FACULTATEA „BUSINESS ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR”

DEPARTAMENTUL „MANAGEMENT”

Octavian Pralea

DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI

MIJLOCII

TEZĂ DE AN
Specialitatea Business și Administrare Afacerilor

Conducător Stiințific Conf. univ.,dr. Solcan Angela

Autor Octavian Pralea,

Student grupa BAA-183

CHIȘINĂU- 2020
 CUPRINS
INTRODUCERE...................................................................................................................... 3-4
Capitolul I ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR
MICI ȘI MIJLOCII.....................................................................................................................
1.1 Întreprinderile Mici și Mijlocii: esențe, concepte și importanța….....................5-10
1.2 Modalități de lansare în afaceri…………………………………….....................10-14
1.3 Forme organizatorico-juridice specifice Întreprinderilor MICI ȘI MIJLOCII și
dificultățile în activitatea lor........................................................................................14-19
Capitolul II DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII ÎN
STRĂINĂTATE ȘI ÎN REPUBLICA MOLDOVA …...........................................................
2.1. Situația privind dezvoltarea privind Întreprinderile Mici și Mijlocii în Republica
Moldova ......................................................................................................................19-24
2.2. Dezvoltarea sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii în străinătate ( România,
Germania, SUA, Anglia, Franța,Bulgaria,UE,Japonia,)...............................................25-33
3.3.Sugestii privind îmbunătățirea activității întreprinderii.........................................33-35
CONCLUZII ..........................................................................................................................36
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................37-38

2
 INTRODUCERE
Din practica şi teoria economică nu există o definiţie a ÎMM, se diferă chiar şi termenul
utilizat. În ţările Uniunii Europene bine dezvoltate fregvent se utilizează conceptul de
„întreprinderi mici şi mijlocii” (ÎMM), în ţările anglo-saxone se definește ca „micul business’’,
iar în Federaţia Rusă şi Ucraina ca „antreprenoriatul mic”.
În Republica Moldova se utilizează atât termenul de „micul business”, cât şi cel de „ÎMM”.
Indiferent de noţiunea utilizată, ca criterii de bază în definirea ÎMM sunt consideraţi: numărul
angajaţilor, mărimea activelor, volumul producţiei realizate pe domenii de activitate sau
combinarea acestor criterii
Prin termenul de IMM înțelegem organisme cu vocație industrială sau comerciala cu
centru de profit și cu o singura activitate.
Conform datelor analizate există câteva modalități de lansare în afacerii : Deschiderea
unei afaceri de la zero , Cumpărarea unei afaceri existente și Cumpărarea unei francize.
Daca dorim și analizăm deschiderea unei afacerii de la zero este cea mai des practicată
metodă de lansare în afaceri, în cazul unei idei unice de produs sau de serviciu, aceasta reprezintă
unica metodă posibilă pentru întreprinzător. Dar în acelaşi timp, această modalitate este una
dintre cele mai riscante, pentru că totul începe de la zero.
În Republica Moldova înregistrarea oficială a unei activităţi antreprenoriale se efectuează
în conformitate cu Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali Nr. 220-XVI din 19.10.2007, actuală și astazi.

Scopul și obiectivele
Scopul acestei lucrări constă în analiza aspectelor teoretice și economice practice, ale
ale dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii.
În conformitate cu scopul dat sunt elaborate următoarele obiective:
 Delimitarea aspectelor teoretice în ceea ce priveşte managementul întreprinderilor
mici și mijlocii;
 Identificarea sectoarelor IMM în străinătate și în Republica Moldova;
 Identificarea problemelor cu care se confruntă întreprinderea în ziua de azi și
soluționarea acestora.

3
 Informația în baza căreia a fost scrisă prezenta lucrare a fost extrasă din biblioteca
instituției de învățământ ASEM, biblioteca digitală ASE București.
Structura lucrării :introducere, două capitole ce reflectă conţinutul de bază al cercetării,
concluzii, bibliografie şi anexe.
În introducere este indicată importanța lucrării, sunt stabilite scopurile și sunt
formulate obiectivele proiectului, menționată și organizația în baza căreia a fost efectuat
studiul , precum și suportul metodologic folosit.
În capitolul I Întreprinderile își desfasoară activitatea într-un anumit cadru organizatoric ce
reprezinta ansamblul de activitati dinamice, complexe ce se pot grupa pe anumite functiuni care
se conditioneaza reciproc si a carei integrare permite întreprinderii sa reactioneze la solicitarile
mediului, sa se dezvolte continuu, sa evolueze eficient. Caracteristica IMM , tipurile de
întreprinderi, avantajele și dezavantajele lor.
În capitolul II sunt caracterizate întreprinderile mici și mijlocii în țările europene , în
țările de vest cât și în alte țări ale lumii inclusiv în Republica Moldova unde sunt menționate
rata impozitelor precum și numărul de angajați și restul informațiilor ce sunt plasate pe site-
urile web ale țărilor date.

4
 CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND DEZVOLTAREA
ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII
1.1. Întreprinderi MICI ȘI MIJLOCII: esențe, concepte și importanța
Conform Legii cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii nr. 179 din 21.07.2016[1]
Întreprinderile mici şi mijlocii se definesc ca fiind întreprinderile care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
 au un număr mediu anual de salariaţi de până la 250;
 realizează venituri din vânzări de până la 49 de milioane de lei sau au active totale
din care fac parte activele imobilizate şi activele circulante de până la 50 de
milioane de lei.
Întreprinderile mici şi mijlocii constituie cea mai răspândită formă organizatorico-
juridică de afacere.
Întreprinderile mici şi mijlocii sunt clasificate astfel:
În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi
 întreprinderea micro – sunt întreprinderile care au cel mult 9 salariaţi, care realizează
o cifră anuală de afaceri pînă la 9 milioane de lei sau deţin active totale de până la 9
milioane de lei;
 întreprinderea mică – este întreprinderea care are de la 10 până la 49 de salariaţi,
realizând o cifră anuală de afaceri până la 25 de milioane de lei sau deţine active totale
de până la 25 de milioane de lei;
 întreprinderea mijlocie – întreprindere care are un număr de salariaţi de la 50 până la
250 și realizează o cifră anuală de afaceri de până la 50 de milioane de lei sau deţin
active totale de până la 50 de milioane de lei.
Ca criteriu de defintie constant utilizat pentru clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii
în scopul statistic este numărul mediu anual de salariaţi ai întreprinderilor.
Un rol important îl au ÎMM în special în sfera inovaţiilor. Deşi est mai dificil pentru ÎMM
să influenţeze dezvoltarea tehnologică, dar în prezent în cooperare cu întreprinderile mari şi
centrele de cercetări, realizează inovaţii mari. Conform datelor UNCTAD (Conferinţa pentru
Comerţ şi Dezvoltarea Naţiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovaţii grandioase ale
secolului XX, 48 de inovații au fost elaborate în cadrul ÎMM. De exemplu, fabricarea
antibioticilor, a insulinei, lentilelor de contact, fibrelor optice, computerul personal, camera foto

5
Polaroid, etc., au devenit pînă în prezent preocupaţii ale ÎMM. Deci, ÎMM îşi pune tot potenţialul
lor creativ şi material asupra elaborării uneia sau două inovaţii.Datorită acesteia procesul
inovaţional într-o ÎMM să fie mai productiv în comparaţie cu cel de la întreprinderea mare.
O pozițe imporntantă a ÎMM este în domeniul relaţiilor economice externe. Un timp
îndelungat se considera că domeniu dat este prerogativa întreprinderilor mari. Cu globalizarea
relaţiilor economice, constituirea pieţei unice europene etc., s-a constatat că ÎMM auînceput să
ocupe un loc tot mai important. Datorită acesteia în Germania, Olanda, Italia, Belgia şi Japonia
ÎMM constituie 35- 40% din numărul total de întreprinderi exportatoare. În SUA cifra dată
constituie efectuat35% din totalul întreprinderilor exportatoare. Creşterea numărului ÎMM
exportatoare duce la activizarea sistemului de comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor
oferite şi accelerarea înoirii lor .
De aceea, ÎMM le revine un rol important în economie, reprezentând o sursă de abilităţi
antreprenoriale, de inovare şi creștere a locuri de muncă.
Analiza SWOT a sectorului ÎMM :
Puncte forte:
 Bază legislativă pentru ÎMM-uri se crează şi se îmbunătăţește continuu;
 Proceduri mai simple pentru înregistrarea ÎMM;
 Aplicația strategiilor, programelor şi mecanismelor de stat pentru sprijinirea ÎMM-
urilor;
 Atitudinea pozitivă a populaţiei faţă de IMM-uri şi tendința de a avea propria afacere;
 Sistem de telecomunicaţii dezvoltat inclusiv acces la internet etc.
Puncte slabe:
 Ineficienţa implementării bazei legislative;
 Dezechilibrul dezvoltării ÎMM-urilor în profil teritorial;
 Colaborarea ineficientă între ÎMM şi autorităţile publice;
  Statululfinanciar limitat pentru susţinere;
 Infrastructură în afaceri slab dezvoltate;
 Nivel scăzut al formării profesionale;
Oportunităţi:
 Creştereainteresul statului faţă de problemele şi necesităţile sectorului ÎMMurilor;
 Vectorul pro-european în dezvoltarea naţională;

6
  Dezvoltarea tehnologiilor şi inovaţiilor ,a capacităţii de absorbţie ale acestora;
 Reforma continuă a sistemului educaţional în domeniul antreprenorial şi a formării
profesionale etc.
Ameninţări:
 Migrarea peste hotare atinerilor;
 Creşterea economiei ascunse;
 Neadaptarea sistemului educaţional la cererea pieţei forţei de muncă;
 Implicarea slabă a antreprenorilor la programele de educaţie antreprenorială;
 Tendinţa de creștere a poverii fiscale;
 Instabilitatea cadrului legislativ
Proiecte pentru susţinerea ÎMM
Creditele mici se pot obţine de la băncile comerciale, instituţiile de micro-finanţare, atât
și de la cele peste 300 de Asociaţii de Economii şi Împrumut, care lucrează pe întreg teritoriul
ţării, majoritatea fiind localizate în localităţile rurale.
Există numeroase programe şi proiecte de stat sau nonguvernamentale de susţinerea
micilor afaceri.
Urmărind scopul susţinerii dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din
Republica Moldova, prin Hotărîrea Guvernului nr. 538 din 17.05.2007, sa fost creată Organizaţia
pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (ODIMM). Organizaţia data având
statut de organizaţia necomercială, sub aspect de instituţie publică, în coordonarea Ministerului
Economiei.
Analiza SWOT arată avantajele şi oportunităţile pentru dezvoltarea ÎMM-urilor, punctele
slabe şi ameninţările cu referire la dezvoltarea ÎMM-uri rămân a fi principale.
Așa dar  este evidentă necesitatea susţinerii sectorului Întreprinderile Mici și Mijlocii,
prin crearea condiţiilor juridice şi economice stabile, prielnic pentru dezvoltarea activităţii de
antreprenor.

Rolul şi importanţa Întreprinderile Mici și Mijlocii în economia Republicii Moldova

 pune la dispoziție noi locuri de muncă;
 ocupă peste 98% din totalul întreprinderilor din ţară;

7
  întreprinderea mică constituie punctul de pornire în lansarea unui nou produs sau
serviciu;
 stimulează concurenţa;
 flexibile la cererea şi ofertapieții;
 transfer esenţial în bugetul naţional;

Activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în Republica Moldova în anul 2018

Conform Biroului Național de Statistică a anunțat că în anul 2018 numărul
întreprinderilor mici şi mijlocii a reprezentat 55,7 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,7% din
numărul total de întreprinderi. Numărul salariaților care activează în ÎMM în perioada dată a
constituit 328 mii persoane, deținând 60,7% din numărul total de salariați ai întreprinderilor,
reprezentată în figura 1.1 Veniturile din vânzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în perioadă
dată au însumat 144159,9 mil. lei adică 40,4% din venituri din vânzări în total pe economie.

Figura 1.1. Ponderea ÎMM în totalul întreprinderilor în anul 2018 pe princialii indicatori
Sursa: Raportul „Activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în Republica Moldova în anul
2018” https://statistica.gov.md/news.php?l=ro&ppage=37&idc=168

Analiza evoluției ÎMM indică creșterea veniturilor din vânzări în medie pentru o
întreprindere în anul 2018, care a constituit 2587,9 mii lei sau cu 21,2 mii lei mai mult decât anul
2017. Veniturile din vânzări ale ÎMM în medie pe un angajat au crescut comparativ cu anul
precedent cu 14,1 mii lei care au constituit 439,5 mii lei în mediu pentru un angajat. Numărul
angajaților în medie pentru o întreprindere în anul 2018 a constituit 6 persoane.

8
Rolul IMM-urilor în economie:
 onferă o posibilitatea ridicată de adaptare la fluctuaţiile mediului economic;
 întreprinderile mici şi mijlocii pot fi integrate uşor în reţelel industrial regionale, ceea
ce contribuiela dezvoltarea economică a regiunii respective și tot odată la reducerea
şomajului , creşterea nivelului de trai, oferind locuri de muncă;
 dimensiunea redusă permite evitarea birocraţiei excesive şi a dezumanizării;
 ÎMM sunt un ansamblu mult mai uşor de controlat.

Tabelul 1.1.
Evoluția ponderii întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul întreprinderilor în anii
2016 – 2018
Nr. de salariați, mii
  Nr. de întreprinderi, mii Venituri din vînzări, mil. lei
persoane
Pondere Pondere Pondere
Tota ÎM
a ÎMM în Total ÎMM a ÎMM în Total ÎMM a ÎMM în
l M
total, % total, % total, %
300
 201 51, 512, 313, 733, 124
6 52,3 6 98,7 5 5 61,2 4 954,4 41,5
330
 201 53, 528, 323, 963, 137 506,
7 54,3 6 98,6 6 3 61,2 9 1 41,5
356
 201 55, 540, 328, 662, 144
8 56,5 7 98,7 3 0 60,7 6 159,9 40,4
Sursa: elaborată de autor în baza informației ,,Biroul Național de Statistica a RM,,

Din practica şi teoria economică nu există o definiţie a ÎMM, se diferă chiar şi termenul
utilizat. În ţările Uniunii Europene bine dezvoltate fregvent se utilizează conceptul de
„întreprinderi mici şi mijlocii” (ÎMM), în ţările anglo-saxone se definește ca „micul business’’,
iar în Federaţia Rusă şi Ucraina ca „antreprenoriatul mic”. În Republica Moldova se utilizează
atât termenul de „micul business”, cât şi cel de „ÎMM”. Indiferent de noţiunea utilizată, ca
criterii de bază în definirea ÎMM sunt consideraţi: numărul angajaţilor, mărimea activelor,
volumul producţiei realizate pe domenii de activitate sau combinarea acestor criterii

Ca definire a IMM servește duouă mini definiții: 

9
 -        dimensiunea afacerii: ce se explică ca o cifra de afaceri, capital social,
numarul de personal, profitul.
-   unitatea de conducere: reprezentând Confederatia generala a intreprinderilor
mici si mijlocii (Confederation General PME)și afirma ca IMM este o
intreprindere stapanită și condusa de o persoană. Statistica arată ca 45% au fost
create și conduse de aceiași persoană.

Ca definiție a IMM reprezintă organisme cu vocație industrială sau comerciala cu centru

de profit și cu o singura activitate.

1.2. Modalități de lansare în afaceri

Există câteva modalități de lansare în afacerii : Deschiderea unei afaceri de la zero ,

Cumpărarea unei afaceri existente și Cumpărarea unei francize.
Deschiderea unei afacerii de la zero este cea mai des practicată metodă de lansare în
afaceri, în cazul unei idei unice de produs sau de serviciu, aceasta reprezintă unica metodă
posibilă pentru întreprinzător. Dar în acelaşi timp, această modalitate este una dintre cele mai
riscante, pentru că totul începe de la zero.
Deschiderea unei întreprinderi mici trebuie se bazează pe evaluarea minuţioasă a
avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă această modalitatea.
Avantajele deschiderii unei afaceri de la zero:
 Aplicarea ideilor proprii.
 Plăcerea de a crea o întreprindere de la zero.
 Împiedicarea transmiterii unei reputaţii îndoielnice a afacerii;
 Posibilitatea de a selecta, a motiva şi a dezvolta independent personalul
 Întreprinzătorulselectează de sinestătător personalul.
 Crea afacerea pornind de la viziunea proprie.
 Alegerea locului afacerii.
Dezavantajele deschiderii unei afaceri de la zero:

 Cheltuieli mari pentru lansarea afaceri;

 Timp îndelungat pentru lansarea afacerii;

10
  Posibilitatea alegerii unei afaceri mai puţin potrivite.
 Concurenţa puternică, care face dificilă afirmarea nou-venitului;
  Riscul legat de realizarea unei idei noi;
 Eforturile personale mari pentru lansarea afacerii;
Etapele deschiderii afacerii de la zero:
O data cu luarea deciziei privind deschiderea unei afaceri de la zero şi identificarea ideii
de afaceri,este urmată de alegerea formei organizatorico-juridice de desfăşurare a activităţii şi
înregistrarea întreprinderii.
Înregistrarea afacerii se realizează la Camera Înregistrării de Stat şi la oficiile ei teritoriale. Cu
scopul simplificării procedurilor de iniţiere a afacerii, la Camera Înregistrării de Stat sa creat
„ghişeul unic”, care permite întreprinzătorului, pe lângă perfectarea documentelor de
înregistrare, verificarea denumirii şi confecţionarea ştampilei, să se pună în evidenţa electronică
a Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină,
pentru a obţine codurile statistice şi cel fiscal. Procesul de înregistrare se finalizează cu primirea
certificatului de înregistrare, a actelor de constituire şi a ştampilei.

Figura 1.2. Etapele procesului de deschidere a afacerii de la zero

11
Sursa,,https://caam.utm.md/wpcontent/uploads/sites/23/2019/01/ANTREPRENORIAT_c3.pdf?
fbclid=IwAR3_T_v_27Y4aDkrGB_K_3jSI8PbgusKrrGbxfObfflqrwPmUo638rQ7hG4,,

Cumpărarea unei afaceri existente până a lua decizia privind cumpărarea unei afaceri
este necesară o analiză detaliată a avantajelor şi dezavantajelor pe care le va obţine noul
proprietar în urma cumpărării.
Avantajele cumpărării unei afaceri:
 Durata de lansare în timp mică.
 Obţinerea unor venite în scurt timp.
 Amplasărea favorabilă.
 Nume cunoscut deja pe piaţă
 Relaţii cu furnizorii de materii prime şi materiale.
 Prezența personalului calificat.
Dezavantajele cumpărării unei afaceri :
 Probabilitatea procurării unei afaceri neprofitabile.
 Prezența unui personal necalificat.
 Indispunerea personalului de a lucra pentru noul proprietar.
 Transmiterea unei reputaţii îndoielnice
 Localizarea nefavorabilă.

Etapele cumpărării afaceri deja existente:

În cazul când întreprinzătorul hotărăște că cumpărarea unei afaceri este varianta
potrivită pentru el trece la stabilirea criteriilor după care va fi căutată afacerea dorită, domeniul
de activitate a afacerii , locul amplasării, mărimea, costul afacerii, termenul de răscumpărare etc.
După fixarea criteriilor începe căutarea unei afaceri care corespunde criteriilor dorite şi care este
scoasă la vânzare.
Ca ajutoare în căutarea informaţiilor pot servi întreprinzătorii care cunosc afacerile puse
în vânzare, anunţurile din mass-media şi Internet, la fel și companiile imobiliare care prestează
servicii de comercializare a imobilului comercial. Întreprinzătorul poate deveni o sursă de
informaţie,în cazul că plasează anunţuri publicitare despre procurarea unei afaceri.

12
 Cea mai dificilă etapă a procesului de cumpărare a întreprinderii este evaluarea
complexă a acesteia. Evaluarea afacerii trebuie să înceapă cu diagnosticarea afacerii din toate
punctele de vedere: comercial, tehnologic, financiar, juridic, al resurselor umane şi al
managementului, urmată de determinarea valorii acesteia.
Pasul următor în procesul de cumpărare a afacerii este determinarea valorii întreprinderii
şi stabilirea preţului afacerii. Preţul se stabileşte în procesul negocierilor dintre vânzător şi
cumpărător, sumatrebuie să fie acceptată de amândoi. În urma negocierilor se concretizează
toate condiţiile de vânzare-cumpărare, care ar asigura o tranzacţie fără probleme majore.
După ce procesul de negociere s-a finalizat cu succes are loc încheierea contractului de
vânzare-cumpărare a întreprinderii, care este autentificat notarial şi se înregistrează la Camera
Înregistrării de Stat. Odată cu semnarea actului de predare, cumpărătorul intră în drepturi
depline asupra afacerii, devenind proprietar.

Cumpărarea unei francize:

O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Prin termenul franchising se
înţeleg relaţiile contractuale dintre vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee), ce constă în
acordarea drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în
schimbul unei plăţi.
Avantajele cumpărării unei francize:
 şansă mai mare de succes
 asistenţă managerială şi de marketing
 produse şi servicii de calitate standard
 cheltuieli reduse pentru promovarea produselor şi a serviciilor
Dezavantajele cumpărării unei francize:
 Firma nu aparţine niciodată cu adevărat cumpărătorului
 Costul ridicat al francizei şi contribuţia la profit
Etapele cumpărării unei francize:
Există mai multe clasificări ale tipurilor de franchising:
- obiectul oferit în franchising;
- profilul participanţilor;

13
- nivelul de intermediere
În funcţie de obiectul oferit în franchising:
Franchisingul numelui: franchiserul oferă franchiseeului dreptul de a se folosi de marca
sa de comerţ. Franchisingul mărcii de comerţ se aplică în lanţurile hoteliere, reţeaua de
restaurante ,firme de închiriere a automobilelor etc. Acest tip presupune existenţa unei mărci
cunoscute, care îi garantează franchisee-ului succesul pe piaţa de desfacere. Așa dar franchisee-
ul are dreptul de a folosi numele franchiserului, prelucrând sau modificând produsul, cu condiţia
că va respecta strict procedurile de lucru şi de marketing ale acestuia.
Franchisingul comercial: franchiserul oferă franchisee-ului dreptul de a comercializa
produsele sale pe un teritoriu limitat. Acest sistem este larg răspândit în industria automobilelor,;
în industria produselor petroliere, a băuturilor răcoritoare.
Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: franchiserul oferă franchisee-ului
un pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piaţă.
În funcţie de profilul participanţilor;
Tipul franchiser-producător şi franchisee-producător este aplicat în industria băuturilor
răcoritoare şi alcoolice.
Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fiecare franchisee
locală, asigurându-se astfel o legătură strânsă între franchiser şi franchisee.
Master franchising- constă în oferirea de către franchiser unei francize locale a dreptului
de subfranchiser în regiunea dată. Subfranchiserul local încheie contracte de franchisee locale,
având responsabilitatea verificării respectării acestora.

1.3.Forme organizatorico-juridice specifice Întreprinderilor Mici Și Mijlocii

și dificultățile în activitatea lor
În Republica Moldova înregistrarea oficială a unei activităţi antreprenoriale se efectuează
în conformitate cu Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a
întreprinzătorilor individuali Nr. 220-XVI din 19.10.2007. Așa dar înregistrarea unei afaceri
poate fi realizată sub una din următoarele forme juridice. Prezentate în figura 1.3.

14
 Figura 1.3.,,Formele organizatorico-juridice de bază,,
Sursa,,https://caam.utm.md/wpcontent/uploads/sites/23/2019/01/ANTREPRENORIAT_c3.pdf?
fbclid=IwAR3_T_v_27Y4aDkrGB_K_3jSI8PbgjjdreadfzUo638rQ7hG4,,

Întreprinzător individual (Î.I.) – reprezentat de o persoană fizică cu capacitate de

executre deplină, practând activitate de întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui
o persoană juridică, şi este înregistrată în modul stabilit de lege. N.B. Legea 220/2007 - specifică
pentru următoarele domenii: afaceri de familie, artizanat, agricultură, educaţie
Avantajele întreprinzătorului individual:
 cost redus de înființare, puţine formalităţi de înregistrare;
 independenţă în luarea deciziilor;

15
  capital de lucru minim;
 toate veniturilerevin proprietarului;

Dezavantajeleîntreprinzătorului individual:
 răspundere nelimitată faţă de datorii ;
 incontinuitatea afacerii în absenţa proprietarului;

 dificultate în mobilizarea capitalului;

Gospodăria ţărănească (G.Ţ.) - întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată

asupra terenurilor agricole şi altor bunuri, bazată pe munca personală a membrilor unei familii
având scopul de obţinere de produse agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea a propriei
producţii agricole. Având aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi Întreprinzătorul individual.
Societatea cu răspundere limitată (S.R.L.) - societatea comercială ce are statut de
persoană juridică al cărei capitalul social a fost divizat în părţi sociale conform actului de
constituire şi ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Domenii de aplicare:
prestări servicii, turism etc.
Avantajele Societăți cu răspundere limitată:
 puţine formalităţile pentru întemeiere;
 cheltuielile pentru înregistrare reduse;
 statutul bine definit;

 riscuri financiare mai mici;

 conducere relativ simplă;
 răspunderea asociaţilor este limitată;

Dezavantajele Societăți cu răspundere limitată:

 Existența obligatorie acapitalului social
 Posibilitatea apariției între sociații

 Alegerea statutului juridic

16
 Societate pe acţiuni (S.A.) reprezintă societatea comercială a cărei capital social este în
întregime divizat în acţiuni şi obligaţiile sunt garantate cu patrimoniul societăţii. Domenii de
aplicare: comerţ, bancare, telecomunicaţii, asigurări, ș.a.

Avantajele Societății pe acțiuni:

 transmiterea liberă și simplă a proprietăţii prin tranzacţia de vânzare-cumpărare a
acţiunilor;
 probabilitatea de atragere a resurselor financiare suplimentareprin emitere de
obligaţiuni
 răspunderea proprietarului în limita valorii acţiunilor aparținute;
Dezavantajele Societății pe acțiuni:
 obligativitatea capitalului social minim de 20 000 lei;
 formalităţi multiple pentru înfiinţare;
 alegerea statutului juridic;
 cea mai costisitore de organizare forma ;
 obligativitatea de dezvăluire publică a informaţiei , prin publicarea în mijloacele de
informare în masă a rapoartelor financiare probabilitatea dezvoltării unor conflicte
dintre acţionari și directorii entității.
Societate în nume colectiv (S.N.C.) - societatea comercială a cărei membri practicăactivitate
de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia.
Avantajele Societății în nme clectiv:
 puţine formalităţi pentru constituirea societăţii;
 cheltuielile reduse pentru înregistrare;
 lipsa prevederilor legale privind mărimea minimă a capitalului social răspunderea
asociaţilor fiind limitată;
Dezavantajele Societății în nume colectiv:
 oricare partener este responsabil de datoriile societăţii chiarși dacă acestea sunt cauzate
de alt partener;
Societate în comandită (S.C.) societatea comercială a cărei membrii practică în numele
societăţii activitate de întreprinzător purtând răspunder solidară nelimitată pentru obligaţiile ,

17
unde există unul sau mai mulţi membri finanţatori care nu participă la activitatea de
întreprinzător a societăţii şi suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii. Are
aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în cazul Societate în nume colectiv.
Cooperativa - asociaţia benevolă a persoanelor fizice şi juridice, organizată pe principii
corporative cu scopul favorizării şi garantării, prin acţiunile comune ale membrilor săi, a
intereselor lor economice şi a altor interese legale. Are aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi în
cazul Societate în nume colectiv.

Dificultăți în activitatea ÎMM

Cele mai întâlnite probleme în activitatea IMM-urile sunt birocrația(61.41%), fiscalitatea
excesivă( 54.74%) și nu în ultimul timp coruptția (45.16%) și controalele excesive(44.98%).
Probleme cu care se confruntă IMM-le:
 Cultură antreprenorială este slab dezvoltată;
 Acces limitat la informaţii;
 Grad slab de implementare a tehnologiilor moderne în IMM;
 Acces complicat la credite şi dobânzi marila credite şi împrumuturi;
 Echipament de suport în afaceri slab dezvoltată;
 Studii insuficiente în domeniu ;
 Impozite mari ;

Conform surselor analizate mai sus putem concluziona că există mai multe forme
organizatorico-juridice a IMM în Republica Moldova, ce sunt bine dezvoltate și ocupă un
procentaj de 98% din întreprinderile de pe teritoriul țării întâlnind mai multe probleme din
diferite domenii și de ordin diferit. Cele mai întâlnite dificultăți pe piața RM în domeniul dat
sunt impozitele majore și birocrația.

18
 CАPITOLUL II: DEZVOLTАREА ÎMM ÎN STRĂINĂTАTE ȘI
REPUBLICА MOLDOVА

2.1. Situația privind dezvoltarea ÎMM în Republica Moldova

În Republica Moldova a fost creată Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului
Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM), care are statut de organizaţie necomercială pe lângă
Ministerul Economiei, şi are drept scop implementarea politicii de stat privind susţinerea
dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, în conformitate cu strategiile de susţinere a
dezvoltării acestui sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.
Misiunea ODIMM reprezintă contribuirea la sporirea competitivităţii economiei naţionale
prin susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova prin
implementare, monitorizare şi evaluare a programelor sectoriale şi proiectelor internaţionale. 
Pe parcursul anului 2018, economia Republicii Moldova a fost în continua dezvoltare ,
determinată în mare parte de sporirea consumului. Cele mai accentuate ritmuri de creştere au fost
înregistrate în sectoarele: comerţ exterior şi interior, investiţii şi transporturi.
Optimizarea reglementării şi micşorarea presiunii administrative este un element
important pentru dezvoltarea IMM-urilor birocraţia fiind, o povară mai mare pentru IMM-uri
decât pentru firmele mai mari. Recentele crize economice la nivel mondial au developat toate
carenţele existente în domeniul reglementării afacerilor şi a constituit un prilej deosebit pentru o
simplificare masivă în domeniu.
IMM-urile cu capital privat, în perioada anilor 2016-2017 au înregistrat o evoluţie
pozitivă la toţi indicatorii, ceea ce arată că sectorul, este rentabil şi contribuie pozitiv la formarea
venitului naţional.
Rezultatele cele mai bune au fost înregistrate  la categoria întreprinderilor mici.
Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
sunt documente de planificare strategică a politicii de stat privind susţinerea acestui sector, care
definesc obiectivele şi identifică priorităţile politicii statului în domeniu.
Strategiile de stat stabilesc:
 scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susţinerii întreprinderilor
micro, mici şi mijlocii;

19
  grupurile-ţintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcţiile
strategice de activitate ale politicii de stat;
 sarcinile şi acţiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;
 sursele de finanţare;
 instituţiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
 indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat;
 procesul de monitorizare;
 termenele de implementare;
 alte prevederi necesare implementării strategiilor.
Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sunt puse în sarcina
Ministerului Economiei. Finanţarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin
includerea în legea bugetară anuală a resurselor financiare necesare, precum şi prin crearea unor
fonduri speciale conform legislaţiei în vigoare.
Pe parcursul ultimilor 3 ani numărul ÎMM a fost în continuă creştere, majorându-se de la
35,4 mii întreprinderi în anul 2016 până la 41,1 mii întreprinderi în anul 2018. Sectorul ÎMM
reprezintă circa 97,6 % din numărul total de întreprinderi. Evoluţia numărului ÎMM în perioada
anilor 2016 – 2018 se prezintă în următorul tabel.
Tabelul 2.1.
Evoluţia în dinamică a numărului întreprinderilor mici şi mijlocii, mii unităţi.

Anii Nr. de întreprinderi, mii

Total ÎMM Ponderea ÎMM în total,%

2016 36,1 35,4 98,1

2017 40,0 39,1 97,8
2018 42,1 41,1 97,6
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de la SNC

Numărul persoanelor care activează în ÎMM în anul 2018 a constituit 328,1 mii persoane,
care constituie 57,3% din numărul total de angajaţi ai întreprinderilor sau cu 4,8 mii persoane
adică cu 1,1% mai mult faţă de anul 2016.

20
 Tabelul 2.2
Evoluţia în dinamică a numărului de salariaţi, mii persoane.

Anii Nr. de salariaţi, mii persoane

Total ÎMM Ponderea ÎMM în total,

%

2016 574,9 323,3 56,2

2017 574,1 327,4 57,0
2018 572,1 328,1 57,3
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de la SNC
Veniturile din vânzări ale ÎMM în anul 2018 au însumat 64984,1 mil. lei adică 37,1% din
venituri din vânzări în total pe economie, cu 15972,5 mil. lei mai mult faţă de anul 2016.
Tabelul 2.3.
Evoluţia în dinamică a veniturilor din vânzări, mil. lei.

Anii Venituri din vânzări, mil. lei

Total ÎMM Ponderea ÎMM în total,%

2016 117372,4 49011,6 41,8

2017 148512,7 56738,3 38,2
2018 175058,4 64984,1 37,1
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de la SNC
Tabelul 2.4.
Evoluţia în dinamică a numărului ÎMM pe principalele genuri de activitate, mii unităţi.

Denumirea Anul 2017 Anul 2018

Total 39,1 41,1
inclusiv: pe genuri de
activitate a întreprinderilor
Agricultura, economia vânatului 2,1 2,1
şi sivicultura
Industria prelucrătoare 5,0 5,0
Energie electrică, gaze şi apa 0,1 0,1

Continuarea tabelul 2.4.

21
 Construcţii 2,4 2,5
Comerţ cu ridicata şi cu 16,0 16,9
amănuntul
Transporturi şi comunicaţii 2,8 2,9
Tranzacţii imobiliare, închirieri 5,2 6,0
şi activităţi de servicii prestate
întreprinderilor
Alte activităţi 5,5 5,6
Sursa: elaborat de autor în baza datelor de la SNC

Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare

Capitalul propriu ocupă locul central în finanţarea activităţii IMM-urilor, reprezentând, o
sursă insuficientă de finanţare a necesităţii de mijloace băneşti care este mereu în creştere.
Posibilităţile de activitate din contul mijloacelor proprii ale IMM-urilor se diminuează cu fiecare
an, astfel conturându-se o creştere a rolului capitalului împrumutat.
Chiar dacă cadrul legislativ naţional este extins şi nu reprezintă un obstacol pentru
accesul la finanţare, finanţele rămân a fi principala barieră întimpinată de către IMM-uri în
activitatea sa, contrar dezvoltării sistemului bancar, de scheme de garantare a creditelor şi a
biroului istoriilor de credit.
La etapa deficitului de finanţare al business-ului în Republica Moldova obţine sprijin
financiar de la diferite Instituţii financiare internaţionale (IFI), partenerii de dezvoltare sau prin
intermediul unor proiecte sau programe de creditare sau finanţare asigură IMM-urilor acces la
resurse financiare, utilizând una din schemele de finanţare:
1.    finanţarea directă a instituţiilor financiare locale, care lor acordă credite sectorului
IMM-urilor la condiţiile generale ale băncii;
2.    finanţarea „apex”, după principiul „Primul Venit – Primul Servit”, în cadrul căreia
fondurile sunt puse la dispoziţia instituţiilor financiare pentru anumite scopuri strict de-
limitate; 
3.   finanţarea de leasing- utilizează scheme de finanţare quasi-leasing.

Principalele programe de suport ale sectorului, finanţate de stat sau de partenerii de

dezvoltare internaţionali cuprind:

 Programul Naţional de Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET);

22
  Programul-pilot de atragere a remitenţelor în economie (PARE 1+1);
 Programul JNPGA de Susţinere şi Dezvoltare a Sectorului IMM finanţat de Guvernul
Japoniei;
 Proiectul Ameliorarea competitivităţii, Fondul de garantare a Creditelor gestionat de
Organizaţia pentru Dezvoltarea IMM-urilor,
 Proiectul SMERDA pentru Dezvoltarea IMM în Localităţile Rurale;

 Liniile de creditare ale instituţiilor financiare internaţionale

 Acordate în cadrul unor programe internaţionale:  BERD, MCC, BM (IDA),etc.

Pentru îmbunătățirea îmbunătăţirii accesului IMM-urilor la finanţare :

 Implementarea schemelor inovative de finanţare a IMM-urilor.
 Asigurarea eficientizării transferului.
 Facilitarea accesului întreprinderilor  mici şi mijlocii la achiziţiile publice.
 Atragerea liniilor de credit pe termen lung de la instituţiile financiare internaţionale.
 Dezvoltarea sistemului de garantare a creditelor pentru IMM-uri. 

Realizarea obiectivelor specifice din partea statului, instituţiilor financiare, atât şi din partea
IMM-urilor duce la îmbunătăţirea oportunităţilor financiare pentru sectorul IMM-urilor, vor crea
un mediu stabil în care întreprinzătorii şi instituţiile financiare vor putea să beneficieze de
investiţii pe termen lung.
Dacă aceste proiecte se vor implementa se va îmbunătăţi cooperarea dintre sectorele
financiare bancare şi nebancare şi Guvern în vederea asigurării accesului sporit şi eficient al
IMM-urilor la resursele financiare.
La momentul dat în Republica Moldova sa implementat o politică de inovare ce are un
impact minim asupra dezvoltării sectorului IMM-urilor, datorat legăturilor slabe de cooperare
între autorităţile publice responsabile de politica de inovare, sectorul privat, universităţi şi altor
factori.
IMM-urile trebuie să acopere 50% din cheltuielile asociate dezvoltării inovării.
Structurile de sprijin a acestora în implementarea inovării sunt insuficiente.

23
 Republica Moldova continuă să se confrunte cu un şir de probleme ce ţin de domeniul
proprietăţii intelectuale. Costurile mari şi neconştientizarea de către managerii IMM-urilor, a
modului în care funcţionează sistemul de proprietate intelectuală, reprezintă principalii factori
care stopează valorificarea acesteia. Continuarea acordării gratuite a  tipului de servicii  de  pre-
diagnoză, care prezintă un audit al proprietăţii intelectuale va permite managerilor IMM-urilor să
optimizeze utilizarea potenţialului proprietăţii intelectuale  disponibile.
Pentru soluționarea problemelor trebuie urmate următoarele obiective:
 Îmbunătăţirea şi dezvoltarea capacităţilor tehnice şi inovatoare ale IMM-urilor. 
 Facilitarea dezvoltării grupării IMM-urilor în clustere, incubatoare de afaceri,  etc.
 Promovarea dreptului de proprietate intelectuală pentru  IMM-uri.
 Facilitarea accesului  IMM-urilor pe pieţele interne şi externe.
 Implementarea sistemelor de management bazate pe standardele internaţionale şi 
europene.

Eficienţa implementării obiectivelor stabilite va fi urmărită prin intermediul monitorizării

permanente şi evaluării rezultatelor acţiunilor şi proiectelor întreprinse. 
Evaluarea Strategiei se va face în baza indicatorilor de performanţă şi progres, stabiliţi în
Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei actualizaţi pe măsura necesităţii.
Monitorizarea Strategiei se va realiza prin intermediul întocmirii rapoartelor anuale de
monitorizare şi evaluare care vor aprecia nivelul de realizare al acţiunilor stabilite şi problemele
întâmpinate la implementarea acestora.
Realizarea misiunii se axează în următoarele domenii de activitate: 
  Crearea posibilităților de lansare şi dezvoltare a unei afaceri de succes, în special în
zonele rurale; 
  Formarea culturii şi a abilităţilor antreprenoriale; 
  Ușurarea accesului IMM la resurse financiare; 
  Ușurarea accesului IMM la resurse informaţionale; 

  Stimularea dialogului între public și privat; 

  Susţinerea dezvoltării infrastructurii de suport în afaceri; 

24
   Elaborarea şi implementarea programelor şi proiectelor de dezvoltare a sectorului IMM; 

  Administrarea Fondului de Stat de Garantare a Creditelor (FGC); 

  Crearea şi dezvoltarea unei reţele de Incubatoare de Afaceri în Moldova;

  Susţinerea dezvoltării asociaţiilor în afaceri; 

  Cooperarea cu organizaţii naţionale şi internaţionale.

2.2. Dezvoltarea sectorului Întreprinderilor MICI ȘI MIJLOCII în străinătate

(Uniunea Europeană , SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania)

ÎMM au un rol important în dezvoltarea economică a oricărei țări îndeosebi în UE

sectorul ÎMM generează 58,4% din produsul intern brut, în SUA - 43,4 .
Direcțiile prioritare:
 ajustarea cadrului normativ de reglementare la necesitățile dezvoltării ÎMM;
 îmbunătățirea accesului la finanțare;
 dezvoltarea personalului prin promovarea competențelor și culturii antreprenoriale,;
 sporirea competitivității ;
 încurajarea spiritului innovator;
 facilitarea dezvoltării ÎMM în regiuni și dezvoltarea parteneriatelor în afaceri.

Uniunea Europeană consideră că întreprinderile MICI și MIJLOCII sunt cel mai important
factor de creştere economică . Politica UE se adresează întregului mediu de afaceri având ca
scop încurajarea şi facilitarea înfiinţării noilor întreprinderi pe fundalul unui mediu de afaceri
cât mai dinamic, în care fiecare întreprindere să beneficieze de acces efectiv la pieţele de produse
şi servicii din Europa şi din afara Europei.
În anul 2014 Parlamentul a adoptat o Rezoluţie referitoare la reindustrializarea Europei în
vederea promovării competitivităţii şi durabilităţii, care subliniază importanţa ÎMM în economia
UE şi acordă sprijin şi asistenţă pentru ÎMM. Parlamentul European a aprobat cadrul financiar

25
multi-anual, alocând programului COSME un buget de 2,3 miliarde care îşi desfăşoară
majoritatea activităţilor în cadrul actualului program CIP care aveau ca scop următoarele
obiective :
 Îmbunătăţirea accesului ÎMM la finanţarea sub formă de capitaluri proprii şi datorii; o
contribuţie de 1,4 miliarde EUR din bugetul COSME a fost destinată instrumentelor
financiare;
 Îmbunătăţirea accesului la pieţe, atât pe teritoriul Uniunii, cât şi la nivel mondial;
 Promovarea antreprenoriatului;
În majoritatea ţărilor dezvoltate activitatea de succes a ÎMM din întreaga lume se datorează
suportului din partea statului.
În SUA sistemul de suport de stat al ÎMM include suportul financiar cum ar fi prezenţa a
diverselor surse disponibile de capital de risc. Conţinutul politicii inovării de stat cu privire la
micul business a fost reglementarea fluxurilor financiare, menite să faciliteze accesul firmelor
mici la sursele de finanţare.
Evidențiinduse două domenii:
 subvenţii direcţionate de la buget (prin intermediul agenţiilor şi departamentelor
federale),
 atragerea capitalului privat la finanţarea activităţilor de inovare a firmelor mici.
Finanţarea direcţionată din buget este realizată sub formă de subvenţii nerambursabile prin
furnizarea de credite preferenţiale, atât și a contractelor de dezvoltare a noilor produse şi
tehnologii.
O treime din cheltuielile firmelor mici şi mijlocii pentru dezvoltare este finanţată de către
stat.
Programul de subvenţii nerambursabile este realizat în general de două agenţii federale:
1. Administrarea Micului Business (Small Business Administration - SBA)
2. Fondul Naţional a Ştiinţei (National Science Foundation - NSF).
Programul de acordare a creditelor concesionale este realizat de SBA sub formă de
împrumuturi directe, cote de participare în împrumuturi de la băncile comerciale şi garantarea
împrumuturilor băncilor comerciale.
În SUA se utilizează condiţii de impozitare a micului business în deosebi cel de inovare,
luând în considerare necesităţile acestuia. Firmele mici şi mijlocii sunt autorizate să utilizeze

26
metode rapide cum ar fi deducerea costului capitalului propriu în rate sau simultan pe parcursul
perioadei de amortizare.
În Japonia există patru centre de reglementare şi stimulare a ÎMM:
 guvernul central;
 autorităţile locale;
 businessul mare;
 asociaţii independente a micului business.
Pentru suportul de stat al micului business sa creat Oficiul întreprinderilor mici şi mijlocii
în cadrul Ministerului Comerţului Extern şi a Industriei. Autorităţile administraţiei publice
centrale şi autorităţile locale promovează formarea şi dezvoltarea MB prin intermediul
împrumuturilor, garanţii de creditare, stimulente fiscale, trening-uri pentru personal şi facilitarea
accesului la informaţie.
ÎMM beneficiază de ajutorul financiar nerambursabil doar la realizarea programelor
tehnico-ştiinţifice:

 creșterea nivelului tehnic al producţiei care este finanţat de către guvernul central şi
autorităţile locale;

 perfecţionarea tehnologiei de producţie în industria alimentară care este finanţată de

către guvernul central;

 dezvoltarea tehnicii şi tehnologiilor noi cu universităţi şi instituţii ştiinţifice şi de

cercetare de stat care este finanţată de către guvernul central.
Se acorda împrumuturi pentru următoarele proiecte:
 Pentru dezvoltarea noilor tipuri de bunuri şi tehnologii care este finanţată de către
autorităţile locale;
 Pentru dezvoltarea noilor tipuri de producţie şi tehnică care sunt finanţate de către
guvernul central;
 Pentru revigorarea întreprinderilor mici şi mijlocii pentru dezvoltarea economică a unor
regiuni individuale care sunt finanţate de către guvernul central;
 Pentru promovarea cooperării de producţie şi tehnice între întreprinderile MB care este
finanţat de către guvernul central.

27
 Un rol important în furnizarea asistenţei financiare îi revine Corporaţiei financiare a ÎMM în
Japonia care oferă acestor întreprinderi împrumuturi în condiţii potrivite pentru creșterea
capitatului de bază şi cel curent.
Pentru creditarea companiilor mici şi mijlocii este creată Corporaţia financiară naţională a
Japoniei care oferă anual împrumuturi de aproape 500 mld yeni.
În Japonia și o instituţie specializată - banca „Soko-Chukin”, care finanţează activitatea
cooperativelor şi ÎMM, pentru finanţarea unor programe prioritare în domeniul restructurării
ÎMM, protecţia mediului înconjurător, dezvoltarea industriilor de economisire a energiei,
Corporaţia financiară a Japoniei şi Corporaţia financiară naţională acordă credite în condiţii mult
mai favorabile.
În Marea Britanie înafară de Ministerul comerţului şi a industriei a fost creat „Serviciul
firmelor mici şi mijlocii” care acordă asistenţă întreprinzătorilor mici şi mijlocii :
 în organizarea unei afaceri proprii,
 obţinerea creditelor,
 încheierea contractelor,
 trainingul personalului şiservicii de consultanţă.
Acest serviciu deţine filiale locale pe tot teritoriul ţării, o atenţie sporită a fost acordată la
pregătirea cadrelor pentru ÎMM : au fost create numeroase şcoli de business în care participanţii
studiază problemelele generale ale economiei şi elementele de bază pentru crearea unei afaceri
personale.
În Germania ÎMM obţin asistenţă financiară prin intermediul Băncii garanţiilor de credite şi
corporaţiile creditare regionale. Urmărind scopul de a revigora MB pe teritoriul fostei RDG a
fost realizat Programul federal de subvenţie a firmelor mici şi mijlocii, care prevedea creşterea
cotei mijloacelor proprii în capitalul statutar.
Europa 2020 a propus câteva propuneri care se susţin reciproc:
 creşterea inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;
 creşterea durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al
utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive;
 creştere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării
forţei de muncă, care să asigure legătura socială şi teritorială.

28
 UE trebuie să definească direcţia în care vrea să evolueze până în anul 2020. În acest scop,
Comisia propune următoarele obiective principale pentru UE:
 75% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani trebui să aibă un loc de
muncă;
 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare;
 obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie artrebui îndeplinite ;
 rata abandonului şcolar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% şi cel puţin 40%
din generaţia tânără trebuie să aibă studii superioare;
 numărul persoanelor ameninţate de sărăcie trebui redus cu 20 de milioane.

Comisia prezintă şapte iniţiative emblematice pentru a stimula realizarea de progrese în

cadrul fiecărei teme prioritare:
 „Uniune a inovării” - îmbunătăţirea condiţiilor cadru şi accesul la finanţările pentru
cercetare şi inovare, astfel să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare
în produse şi servicii care creează creştere şi locuri de muncă.
 „Tineretul în mişcare” pentru a consolida performanţa sistemelor de educaţie şi pentru
a facilita intrarea tinerilor pe piaţa muncii.
 „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet
de mare viteză şi pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piaţă digitală unică
gospodăriilor şi întreprinderilor.
 „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite
decuplarea creşterii economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o
economie cu emisii scăzute de carbon, pentru a creşte utilizarea surselor regenerabile
de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor şi a promova eficienţa
energetică
 „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăţi mediul de
afaceri, în special pentru ÎMM, şi a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide şi
durabile în măsură să facă faţă concurenţeila nivelmondial.
 „O agendă pentru noi competenţe şi noi locuri de muncă” pentru a moderniza pieţele
muncii şi a oferi mai multă autonomie cetăţenilor, prin dezvoltarea competenţelor

29
 acestora pe tot parcursul vieţii în vederea creşterii ratei de participare pe piaţa muncii
şi a unei mai bune corelări a cererii şi a ofertei în materie de forţă de muncă, inclusiv
prin mobilitatea profesională.
 „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială şi
teritorială, astfel încât beneficiile creşterii şi locurile de muncă să fie distribuite
echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia şi excluziunea socială să li se
acorde posibilitatea de a duce o viaţă demnă şi de a juca un rol activ în societate.

România- Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie

(ANIMMC) preluând întreaga structură organizatorică, atribuţiile şi funcţiile Ministerului pentru
Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.
Alte ministere şi agenţii influenţează direct sau indirect sectorul ÎMM sunt Ministerul
deAfaceri Străine şi Centrul Român de Comerţ Exterior,Agenţia de Investiţii Străine (AIS),
Ministerul Dezvoltării şi Prognozării (MDP).
Consiliul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România (CNPÎMMR) este
singura organizaţie pentru ÎMM ce activează prin întreaga ţară. Fondată în 1992, are peste 60000
companii membre, 75 filiale şi 23 organizaţii asociate la nivel local. Camera de Comerţ şi
Industrie a României joacă un rol important în sectorul ÎMM din România, prin oferirea unui
spectru larg de servicii de instruire şi asistenţă atât pentru ÎMM, precum şi pentru angajaţii din
cele peste 41 de birouri din ţară.
Există o reţea extensivă de prestatori de servicii de afaceri în România care a fost creată
în mare parte din fondurile organizaţiilor internaţionale Programul Naţiunilor Unite de
Dezvoltare, UE etc. care prestează o gamă mare de servicii, printre care:servicii de consultanţă
pentru întreprinderi, asistenţă pentru întreprinderi în pregătirea planului de afaceri, furnizarea de
servicii, instruire, seminare, servicii aferente investiţiilor şi comerţului, servicii de consultanţă
pentru generarea veniturilor etc. Putem menţiona programele finanţate de stat şi alţi finanţatori
din România:
 Programul pentru informarea şi educarea comercianţilor,
 Programul de instruire profesională,
 Programul CURAS de creştere a nivelului calitativ al asigurărilor din sectorul ÎMM,

30
  Programe naţionale multianuale pentru constituirea şi dezvoltarea incubatoarelor de
afaceri şi tehnologie
 Programul de asistenţă pentru dezvoltarea ÎMM din industria alimentară în cooperare cu
Organizaţia de Dezvoltare Industrială a Naţiunilor Unite.
Ucraina:
Comitetul de stat privitor la politicile de reglementare şi antreprenoriat;
 Ministerul Economiei şi Integrării responsabili de politicile economice, precum şi
de sectorul ÎMM;
 Consiliul Public de pe lângă Comitetul de Stat privitor la politicile de
reglementare şi antreprenoriat;
 consiliul de organizare a antreprenoriatului
 Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei
 Fondul de Stat Ucrainean pentru Asistenţă Antreprenorială
 Liga Ucraineană a Antreprenorilor şi Industrialiştilor.
În Ucraina există programe anuale de dezvoltare a ÎMM CARE conţin mai multe măsuri
organizatorice şi logistice fără alocări financiare de la bugetul de stat. Principalele obiective ale
programelor sunt îmbunătăţirea cadrului reglator infrastructurii de susţinere a businessului mic.
Principalele documente de susţinere a ÎMM sunt
 Programul Naţional de Susţinere a Micului Business
 Programe regionale
Aceste programe sunt mai mult nişte instrumente cadru în care se stabilesc principalele
direcţii de acţiune: perfecţionarea legilor şi reglementărilor care sunt aplicate în activităţile
antreprenoriale, sporirea asistenţei financiare de împrumut şi investiţionale pentru ÎMM,
facilitarea dezvoltării infrastructurii ÎMM, implementarea politicilor de asistenţă regională pentru
ÎMM.
Slovacia: Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea ÎMM, care a fost fondată ca o iniţiativă
comună a programului PHARE a UE şi a Guvernului Republicii Slovace, cea mai importantă
misiune a agenţiei fiind iniţierea dezvoltării şi creşterii întreprinderilor mici şi mijlocii existente
şi noi formate din Slovacia.
Agenţia coordonează toate activităţile orientate spre oferirea asistenţei ÎMM, inclusiv şi
financiară la nivel local, naţional şi internaţional. Agenţia Slovacă de Dezvoltare a Comerţului şi

31
Investiţiilor este responsabilă de îndeplinirea nemijlocită a activităţilor legate de promovarea
investiţiilor şi a exportului. De asemenea, putemspecificaBanca de Garantare şi Dezvoltare,
Instituţiile de Stat Financiare, Fondul de Promovare a Comerţului Exterior şi o reţea de centre
antreprenoriale care constau din 13 centre de informare şi consultanţă regională (CICR), 5 centre
de afaceri şi inovaţii (CAI), 9 centre de contact (CC), 3 business incubatoare (BI) şi 2 centre
europene de informare
Printre programele de asistenţă putem menţiona:
 Programul de Consiliere pentru ÎMM
 Programul de Instruire pentru ÎMM
 Programul de instruire şi consiliere pentru grupe selectate de indivizi interesate în
afaceri
 Business Incubatoare
 Program de Asistenţă prin Împrumuturi
 Programe de Microcredite etc.
Principalele direcţii ale Guvernului de sprijinire a ÎMM sunt axate pe informare şi
consultanţă, transferul de tehnologii, pregătirea cadrelor, creşterea competitivităţii, facilitarea
accesului la credite şi susţinerea noilor afaceri. O parte din programe se efectuează împreună cu
programele UE şi alte instituţii internaţionale.
Lituania: Ministerul Economiei a Republicii Lituaniene care este responsabil de sectorul
ÎMM,Agenţia de Dezvoltare a Lituaniei pentru ÎMM (SMEDA) care a fost fondată în 1996 ca o
organizaţie non-profit ce are ca scop să creeze condiţii favorabile pentru dezvoltarea ÎMM, în
1997 fiind recunoscută ca o instituţie publică, cu misiunea de a dezvolta businessul mic şi
mijlociu prin promovarea şi încurajarea întreprinderilor competitive.
Alte organizaţii cu responsabilităţi ce afectează direct sau indirect ÎMM sunt:
 Agenţia Lituaniană de Dezvoltare (ALD), INVEGA– instituţia garant, cu scop de
a rezolva problemele legate de finanţarea a dezvoltării afacerilor,
 Agenţia de asigurare a creditelor Asigurarea Importului şi Exportului Lituaniene
(LEID),
 Consiliul Permanent al ÎMM, care a fost fondat în 2001 pentru a asigura un dialog
deschis între Guvern şi reprezentaţii mediului de afaceri în ceea ce priveşte
măsurile de asistenţă a afacerilor.

32
 Guvernul lituanian implementează programe de suport pentru ÎMM din resursele proprii
pe lângă resursele UE şi altor finanţatori.
În Bulgaria cea mai importantă instituţie în domeniul ÎMM este Agenţia pentru ÎMM, ce
are ca scop implementarea politicii de stat în ceea ce priveşte dezvoltarea ÎMM, iar programele
de susţinere din bugetul statului sunt insuficiente şi au o pondere mică în comparaţie cu fondurile
internaţionale.
Experienţa ţărilor dezvoltate demonstrează avantajele incontestabile de dezvoltare a
businessului mic şi mijlociu, în comparaţie cu întreprinderile mari.
Printre acestea pot fi menţionate:
 proximitatea faţă de pieţele locale şi adaptarea la cererea consumatorilor (atît
piaţa de consum, cît şi piaţa producătorilor, dar şi pe cele străine),
 producţia bunurilor în loturi mici (pentru întreprinderile mari acest fapt nu este
rentabil),
 eliminarea nivelurilor suplimentare de conducere ş. a.
În plus, dezvoltarea procesului de producţie a întreprinderilor MB creează condiţii
favorabile pentru consolidarea economiei: dezvoltarea unui mediu de afaceri, crearea unor noi
locuri de muncă, dezvoltarea sectorului de consum. În consecinţă, extinderea şi dezvoltarea ÎMM
contribuie la saturarea pieţei cu mărfuri, creşterea capacităţii de export, utilizarea eficientă a
materiei prime autohtone.

2.3. Sugestii privind îmbunătățirea activității IMM

Scopul elaborării unui plan de îmbunătățire a activității ÎMM constă în oferirea unor
recomandări generale privind îmbunătățirea activității Întreprinderii stă Analiza Diagnostică a
activității Întreprinderii în perioada anului 2020 și a indicatorilor financiari ce caracterizează
activitatea acesteia.
Analiză a fost efectuată cu divizarea pe sectoarele de activitate a întreprinderii :
 Management strategic și organizational;
 Management operaţional;
 Marketing și relații cu consumatorii ;
 Management financiar

33
 Urmărind punctele slabe şi ameninţările pentru fiecare nivel organizațional,
îmbunătăţirile specifice pot fi încorporate mai eficient în planificarea activităţilor.
Serviciile de utilitate publică au ca obiectiv îmbunătițirea condițiilor de viață pentru
populație prezentând o importanță majoră pentru administrația publică. Una din condiţiile de
bază privind obținerea unor succese reale în planul administraţiei orașului, chiar și în planul
serviciilor de utilitate publică este colaborarea instituţională eficientă.
Oportunitățile de dezvoltare și de îmbunătățire a activității sunt în directă preponderență
de deciziile și obiectivele Consiliului.
Stabilirea unei colaborări eficiente între fondator și consumatori va permite eliminarea
totală sau parţială a diverselor disfuncţionalităţi care pot exista în cazul implementării unei
strategii într-un anumit domeniu sau minimalizarea efectelor negative propagate cumulativ în
lanţ sau optimizarea relaţiei efecte pozitive sau efecte negative.
Principiile care vor ghida activitatea sunt:
 asigurarea egalităţii de tratament
 accesibilitatea prin prisma suportabilității serviciilor
 asigurarea unui regim de funcționare continuu
 asigurarea unei autonomii financiare
 transparența operațiunilor organizatorice și comerciale
Pentru a îmbunătăți activitătatea operaționale eforturile Întreprinderii trebuie să fie
orientate spre eficientizarea activității operaționale :
1) management strategic și organizațional,
2) management operațional,
3) marketing și relații cu consumatorii,
4) management financiar.
Procesul de îmbunătățire a calității serviciului revine în mare parte personalului
întreprinderii care implică inițierea și abordarea unor măsuri de îmbunătățire curente:
Modernizarea și extinderea activității implică consolidarea și concentrarea eforturilor
factorilor de decizie din cadrul întreprinderii pentru:
1) modernizarea și extinderea serviciului curent.
2) crearea și dezvoltarea unor servicii noi.
Au fost trasate principalele direcții de îmbunătățire a activității întreprinderii:

34
  Îmbunătățirea activității operaționale,
 Modernizarea și extinderea activității, pe fiecare fiind propuse inițiative de
îmbunătățire.
Pentru a îmbunătăți activitățile operaționale și pentru modernizarea și extinderea
activității au fost implimentate unele cerințe care trebuie să fie urmate.
Pentru îmbunătățirea activității strategice și organizaționale au fost efectuate unele
lucrării cum ar fi :
1. Elaborarea unui plan strategic de dezvoltare a întreprinderii
2. Elaborarea unei liste cu obiective
3. Elaborarea unui Plan investițional
4. Analiza eficienței investițiilor în baza indicatorilor prestabiliți
5. Perfecționarea rapoartelor economice consolidate pentru întreprindere
6. Automatizarea proceselor de prelucrare a datelor.
7. Automatizarea secțiilor prin sisteme informaționale prin internet
8. Analiza eficienței resurselor umane prin elaborarea indicatorilor de eficiență, estimarea
și controlul acestora
9. Organizarea instruirilor sistematice și planificate în securitatea muncii

Pentru îmbunătățirea marketing-ului și relațiilor cu consumatorii :

1. Organizarea unei campanii de încheiere/reîncheiere a contractelor de prestare a serviciilor

cu consumatorii
2. Întocmirea planului de facturare şi încasare a serviciilor de arendă sau cumpărare
3. Crearea unui centru unic de deservire a consumatorilor
4. Crearea unui call center (centru de apeluri telefonice)
5. Amenajarea unui panou informativ
6. Crearea unui web-site corporativ al operatorilor

Pentru îmbunătățirea managementului financiar:

1. Formarea procedurilor interne de planificare, bugetare și control

2. Optimizarea procesului de bugetare a activităților operaționale și investiționale
3. Instruirea personalului din cadrul departamentului financiar în utilizarea sistemelor
contabile integrate

35
 4. Automatizarea integrală a proceselor de prelucrare și procesare a datelor

Acțiunile propuse pentru îmbunătățirea activității operaționale trebuie sa fie implementate de

către angajații Întreprinderii. Acțiunile propuse pentru aceasta sunt : extinderea și modernizarea
activității întreprinderii au un caracter mult mai complex, în mare parte, implicarea unor
specialiști externi.

Concluzii
CAPITOLUL I

Un rol important în asigurarea dezvoltării economice a IMM , stabilităţii ei, creşterii mobilităţii
şi adaptabilităţii economiei naţionale la condiţiile modificatoare de ordin intern şi extern.
Reprezintă un factor de diversificare a economiei.

Prezenţa unui sector ÎMM bine dezvoltat în cadrul economiei are o importanță majoră în
condiţiile reformării structurale a economiei şi creşterii şomajului, fenomene ce însoţesc acest
proces.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, sectorul ÎMM-lor este considerat promotor al
dezvoltării economice datorită avantajelor pe care le oferă, demonstrând o dezvoltare accelerată
mai ales în domeniul serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum.

ÎMM sunt mai schimbătoare reacţionând mai rapid la schimbările mediului de afaceri şi la
cerinţele pe pieţă.

Investiţiile în ÎMM aduc profitri mai mari decât investiţiile în întreprinderi mari. De acestea
populația beneficiază din plin de serviciile ÎMM şi într-un fel sunt dependente de ele.

36
ÎMM sunt orientate spre satisfacerea necesităţilor pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de
muncă

locală, având o contribuţiemajoră în soluţionarea problemelor sociale.

CAPITOLUL II

Întreprinderile mici și mijlocii permanent se ciocnesc cu greutăţi în perioada demarajului şi

creşterii extensive. Pentru o afacere mică este deosebit de important ajutorul financiar extern,
serviciile de identificare ale partenerilor şi de stabilire a relaţiilor reciproce, precum şi
asigurarea echilibrului necesar între datorii şi capitalul statutar. În acest sens, un rol important îi
revine statului. Modalităţile de susţinere de către stat a IMM-urilor diferă de la stat la stat, dar
cele mai frecvente sunt acordarea facilităţilor fiscale, derularea programelor inovaţionale etc.

Bibliografie
Acte normative:
1. Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii nr.206- XVI din 7
iulie 2016.
2. Programul de stat de susţinere a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii
2009-2011.
3. Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii nr.206-XVI din
07.07.2006.
4. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992.
Cărți:
5. Ciloci R., Chişlari E., Coban M., Gorobievschi S.Organizarea şi gestionarea
businessului propriu, Editura „Tehnica-Info”, Chişinău, 2004, p.68.
6. Gorobievschi S.Antreprenoriatul aspecte fundamentale manageriale, Editura
„TehnicaInfo”, Chişinău, 2009, p.97.
7. Solcan A.Bazele antreprenoriatului. Iniţierea unei mici afaceri, Editura ASEM,
Chişinău, 2006, p.78.
8. Solcan A.Managementul micului business Editura ASEM, Chişinău, 2001, p.87.

37
9. Date statistice privind activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în R.
Moldova//www.statistica.md, p.87.
10. Kuratko D. Entrepreneurship: Theory, Process, Practice. 8e, South-Western, 2009,
p.98.
11. Nicolescu Ov. Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii. Bucureşti: Editura
Economică, 2001, p.78.
12. Oprescu T. Întreprinderile mici şi mijlocii. IDCM, Bucureşti, 2/1992, p.69.
13. Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Iniţierea unei afaceri mici. Chişinău, 2006, p.97.

Surse electronice:
14. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/2332/1/Dumbraveanu_L_dezv_i
ntrepr.pdf?fbclid=IwAR2xXRw-PiB8P7S1ybf9rzEgkfqybinVK3WCPaCtesa-
aOeKHBIGVfWQBdA
15. http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/management-si-marketing/39.pdf?
fbclid=IwAR3unwFrp9nNdk6489zL9juoikCfZgi5ncm9VHZY1_EpZcyxETCr9xLNPm8
16. http://www.antreprenor.su/2012/03/intreprinderile-mici-si-mijlocii-imm.html?
fbclid=IwAR16AtLECYhaUYtdC8STcpcsK1V5bYe3oSwO3EDqyvUWJg3xFeg84noX
5Xo
17. https://caam.utm.md/wp-
content/uploads/sites/23/2019/01/ANTREPRENORIAT_c3.pdf?
fbclid=IwAR0g6viF2QI6wSF2qyn1Ots9TVMBjjFjM-eeAtnJ78UUlf8BP0Ydznk-Ed0
18. https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6408
19. https://ceda.md/wp-content/uploads/2018/03/SUGESTII-PENTRU-PROIECTAREA-
LEC__IILOR.pdf?fbclid=IwAR3leFRdzdMzMCjsLJUvSJEZm-
MELTA0Q8W8eVeA1BINRZ3sPE3U27Am90s
20. https://www.infodebit.md/?info_biz=1&idnp=1019600017098

38