ORGANIZAREA DEZVOLTARII REGIONALE SI LOCALE

IN ROMANIA

2014

1
 CUPRINS

Capitolul 1. DEZVOLTAREA REGIONALA SI LOCALA……………………........3

1.1. Politica de dezvoltare regionala………………………………………………..
…....3
1.2. Axele politicii de dezvoltare regionala………………………………………...
…....4
1.3. Obiectivele politicii de dezvoltare regionala…………………………………..
……..4
1.4. Dezvoltarea locala……………………………………………………………….
….....4
Capitolul 2. REGIUNILE DE DEZVOLTARE…………………………………….....6
Capitolul 3. CADRUL INSTITUTIONAL ……………………………………….…...8

CONCLUZII…………………………………………………………………….……….13
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………...….14

2
 Capitolul 1. DEZVOLTAREA REGIONALA SI LOCALA

Dezvoltarea regionala este un concept nou ce urmareste impulsionarea si diversificarea

activitatilor economice, simularea investitiilor in sectorul privat, contributia si la reducerea
somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatirea a nivelului de trai. Pentru a putea
aplica politica de dezvoltare regional s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare,care cuprind tot
teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de
dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul
unui accord liber intre consiliile judetene si cele locale.

1.1.Politica de dezvoltare regionala

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si
promovate de autoritatile administratiei locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (private,
publici, voluntari), in scopul asigurarii unor cresteri economice, dinamice si durabile, prin
valorificarea eficienta a potentialului local si regional, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata.
Politicile de dezvoltare regionala se manifesta in doua sensuri:in sens preventiv, adica prin
inlaturarea cauzelor care au generat lipsa de dezvoltare sau dezvoltarea anevoioasa a unei
regiuni, si in sens combativ, prin inlaturarea efectelor ramanerii in urma a dezvoltarii regiunilor.
Principiile care stau la baza politicii regionale sunt:
1. Principiul programării multianuale a finanțării proiectelor de dezvoltare
regională – presupune ca finantarea programelor este realizata pe o perioadă de 3-5 ani,
statele beneficiare avand obligația prezentării de documente cu esalonarea anuală, pe
destinații si obiective.
2. Principiul subordonării – presupune subordonarea planurilor de dezvoltare regională
unor obiective prioritare ale politicii regionale europene.
3. Principiul partenerialului – realizarea de parteneriale la nivel local, național,
regional, intre autoritățile comunitare si cele naționale sau locale.
4. Caracterul adițional, complementar al măsurilor comunitare, care au rolul de a evita
utilizarea fondurilor comunitare ca substituent al resurselor naționale.
5. Compatibilizarea măsurilor de politică regională cu celelalte politici sectoriale.

3
 6. Principiul concentrării eforturilor spre regiunile cel mai puțin dezvoltate si evitarea
disipării fondurilor spre un număr mare de obiective.

1.2. Anexele politicii de dezvoltare regional

Prin strategia sa, Planul National de Dezvoltare a Romaniei urmareste cea mai buna
utilizare a resurselor umane, material si financiare, pentru dinamizarea activitatilor in domeniile
relevante pentru dezvoltarea regional.
In concordanta cu cerintele etapei actuale, politica regional in Romania se inscribe pe
urmatoarele axe:
- Imbunatatirea structurii economice regionale;
- Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii regionale si locale;
- Dezvoltarea resurselor umane;
- Dezvoltarea turismului;
- Simularea cercetarii stiintifice, dezvoltarii tehnologice si crearea societatii informationale;
- Dezvoltarea economic-sociala a spatiului rural.
1.3. Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionale sunt urmatoarele:
- Diminuarea dezechilibrelor regonale existente, cu accent pe simularea dezvoltarii echilibrate
si pe revitalizarea zonelor defavorizate(cu dezvoltare intarziata);
- Indeplinirea criteriilor de integrare in structurile Uniunii Europene si de acces la
instrumentele financiae de sistenta pentru tarile member (fonduri structural si de coeziune);
- Corelarea cu politicile sectoriale guvernamentale de dezvoltare;simularea cooperarii inter-
regionale, interne si international, care contribuie la dezvoltarea economica si care este in
conformitate cu prevederile legale si cu acordurile international incheiate de Romania.
1.4. Dezvoltarea locala
Programul Naţional de Dezvoltare Locală, coordonat de Ministerul Dezvoltării Regionale
şi Administraţiei Publice, stabileşte cadrul legal pentru implementarea unor proiecte de
importanţă naţională, care susţin dezvoltarea regională prin realizarea unor lucrări de
infrastructură rutieră, tehnico-edilitară şi socio-educativă.
Obiective de investiţii
Obiectivele de investiţii care pot fi finanţate în cadrul programului trebuie să vizeze
lucrări de realizare / extindere / reabilitare / modernizare, respectiv dotare, pentru unul dintre
următoarele domenii specifice: 
 sisteme de alimentare cu apă şi staţii de tratare a apei;
 sisteme de canalizare şi staţii de epurare a apelor uzate; 
 unităţi de învăţământ preuniversitar; 
 unităţi sanitare din mediul rural;

4
  drumuri publice clasificate şi încadrate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, ca
drumuri judeţene, drumuri de interes local, drumuri comunale şi/sau drumuri publice din
interiorul localităţilor;
 poduri, podeţe sau punţi pietonale; 
 obiective culturale de interes local, respectiv biblioteci, muzee, centre culturale
multifuncţionale, teatre; 
 platforme de gunoi; 
 pieţe publice, comerciale, târguri, oboare; 
 modernizarea bazelor sportive. 

Subprograme şi beneficiari eligibili

 Subprogramul „Modernizarea satului românesc”: beneficiarii eligibili sunt unităţile

administrativ-teritoriale reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale ale comunelor.
 Subprogramul „Regenerarea urbană a municipiilor şi oraşelor”: beneficiarii eligibili
sunt unităţile administrativ-teritoriale reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale ale
municipiilor şi oraşelor, inclusiv pentru satele componente ale acestora.
 Subprogramul „Infrastructură la nivel judeţean”: beneficiarii eligibili sunt unităţile
administrativ teritoriale reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale judeţene.

Finanţare

Programul se finanţează din transferuri de la bugetul de stat, în limita fondurilor aprobate

anual în bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pe cele trei
subprograme, din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale beneficiare şi din alte surse legal constituite. 
În limita fondurilor aprobate anual prin legea bugetului de stat, Ministerul Dezvoltării Regionale
şi Administraţiei Publice întocmeşte şi aprobă prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi
administraţiei publice, repartizarea sumelor pentru Program pe judeţe, pe fiecare subprogram şi
domenii specifice.
Pentru alocarea sumelor de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regionale şi
Administraţiei Publice, cu destinaţia finanţării cheltuielilor eligibile prevăzute în contractele
anuale de finanţare:
- unităţile administrativ-teritoriale solicită în scris, consiliului judeţean, până la data de 30 a
lunii în curs, necesarul de fonduri de la bugetul de stat, în completarea sumelor de la bugetul
local după caz, pentru decontarea lucrărilor executate în luna precedentă. Solicitarea va fi
însoţită de centralizatorul situaţiilor de lucrări executate în luna precedentă întocmit în baza
situaţiilor de lucrări verificate şi asumate de executant, dirigintele de şantier şi beneficiar,
precum şi de o copie conformă cu originalul a facturilor emise şi nedecontate. 
- consiliile judeţene transmit centralizat la MDRAP, până la data de 5 a lunii în curs, necesarul
de fonduri de la bugetul de stat pentru decontarea lucrărilor executate. 
- MDRAP virează sumele alocate şi aprobate prin ordin de plată direct în conturile
beneficiarilor.

5
 Capitolul II. REGIUNILE DE DEZVOLTARE

În România nu exista regiuni administrative. Articolul 3 din Constitutie specifica în mod

clar ca teritoriul României este organizat din punct de vedere administrativ încomune, orase si
judete[13]. România este divizata în 41 de judete plus Municipiul Bucuresti - Capitala
tarii, structura care serveste unor scopuri administrative. La nivelul UE se considera însa,
ca unitati administrative de asemenea dimensiuni nu sunt eficiente pentru proiectarea si
implementarea masurilor de politica regionala. Nivelul optim al acestor structuri teritoriale, se
considera a fi cele corespunzatoare nivelului NUTS II în Nomenclatorul Unitatilor Statistice
Teritoriale (NUTS) ale EUROSTAT. Acest nivel teritorial NUTS II este cadrul de culegere a
datelor statistice specifice, în conformitate cureglementarile EUROSTAT si prin aceasta, cadrul
de concepere, implementare si evaluare a politicii de dezvoltare regionala si a programelor de
coeziune economica si sociala. Astfel a aparut necesitatea crearii si în România a cadrelor
teritoriale, concordante cu cele ale Statelor Membre, în vederea implementarii unor masuri
de politica regionala. Se poate spune ca Regiunile de Dezvoltare sunt forme institutionalizate
de cooperare inter-judeteana si, din acest punct de vedere, constituie în momentul de fata stadiul
actual al unui proces istoric controversat si de lunga durata de creare a institutiilor si
mecanismelor pentru managementul politicii de dezvoltare regionala din România.În baza
Legii 151/1998, la sfârsitul anului 1998, s-au constituit prin asocierea liber consimtita a judetelor
si a Municipiului Bucuresti, 8 Regiuni de Dezvoltare corespunzatoare nivelului statistic
NUTS II. Stabilite în urma unui proces de asociere voluntara care a necesitat în medie 400 de
decizii ale consiliilor locale din fiecare regiunede dezvoltare, ele nu au statut de unitati
administrative si nu au personalitate juridica, dar reprezinta unitati teritoriale suficient de mari
pentru a constitui o buna baza pentruelaborarea si implementarea strategiilor de dezvoltare
regionale, permitând utilizarea eficienta a resurselor financiare si umane. Totusi, neavând statut
administrativ, aceste regiuni nu sunt comparabile cu unitatile administrative care au autoritate
decizionala.
Actele normative cu privire la împartirea teritoriala a Româmiei definesc structura
teritoriala în vigoare, asimilabila NUTS, dupa cum urmeaza:
- Nivel NUTS I: România 
- Nivel NUTS II : 8 regiuni de dezvoltare, cu o populatie medie de 2,8 milioane locuitori 
- Nivel NUTS III: 42 judete, care reflecta structura administrativteritoriala a României
- Nivel NUTS IV: nu se foloseste, deoarece nu s-au identificat asocieri deunitati teritoriale
- NivelNUTS V: 319 municipii si orase, 2851 comune, cu 12946 sate.
Scopul în care s-au creat Regiunile de Dezvoltare este similar celui urmarit si de celelalte
tari în curs de aderare, la fel ca si Statele Membre, acelea de a sprijini comunitatile mai mari în
a-si solutiona problemele care trec dincolo de granitele administrative si care depasesc

6
posibilitatile financiare ale unui judet. Regiunile de Dezvoltare reprezinta structuri teritoriale în
care se realizeaza implementarea si evaluarea politicii nationale de dezvoltare regionala. Pentru
actualele state membre noi (foste taricandidate la UE), organizarea la nivelul regiunilor a
reprezentat un standard european, care trebuia îndeplinit, ca etapa în procesul de pregatire pentru
a avea acces la fondurile structurale. Pentru a asigura stabilitatea clasificarii provizorii
NUTS, Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala oficializeaza compozitia regiunilor
NUTS II, prin precizarea judetelor care compun regiunile respective, conform tabelului urmator:

Nr. Regiunea Componenta/judete Sediul ADR

Crt.
1 Nord Est Botosani, Suceava, Neamt, Iasi, Vaslui,Bacau Piatra Neamt
2 Sud Est Vrancea, Galati, Braila, Tulcea, Constanta, Buzau Braila
3 Sud Muntenia Ialomita, Calarasi, Prahova, Dambovita, Giurgiu, Calaras
Teleorman, Arges
4 Sud Vest Oltenia Valcea, Olt, Dolj, Mehedinti, Gorj Craiova
5 Vest Hunedoara, Caras-Severin, Timis, Arad Timisoara
6 Nord Vest Bihor,Cluj, Bistrita-Nasaud, Maramures, Salaj, Cluj Napoca
Satu-Mare
7 Centru Alba, Mures, Sibiu, Harghita, Covasna, Brasov Alba Iulia
8 Bucuresti-Ilfov Mun. Bucuresti, Ilfov Bucuresti

Astfel, regiunile din România includ minimum 4 si maximum 7 judete, un numar mare de
comune, câteva orase si municipii, sectorul privat (companii producatoare si institutii din
domeniul serviciilor), institute de cercetare si institute de educatie de nivel înalt, organizatii
non-guvernamentale. În legatura cu numarul actual al regiunilor dedezvoltare în care este
structurata tara, trebuie remarcat ca reprezinta cel mai înalt nivelde concentrare geografica a
teritoriului realizat vreodata în România. Nu au mai existat înistoria României opt regiuni care
sa grupeze aproape trei milioane de locuitori. Pentruscopul dezvoltarii regionale este foarte
important ca regiunile de dezvoltare sa ramâna cît de mari posibil ca dimensiuni si populatie
pentru a fi posibila realizarea unei economii descala si actiuni sinergice, care sa le permita în
viitor sa intre cu succes în competitia cu regiuni mari din Europa (landurile din Germania si
regiunile din Franta).

7
 Capitolul 3. CADRUL INSTITUTIONAL

Cadrul instituţional naţional privind politica de dezvoltare regională s-a dezvoltat în

concordanţă cu obiectivele de coeziune economică şi socială ale României, precum şi cu cele ale
Uniunii Europene. În prezent, cadrul instituţional al României pentru acest domeniu este
reglementat de Legea nr. 315/2004; de aceea, în continuare vom apela în principal la textul
acestei legi pentru a prezenta elementele principale referitoare la instituţiile care gestionează la
nivel naţional politica de dezvoltare regională.
Conform prevederilor Legii nr. 315/2004, se pot distinge două nivele de organizare a
structurilor instituţionale: nivelul naţional şi nivelul regional. La nivel naţional, instituţiile vare
gestionează activitatea sunt Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională (CNDR) şi
Ministerul Integrării Europene (MIE). La nivel regional, instituţiile de bază ale politicii regionale
sunt Consiliile pentru Dezvoltare Regională (CDR) şi Agenţiile pentru Dezvoltare Regională
(ADR). Acestor instituţii li se adaugă şi altele, cu responsabilităţi programatorii sau evaluatorii
privind implementarea politicii regionale: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Economiei şi
Comerţului, Institutul naţional de Statistică, etc.
Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională (CNDR) este structura instituţională
cu rol decizional în procesul de elaborare şi implementare a obiectivelor politicii de dezvoltare
regională. CNDR este constituit în baza principiului de parteneriat inter – instituţional şi nu
posedă personalitate juridică. El este compus din 32 de membri, dintre care: un preşedinte, 15
membri reprezentanţi ai Guvernului, la nivelul secretarilor de stat şi 16 reprezentanţi ai regiunilor
de dezvoltare (preşedinţii şi vicepreşedinţii Consiliilor pentru dezvoltare regională) 1.
Secretariatul CNDR este asigurat de Ministerul Integrării Europene. CNDR funcţionează în baza
Regulamentului de organizare şi funcţionare, aprobat prin Hotărârea nr. 772 din 14 iulie 2005.
1
Claudia Ionescu, Nicoale Toderaş, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic, Bucureşti, 2007, p. 53.

8
 Principalele atribuţii ale CNDR sunt următoarele2:

 avizează politicile şi strategia naţională pentru dezvoltare regională, precum şi

Planul naţional de dezvoltare, care conţine priorităţile şi măsurile multianuale de
finanţare a obiectivelor naţionale ale coeziunii economice şi sociale;
 aprobă criteriile şi priorităţile privind utilizarea Fondului naţional pentru
dezvoltare regională;
 prezintă Guvernului, spre aprobare, programele prioritare finanţate din Fondul
naţional pentru dezvoltare regională;
 analizează utilizarea fondurilor alocate agenţiilor pentru dezvoltare regională din
Fondul naţional pentru dezvoltare regională, pe baza rapoartelor de monitorizare
elaborate şi transmise de către consiliile pentru dezvoltare regională;
 propune modul de utilizare a fondurilor de preaderare pentru dezvoltarea
regională alocate României de către Uniunea Europeană în perioada de
preaderare;
 urmăreşte realizarea obiectivelor dezvoltării regionale, inclusiv în cadrul
activităţilor de cooperare externă a regiunilor de dezvoltare, de tip transfrontalier,
interregional, la nivelul euroregiunilor;
 avizează şi aprobă proiectele propuse de Agenţiile pentru Dezvoltare Regională şi
aprobate de Consiliul pentru Dezvoltare Regională pentru finanţarea acestora din
programele de dezvoltare regională, în cazul licitaţiilor de proiecte organizate atât
la nivel regional, cât şi la nivel naţional;
 analizează şi aprobă rapoartele de activitate prezentate de către Comitetul
Naţional de Coordonare a Programelor PHARE – componenta de coeziune
economică şi socială, constituit în baza prevederilor Memorandumului de
finanţare PHARE, precum şi propunerile înaintate de acest comitet.

Ministerul Integrării Europene este instituţia responsabilă de procesul elaborării,

promovării şi coordonării, gestionării, implementării, monitorizării şi evaluării politicii de
dezvoltare regională şi a programelor de coeziune economică şi socială. Atribuţiile MIE se
focalizează pe procesul de elaborare şi coordonare a tuturor componentelor din domeniul
pachetului politicii regionale şi de coeziune economică şi socială, atât la nivel naţional, cât şi la
nivel comunitar. Componenta internă din cadrul MIE care are atribuţii pe acest palier este
Direcţie Politici regionale şi coordonare programe. În perioada post – aderare, MIE a fost
transformat într-o structură guvernamentală de nivel ministerial, care are ca misiune dezvoltarea
regională în România.

Consiliul pentru Dezvoltare Regională (CDR) este un organ constituit la nivelul

fiecărei regiuni de dezvoltare, cu scopul de a coordona activităţile de elaborare şi de monitorizare
privind implementarea politicii de dezvoltare regională. Fiecare CDR este constituit pe principiul
parteneriatului interinstituţional şi nu posedă personalitate juridică 3. Regulamentul de organizare

2
Conform Legii nr. 315/2004, art. 12.
3
C. Ionescu, N. Toderaş, op. cit., pp. 58-59.

9
şi funcţionare al fiecărui CDR este elaborat în conformitate cu Regulamentul-cadru, care a fost
adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 1256 din 5 august 2004.

Conform obiectivelor politicii de dezvoltare regională, fiecare CDR are, la nivelul

regiunii în care funcţionează, următoarele competenţe4:

 analizează şi aprobă strategia şi programele de dezvoltare regională şi sprijină

elaborarea în parteneriat a Planului naţional de dezvoltare;
 aprobă proiectele de dezvoltare regională, selecţionate la nivel regional, în
concordanţă cu criteriile, priorităţile şi metodologia elaborate de instituţia
naţională cu atribuţii în domeniul dezvoltării regionale, împreună cu organismele
regionale specializate;
 transmite Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională, spre aprobarea
finanţării, portofoliul propus de proiecte pentru care se aplică o procedură de
selecţie la nivel naţional şi aprobă criteriile, priorităţile, alocarea şi destinaţiile
resurselor Fondului pentru Dezvoltare Regională;
 prezintă Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională propuneri privind
alocarea de resurse la Fondul pentru Dezvoltare regională, urmăreşte utilizarea
fondurilor alocate din Fondul naţional pentru Dezvoltare Regională şi propune
Consiliului Naţional pentru Dezvoltare Regională cuantumul contribuţiilor anuale,
în limita sumelor aprobate prin bugetele judeţelor, respectiv al municipiului
Bucureşti, după caz, alocate pentru Fondul pentru Dezvoltare Regională, pentru
finanţarea obiectivelor politicilor regionale, precum şi destinaţia şi eşalonările de
plată ale acestora;
 atrage alte contribuţii financiare, locale şi regionale, în vederea realizării
obiectivelor regionale; sursele atrase se constituie ca venituri la Fondul pentru
Dezvoltare Regională;
 aprobă rapoartele de activitate semestriale întocmite de Agenţiile pentru
Dezvoltare Regională, coordonează şi sprijină dezvoltarea parteneriatelor
regionale, elaborează şi aprobă regulamentul propriu de funcţionare, în
conformitate cu Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a Consiliilor
pentru Dezvoltare Regională;
 avizează contractele, convenţiile, acordurile, protocoalele, precum şi alte
documente similare, încheiate de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională cu
terţii în domeniul specific de activitate, inclusiv cu instituţiile similare din cadrul
Uniunii Europene şi informează corespunzător Consiliul Naţional pentru
Dezvoltare Regională;
 aprobă statutul de organizare şi funcţionare a Agenţiei pentru Dezvoltare
Regională, precum şi organigrama acesteia;
 coordonează activităţile de mediatizare la nivel regional a politicilor şi
obiectivelor de dezvoltare regionala, a programelor regionale finanţate de
Uniunea Europeană, precum şi pe cele privind utilizarea, la nivelul regiunii, a
fondurilor, asigurând transparenţa şi informarea corectă, rapidă şi în timp util a
cetăţenilor, în special a întreprinzătorilor.

4
Adaptate conform art. 7 din Legea nr. 315/2004.

10
 Fiecare CDR este alcătuit din preşedinţii Consiliilor Judeţene şi câte un reprezentant al
fiecărei categorii de consilii locale, municipale, orăşeneşti şi comunale din fiecare judeţ al
regiunii. Conducerea fiecărui CDR este exercitată de un preşedinte şi un vicepreşedinte, care nu
pot fi reprezentanţi ai aceluiaşi judeţ. Durata mandatului pentru aceste funcţii este de un an, iar
mandatul se exercită prin rotaţie. Secretariatul CDR este asigurat de personalul specializat din
cadrul Agenţiei pentru Dezvoltare regioanlă din respectiva regiune de dezvoltare.
Întrunirile CDR au loc trimestrial, în şedinţe ordinare, iar în cazuri deosebite pot avea loc
şedinţe extraordinare, la solicitarea directorului ADR, a unei treimi din numărul total al
membrilor sau la cererea CNDR5. La lucrările acestei instituţii pot participa, în funcţie de temele
de discuţie şi fără drept de vot, prefecţii judeţelor, reprezentanţii consiliilor locale, municipale,
orăşeneşti şi comunale, ai instituţiilor şi organizaţiilor din sectorul guvernamental şi non-
guvernamental, care activează în domeniu6.
Agenţia pentru Dezvoltare Regională (ADR) este o instituţie neguvernamentală de
utilitate publică, cu personalitate juridică, care are drept scop implementarea politicii de
dezvoltare regională la nivelul fiecărei regiuni în parte, a cărei activitate este finanţată prin
Fondul European de Dezvoltare Regională. Fiecare ADR funcţionează pe baza unui statut,
elaborat în concordanţă cu prevederile Legii nr. 315/2004 şi aprobat de CDR, având la bază
următoarele principii: descentralizare, definire explicită a funcţiilor şi competenţelor, separarea
atribuţiilor. În fiecare judeţ al unei regiuni de dezvoltare funcţionează un birou al ADR.
Activitatea fiecărei ADR este coordonată de un director, numit prin concurs şi eliberat din
funcţie de către CDR şi care coordonează şi o unitate de audit intern, cu rolul de a monitoriza şi
de a evalua capacitatea instituţională şi administrativă a ADR7.
Principalele atribuţii ale Agenţiilor de Dezvoltare Regională sunt8:

 elaborează şi propune Consiliului pentru Dezvoltare Regională, spre aprobare,

strategia, planul şi programele de dezvoltare regională, precum şi planurile de
gestionare a fondurilor;
 asigură realizarea programelor de dezvoltare regională şi a planurilor de
gestionare a fondurilor, solicită instituţiei naţionale cu atribuţii în domeniul
dezvoltării regionale sume din Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională,
pentru finanţarea proiectelor de dezvoltare aprobate şi acţionează pentru atragerea
de resurse, în scopul îndeplinirii atribuţiilor sale;
 asigură managementul tehnic şi financiar al Fondului pentru Dezvoltare
Regională;
 întocmeşte rapoarte semestriale, precum şi raportul anual de implementare
referitor la activităţile derulate conform contractelor cu instituţia naţională cu
atribuţii în domeniul dezvoltării regionale;
 evidenţiază stadiul, dificultăţile de implementare, precum şi impactul
programelor/proiectelor de dezvoltare regională şi propune măsuri de
îmbunătăţire;

5
C. Ionescu, N. Toderaş, op. cit., p. 60.
6
Ibidem.
7
Vezi prevederile Legii nr. 315/2004, art. 8, alin. 6, 7, 8.
8
Adaptate conform Legii nr. 315/2004, art. 9.

11
  realizează şi asigură, în baza contractelor, mediatizarea/publicitatea la nivel
regional a programelor şi proiectelor de dezvoltare regională, organizează şi
dezvoltă parteneriatele regionale şi promovează la nivel regional cunoaşterea
politicilor şi practicilor Uniunii Europene;
 identifică şi promovează, în parteneriat, proiecte de interes regional şi local,
precum şi proiecte de cooperare intraregională; promovează regiunea şi atrage
investiţii străine; dezvoltă colaborări cu organisme şi instituţii similare din
Uniunea Europeană şi participa la implementarea proiectelor internaţionale de
interes regional şi local;
 asigură, printr-o structură de audit intern proprie, subordonată directorului
Agenţiei, desfăşurarea unei activităţi independente şi obiective, care dă asigurare
şi consiliere conducerii Agenţiei, pentru buna administrare a veniturilor şi
cheltuielilor;
 participă în structurile parteneriale stabilite la nivel naţional, în comitetele şi
subcomitetele naţionale, precum şi în grupurile de lucru organizate de instituţiile
naţionale responsabile pentru managementul şi gestionarea programelor finanţate
de Uniunea Europeană;
 îndeplineşte atribuţiile privind elaborarea în parteneriat a Planului naţional de
dezvoltare şi asigură, împreună cu organismele regionale specializate, colectarea
şi centralizarea datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor
nerambursabile alocate regiunii, în scopul implementarii programelor de
dezvoltare regională.
La fel ca şi în cazul nivelului instituţional naţional, în cadrul nivelului instituţional
regional există multiple instituţii cu care fiecare ADR colaborează pentru implementarea cu
succes a politicii de dezvoltare regională. Printre acestea se numără consiliile locale, primăriile,
direcţiile publice de ordin judeţean şi local. La nivel regional, fondurile sunt administrate de
CDR-uri şi alimentate din resursele locale ale unităţilor administrative componente ale regiunii şi
din alocaţii primite din Fondul Naţional de Dezvoltare Regională. Faptul că statutul legal al
acestui fond nu a fost până de curând foarte clar a afectat siguranţa şi buna funcţionare a ADR-
urilor. Acest lucru a creat dificultăţi în procesul de dezvoltare a strategiilor regionale şi a
politicilor proprii, precum şi în cel de implementare a programelor regionale.

12
 Concluzii

Participarea României la implementarea politicii regionale a UE înseamna, în primul rând

oportunitatea de a beneficia de un sistem de valori între care se regasesc eficienta economica,
protectia mediului, asigurarea unor standarde existentiale minime, definirea unui "model de
viata european", valorile urbane, resursele umane calificate. Totodata,integrarea europeana si
deschiderea catre piata interna a Uniunii Europene implica si provocarea unei competitivitati
sporite, care poate avea efecte negative asupra unei economii în proces de consolidare, ca a
României.În acest context, Instrumentele Structurale reprezinta resursa cea mai importanta
decare România va beneficia pentru a face fata schimbarilor si provocarilor integrarii.Totusi,
politica de dezvoltare regionala nu poate constitui în mod exclusiv cheia dezvoltarii de ansamblu
a unui stat, mai ales în conditiile în care efectele sale reale asupra cresterii economice sunt dificil
de evaluat. O dimensiunea critica în acest sens este reprezentata de natura sistemului economic si
calitatea celorlalte politici publice care formeaza esenta mix-ului de politica economica al unui
stat: regimul juridic al drepturilor de proprietate si ocrotirea economiei de piata, fiscalitatea,
politica antitrust etc. Independent de optiunile de politica regionala pe care o anumita
tara/regiune le adopta în functie de specificul sau, gasirea "mix-ului" optim de politici care sa
asigure dezvoltarea reprezinta o provocare si aproape întotdeauna o tema extrem de
controversata. Stadiul de dezvoltare al României în acest moment a impus folosirea unui mix de
politici, fara a opta pentru o singura alternativa în exclusivitate: nu se poate urmari doar
competitivitate, fara a evita pericolul de a amplifica disparitatile socio-economice pâna la
punctul în care acestea se pot transforma în explozii si fenomene sociale grave. De asemenea, nu
putem opta nici pentru scenariul alocarii fondurilor fara a lua în calcul potentialul de dezvoltare,
resursele umane existente si calificarea acestora, resursele economice, de management, etc.
O politica economica nu este buna sau rea, ea este doar adecvata sau nu momentului sau
starii în care intervine sau pentru care este aplicata. De aceea uneori, este necesara aplicarea unui
mix de politici, care printr-un effect conjugat pentru redresarea mai multor probleme
13
sa determine impulsul necesar cresterii economice. Astfel, scenariul "pro-dezvoltare" nu este
alternativa exclusiva pentru care a optat România pentru perioada de programare 2007 - 2013,
tinând cont si de faptul ca fondurile structurale sunt fonduri publice, care au ca scop asigurarea
coeziunii economice, sociale si teritoriale a statelor membre UE, iar unul dintre pricipiile de baza
ale acestor fonduri vizeaza rolul de a contracara efectele negative ale economiei de piata.În
România, pentru perioada 2007 - 2013 nu functioneaza o politica regionala propriu-zisa, ci o
varianta adaptata a acesteia, un compromis bazat pe conditiile specific tarii noastre din punct de
vedere legislativ, institutional si al capacitatii de a administra -cu toate sensurile pe care
le presupune aceasta responsabilitate, de la programare la implementare, monitorizare si
evaluare, la nivel regional, o astfel de politica.
 
 

Bibliografie
1. Claudia Ionescu, Nicoale Toderaş, Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic,
Bucureşti, 2007, p. 53.
2. ŞTEFAN, M.C., Dezvoltare regională şi locală, Ed. Economică, Bucureşti, 2008
3. Legea nr. 315/2004, art. 12.
4. Legea nr. 315/2004, art. 8, alin. 6, 7, 8.

14