şomeriilor “produşi” de întreprinderile mari;
• IMM-urile generează cea mai mare parte din întreprinderile mari.
IMM-urile, în ansamblul lor constituie “urzeala economică” în care se integrează
întreprinderile mari, fiind adesea un liant economic. IMM-urile, prin flexibilitatea lor,
conferă adaptabilitate ridicată ansamblului economiei unei ţări.

Întreprinderile mari sunt esenţiale pentru IMM-uri deoarece:


• furnizează o parte importantă din materiile prime, materialele,
combustibilii, energia, componentele de care IMM-urile au nevoie;
• reprezintă clienţi importanţi pentru produsele şi serviciile IMM-urilor;
• constituie o scoală unde se formează şi perfectionează o parte
apreciabilă dintre întreprinzătorii, managerii şi specialiştii din IMM-uri;
• furnizează informaţii, know-how, tehnologie şi cunoştinţe de vârf IMM- urilor;
• reprezintă modele manageriale şi tehnice pentru numeroase IMM-uri;
• participă, uneori, la formarea specialiştilor din IMM-uri, atunci când au nevoie
de produsele acestora.

Întreprinderile mari, atunci când sunt competitive, se manifestă ca adevarate


“locomotive economice”, care “trag” după ele constelaţii numeroase de IMM-uri.
Întreprinderile mari performante constituie vectori de dinamism în sectoarele lor de
activitate.
Complementaritatea acestor relaţii este operationalizată printr-o varietate de modalităţi:
• contracte de vânzare – cumpărare;
• contracte de subcontractare;
• alianţe strategice sub formă de francize, acorduri de cooperare pe termen
lung, etc.;
• incubatoare de afaceri;
• parcuri tehnologice.
11


Concluzionând, funcţionalitatea şi performanţele oricărei economii sunt condiţionate
de existenţa firmelor de toate dimensiunile şi de conlucrarea lor permanentă, intensă şi pe
multiple planuranuri.
Capitolul II

COORDONATELE DEZVOLTĂRII IMM-URILOR ÎN ROMÂNIA

2.1. Cadrul general al reformei

Prăbuşirea regimurilor comuniste şi implicit a sistemelor economice aferente a


declanşat o criză economică de mare amploare şi profunzime în toate ţările est şi
central europene.
În toate ţările europene foste socialiste indicatorii economici de rezultate au
cunoscut căderi dramatice între 1989 şi 1992 (şi parţial 1993). Procesul a fost însoţit şi
de o explozie a şomajului – fenomen cel puţin aparent şi vizibil - , absent anterior în aceste
ţări, precum şi de o puternică inflaţie. După 1992, în 1993 şi 1994 unele dintre ţări s-au
distanţat în privinţa rezultatelor obţinute pe calea reformei, economiile unora dintre ţări
prezentând vizibile semne de redresare.
Declinul economiei româneşti a început la jumătatea deceniului trecut şi s-a
accentuat în a doua parte a anului 1990, a continuat până în 1993 când trendul negativ a
fost stopat. Dintre principalele cauze ce au contribuit la declinul activităţii economice
se pot aminti: a) existenţa şi persistenţa în România (mai puternic decât în alte ţări est-
europene) a unor structuri economice tipice economiei socialiste centralizate (ponderea
deosebit de redusă a propietăţii private, ignorarea cerinţelor legilor pieţei şi a nevoilor
sociale, voluntarismul în orientarea fondurilor investiţionale, centralismul excesiv,
birocratism şi lipsă de operativitate în procesul managerial, absenţa motivaţiei în muncă,
ineficienţă economică); b) apariţia după 1989 a unei puternice contradicţii între
proprietatea de stat dominantă şi caracterul deschis al vieţii sociale şi politice; c)
apariţia unei puternice crize legislative şi instituţionale, generate de dispariţia bruscă a
mecanismelor care asigurau o anumită disciplină a muncii şi producţiei, fără înlocuirea
cu un cadru nou legislativ sau mecanisme de motivare a muncii; d) ineficienţa
intervenţiei statului (financiar, legislativ, organizatoric, instituţional) în conducerea
procesului reformării mecanismului economic; e) modul necontrolat (haotic, de multe ori)
legislativ al evoluţiei preţurilor; f) caracterul lent al procesului de privatizare (văzut nu
ca scop în sine, ci ca mijloc de eficientizare a proceselor economice); g) întârzierea
practicării unor reforme structurale în economie a perpetuat puternica dependenţă a
producţiei de importurile de materii prime şi energie, în timp ce exporturile puternic
diminuate nu au putut asigura excedentul balanţei de plăţi necesare acoperirii acestui
import.
2.1.1. Reformarea sistemului instituţional
Problematica instituţiilor este deosebit de importantă în perioada tranziţiei. Fostele
12

instituţii legate de mecanismul de comandă al economiei socialiste au fost desfiinţate


brusc, fără a fi înlocuite, de regulă, cu instituţii specifice economiei libere.
Anularea bruscă a sistemului planificării strict centralizate fără a-l înlocui cu alte
instituţii care să preia, cel puţin parţial, funcţiile acestuia, a generat un imens gol în
funcţionarea sistemului economic.
Activitatea agenţilor economici cu capital privat s-a extins începând cu anul
1990, consolidându-se în agricultură, construcţii şi domeniul serviciilor, în industrie,
evoluţia fiind mai lentă şi încă slab reprezentată, direcţionată îndeosebi către ramurile
producătoare de bunuri de consum:
Astfel, la sfârşitul anului 1998, din totalul populaţiei ocupate în economie de 8.813
mii, în sectorul privat se aflau 61,8%, cifră impresionantă, dar care trebuie amendată cu
unele precizări. În agricultură se aflau 58,0% din totalul populaţiei ocupate în sectorul
privat, pe când în industrie numai 16%. Situaţia este şi mai relevantă dacă se urmăreşte
structura salariaţilor în economie. Astfel, la finele anului 1998, în economie se aflau
5.369 mii salariaţi, din care în sectorul privat 34,6%, industria, comerţul şi construcţiile
deţinând ponderi oarecum egale, de circa 23-24% din salariaţii sectorului privat. Pe ramuri
ale industriei, numărul cel mai mare de salariaţi din sectorul privat era angajat în
“industria alimentară şi a băuturilor”, urmată de cea a “confecţiilor din textile, blănuri şi
piele”. În 2001 populaţia ocupată civilă a ajuns la 8563 mii persoane, din care 76,6% în
sectorul majoritar privat, iar din cei 4613 mii salariaţi, sectorul privat deţinea 56,6%.
Populaţia ocupată în sectorul majoritar privat a ajuns la
63,8%; în agricultură - 20,6%; în industrie – 4,6%; iar în servicii – 19,4%. Pe ramuri de
activitate, în sectorul privat şi-au desfăşurat activitatea 87,9% din numărul mediu al
salariaţilor din activitatea de comerţ (86,3% în anul 2000),
75,3% din numărul salariaţilor din construcţii şi 71,1% din activitatea de hoteluri şi
restaurante. În industrie, ponderea a crescut mai lent, 7,8% fiind creşterea în industria
prelucrătoare.
Este şi aici evidentă tendinţa sectorului privat de a deţine activităţi ce necesită un
volum mai redus de capital avansat şi ocupat.

2.1.2. Căile apariţiei IMM-urilor şi ale celorlalte componente ale sectorului


privat

Tranziţia către o economie de piaţă declanşată de evenimentele de la sfârşitul anului


1989 a presupus o serie de transformări dintre care mai importante au fost: tranziţia de la o
structură de proprietate predominant de stat către o structură mixtă, tranziţia de la un
mecanism economic bazat pe plan, la unul bazat pe mecanismele pieţei libere, tranziţia de
la dictatură la democraţie, tranziţia către un alt model de împărţire a avuţiei, tranziţia la o
altă structură pe clase a societăţii. Dintre aceste procese, cel mai important prin rol şi prin
consecinţe în ansamblul procesului tranziţiei este schimbarea structurii de proprietate.
Trecerea către predominanţa proprietăţii private s-a efectuat prin două căi principale:
stimularea liberei iniţiative şi transferul proprietăţii de stat către sectorul privat.
La baza dezvoltării sectorului privat s-au aflat şi unele acte normative, dintre care mai
importante au fost: Decretul – lege Nr. 54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor
activităţi economice pe baza liberei iniţiative, Legea 31/1990 privind organizarea şi
funcţionarea societăţilor comerciale, Legea Fondului Funciar Nr. 18/1991 etc. Importante
au fost în acest proces şi măsurile pentru acordarea unor facilităţi fiscale şi de creditare în
vederea atragerii de investitori străini.
Pe parcursul anilor 1990 şi 1991 în paralel cu acţiunea de desfiinţare a centralelor şi
a altor structuri manageriale legate de mecanismul economiei de comandă s-a procedat la
reorganizarea întreprinderilor socialiste din proprietatea statului, în societăţi comerciale
13

pe acţiuni cu capital majoritar de stat privatizabile, respectiv regii autonome aflate şi care
urmau să fie păstrate în proprietatea statului. Prima consecinţă – creşterea a numărului
agenţilor economici, având însă o forţă economică redusă, organizaţi în principal în
societăţi cu răspundere limitată sau asociaţii familiale.

2.2. Evoluţia economiei după 1990

Produsul Intern Brut a scăzut permanent în intervalul 1990 – 1992, astfel încât a
ajuns la 75% comparativ cu 1989. scăderea pe ansambul economiei s-a datorat, în
primul rând, declinului marcant al activităţii din industrie (-37,3% în 1992 faţă de
1989) şi construcţii (-22,5%), în transporturi (-39%) şi în comerţ (-26,8%). Ca un element
poztiv al acestei perioade se poate menţiona faptul că încep să se manifeste rezultatele
unor modificări structurale intervenite în economie, manifestate prin creşteri semnificative
ale valorii adăugate în domeniul serviciilor: poştă şi telecomunicaţii (+21,5% în 1992 faţă
de 1989), activităţi financiare bancare şi de asigurări (+63,3%), învăţământ
(+21,8%), sănătate (+18,5%). În 1990, subvenţiile în economie s-au majorat de circa 8
ori, comparativ cu 1989, scăzând în următorii ani, dar menţinându-se totuşi ridicate în
raport cu Podusul Intern Brut.
Anul 1993 este anul punctului de inflexiune (primul) în evoluţia economiei. PIB-
ul, în valoare de 19.733,3 miliarde lei, mai mare în termeni reali cu 1,3% faţă de anul
1992. Productivitatea muncii pe o persoană ocupată în economie a crescut pentru prima
dată după 1989, cu 5,3% comparativ cu 1992. Contribuţia ce mai mare al creşterea PIB a
avut-o în 1993 agricultura (+4,7%). Structura PIB-ului reflectă principalele mutaţii din
economie. Astfel, în 1993 comparativ cu 1990, ponderea industriei a scăzut de la 40,5% la
36,3%, în timp ce serviciile au crescut ca pondere de la 24% la 31,1%.

2.3. Evoluţii după anul 2000 în contextul economic al IMM-urilor

Crearea Produsului Intern Brut. În anul 2001 comparativ cu 2000,


Produsul Intern Brut a crescut cu 5,5%, urmare a menţinerii la cote ridicate a activităţii
industriale şi de construcţii, dar mai ales pe baza revigorării serviciilor. Cumulat, în
perioada 2001-2002, produsul intern brut a crescut cu circa 11% faţă de anul 2000.
În prezent produsul intern brut este, în termeni reali, la nivelul anului 1996. În
termeni echivalenţi, anii 2001-2002 au reprezentat un plus de Produs Intern Brut de 4
miliarde dolari.
În structură, contribuţia ramurilor la crearea Produsului Intern Brut relevă o
îmbunătăţire a stării de proporţionalitate, dar şi o evoluţie către structurile moderne,
caracteristice economiilor dezvoltate.
Trebuie evidenţiat că pentru prima dată s-a ajuns să se înregistreze o creştere
echivalentă a industriei şi a serviciilor la sporul Produsului Intern Brut.
Principalele caracteristici din punctual de vedere al utilizării Produsului Intern
Brut, care îi conferă creşterii economice cracter de sustenabilitate şi certitudine pentru
viitor sunt, în sinteză, următoarele:
. Îmbunătăţirea corelaţiei consum-economisire, reducerea ponderii consumului
şi creşterea corespunzătoare a resurselor interne pentru investiţii;
. Reducerea stocurilor, reflectată atât în dinamică, cât şi în contribuţia acestora
la creşterea reală a produsului intern brut;
. Creşterea pronunţată a investiţiilor;
14

. Echilibrarea contribuţiei cererii interne şi externe şi înregistrarea pentru


prima dată, după mulţi ani, a unei contribuţii pozitive a exportului net.

Capitolul III

Nivelul si dinamnica performanţelor IMM-urilor între anii 2005-2008

3.1. Principalii indicatori macroeconomici

INDICATORI2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

PIB total (mil. lei) 80 377 116 769 151 475 190 335 246 469 288 176 344 536
404 709

PIB ritm anual de creştere (%) 2,1 5,7 5,1 5,2 8,5 4,4 7,9
6,0

PIB pe locuitor (lei) 3 582,6 5 210,9 6 950,1 8 757,7 11 017,9 13 327 15 962
18 791

Rata inflaţiei - nivelul mediu


45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 9,0 6,6 4,9
anual (%)

Populaţia ocupată – total


- 10 697 9 234 9223 9 158 9 147 9 313 9 353
(mii persoane)

Număr mediu salariaţi


4 623 4 613 4 568 4 591 4 469 4 559 4 667 4 720
(mii persoane)

Salariaţi în sectorul integral


2 055 2 606 2 385 2 543 2 259 2 575 2 726 -
privat

Număr total şomeri


1 007,1 826,9 760,6 658,9 557,9 523 460 368
(mii persoane)

Rata şomajului înregistrat (%) 10,5 8,8 8,4 7,4 6,3 5,9 5,2 4,1

Balanţa de Comerţ Exterior


-1 876 -3 323 -2 753 -3 956 -5 323 –7 806 –11 759 - 17 586
(mil. Euro)

Rata de schimb LEU


(ROL/RON)/Euro (media 19 956 26 027 31 255 37 556 40 532 3,6234 3,5245 3,3373
anuală)

Rata de schimb LEU (lei)/USD


21 693 29 061 33 055 33 200 32 637 2,9137 2,8090 2,4383
(media anuală)

Datoria externă (mil. Euro) 11 162,6 13 575,0 14 969,4 15 884,7 18 298,0 24 641,5 28 628,5 36 728,2

Excedent /deficit bugetar (mil. Lei)


15

-3 204,5 -3 757,9 -3 808,2


-4 395,1 –3 693,3
–2 268,4 –5 099,8
-9 448,
Ritmul anual de creştere al PIB în anii 2000 – 2007

Sursa: Banca Naţională a României, Buletin lunar Decembrie 2007, Secţiunea statistică şi INS,
România în cifre, 2008

3.2. Performanţele întreprinderilor în anul 2006 comparativ cu anul 2005

În ceea ce priveşte performanţele IMM-urilor în anul 2006 faţă de anul 2005, se observă că
56,27% din totalul IMM-urilor investigate au obţinut performante superioare, 33,69% din firme au
înregistrat aceleaşi rezultate iar 10,04% au realizat performanţe inferioare, ceea ce semnifică o
capacitate intreprenorial - managerială apreciabilă.

Tabelul 3.1
Performanţele obţinute de IMM-uri în anul 2006 faţă de 2005 în funcţie de vârsta acestora

Vârsta IMM-urilor:
Nr. Performanţele IMM-urilor în 2006 faţă de
crt. 2005 5-10 10-15
0-5 ani Peste 15 ani
ani ani

1 Inferioare 5,18% 11,23% 13,42% 18,37%

2 Identice 36,71% 30,43% 31,88% 34,69%

3 Superioare 58,11% 58,33% 54,70% 46,94%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007


Tabelul 3.2
Diferenţierea performanţelor IMM-urilor în perioada 2006-2005 în funcţie de regiunile de
dezvoltare

IMM-urile grupate pe regiuni de dezvoltare:


Performanţele
Nr.
IMM-urilor în 2006 Nord Sud Sud Nord
crt.
faţă de 2005 S Vest Centru Bucureşti
Est Est Sud Vest Vest

1 Inferioare 11,57% 9,55% 7,29% 10,64% 14,89% 10,53% 15,63% 9,79%

2 Identice 38,02% 27,53% 36,03% 53,19% 23,40% 15,79% 39,06% 30,58%

3 Superioare 50,41% 62,92% 56,68% 36,17% 61,70% 73,68% 45,31% 59,63%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Tabelul 3.3 Diferenţierea performanţelor obţinute în 2006 faţă de 2005 în funcţie de


dimensiunea IMM-urilor
Dimensiunea firmelor
Nr. Performanţele IMM-urilor în
crt. 2006 faţă de 2005 Întreprinderi Întreprinderi
Microîntreprinderi
mici mijlocii

1 Inferioare 10,05% 10,03% 10,00%

2 Identice 37,14% 31,13% 26,67%

3 Superioare 52,81% 58,84% 63,33%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Tabelul 3.4.
Dinamica performanţelor în perioada 2006-2005 în funcţie de forma de organizare juridică a
IMM-urilor
IMM-urile după forma de organizare
juridică
Nr. Performanţele IMM-urilor în 2006 faţă de
crt. 2005 Alte forme de
SA SRL
organizare juridică

1 Inferioare 3,03% 10,31% 6,25%

2 Identice 39,39% 33,36% 43,75%

3 Superioare 57,58% 56,33% 50,00%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007


Tabelul 3.5
Gruparea performanţelor IMM-urilor în perioada 2006-2005 pe domenii de activitate

IMM-urile pe ramuri de activitate


Nr. Performanţele IMM-urilor în
crt. 2006 faţă de 2005
Industrie Construcţii Comerţ Turism Transporturi Servicii

1 Inferioare 12,61% 5,38% 12,21% 5,71% 12,94% 4,74%

2 Identice 33,19% 30,77% 37,09% 31,43% 35,29% 28,42%

3 Superioare 54,20% 63,85% 50,70% 62,86% 51,76% 66,84%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

3.3. Performanţele IMM-urilor în anul 2007 comparativ cu anul 2006


Având în vedere performanţele economice estimate ale IMM-urilor în anul 2007 comparativ
cu 2006 (figura 3.2), constatăm că se preconizează performanţe mai bune în 63,21% din firme,
rezultate identice în 29,52% dintre companii şi performanţe inferioare, doar în 7,27% din întreprinderi,
ceea ce relevă că IMM-urile româneşti au un potenţial de dezvoltare considerabil.

Tabelul 3.6
Performanţele firmelor în 2007 faţă de 2006 pe grupe vârstă

Performanţele Vârsta IMM-urilor:


Nr. IMM-urilor în 2007
crt. faţă de 2006 0-5 ani 5-10 ani 10-15 ani Peste 15 ani
1 Inferioare 4,35% 10,22% 6,38% 15,63%
2 Identice 28,48% 26,28% 33,56% 31,25%
3 Superioare 67,17% 63,50% 60,07% 53,13%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Tabelul 3.7
Performanţele firmelor în anul 2007 comparativ cu anul 2006 în funcţie de regiunile de
dezvoltare
Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Performanţele IMM-urile grupate pe regiuni de dezvoltare:


Nr. IMM-urilor în
crt 2007 faţă de Nord- Sud- Sud- Nord-
. 2006 Est Est Sud Vest Vest Vest Centru Bucureşti
1 Inferioare 11,90 6,08% 6,50% 55,32% 14,58% 2,70% 10,77% 7,55%
%
2 Identice 40,48 18,23% 31,71% 44,68% 25,00% 18,92% 27,69,% 24,77%
%
3 Superioare 47,62 75,69% 61,79% 0% 60,42% 78,38% 61,54% 67,67%
%
Tabelul 3.8
Performanţele firmelor în 2007 faţă de 2006 pe clase de mărime

Performanţele Dimensiunea firmelor


IMM-urilor în
Nr. 2007 faţă de Întreprinderi Întreprinderi
crt. 2006 Microîntreprinderi mici mijlocii
1 Inferioare 7,36% 7,35% 6,71%
2 Identice 31,27% 28,08% 26,17%
3 Superioare 61,37% 64,57% 67,11%
Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Tabelul 3.9
Performanţele firmelor în 2007 faţă de 2006 după forma de organizare juridică
IMM-urile după forma de organizare juridică
Performanţele IMM-
Nr. urilor în 2007 faţă Alte forme de
crt. de 2006 SA SRL organizare juridică
1 Inferioare 12,50% 7,04% 12,50%
2 Identice 18,75% 29,91% 25,00%
3 Superioare 68,75% 63,06% 62,50%
Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Tabelul 3.10
Performanţele firmelor în 2007 faţă de 2006 după domeniile de activitate

Performanţele IMM-urile pe ramuri de activitate


IMM-urilor în
Nr. 2007 faţă de
crt. 2006 Industrie Construcţii Comerţ Turism Transporturi Servicii
1 Inferioare 12,35% 4,62% 6,35% 0,00% 10,23% 4,10%
2 Identice 28,40% 24,62% 32,47% 34,29% 36,36% 24,62%
3 Superioare 59,26% 70,77% 61,18% 65,71% 53,41% 71,28%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007


Tabelul 3.11 Corelaţia dintre performanţele firmelor în 2007/2006 şi 2006/2005

Nr. Categoria de Firme cu Firme cu Firme cu


crt. firme performanţe performanţe performanţe
inferioare în identice în 2007 superioare în 2007
2007 faţă de faţă de 2006 faţă de 2006
2006
1 Firme cu 32,43% 8,85% 1,92%
performanţe
inferioare în
2006 faţă de
2005
2 Firme cu 39,64% 54,42% 13,12%
performanţe
identice în 2006
faţă de 2005
3 Firme cu 27,93% 36,73% 84,96%
performanţe
superioare în
2006 faţă de
2005
Capitolul IV

ACCESUL LA FINANŢARE – FACTOR DECISIV ÎN DEZVOLTAREA


PREZENTĂ ŞI VIITOARE A IMM-URILOR

4.1. Aspecte semnificative

 Peste 60% dintre IMM-urile investigate îşi finanţează activităţile economice din surse proprii
 51,05 % din întreprinderi apelează la creditele bancare pentru a-şi finanţa activităţile
 29.57% din IMM-uri utilizează leasingul, 8.74% au obţinut fonduri nerambursabile, 2,73% au
accesat Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, 3,91% s-au finanţat prin
factoring şi 3.09% au făcut împrumuturi de la instituţii financiare specializate
 Niveluri mai ridicate de autofinanţare se înregistrează la întreprinderile în vârsta de 5-10 ani
(72,13%), IMM-urile din regiunea de Sud Vest (80,21%), firmele mici (71,07%), SA-uri
(75,76%) şi agenţii economici din servicii (72,64%)
 Gradul de apelare la finanţarea prin creditare bancară este mai mare la întreprinderile mai
vechi de 15 ani (61,39%), companiile din Sud (69,29%), firmele mijlocii (62,99%), societăţile pe
acţiuni (69,70%) şi întreprinderile din sectorul construcţiilor (66,67%)
 BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (61,46%), BANCA ROMÂNĂ PENTRU
DEZVOLTARE (56,71%) şi RAIFFEISEN BANK (21,05%) sunt societăţile bancare ale căror
servicii sunt cele mai apreciate în cadrul IMM-urilor
 BANCA TRANSILVANIA (19,61%), BANC POST (10,78%) şi ING BANK N.V.
AMSTERDAM (8,15%), alcătuiesc eşalonul al doilea în topul aprecierilor din firmele mici şi
mijlocii cu privire la calitatea serviciilor bancare
 BCR este apreciată favorabil mai frecvent în rândul IMM-urilor mai vechi de 15 ani (63,37%),
firmelor din regiunea de Sud (76,38%), întreprinderilor de dimensiune medie (64,29%),
companiilor cu altă forma juridică de organizare (81,25%) şi a unităţilor economice din
transporturi (65,91%)
 ALLIANZ-TIRIAC (31,32%), ASIROM (30,05%) şi OMNIASIG (25,04%) sunt societăţile
de asigurare ale căror servicii sunt apreciate cel mai frecvent în cadrul IMM-urilor
 ING NEDERLANDEN (24,02%), BCR ASIGURĂRI (13,13%) şi UNITA (8,91%) formează
eşalonul al doilea în topul celor mai apreciate societăţi de asigurare
 ALLIANZ-TIRIAC este cotată mai bine în rândul IMM-urilor de 5-10 ani vechime (34,84%
din firme), societăţilor comerciale din regiunea de Nord Vest (58,97%), întreprinderilor mijlocii
(44,81%), SA-urilor (51,52%) şi agenţiilor economici din turism (40,54%)
 ASIROM este cel mai frecvent apreciată favorabil în companiile de peste 15 ani vechime
(36,63%), IMM-urile din Sud Vest (50,%), microîntreprinderi (33,97%), SA-uri (48,48%) şi
firmele din transporturi (37,50%)

4.2. Modalităţile de finanţare a activităţilor economice


Având în vedere modalităţile de finanţare a activităţilor economice la care au apelat
întreprinzătorii/managerii din IMM-uri pe parcursul ultimului an, rezultatele investigaţiei
relevă următoarele: 68,93% dintre firme s-au autofinanţat, 56,62% companii au obţinut
credite bancare, 38,96% din întreprinderi au utilizat leasingul, 3,23% dintre IMM-uri au
recurs la fonduri nerambursabile şi 1,27% societăţi comerciale au accesat Fondul Naţional de
Garantare a Creditelor pentru IMM-uri. Remarcăm faptul că în 0,93% dintre IMM-uri s-a
apelat la factoring, 0,76% dintre organizaţii au efectuat împrumuturi de la instituţii financiare
specializate, 0,59% au utilizat alte forme de finanţare (creditele de la furnizori,
asociaţi/acţionari şi alte persoane fizice, sponsorizări etc.) şi numai 0,34% din firme au
realizat emisiuni de acţiuni pe piaţa de capital. Această situaţie evidenţiază capacitatea medie
de autofinanţare pe care o au agenţii economici, creşterea gradului de apelare la credite
bancare şi leasing faţă de anii precedenţi şi utilizarea foarte redusă a celelaltor modalităţi de
finanţare în majoritatea firmelor mici şi mijlocii din România. Vezi figura 6.1.

Luând în considerare vârsta firmelor, constatatăm următoarele:

- unităţile economice înfiinţate în ultimii 5 ani apelează într-o proporţie mai redusă
la credite bancare, leasing, fonduri nerambursabile, FNGCIMM şi factoring;
- firmele cu vârsta cuprinsă între 5-10 ani consemnează un procentaj mai ridicat de
IMM-uri care se autofinanţează (72,13%);
- companiile de 10-15 ani vechime înregistrează cele mai ridicate proporţii ale
IMM-urilor în care s-a recurs la finanţarea prin leasing (42,31%) şi factoring
(1,60%);
- întreprinderile mai vechi de 15 ani deţin ponderile cele mai mari de IMM-uri care
s-au finanţat prin credite bancare (61,39%), fonduri nerambursabile (4,95%),
accesarea FNGCIMM (2,97%), împrumuturi de la instituţii financiare specializate
(1,98%) şi emisiunile de acţiuni pe piaţa de capital (0,99%), dar şi cele mai mici
proporţii de firme care s-au autofinanţat (63,37%). Se observă aşadar o
diversificare mai pronunţată a modalităţilor de finanţare, datorită expertizei
superioare şi a credibilităţii mai ridicate în faţa băncilor/instituţiilor financiare.

Tabelul nr.1 - Diferenţierea modalităţilor de finanţare a IMM-urilor în funcţie de vârsta acestora

Nr. Vârsta IMM-urilor


Modalităţi de finanţare
crt. 0-5 ani 5-10 ani 10-15 ani Peste 15 ani

1. Autofinanţare 67,78% 72,13% 69,55% 63,37%

2. Credite bancare 53,56% 60,98% 55,77% 61,39%

3. Leasing 35,36% 41,11% 42,31% 39,60%

4. Emisiune de acţiuni pe piaţa de


0,21% 0,00% 0,64% 0,99%
capital

5. Fonduri nerambursabile 2,72% 3,48% 3,21% 4,95%

6. Împrumuturi de la instituţii
0,63% 1,05% 0,32% 1,98%
financiare specializate

7. Factoring 0,42% 1,05% 1,60% 0,99%

8. Garantare de la Fondul Naţional


de Garantare a Creditelor pentru 0,63% 1,39% 1,60% 2,97%
IMM-uri

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Grupând IMM-urile după mărime, observăm că:

- ponderea firmelor care s-au finanţat prin credite bancare, leasing, emisiuni de
acţiuni pe piaţa de capital, fonduri nerambursabile, factoring şi garantări ale
FNGCIMM creşte într-o măsură direct proporţională cu dimensiunea
întreprinderilor, datorită amplificării activităţilor şi a potenţialului economic;
- procentul întreprinderilor care s-au autofinanţat şi a celor care au obţinut
împrumuturi de la instituţii financiare specializate este mai ridicat în rândul
întreprinderilor de dimensiune mică (71,07%, respectiv 1,27%).
-
Tabelul nr. 2 - Diferenţierea modalităţilor de finanţare a IMM-urilor în funcţie de dimensiunea acestora

Dimensiunea firmelor
Nr.
Modalităţi de finanţare Micro Întreprinderi Întreprinderi
crt.
întreprinderi mici mijlocii

1. Autofinanţare 68,10% 71,07% 66,88%

2. Credite bancare 54,13% 58,12% 62,99%

3. Leasing 31,27% 43,91% 57,79%

4. Emisiune de acţiuni pe piaţa de capital 0,16% 0,51% 0,65%

5. Fonduri nerambursabile 1,43% 4,82% 6,49%

6. Împrumuturi de la instituţii financiare 0,48% 1,27% 0,65%


specializate

7. Factoring 0,16% 0,76% 4,55%

8. Garantare de la Fondul Naţional de


0,48% 2,03% 2,60%
Garantare a Creditelor pentru IMM-uri

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Dacă avem în vedere modalităţile de finanţare ale IMM-urilor în funcţie de forma de


organizare juridică, se constată că: SA-urile deţin cele mai mari ponderi de firme care au
apelat la surse proprii (75,76%), credite bancare (69,70%), leasing (54,55%) şi FNGCIMM
(3,03%). SRL-urile sunt singurele IMM-uri care au utilizat factoringul (0,97%), au obţinut
împrumuturi de la instituţii specializate (0,80%) şi au realizat emisiuni de acţiuni pe piaţa de
capital (0,35%). Firmele cu alte forme de organizare au accesat într-o proporţie mai ridicată
fondurile nerambursabile (6,25%) şi au recurs într-o mai mică măsură la leasing (12,50%).

Tabelul nr. 3 - Diferenţierea surselor de finanţare în funcţie de forma juridică a IMM-urilor

IMM-urile după forma de organizare juridică


Nr.
Modalităţi de finanţare
crt. Alte forme de
SA SRL
organizare juridică

1. Autofinanţare 75,76% 68,64% 75,00%

2. Credite bancare 69,70% 56,60% 31,25%

3. Leasing 54,55% 38,88% 12,50%

4. Emisiune de acţiuni pe piaţa de


0,00% 0,35% 0,00%
capital

5. Fonduri nerambursabile 3,03% 3,19% 6,25%

6. Împrumuturi de la instituţii
0,00% 0,80% 0,00%
financiare specializate

7. Factoring 0,00% 0,97% 0,00%

8. Garantare de la Fondul Naţional


de Garantare a Creditelor 3,03% 1,24% 0,00%
pentru IMM-uri

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007

Examinarea IMM-urilor pe ramuri de activitate, evidenţiază următoarele aspecte:

- companiile din domeniul serviciilor deţin cea mai redusă pondere de IMM-uri care
au apelat la finanţarea prin credite bancare (42,29%), precum şi o proporţie
crescută de firme care s-au finanţat din surse proprii (72,64%) şi au realizat
emisiuni de acţiuni pe piaţa de capital (1,00%);
- în rândul firmelor din sectorul industrial consemnăm cele mai multe întreprinderi
care au obţinut fonduri nerambursabile (9,24%), au accesat FNGCIMM (3,61%) şi
au utilizat factoringul (2,41%);
- IMM-urile din construcţii înregistrează cel mai ridicat procent al firmelor care s-au
creditat la bănci (66,67%), iar societăţile comerciale din transporturi s-au angrenat
într-o frecvenţă crescută în finanţările prin leasing (48,86%) şi au obţinut într-o
masură mai mare împrumuturi financiare de la instituţii specializate (3,41%);
- companiile care îşi desfăşoară activitatea în construcţii, turism şi transporturi se
remarcă prin absenţa IMM-urilor care au recurs la emisiuni pe piaţa de capital şi
factoring, firmele din turism nu au obţinut împrumuturi de la instituţiile
specializate şi fonduri nerambursabile, nu au operat emisini de acţiuni, nu au
accesat FNGCIMM şi nu au utilizat factoringul ca sursă de finanţare, iar
întreprinderile din transporturi şi servicii nu au beneficiat de Fondul Naţional de
Garantare al IMM-urior.

4.3. Calitatea serviciilor furnizate de bănci


Potrivit rezultatelor investigaţiei, băncile care oferă cele mai bune servicii IMM-urilor
sunt: BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ (indicată de 61,46% din firme), BANCA
ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE (56,71%), RAIFFEISEN BANK (21,05%), BANCA
TRANSILVANIA (19,61%), BANC POST (10,78%), ING BNK N.V. AMSTERDAM
(8,15%), HVB BANK (7,22%), UNICREDIT ROMÂNIA (4,16%), ALPHA BANK
ROMÂNIA (3,82%) şi ABN AMRO (România) S.A. (2,55%). După cum se poate observa,
cea mai mare credibilitate o prezintă societăţile bancare cu tradiţie în domeniu.

Figura 1 - Calitatea serviciilor furnizate de bănci

0% 20% 40% 60% 80%

ABN AMRO (ROMÂNIA) S.A. 2.55%

ALPHA BANK ROMANIA S.A. 3.82%

UniCredit Romania S.A. 4.16%

HVB Bank 7.22%

ING Bank N.V., Amsterdam 8.15%

BANC POST S.A. 10.78%

Banca Transilvania S.A. 19.61%

RAIFFEISEN BANK SA 21.05%

BRD - Banca Română pentru Dezvoltare 56.71%

BCR - Banca Comercială Română S.A 61.46%

4.4. Calitatea serviciilor furnizate de societăţile de asigurare

Rezultatele anchetei relevă că societăţile de asigurări care furnizează cele mai bune
servicii întreprinderilor mici şi mijlocii sunt: ALLIANZ-ŢIRIAC, indicată de 31,32% din
IMM-uri, urmată de ASIROM (30,05%), OMNIASIG (25,04%), ING NEDERLANDEN
(24,02%), BCR ASIGURĂRI (13,33%), UNITA (8,91%), ASTRA (8,32%), ASIBAN
(6,37%), GENERALI (6,20%) şi ARDAF (3,74%).

Figura 2 - Aprecierile IMM-urilor privind calitatea serviciilor furnizate de societăţile de asigurare

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%

ARDAF 3.74%

GENERALI 6.20%

ASIBAN 6.37%

ASTRA 8.32%

UNITA 8.91%

BCR ASIGURĂRI 13.33%

ING NEDERLANDEN 24.02%

OMNIASIG 25.04%

ASIROM 30.05%

ALLIANZ-ŢIRIAC 31.32%

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007


Capitolul V

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND PERSPECTIVELE


SECTORULUI DE IMM-URI DIN ROMÂNIA

5.1. Criza economicǎ şi efectele sale

Întreprinderile mici şi mijlocii sunt coloana vertebrală a economiei oricărui stat


modern. Ele sunt sursa principală pentru crearea de locuri de muncă şi un generator de idei
de afaceri. Deşi în ultimul timp acest sector a înregistrat un recul în economia românească
odatǎ cu apariţa crizei financiare la sfârşitul anului 2008, importanţa sectorului IMM-urilor în
România nu trebuie neglijtă.
Diminuarea comenzilor si lipsa finantarilor sunt principalele probleme cu care se
confrunta de cateva luni, ca urmare a crizei economico-financiare, majoritatea intreprinderilor
mici si mijlocii (IMM) din Romania. Fenomenul se extinde destul de rapid la nivelul unui
numar din ce in ce mai mare de firme.
Reprezentantii consiliului National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii
(CNIPMMR) estimeaza ca peste 90% din cele peste 600.000 de IMM-uri din tara sunt
afectate de criza financiara, iar solutia pentru redresarea domeniului ar putea veni din
adoptarea urgenta a legislatiei necesare operationalizarii masurilor de criza pentru sustinerea
firmelor. Dezghetarea creditarii este esentiala. Reducerea exporturilor, diminuarea
investitiilor, la care se adauga blocajul financiar sunt principalele efecte ale crizei financiare,
cu repercusiuni asupra firmelor.
In cazul intreprinderilor care realizeaza exporturi, situatia a devenit ingrijoratoare in
ultimele luni, estimandu-se ca incheierea primului trimestru al anului va aduce o cadere a
exporturilor cu pana la 40%.
Falimentele se vor tine lant in sectorul IMM-urilor. Patronatele si oficialii ministerului
de profil vehiculeaza ca 30-40% din firme vor intra in faliment din cauza crizei financiare. In
conditiile actuale, IMM-urile reprezinta un sector vulnerabil.
Criza economica a adus disponibilizari in mediul privat, cele mai afectate domenii
fiind industriile textila, chimica, mecanica si cea a mobilei.
In aceasta perioada mai multe companii din tara, inclusiv IMM-uri au anuntat
disponibilizari dar si trimiterea angajatilor in somaj tehnic din cauza crizei economice. In
plus companiile din mediul privat au anuntat ajustarea politicilor salariale, dupa ce
anuntasera pentru anul viitor cresteri de peste 10 procente.
Astfel, multe companii se vor confrunta cu o inghetare a salariilor ceea ce inseamna
ca fie nu vor creste deloc salariile, fie vor fi majorate doar cu un procent suficient de mare
incat sa acopere rata inflatiei.
Conform specialistilor din domeniu, cresterile salariale in firmele din sectorul privat
se vor situa in 2009 aproape de 0, suferind astfel o corectie importanta fata de cele 10
procente prognozate de catre firmele respective.In prezent majoritatea companiilor isi
reanalizeaza politica salariala.
De asemenea, din declaratiile specialistilor in resurse umane rezulta ca firmele ar
putea creste salariile doar pentru angajatii care se dovedesc cei mai performanti si numai in
asa fel incat aceste cresteri sa acopere inflatia, care, pentru 2009, a fost prognozata de catre
Banca Nationala la 4,5%.

5.2. Direcţii strategice de acţiune pentru consolidarea şi


dezvoltarea IMM-urilor

Având în vedere situaţia actualǎ am conturat un ansamblu de priorităţi şi


recomandări, de natura să asigure consolidarea sectorului de IMM-uri, relansarea
dezvoltării sale şi implicit a economiei naţionale, în concordanţă cu cerinţele Uniunii
Europene.

5.1.1. Concluzii

Concluziile care au stat la baza formulării recomandărilor referitoare la IMM-urile


din România sunt:
- IMM-urile în România sunt confruntate cu numeroase şi ample dificultăţi
generate de situaţia economiei naţionale în ansamblu sau, de întârzierea privatizării
şi restructurării economiei şi de insuficienta luare în considerare a
particuarităţilor sale;
- IMM-urile constituie sectorul economic cel mai potent, dinamic şi
profitabil din România şi cu cele mai mari perspective de dezvoltare;
- dezvoltarea rapidă şi amplă a IMM-urilor reprezintă condiţia finalizării
restructurării privatizării şi demonopolizării integrale a economiei româneşti.
- IMM-urile private constituie singurul sector care poate să creeze locuri de muncă
pentru a absorbi personalul disponibilizat din sectorul de stat şi public, ca urmare a
restructurării şi modernizării;
- IMM-urile private sunt principalele surse ale constituirii clasei de mijloc, cu rol
decisiv în asigurarea stabilităţii sociale şi politice a României;
- IMM-urile private, datorita particularităţilor,necesită o abordare economico-socială
sensibil diferită de cea din firmele din sectorul de stat şi public, la baza căreia să se
afle o strategie şi politici specifice.
- Elaborarea şi operaţionalizarea strategiei şi politicilor pentru IMM-uri trebuie
să implementeze prevederile recomandărilor OECD şi BERD pe care MIMMC şi
le-a insuşit şi ale Cartei Europene a IMM-urilor pe care Guvernul României a
semnat-o;
- Crearea unui sector de IMM-uri similar din punct de vedere structural,
dimensiunal functional, contextual şi al perfomantelor cu cel din UE, este garanţia
integrarii reale şi eficace a României în Uniunea Europeană.

5.1.2. Recomandări
În continuare, sunt prezentate selectiv şi sintetic, sub forma de recomandări,
principalele soluţiile conturate, ţinând cont de impactul anticipat asupra activităţilor
IMM- urilor şi asupra economiei şi populaţiei.

1. DEZGHEŢAREA CREDITĂRII

Banca Nationala a Romaniei trebuie să implementeze mǎsurile necesare reluǎrii


procesului de creditare in sistemul bancar românesc, el fiind esenţial in redresarea economiei
naţionale.
2. ELIMINAREA IMPOZITULUI FORFETAR

Impozitul forfetar presupune plata unei taxe fixe în funcţie de cifra de afaceri, dar indiferent
dacă firma e profitabilă sau nu. Datoritǎ acestui impozit foarte multe IMM-uri au dat faliment sau
urmeazǎ sǎ dea.
3. CREŞTREA ACCESULUI IMM-URILOR LA FINANAŢAREA;

4. SIMPLIFICAREA SI IMBUNATATIREA CADRULUI LEGISLATIV SI


ADMINISTRATIV;

5. DIMINUAREA BIROCRAŢIEI;

6. ÎNCURAJAREA UNUI MEDIU DE AFACERI CONCURENŢIAL,


PREDICTIBIL SI STIMULATIV CU PRECĂDERE PENTRU EXPORTURI;

7. INFINŢAREA UNUI FOND DE CONTRAGARANTARE PENTRU


CREDITELE ACORDATE IMM-urilor;

Romania este singura tara din Uniunea Europeana care nu are o structura de
contragarantare. In urma initiativei fondurilor de garantare, in curand lucrurile s-ar putea
schimba in bine. Infiintarea unui fond de contragarantare ar avea efecte benefice atat asupra
capacitatii nationale de garantare a finantarilor, cat si asupra bugetului public.

8. DIMINUAREA FISCALITĂŢII ASUPRA IMM-URILOR

Pentru întreprinzătorii români sunt stabilite 225 taxe, impozite şi alte obligaţii
financiare. În prezent România are cea mai mare fiscalitate asupra forţei de muncă din
Europa şi o fiscalitate pe profit, active, etc. mult peste media europeană. Este necesară
diminuarea cu prioritate a impozitelor şi taxelor directe şi indirecte asupra forţei de muncă şi
profitului. Aceasta constituie o premisă esenţială pentru scăderea motivării economice a
muncii la negru şi a economiei subterane

9. STIMULAREA PUTERNICĂ A CREĂRII DE LOCURI DE MUNCĂ, EXPORTULUI


ŞI IMPLEMENTĂRII TEHNICII ŞI TEHNOLOGIEI DE VÂRF

Operaţionalizarea acestei recomandări trebuie să constea în extinderea stimulentelor


directe şi indirecte, sub formă de subsidii, diminuări de taxe şi impozite, acordări de scutiri
fiscale pe perioade limitate, finanţării parţiale sau integrale de consultanţă, training etc.,
utilizând practicile folosite în ţările Uniunii Europene. Fireşte, în prealabil este necesar să fie
stabilite priorităţile şi obiectivele concrete economice şi sociale de realizat.

10. INTENSIFICAREA ÎNFIINŢĂRII DE NOI IMM-URI ŞI A CONSOLIDĂRII


CELOR EXISTENTE

Stringenţa acestei recomandări decurge din faptul că densitatea IMM-urilor din


România este de 3 ori mai mica decât în Uniunea Europeană, iar puterea economică a unui
IMM, în medie de peste 9 ori mai redusă. Pentru aceasta este necesară asigurarea şi de alte
stimulente economice – subvenţii, scuti de anumite taxe şi impozite, training şi consultanţă,
parţial sau integral gratuită pentru primii ani de funcţionare, etc., în mod similar practicilor
din Uniunea Europeană.

11. STIMULAREA INVESTITIILOR CU CARACTER PRODUCTIV

Investiţiile IMM-urilor, deşi în creştere în ultimii ani, sunt, aşa cum s-a
demonstrat, mult inferioare celor realizate la nivelul Uniunii Europene, de peste 10 ori.
Pornind de la această realitate şi ţinând cont de criteriile de integrare a României în Uniunea
Europeană, este necesar să se stimuleze utilizarea de către întreprinderi a profitului,
amortizărilor şi creditelor pentru a investi.

12. ACCELAREA ŞI AMPLIFICAREA ACCESULUI IMM-URILOR PRIVATE, PRIN


CUMPARARE, INCHIRIERE ŞI LEASING, LA SPAŢIILE ŞI ECHIPAMENTELE
DE PRODUCŢIE ŞI COMERCIALE NEUTILIZATE ÎN COMPANIILE
NAŢIONALE DE STAT ŞI PUBLICE

O mare parte din patrimoniul de stat şi public din România este neutilizat. Acesta
reprezintă aproape 70% din bogăţia naţională şi produce mai puţin de un sfert din PIB-ul
naţional. Efectele pozitive ar fi multiple: crearea de locuri de muncă, realizarea de produse şi
servicii cu costuri materiale mai reduse, creşterea PIB-ului, amplificarea bazei de
impozitare, înfiinţarea de noi IMM-uri şi dezvoltarea celor existente etc.

13. ÎNFINŢAREA UNEI BĂNCI DE DEZVOLTARE-INVESTIŢII PENTRU IMM-URI

Unul dintre cele mai mari handicapuri pe care le au întreprinzatorii români,


comparativ cu cei din ţările dezvoltate, care îi impiedică să se dezvolte amplu şi rapid, este
absenţa creditului de dezvoltare, care se acordă pe perioade de cel puţin 5-7 ani şi care
beneficiază de perioade de graţie de minimum un an.

7. CONSTITUIREA TREPTATĂ A UNUI SISTEM DE FONDURI DE GARANTARE ŞI


COGARANTAREA LA NIVEL NAŢIONAL ŞI REGIONAL PENTRU FINANŢAREA
ÎNTREPRINZĂTORILOR

Numeroşi întreprinzători nu îşi pot finaliza idei de afaceri valoroase, datorită


insuficientului capital pe care îl posedă. Dezvoltarea unui puternic sistem de fonduri de
garantare pentru IMM-uri ar fi de natura să suplineasca parţial acest handicap. Primii paşi în
această direcţie s-au facut prin crearea Fondului de Garantare a IMM-urilor, care s-a alăturat
Fondului Rural de Garantare şi Fondului Român de Garantare a Creditelor pentru
Întreprinzători. Concomitent se impune şi atragerea capitalului privat din România şi a
capitalului internaţional, în special prin Banca Mondială, BERD şi BIRD dezvoltând un
sistem puternic de garantare care să acopere toate regiunile ţării.

8. PARTICIPAREA DIRECTĂ ŞI PERMANENTĂ A ÎNTREPERINZĂTORILOR LA


ÎNTÂLNIRILE ECONOMICE GUVERNAMENTALE BILATERALE ŞI
MULTILATERALE CU ALTE ŢĂRI

Aceasta implică stabilirea unui sistem de conlucrare permanentă între ministerele


economice, în primul rând Ministerul Industriei şi Comertului, şi agenţiile guvernamentale,
pe de o parte, şi organizaţiile reprezentative de IMM- uri, pe de altă parte.

9. ÎNFIINŢAREA UNEI BĂNCI DE INFORMAŢII NAŢIONALE, SPECIALIZATĂ


PE PROBLEMELE IMM-URILOR

Performanţele şi funcţionalitatea IMM-urilor depind tot mai mult de accesul


rapid şi ieftin la informaţii, care reprezintă în economia actuală un vector de bază al
dezvoltării. Resursele şi personalul de care dispun majoritatea IMM-urilor nu le conferă
capacitatea necesară pentru a obţine, pe baze economice, informaţiile vitale de care au
nevoie. În vederea surmontării acestei situaţii, propunem infiinţarea la nivel naţional a unei
bănci de informaţii specializate pe IMM-uri care să indeplinească multiple funcţii: sursă
de informaţii economice (fiscale, vamale, bancare, monetărie, etc) la zi privind principalele
reglementări care influenţează IMM-urile, cereri şi oportuniţăti de afaceri cu parteneri
autohtoni şi străini, informaţii privind bonitatea partenerilor potenţiali din ţară şi de peste
hotare, sursa de informaţii privind echipamentele şi tehnologiile de vârf din diversele
ramuri de activitate, etc.

10. ORGANIZAREA SISTEMATICĂ DE PROGRAME DE TRAINING PENTRU


ÎNTREPRINZĂTORI, MANAGERI ŞI PERSONAL DE EXECUŢIE DIN CADRUL
IMM-URILOR

Pentru întreprinzătorii şi managerii din IMM-uri sunt necesare programe de


formare şi perfecţionare specifice. Ca personal de execuţie, IMM-urile utilizează atât
muncitori din profesiunile clasice, cât şi din anumite meserii specifice, mai puţin cunoscute,
referitoare în special la ocupaţii şi/sau tehnologii tradiţionale.

11. INTRODUCEREA ÎN PLANURILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL ŞI


UNIVERSITAR, INDIFERENT DE PROFIL, A UNOR DISCIPLINE
INTREPRENORIAL- MANAGERIALE

Practica mondială relevă că cea mai mare parte a forţei de muncă din economie se
regăseşte în cadrul IMM-urilor. De aceea, întreaga populaţie este necesar să posede un volum
minim de cunoştinţe intreprenorial – manageriale. Soluţia folosită în alte ţări, care se
recomandă şi în România, este introducerea în planul de învăţământ liceal a unei discipline
de management intreprenorial. În cadrul său se recomandă să se prezinte principalele
noţiuni privind managementul şi activităţile intreprenoriale, să se explice mecanismele de
desfăşurare şi să se înveţe elementele principale ale participării eficace la derularea lor.
12. REALIZAREA UNEI PUTERNICE REŢELE NAŢIONALE DE CENTRE
DE CONSULTANŢĂ ŞI PREGĂTIRE MANAGERIAL – INTREPRENORIALĂ
PENTRU IMM-URI

Performanţele IMM-urilor în ţările dezvoltate demonstrează că acestea nu ar fi fost


posibile fără fundamentarea activităţii lor pe conceptele, metodele şi tehnicile managerial –
intreprenoriale profesioniste. Fireşte, această dependenţă este valabilă şi pentru România.
Practica activităţilor IMM-urilor demonstrează că doar o proporţie redusă dintre acestea
folosesc în mod sistematic elementele oferite de managementul profesionist. Cauzele
principale ale acestei situaţii sunt insuficienta ofertă de consultanţă şi pregatire managerială
de calitate superioară, şi costul său relativ ridicat în raport cu posibilităţile marii majorităţi a
IMM-urilor autohtone. Depaşirea acestor cauze este posibilă numai prin dezvoltarea unei
puternice reţele naţionale de centre de consultanţă şi pregătire managerială, care să acopere
întreg teritoriul ţării şi să depaşească cele două handicapuri, de calitate şi preţ, relevate.

13. DIRECŢIONAREA UNEI PĂRŢI SEMNIFICATIVE DINTRE


ACTIVITĂŢILE DE CERCETARE – DEZVOLTARE FINANŢATE DE LA
BUGETUL STATULUI PENTRU SOLUŢIONAREA PROBLEMELOR CU CARE SE
CONFRUNTĂ IMM- URILE

Includerea în programul naţional al cercetării şi dezvoltării unui capitol distinct,


referitor la activitatea de cercetare – dezvoltare desfăşurată de IMM-urile de profil;
asigurarea contractarii tematicii solicitate de IMM-urile private, de către institutele de
cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică finanţate de stat; finanţarea activităţii
Institutului Naţional pentru IMM-uri, înfiinţat în 1997, ce funcţionează pe lângă Consiliul
Naţional al IMM-urilor Private din România; cedarea gratuită, către întreprinderile mici şi
mijlocii private, a rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare finanţate de la buget, în
condiţii identice cu cele în care se realizează şi pentru societăţile comerciale de stat şi regiile
autonome.

14. DEZVOLTAREA UNEI REŢELE NAŢIONALE DE INCUBATOARE DE


AFACERI ŞI PARCURI ŞTIINŢIFICE

Perioada contemporană se caracterizează printr-un ritm de producere şi implementare


a progresului ştiinţific fără precedent în istoria României. Ca urmare, inovaţia competitivă
devine un determinant pentru performanţele unei proporţii tot mai mari de IMM-uri, în
principal din industrie, comunicaţii şi construcţii, dar şi cu frecvenţă crescândă în servicii,
transporturi, agricultură şi chiar comert. În consecinţă, este în interesul naţional de a
implementa în România acele modalităţi de intensificare şi eficientizare a promovarii IMM-
urilor centrate pe inovare, care s-au dovedit eficace în alte ţări. Dintre acestea, practica
mondiala recomanda cu prioritate incubatoarele de afaceri şi parcurile ştiinţifice
(tehnopolurile).

15. EXTINDEREA PARTICIPĂRII REPREZENTANŢILOR ORGANIZAŢIILOR


DE IMM-URI ÎN ORGANISMELE DE CONDUCERE ALE ADMINISTRAŢIEI
PUBLICE CENTRALE ŞI LOCALE

Asupra activităţilor şi performanţelor IMM-urilor, o influenţă majora exercită


organismele administraţiei publice. Pentru a asigura cunoaşterea şi luarea în considerare a
problemelor specifice cu care se confruntă IMM-urile şi pentru a le valorifica marele
potenţial de care dispun, este indispensabilă participarea amplă a reprezentanţilor
organizaţiilor de IMM-uri în organismele de conducere ale administraţiei publice la toate
eşaloanele sale. Experienţa pozitivă dobândită în ultimii ani la nivelul Consiliului Economic
şi Social, al Comisiilor de Dialog Social de la Ministere şi Prefecturi, trebuie utilizată pentru
perfectionarea activităţii acestor organisme, conferindu-le un plus substanţial de concreteţe şi
eficacitate.

16. ORGANIZAREA UNEI CAMPANII NAŢIONALE ÎN MASS MEDIA, ÎN


VEDEREA ÎMBUNĂTĂŢIRII IMAGINII ÎNTREPRINZĂTORILOR, A
PERCEPERII SALE CA UN SIMBOL, PERSONAJ CHEIE AL ECONOMIEI DE
PIAŢĂ

În România se constată că, deşi întreprinzătorii au un rol şi o contribuţie economică şi


socială pozitivă substanţială, acţiunile şi rezultatele obţinute de către acestea sunt percepute
predominant negativ de către mass media şi populaţie. Principala cauză care generează
această discrepanţă este prezentarea aproape în exclusivitate în mass media a cazurilor de
întreprinzători care au încalcat legea şi aspectelor negative din activitatea interprenorială,
elemente care interesează cu prioritate cititorul, telespectatorul, sau ascultatorul român. În
vederea eliminării sau cel puţin a diminuării discrepanţeimenţionate, cu multiple efecte
economice negative asupra desfăşurării activităţii IMM-urilor, în special, şi a economiei, în
general, considerăm necesară iniţierea unei campanii în mass media pentru a prezenta cu
prioritate aspectele pozitive ale activităţilor întreprinzătorilor.

17. FAVORIZAREA DEZVOLTARII ORGANIZATIILOR DE IMM-URI


REPREZENTATIVE

Întrega perioadă de după 1990 relevă că, fără excepţie, guvernele şi parlamentele nu
au acordat IMM-urilor atenţia impusă de ponderea şi rolul lor într-o economie de piaţă,
ceea ce s-a reflectat sintetic, dar copleşitor, în neasigurarea unui mediu favorizant
dezvoltării lor şi în situaţia precară a actualei economii. Deşi zeci de mii de
întreprinzători au încercat să intervină prin memorii, plângeri, cereri, reclamaţii etc.,
adresate executivului şi parlamentului, deciziile şi acţiunile acestora de regulă, au lipsit sau
au fost ineficace. În vederea stopării acestei situaţii, cu puternice efecte negative asupra
evoluţiei sectorului IMM-uri şi a economiei în ansamblul său sunt necesare una sau mai
multe organizaţii de IMM-uri puternice, capabile să susţină în mod eficace interesele legitime
la nivel naţional şi local.

18. REVIZUIREA COMPLETĂ ŞI OPERATIVĂ A LEGISLAŢIEI ECONOMICE


REFERITOARE LA IMM-URI ÎN VEDEREA ELIMINĂRII ELEMENTELOR
BIROCRATICE, CONTRADICTORII ŞI NECONCORDANŢE ŞI A INTRODUCERII
REGLEMENTĂRILOR MODERNE CORESPUNZĂTOARE ACQUIS-ULUI
COMUNITAR

În vederea depăşirii acestei situaţii se impune acţionarea pe mai multe planuri:


revederea şi modificarea unor reglementări legale incomplete, necorespunzătoare sau cu un
grad mare de generalitate; stabilirea unor metodologii sau instrucţiuni de aplicare a legilor,
ordonanţelor, a altor acte normative, clare precise şi uşor de aplicat; armonizarea
reglementărilor legislative din România cu directivele UE şi practicile valoroase din cadrul
său.

19. ELABORAREA UNEI STRATEGII NAŢIONALE A IMM-URILOR


COMPLETE ŞI RIGUROASE, POTRIVIT CERINŢELOR ŞTIINŢEI
MANAGEMENTULUI

Baza de plecare poate şi trebuie să o constituie strategia de aderare la UE a României,


acceptată de conducerea UE în vara anului 2000, se impune însă ca strategia pentru IMM-uri
să fie structurată riguros cu elemente precis definite pentru fiecare din componentele majore
ale unei strategii. Definirea strategiei IMM-urilor pe o asemenea structură, utilizată de
experţii în management, îi conferă un plus de rigurozitate şi operaţionalitate, favorizând
implementarea sa rapidă şi eficace. Cu alte cuvinte, îi imprimă caracteristicile necesare
pentru a contribui substanţial la soluţionarea principalelor probleme care împietează, uneori
chiar blochează funcţionarea şi dezvoltarea IMM-urilor. Realizarea unei strategii calitativ
superioare, de către organismul guvernamental de resort, nu se poate asigura decât dacă în
toate aceste faze sunt implicaţi plenar reprezentanţi organizaţiilor reprezentative de IMM-uri
şi a celorlalţi parteneri sociali importanţi. Interesul major pe care îl au în acest domeniu,
cunoaşterea aprofundată a problematicii intreprenoriale şi stilul specific de lucru de tip
intreprenorial sunt de natura să prevină o abordare birocratic - funcţionărească, care ar putea
prelungii derularea acţiunilor prevăzute.

5.1.Recomandarile OCDE şi BERD privind ameliorarea situaţiei


IMM- urilor în România

În continuare sunt prezentate setul de Recomandări cuprinse în studiul elaborat de


OCDE şi BERD ∗ pe baza unei largi consultări cu principalii factori guvernamentali şi
neguvernamentali din domeniul IMM-urilor din România.
1. Prioritizarea şi programarea resurselor Phare, Guvernului României, Comisiei Europene
şi ale altor donatori internationali.
2. Crearea de către Guvern, la nivel naţional, a unui Comandament (Task- Force) şi a unui
Grup de lucru centrat pe dezvoltarea IMM-urilor.
3. Amplificarea consultării de către Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi
Cooperaţie (MIMMC), Ministerul Dezvoltării şi Prognozei (MDP) şi Ministerul Finanţelor
Publice (MFP) a Comunităţii de IMM-uri.
4. Stabilirea unui sistem de comunicare permanent la nivel ministerial şi managerial,
pentru discutarea şi coordonarea politicilor, programelor şi a altor activităţi pentru IMM-uri.
5. Stabilirea împreună cu MFP a unui mecanism de coordonare permanentă a noilor
reglementari şi coduri de procedură fiscală pentru a se asigura stabilitatea, claritatea şi
simplicitatea sistemului fiscal.
6. Organizarea de întâlniri regulate, eventual trimestriale, ale tuturor ministerelor
relevante, în scopul de a evalua planurile şi proiectele legislative cu impact asupra
sectorului IMM.
7. Realizarea de către MIMMC a unui secretariat bine structurat şi dotat cu resursele
necesare, care să permită membrilor Comisiei de Dialog Social a ministerului o utilizare
mai intensă a acestei forme de dialog, asigurând participarea lor activă şi un flux eficace de
informaţii în ambele sensuri.
8. Extinderea competenţei Comisiei de Dialog Social a MIMMC astfel încât să reprezinte
mai bine comunitatea de afaceri, incluzând reprezentanţii ONG-urilor relevante, ai altor
ministere, ai centrelor de suport pentru întreprinderi şi ai instituţiilor financiare focalizate pe
IMM-uri.
9. Focalizarea activităţii MIMMC asupra realizării de obiective din domenii pe care le
poate influenţa în mod deosebit, renunţând la obiectivele generale, cum ar fi crearea de
760.000 locuri de muncă sau creşterea contribuţiei IMM-urilor la obţinerea PIB-ului.
10. Intensificarea funcţiilor de implementare ale MIMMC, în ceea ce priveşte realizarea de
politici şi programe. Viitorul MIMMC şi impactul pe care îl are în viaţa economică depend
în general de resursele umane disponibile, şi, în particular de modul cum îşi
implementează politicile şi programele.
11. Identificarea, proiectarea şi dezvoltarea de către MIMMC a unei legislaţii şi a unor
reforme pentru sectorul de IMM-uri, care să includă şi procese de consultare cu
reprezentanţii IMM-urilor, de natură să asigure că prioritaţile lor economice sunt integral
luate în considerare.
12. Realizarea de către MIMMC a unui management eficace al reţelei de organizaţii
implicate în elaborarea şi implementarea politicii pentru IMM- uri, cu atenţie specială
asupra cooperării în cadrul Comisiei de Dialog Social a MIMMC şi cu alte ministere.
13. Promovarea de către MIMMC a sectoarelor generatoare de creştere economică, a
reţelelor de întreprinderi, a clusterelor industriale, etc.
14. Monitorizarea şi supervizarea schemelor de garantare a creditelor
15. Furnizarea de către MIMMC a unui feed-back puternic la provocările de resurse
umane şi dezvoltarea unei baze diversificate de calificări, preferabil cu experienţă în
sectorul privat. Măsurile de atragere şi reţinere a unui executiv calificat sunt necesare
pentru a depaşi diferenţierile salariale, prin comparaţie cu sectorul privat.
16. Manifestarea MIMMC ca un colaborator activ şi apropiat în cadrul
Comandamentului creat la nivel naţional (TaskForce) în ceea ce priveşte chestiunile
specifice IMM-urilor din Planul de Acţiune al acestuia.
17. Identificarea altor aspecte ce nu fac parte din Planul de Acţiune al
Comandamentului, dar sunt importante pentru IMM-uri şi necesită măsuri urgente, mai
ales că se anticipează că acest Comandament va avea o agendă de lucru după anul 2002. Cu
toate că acest set de activităţi mai mic şi mai uşor de realizat ar putea fi abordat ca un set de
activităţi specifice ministerului, de exemplu ca în cazul Planului de Acţiune al
MIMMC actual, ar putea fi de asemenea dus la bun sfârşit în mod eficace în cadrul acestei
Task Force.
18. Adoptarea unei decizii privind finanţarea parţială din surse publice a centrelor de
suport pentru întreprinderi (centre de afaceri), aşa cum se procedează frecvent în ţările
OCDE.
19. Acţionarea în comun de către MIMMC şi Agenţiile de Dezvoltare Regională
(ADR) pentru dezvoltarea unei ample reţele naţionale de centre de suport pentru
întreprinderi.
20. Introducerea de către MIMMC în colaborare cu ADR, a unui proces transparent
şi independent de evaluare şi acreditare a centrelor de suport pentru întreprinderi, care
să asigure o calitate ridicată a acestora şi acoperirea întregii ţări.
21. Fundamentarea relaţiei dintre minister şi centrele de suport (BSC) acreditate pe
bază strict contractuală alocând resursele prin licitaţii competitive pentru o perioadă
definită de timp, pentru a furniza IMM- urilor informaţii, training, recomandări şi
consultanţă conform unui program coordonat.
22. Contractorul ar trebui să instituie un sistem pentru monitorizarea permanentă a
calităţii şi a modului de furnizare a programelor de către BSC-uri. Ar trebui să existe un
sistem de schimb permanent de informaţii privind performanţa BSC-urilor, între MIMMC,
ADR-uri şi donatori (în cazul în care BSC-ul este finanţat din exterior).
23. Concentrarea MIMMC împreună cu MFP asupra asigurării unui nou sistem fiscal,
prietenos pentru sectorul de IMM-uri, care să realizeze informarea prealabilă, în timp util, a
comunităţii de afaceri asupra viitoarelor modificări fiscale.
24. Eforturile ar trebui îndreptate spre simplificarea legislaţiei fiscale şi a sistemului
de administrare a taxelor şi impozitelor, cu impact asupra tuturor firmelor, mai degrabă
decât spre utilizarea stimulentelor fiscale şi a scutirilor acordate anumitor tipuri de firme şi
din anumite zone geografice.
25. Utilizarea stimulentelor fiscale şi a scutirilor de taxe pentru sectorul IMM- urilor în
cadrul zonelor şi ariilor economice speciale trebuie, în general, reconsiderată. O focalizare
mai mare pe modernizarea infrastructurii, educaţiei şi trainingului pot determina o
utilizare mai eficientă a resurselor guvernamentale limitate îndreptate în special spre
asistenţa acordată domeniilor deficitare.
26. Acţionarea pentru rezolvarea problemei întârzierilor în returnarea TVA- ului plătit
de firme, ceea ce afectează substanţial lichidarea acestora, prin plătirea de dobânzi de
către stat în situaţiile în care nu respectă termenul de 30 de zile.
27. Transferarea managementului Fondului pentru Garantare pentru IMM-uri sectorului
privat. Cele mai bune practici internaţionale relevă că delegarea managementului unor
astfel de fonduri sectorului privat poate minimiza interferenţa statului în alocarea
fondurilor şi a distorsiunilor generate de faptul că fondurile de garantare reprezintă,
practic, subsidii acordate întreprinderilor.
28. Garanţiile n-ar trebui să acopere mai mult de 50% din împrumuturile bancare
acordate întreprinderilor. Riscul este că băncile îşi vor relaxa modul de selecţie al celor care
solicită credite şi nu vor face efortul de a acorda credite întreprinderilor solvabile, din
moment ce riscul de neplată este acoperit de garanţie.
29. Reconsiderarea legii şi a prevederilor bugetului de stat referitoare la neplata de
către întreprinderile de stat a datoriilor este crucială, în vederea diminuării arieratelor în
economie, ce afecteaza grav sectorul de IMM-uri.
30. În vederea găsirii unei soluţii pe termen lung a problemelor de întârziere de plată, este
necesară dezvoltarea unui cadru pentru falimentul şi lichidarea întreprinderii, inclusiv a
întreprinderilor de stat, care să protejeze în mod adecvat drepturile creditorilor.

Sursa: “Carta Albă a IMM-urilor din România” – ediţia 2007 (Entrepreneurship and Enterprise Development Romania,
Policy Review, March, 2002)

Capitolul VI

STUDIU DE CAZ: Profituri mari de la companiile mici

Dacǎ într-o piaţǎ cu câteva de mii de clienţi potenţiali nicio companie nu face vreo
mişcare pentru a-i atrage, explicaţiile pot fi douǎ . Fie nu are un viitor, fie potenţialul este
imens, dar nimeni nu s-a gândit serios la asta . Cam acestea erau posibilităţile în urmǎ cu
patru ani, când, într-un business bancar pentru întreprinderile mici şi mijlocii aproape virgin,
Banca Transilvania a decis ca vrea sa devinǎ bancǎ IMM.
CONTEXTUL : Segmentul întreprinderilor mici mijlocii a fost multǎ vreme ignorat de
bancheri, retailul ţinând ani buni capul de afiş al businessului bancar. Piaţa companiilor era
privitǎ nediferenţiat, folosind aceleaşi principii abordări pentru toate firmele, indiferent de
mărimea acestora.

DECIZIA : După ce a făcut primii paşi pe tarâmul serviciilor pentru IMM la inceputul
anului 2005, lansand Creditul 1 Ora fara garantii , din anul 2006 Banca Transilvania si-a
stabilit ca strategie sa devina un jucator specializat pe oferirea de servicii intreprinderilor mici
si mijlocii, lansand in serie produse dedicate acestor companii.

EFECTELE: In prezent Banca Transilvania pregateste al 11-lea produs dedicat exclusiv


sectorului de IMM si are in sold credite pentru acest segment de circa 375 de milioane de
euro.

În prezent, Banca Transilvania pregateste pentru intreprinderile mici si mijlocii noi


produse. In ritmul pe care si l-au impus in ultimii doi ani, cate un produs nou la fiecare trei
luni, septembrie il va aduce pe cel de-al doisprezecelea, cel putin la fel de inovator ca si
primul, Creditul 1 Ora Fara Garantii, cu care clujenii au produs un adevarat cutremur pe piata
finantarilor IMM in februarie 2005. Acela a fost, de fapt, primul moment in care, spune
directorul general adjunct, Ionut Patrahau, s-a luat decizia de a incerca sa sustinem spiritul
antreprenorial romanesc, sub forma lansarii unei platforme de produse rapide, accesibile,
simple si dedicate. La momentul respectiv portofoliul de clienti IMM ai bancii era destul de
sarac - companiile mici si mijlocii fiind aproape cu desavarsire ignorate de toti bancherii
romani. Plasata la inceputul lui 2005 pe locul zece in functie de active, cu o cota de mai putin
de 3% din piata, Banca Transilvania (BT) a decis in 2005 sa se concentreze asupra nisei de
IMM, deschizand practic aceasta piata, pentru ca, spune acum Patrahau, toate bancile priveau
piata companiilor nediferentiat, folosind aceleasi principii si abordari pentru toate firmele din
Romania, indiferent de marimea acestora. Ne-am folosit de oportunitatea gasirii unor cai de
comunicare cu acesti clienti, reusind pe de o parte sa ii sprijinim proactiv pe o piata din ce in
ce mai competitiva, iar pe de alta parte sa crestem si noi. Un an mai tarziu, in vara lui 2006,
oficialii bancii anuntau public ca strategia BT este de a se pozitiona clar ca o banca dedicata
micilor intreprinzatori, urmarind sa devina - intr-o piata care incepuse deja sa intre pe radarul
bancherilor - alegerea numarul unu pentru IMM. In prezent, in anul in care am estimat ca
vom deveni banca numarul 1 pentru IMM si chiar am reusit acest lucru, dupa cum spune
Patrahau, BT are in portofoliu aproximativ 90.000 de clienti activi din aceasta categorie, iar
creditele acordate segmentului de IMM sunt in jur de 375 mil. euro. Clientii de tip IMM, in
categoria carora intra, conform clasificarii BT, companiile cu o cifra de afaceri sub 500.000
de euro, gasesc in cele 400 de sucursale din reteaua bancii o echipa dedicata, formata din
peste 400 de specialisti in toata tara. Portofoliul de produse pentru IMM include credite
pentru proprietati imobiliare ( Proprietati imobiliare pe firma, credit fara avans, Creditul de
doua ori cat casa), credite rapide (Pachetul 1 Ora, Creditul start-up, Creditul cu 0% dobanda,
Scontare 100%) si asa-numitul abonament bancar, prin care companiile pot plati o suma fixa
lunar in locul comisioanelor aferente tranzactiilor efectuate. Cel mai recent produs, lansat in
iunie, este un credit cu trei ani perioada de gratie, care se acorda pentru nevoie nespecificate
pe o perioada de pana la 15 ani. Dobanda practicata este de 12,5% pe an la creditele in lei,
respectiv 11,5% pe an pentru cele in euro, si exista un comision de acordare de 2% din
valoarea imprumutului. Pentru acest credit, spunea Patrahau la momentul lansarii, banca
asteapta pana la finele anului in jur de 1.000 de clienti pentru imprumuturi mai mari de
100.000 de euro.
Tot ca parte a strategiei de specializare, banca a lansat in septembrie 2006, la Cluj,
Clubul intreprinzatorului roman, un proiect destinat oamenilor de afaceri, club in cadrul
caruia clientii BT beneficiaza de conditii preferentiale la serviciile oferite. Prin intermediul
acestui club BT organizeaza sesiuni de training, conferinte si evenimente in mai multe orase
ale tarii, apropiindu-si astfel clientii actuali si intarindu-si imaginea in fata celor potentiali. O
miscare necesara in conditiile in care, in ultimul an, nisa IMM a devenit tot mai atractiva
pentru bancheri - mai ales in conditiile in care, odata cu aderarea Romaniei la UE, acestea
incep sa aiba nevoie si de cofinantari pentru fondurile europene. Pe piata finantarilor pentru
firmele de mici dimensiuni, a carei valoare bate spre un miliard de euro, BT nu se mai lupta
doar cu unul-doi jucatori ca in urma cu doi ani (cand singura banca specializata pe
microfinantari era ProCredit Bank, activa pe aceasta nisa din 2002). Banci precum BRD-
Société Générale, Bancpost, Credit Europe Bank, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank sau
Volksbank au lansat in ultima vreme credite standardizate, cu acordare rapida, muscand si ele
din piata serviciilor bancare pentru IMM.
Pentru BT, strategia initiata in urma cu doi ani si accelerata pe parcursul lui 2006
pare a fi avut efectele scontate: de la inceputul anului in curs IMM-urile au fost cel mai
dinamic sector de afaceri pentru banca, dupa cum spunea recent directorul general adjunct,
Ionut Patrahau. De altfel, in primul semestru din 2007, Banca Transilvania a reusit sa-si
majoreze activele cu 22%, ajungand la circa 3,2 miliarde de euro. Si profitul net a fost in
crestere, cu 35% mai mare comparativ cu aceeasi perioada din 2006, ajungand la peste 24 de
milioane de euro. Rezultate care, impreuna cu o strategie de dezvoltare consistenta si
diferentiata clar de cea a multora dintre concurentii sai, fac din Banca Transilvania o mireasa
la care jinduiesc multi petitori dar care, pentru moment cel putin, nu accepta maritisul cu
niciun chip.

BIBLIOGRAFIE

1. Ovidiu Nicolescu (coordonator) – “Carta Albă a IMM-urilor din România” –


ediţia 2007;

2. Ovidiu Nicolescu – “Esenţială pentru România este economia”, Afaceri IMM,


nr. 69, 2007;

3. Ovidiu Nicolescu – “Revenirea grabnică la normalitate”, Afaceri IMM, nr. 70,


2007;

4. Ovidiu Nicolescu – “Prioritate 0: Parteneriate public-private pentru IMM-uri”,


Afaceri IMM, nr. 68, 2006;

5. Ovidiu Nicolescu – “Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii”, Editura


Economică 2004;
6. Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu – “Management”, Editura Economică, 2003;

7. Oana Bâra, Mirabela Borcoş – “Evaluarea situaţiei de ansamblu a IMM-urilor


din România;

8. Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri -


Raportul Anual IMM 2008

9. Ioana Ursu -“Profituri mari de la companiile mici”- 4.09.2007 -


www.businessmagazin.ro;

10. Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din România -


www.cnipmmr.ro;

11. Amarul Statistic al România;

12.www.clubafaceri.ro;

13.www.eurostat.com;

14.www.mimmctpl.ro;

15.www.fonduri-structurale.ro;

16. www.insse.ro.