MINISTERUL AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI MEDIULUI

UNIVERSITATEA AGRARĂ DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE

Catedra Economie general

Teza de an la disciplina ,, Economia afacerilor și protecția concurenței ,,

Tema ,,Finanșarea micului Business în Republica Moldova,,

al masterandei Mileac Rebeca

„Economie și politici de dezvoltare rurală” anul I

Conducător ştiinţific de la catedră

Moroi Elena
Dr., conf. univ.

Chişinău 2021

1
 CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………………...……………3

Capitolul I. Aspectele teoretice de dezvoltare a micului business;

1.1. Esenta dezvoltării și rolul micului business in economiile

contemporane...............................5

1.2. Tendințele dezvoltării micului business in Republica

Moldova.............................................9

Capitolul II. Mecanismul de finanțare a micului business;

2.1. Oportunități și mecanisme de finanțare a micului business în Republica Moldova..............18

2.2. Sursele interne și externe de finanțare a micului business.....................................................25

Capitolul III. Perspectivele de dezvoltare a mecanismului financiar al întreprinderilor

agricole din domeniul micului business;

3.1. Particularitățile manageriale și financiare ale micului business.............................................36

3.2. Planificarea și analiza activității economice în întreprinderile micului business din sectorul
agrar al Republicii Moldova..........................................................................................................42

Concluzii și recomandări...............................................................................................................47

Bibliografie....................................................................................................................................49

2
 Introducere
În cadrul economiei dinamice, bazate pe cunoaștere, sectorul întreprinderilor mici
și mijlocii (ÎMM) a acaparat roul principal, accesul la finanțare fiind un factor esențial ce
contribuie la facilitarea capacităților de dezvoltare ale entitatilor, sporirea productivității și
creșterea competitivității pe piață. Actualitatea și importanța temei de cercetare rezidă din
faptul ca în Republica Moldova în anul 2019 numărul întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM) a
constituit 55,9 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,6% din numărul total de întreprinderi.
Numărul persoanelor care au activat în întreprinderile mici şi mijlocii în perioada de referință a
constituit 335,8 mii, deținând 61,6% din numărul total de persoane al întreprinderilor. Veniturile
din vânzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 157 335,6 mil. lei
sau 39,5% din venituri din vânzări în total pe economie. Analiza evoluţiei ÎMM ne indică
creșterea veniturilor din vânzări în medie pe o întreprindere în anul 2019, care au constituit 2
813,7 mii lei sau cu 225,8 mii lei mai mult față de anul 2018. Veniturile din vânzări ale ÎMM în
medie pe o persoană la fel au crescut comparativ cu anul precedent cu 29,1 mii lei și au constituit
468,6 mii lei în mediu pe o persoană. Numărul de personal în medie pe o întreprindere în anul
2019 a constituit 6 persoane, la fel ca și în anul 2018. În anul 2019 partea preponderentă a ÎMM
și-au desfășurat activitatea în domeniul comerțului, constituind 20,3 mii întreprinderi, sau 36,3%
din totalul întreprinderilor mici și mijlocii. În industria prelucrătoare au activat 4,7 mii de ÎMM
sau 8,4% din totalul ÎMM. În domeniul activităților profesionale, științifice și tehnice au activat
4,9 mii de ÎMM sau 8,7% din totalul ÎMM. Prezenta lucrare elucidează faptul că problemele
întâmpinate de întreprinderile mici și mijlocii în accesarea surselor de finanțare constituie una
dintre principalele bariere ale acestui sector. Asigurarea accesului la o finanțare adecvată pentru
întreprinderile mici și mijlocii este o condiţie imperativă pentru creşterea și dezvoltarea unui stat.
În prezent, nu există o metodă unică și universală de a finanţa sectorul ÎMM, fiecare
unitate economică avînd necesităţi diferite de finanțare, influenţate de etapa de dezvoltare,
mărimea, domeniul în care activează etc. În Republica Moldova, accesul la finanțare este o
prioritate prevăzută în Strategia națională de dezvoltare “Moldova 2020”, obiectivul
autorităţilor pentru anul 2020 fiind “de a dispune de un sistem financiar care să canalizeze în
mod eficient resursele financiare de la gospodăriile casnice care produc economii la agenţii
economici care sînt în căutare de mijloace pentru finanţarea ideilor lor de afaceri,(...)”. La etapa
actuală, 35% din ÎMM din Republica Moldova reliefează “accesul la finanțare” ca pe o

3
constrângere majoră pentru creșterea și dezvoltarea entitatilor, comparativ cu media de 25%
înregistrată în țările în curs de dezvoltare .
Asadar, tema de cercetare este de o actualitate și importanță semnificativă în Republica
Moldova, precum și în celelalte state ale lumii încadrate în procesul cresterii unei economice
durabile. Soluţionarea problemelor economice şi financiare ale Republicii Moldova depinde, în
mare măsură, de integrarea ţării în comunitatea europeană. Pe parcursul ultimilor ani R. Moldova
s-a bucurat de anumite succese în crearea unei anumite imagini pozitive pe arena internaţională,
devenind membră a mai multor organisme şi instituţii internaţionale, cum ar fi: Consiliul
Europei, OMC, Organizaţia Mondială a Vămilor, USCE, Iniţiativa Central-Europeană, Iniţiativa
de colaborare în Europa de Sud-Est, Pactul de stabilitate din Europa de Sud-Est şi altele.

Aşadar, în ultimii ani au fost depuse eforturi esenţiale care confirmă progresul statului în sfera
integrării europene. În opinia noastră, Moldova nu utilizează la maximum avantajele de care
dispune în calitate de membru al organismelor şi instituţiilor internaţionale. Sporirea implicării în
acest sens ar contribui la accelerarea procesului de reformare a economiei şi la o integrare mai
rapidă a ţării în structurile europene. Monografia de faţă se adresează specialiştilor din toate
domeniile, indiferent de nivelul de pregătire a acestora, având speranţa că le va fi de un real folos
în întreaga lor activitate.

4
Capitolul I. Aspectele teoretice de dezvoltare a micului business;

1.1. Esenta dezvoltării și rolul micului business in economiile contemporane

Esenţa dezvoltării micului business Sfârşitul secolului XX înregistrează, în aproape toate ţările
lumii, o atenţie tot mai sporită faţă de întreprinderile mici şi mijlocii. Acest fenomen, care se
manifestă la scară planetară, atestă afirmarea sectorului mic şi mijlociu în lumea contemporană.

Există o tendinţă spre de procesul de creare şi dezvoltare a unor noi întreprinderi, legată de
caracteristicile naturii umane în permanenta ei căutare de dobândire a statutului de independenţă,
recunoaştere şi bunăstare. Actorul principal al acestui proces este întreprinzătorul care, prin
intermediul calităţilor de care dispune, asumându-şi permanent riscul, caută să transforme o
oportunitate a pieţei într-o întreprindere viabilă, contribuind apoi la creşterea ei.

Primele relatări despre micul business au apărut cu 4000 de ani în urmă, în timpurile în care
bancherii acordau împrumuturi în bani, achiziţionând dobânda. De atunci întreprinzătorii au
început să-şi realizeze producţia şi serviciile lor consumatorilor. Datorită micului business
civilizaţia s-a răspândit în ţările existente î.e.n. În consecinţă, micile întreprinderi au stat la baza
dezvoltării întregii civilizaţii, astronomiei babilonene, filozofiei greceşti, calendarului evreiesc şi
dreptului roman.

În condiţiile în care apariţia şi afirmarea activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii în

economiile de tranziţie reprezintă un fenomen nou şi o componentă centrală a oricărui program
de reformă economică, adoptarea unei perspective globale asupra fenomenului, atât din motivul
triplu de economie, cât şi din cel al conexiunilor presupuse de existenţa lui la nivel micro- şi
macroeconomic, reprezintă o condiţie esenţială pentru realizarea unei cercetări pertinente.

Sectorul micului business în Republica Moldova, de altfel ca şi în majoritatea statelor în

dezvoltare, a apărut ca urmare a schimbărilor profunde din viaţa socială şi economică, efectuate
pentru trecerea de la economia centralizată la cea de piaţă.

Iniţierea afacerilor mici în R. Moldova este o problemă de cea mai mare importanţă, cu toate
că în cea mai mare parte procesul de realizare a „micii privatizări” este caracterizat de o serie de
aspecte specifice, consecinţe ale prevederilor legislaţiei Republicii Moldova.

Cunoaşterea modului de constituire şi funcţionare a afacerilor mici şi a cadrului legislativ care

le reglementează, are o importanţă aparte pentru întreprinzători.

După 15 ani de tranziţie, întreprinderile micului business deţin peste 92% din totalul agenţilor
economici, astăzi ele fiind considerate „coloana vertebrală” a economiei naţionale. Concomitent,
fiind dată importanta contribuţie la crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei,
favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor, sectorul respectiv este considerat promotorul dezvoltării
economice a ţării.

5
 Guvernul Republicii Moldova percepe sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii drept baza
creării şi dezvoltării unei economii moderne şi dinamice, axate pe cunoştinţe. Sectorul respectiv
al economiei naţionale poate aduce o contribuţie substanţială la Produsul Intern Brut şi
stimularea creşterii exporturilor. În condiţiile unei pieţe cu o concurenţă puternică întreprinderile
mici şi mijlocii dispun de abilitatea de a reacţiona flexibil şi de a se adapta rapid la schimbările
economice ciclice şi structurale. Din acest punct de vedere, un sector al întreprinderilor mici şi
mijlocii bine dezvoltat poate contribui la fortificarea stabilităţii şi creşterii macroeconomice din
ţară, o pârghie pentru integrarea socială şi regională în Europa.

De asemenea, micul business trebuie privit şi prin prisma asigurării bunei funcţionări a
întreprinderilor mici cu produse şi servicii primare.

Studiile de specialitate efectuate în ţările Uniunii Europene au demonstrat că 2 din 3

întreprinderi mici îşi încetează activitatea la finele celui de-al doilea an de desfăşurare a
activităţii.

În Republica Moldova nu există o astfel de statistică, însă rezultatele cercetării, precum şi

analiza literaturii de specialitate, ne permite să evidenţiem două grupe de factori care
influenţează asupra dezvoltării întreprinderilor mici:

• factorii externi, dintre care se evidenţiază: presiunea fiscală înaltă, rata ridicată a dobânzii
bancare şi accesul limitat la resursele financiare, legislaţia imperfectă etc.;

• factorii interni, dintre care incompetenţa managerială şi lipsa de experienţă. În teoria

economică nu există o definire universală a micului business, lipsind criteriul unic acceptat, iar
în practică fiecare ţară îşi stabileşte independent standardele ce trebuie să fie îndeplinite de o
afacere ca să fie considerată mică. Diferă chiar şi terminologia în denumirea ei. De exemplu, în
ţările anglo-saxone este utilizat termenul de „business mic”, pe când în Japonia şi ţările Europei
Occidentale cel de „întreprindere mică şi mijlocie” .

Însă, indiferent de termenul utilizat, drept criterii de bază în definirea micului business pot
servi: mărimea activelor, volumul producţiei realizate pe domenii de activitate, numărul
angajaţilor şi o combinare dintre criteriile enumerate. Lipsa unui numitor comun privind
determinarea indicatorului unic pentru definirea întreprinderilor mici şi mijlocii, se explică prin
faptul că nici unul din criteriile date nu permite definirea completă a micului business.

În unele domenii de activitate mărimea activelor este unul din cei mai importanţi indicatori,
deoarece prezintă potenţialul productiv real al întreprinderii. Însă nu întotdeauna un astfel de
indicator caracterizează întreprinderea adecvat, deoarece există întreprinderi valoarea activelor
cărora este apreciabilă datorită folosirii noilor tehnologii, a unui echipament sofisticat, în acelaşi
timp ele având un număr mic de angajaţi şi venit din vânzări redus. De asemenea, evidenţa
numai a mărimii activelor în definirea IMM complică efectuarea comparaţiilor internaţionale,
din cauza instabilităţii cursului de schimb dintre monedele naţionale.

Economia de piaţă presupune dezvoltarea echilibrată a întreprinderilor mari şi mici. În cadrul

aceluiaşi sector acestea se completează reciproc, fiecare din ele îndeplinind numai funcţiile sale
specifice. Întreprinderile mari constituie baza economiei. La rândul său, întreprinderile mici
furnizează servicii auxiliare şi completează producţia de bază, asigurându- i o anumită

6
flexibilitate şi capacitate de manevrare, prin aceasta sporindu-i stabilitatea. În consecinţă, fiecare
din aceste întreprinderi îşi are destinaţia sa: asigură o anumită necesitate socială, produce mărfuri
specifice, este orientată spre grupuri concrete de consumatori, utilizează anumite tipuri de
resurse etc. De exemplu, întreprinderile mari produc mărfuri-standard de larg consum, fiind
orientate spre majoritatea consumatorilor; firmele mici preferă să producă mărfuri-nestandard, la
cereri limitate, diferenţiate, ocupând, de obicei, un segment de proporţii mici pe piaţa de
desfacere. Întreprinderile mici, spre deosebire de întreprinderile mari, colaborează cu furnizorii
şi cumpărătorii, lucrând, de regulă, pe piaţa internă unde, de fapt, îşi vând mărfurile şi îşi procură
materia primă. Businessul mic întotdeauna se confruntă cu dificultăţi serioase în ceea ce priveşte
accesul la toate tipurile de resurse, deoarece instituţiile infrastructurii de piaţă sunt interesate să
lucreze mai mult cu clienţii ce reprezintă întreprinderi mari.

Întreprinderile mici se deosebesc esenţial de cele mari din punct de vedere social, economic şi
structural. De exemplu, proprietarul întreprinderilor mici cumulează şi funcţia de manager;
funcţia de administrare economică, precum şi de control asupra diferitelor activităţi ale
întreprinderii sunt concentrate în mâinile uneia sau numai a câtorva persoane. Aceasta determină
un şir întreg de alte caracteristici ale întreprinderilor respective. Micii întreprinzători au motivaţii
specifice în activitatea antreprenorială, pe când proprietarii întreprinderilor mari sunt orientaţi, în
primul rând, spre maximizarea profitului. Proprietarii întreprinderilor mici adesea îşi manifestă
independenţa, iniţiativa şi capacităţile creative fiind o sursă inovaţională.

Într-un colectiv mic se întreţin relaţii specifice, neformale, deseori familiare dintre
conducătorul-manager şi angajaţi. În asemenea condiţii se stabilesc relaţii şi componente mai
libere, creatoare în selectarea şi angajarea personalului, motivarea muncii, alegerea metodelor de
remunerare, soluţionarea în comun a problemelor generate de businessul respectiv etc.

Întreprinderile mici, din cauza numărului limitat de proprietari şi, de regulă, a perioadei scurte de
activitate într-un anumit domeniu, se pot confrunta, precum am remarcat deja, cu dificultăţi de
tipul: insuficienţa resurselor sau anumite complicaţii în accesul la ele. Aceasta se manifestă mai
ales în domeniul mijloacelor financiare şi al informaţiei. De exemplu, în condiţiile tranziţiei
corporaţiile mari deţin surse investiţionale din mijloacele obţinute (ca rezultat al emisiei de
acţiuni) şi resursele de împrumut – sub formă de credite bancare. Micii proprietari utilizează, de
obicei, economiile proprii, precum şi mijloacele procurate de la cei apropiaţi (rude, vecini,
prieteni).

Pentru întreprinderile mici e caracteristic, de asemenea, gradul înalt de risc, cauzat de

incertitudinea mediului de afaceri, precum şi de imposibilitatea de a-l influenţa. Aceasta face ca
un număr impunător de întreprinderi să-şi înceteze activitatea în decursul primilor 3 ani. De fapt,
munca în condiţiile nesiguranţei solicită de la businessman ingeniozitate, spirit creator, intuiţie.

În condiţiile schimbării profilului de activitate există deosebiri esenţiale dintre firmele mari şi
cele mici. În cazul schimbării sau reprofilării tipului de activitate, întreprinderea mare se
bazează, în temei, pe posibilităţile de care dispune – utilaj, tehnologii, cadre. Totodată, managerii
unei firme mari îşi elaborează o strategie pe termen lung, urmărind să ocupe pe piaţă o situaţie,
dacă nu dominantă, cel puţin importantă. Întreprinderile mici sunt mult mai flexibile şi sensibile
la orice schimbare a cererii, ele ţin cont permanent de cerinţe. Pentru a le satisface, acestea sunt

7
gata să-şi schimbe esenţial profilul. Spre deosebire de cele mari, cele mici nu practică
planificarea pe termen lung a businessului.

Flexibilitatea întreprinderilor mici este multidimensională: ele reacţionează prompt la

schimbările conjuncturii de piaţă şi sunt foarte maleabile vizavi de furnizorii şi cumpărătorii săi.
De asemenea, îşi pot schimba uşor locul de amplasare, pot utiliza operativ toate tipurile de
resurse, inclusiv cele de muncă şi financiare, îşi pot schimba repede tehnologia producerii etc.
Anume flexibilitatea micilor întreprinzători stă şi la baza legăturilor neformale şi a relaţiilor
subterane larg răspândite, mai ales în ţările cu economie de tranziţie. Întreprinderile mici
compensează, în anumită măsură, lipsa “regulilor de joc” formalizate, stabile, precum şi a
resurselor insuficient asigurate de infrastructura pieţei. Flexibilitatea businessului mic este nu
numai trăsătura cea mai importantă a întreprinderilor mici, dar şi principalul lor avantaj
concurenţial, care le permite să supravieţuiască şi să se dezvolte în condiţiile pieţei
concurenţiale. Avantajele esenţiale ale micului business fac ca acesta să deţină un rol din ce în ce
mai mare în economia mai multor ţări.

•Micul business este o sursă importantă de creare a locurilor de muncă. Specialiştii recunosc
că în ultimii zece ani întreprinderile mici din ţările dezvoltate oferă locuri de muncă într-un ritm
mai accelerat decât firmele mari. Problema amplasării în câmpul muncii a oamenilor face ca
întreprinderile mici să se afle în centrul atenţiei guvernanţilor acestor ţări. Examinarea aportului
adus de micul business nu se reduce doar la constatările privind mărirea numărului locurilor de
muncă. Pentru unii cercetători occidentali rămân discutabile două probleme: calitatea locurilor
de muncă în cadrul micului business şi dacă aceasta constituie întradevăr o soluţie importantă
pentru dezvoltarea acestuia.

•Întreprinderile mici contribuie la diversificarea structurilor economiei. În comparaţie cu

întreprinderile mari, ele sunt în stare să însuşească mult mai repede noile forme de activitate,
producerea noilor tipuri de mărfuri, mai ales dacă cererea lor nu e prea mare. Procesul
diversificării se realizează cu mai mult succes în condiţiile colaborării firmelor mari cu cele mici.
O modalitate eficientă de diversificare este separarea micilor întreprinderi dintr-o firmă mare.
Cheltuielile întreprinderilor mici se dovedesc a fi mai mici decât dacă ar fi rămas în componenţa
firmelor mari, iar calitatea producţiei fabricate trebuie să corespundă cerinţelor şi standardelor
acestora din urmă.

•Întreprinderile mici constituie baza viitoarelor întreprinderi mijlocii şi mari, oferind

antreprenorilor posibilitatea de a-şi dezvolta businessul. Ele permit realizarea 29 unei noi
concepţii de antreprenoriat, transformând-o în inovaţie şi demonstrând concret rezultatele
implementării acesteia. Majoritatea firmelor mici nu încearcă să-şi mărească volumul capitalului,
multe dintre ele (circa 40%) falimentează pe parcursul primilor trei ani de activitate. Acelea care
au rezistat, sunt în stare să se extindă, apar în calitate de forţă motrice a dezvoltării economice în
regiune.

•Întreprinderile mici devin deseori surse de inovaţii. Un număr restrâns de întreprinderi mici,
mai flexibile şi mai receptive decât firmele mari la schimbările pieţei, implementează în munca
lor cele mai noi tehnologii, dinamizând dezvoltarea economică a unei întregi regiuni.

8
 •Întreprinderile mici tind să-şi comercializeze mărfurile peste hotarele regiunii (sectorului,
judeţului) în care sunt amplasate. Trebuie de avut în vedere că pentru micile întreprinderi, legate
de un anumit teritoriu prin înregistrare, desfacerea mărfurilor sau prestarea serviciilor în afara
regiunii date este un pas tot atât de important şi complicat ca şi pentru firmele mari. Cu atât mai
mult, un astfel de comerţ sporeşte afluxul mijloacelor băneşti în regiune .

1.2 Tendințele dezvoltării micului business in Republica Moldova

În Republica Moldova, sectorul ÎMM a fost studiat de către mai mulți cercetătorii
autohtoni, atribuindu-i acestuia mai multe roluri. Astfel, Veverița V. definește businessul
mic și mijlociu drept entitățile “cu un număr limitat de angajați, care are un proprietar
(proprietari) ce cumulează concomitent și funcția de manager (manageri) ai întreprinderii”.
Dascaliuc D. consideră că businessul mic și mijlociu este o modalitate de organizare a activității
economice, caracterizate prin parametri modești ai cifrei de afaceri, personalului,
volumului activelor etc., stabiliți cert legislativ în fiecare țară. Erhan L. în lucrarea sa
evidențiază că sectorul ÎMM este tratat în mod diferit, de la un stat la altul, în funcție de
baza normativă, situația economico socială și evoluția acestora în ţara de referire .
Totodată, Erhan L. menționează că asigurarea unei economii de piață funcționale este direct
relaționată și de dezvoltarea ÎMM, care la rândul său, poate fi garantată prin dezvoltarea și
aplicarea strategiilor financiare în cadrul acestor entități.

Cu toate că în literatura de specialitatese cunosc diverse criterii de evaluare a sectorului ÎMM,

rolul decisiv revine legislaţiei naţionale, carereieşind din particularităţile şi tradiţiile economiilor
autohtone, stabilesc criteriile de definire a ÎMM. În Republica Moldova conform Legii Nr.179
din 21.07.2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii Se definesc ca fiind ÎMM, entitățile
care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au un număr mediu anual de salariaţi (numărul mediu scriptic al personalului în perioada de
gestiune)de pînă la 250;

b) realizează o cifră anuală de afaceri (venituri din vînzări) de pînă la 50 de milioane de lei sau
deţin active totale (active imobilizate și active circulante) de pînă la 50 de milioane de lei,
conform ultimei situaţii financiare aprobat.

În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, de cifra anuală de afaceri sau de totalul activelor
pe care le deţin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii:
    1.) întreprindere micro – întreprindere care are cel mult 9 salariaţi, realizează o cifră anuală de
afaceri de pînă la 9 milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 9 milioane de lei; 
   2.) întreprindere mică – întreprindere care are de la 10 pînă la 49 de salariaţi, realizează o cifră
anuală de afaceri de pînă la 25 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 25 de
milioane de lei;

 3.) întreprindere mijlocie – întreprindere care are de la 50 pînă la 249 de salariaţi, realizează o
cifră anuală de afaceri de pînă la 50 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 50 de
milioane de lei.

9
Desi asigurarea accesului la o finanțare adecvată pentru întreprinderile mici și mijlocii este o
condiţie imperativă pentru creşterea și dezvoltarea oricarei economii, nu există o metodă unică și
universală de a finanţa sectorul ÎMM. Fiecare unitate economică are necesităţi diferite de
finanțare, influenţate de etapa de dezvoltare, mărimea, domeniul în care activează etc. Accesul la
finanțare este un subiect de interes înalt pentru cercetători și o problemă de importanță
semnificativă pentru factorii de decizie. Astfel, cercetatorii ca Beck T., Demirguc-Kunt A.,
Laeven L, Levine R. ș.a. au afirmat că un acces îmbunătățit la finanțare contribuie la
creșterea economică și generarea locurilor de muncă . Accesul la finanțare se referă în
principal la furnizarea de servicii, întrucât utilizarea acestora este deja determinată de cerere
și ofertă. O abordare a accesului la finanțare pentru ÎMM, este analizată prin prisma a 3
dimensiuni: acces fizic la instituții financiare - ÎMM au cont bancar, utilizează creditele
bancare ca instrumente financiare de bază, apelează la instituții financiare bancare și/sau
nebancare; simplitatea tranzacțiilor; costul tranzacțiilor.

Comisia Europeană, în Rapoartele de analiză a accesului la finanțare al ÎMM, evidențiază că

sectorul se confruntă cu “deficit sau insuficiență de finanțare” ca diferența dintre "formarea
de capital" brut si "economii". Teoretic, o problemă de acces la finanțe apare atunci când un
proiect nu obține finanțare externă în condițiile în care el ar fi fost finanțat din surse interne (dacă
erau disponibile). Această situație apare pentru că există anumite cauze ca urmare a mai multor
factori:

a) distorsiuni din sectorul financiar: ratele dobânzii înalte; ineficiența creditelor și garanțiilor
din sectorul public;

b) lipsa de know-how din partea băncilor: economia de scară; dificultatea adaptării

noilor tehnologii și scoringuri de creditare, adaptate ÎMM;

c) riscuri ridicate inerente în creditarea ÎMM: cifra de afaceri redusă și performanțe financiare
mici;

d) management slab pregătit din punct de vedere al educației financiare și antreprenoriale

e) asimetria informațiilor (inclusiv din cauza lipsei rapoartelor de audit): costul ridicat în
obținerea de informații pentru ÎMM; situații financiare inconsecvente;.

Analizînd „informaţia asimetrică” ca imperfecțiune a pieței trebuie menționat că aceasta

apare atunci când, pe de o parte, instituţiile financiare nu dispun de suficiente date
privind credibilitatea clienţilor care solicită un credit pentru prima dată, iar pe de altă
parte, cheltuielile de examinare a unui dosar pentru ÎMM sunt mai ridicate comparativ cu
veniturile obţinute, riscurile, fiind, în acelaşi timp, mai mari. O altă cauză a accesului dificil la
finanțare este faptul care pune ÎMM în dezavantajul marilor întreprinderi din cauza
egalităţii costurilor de evaluare a dosarului de creditare și diferenţei impunătoare cu privire la
profitabilitatea obţinută, instituţiile financiare înclinând, întotdeauna, spre un cost și risc scăzut și
o rentabilitate înaltă.

Astfel, instituţiile financiare nu dispun de suficiente date privind credibilitatea clienţilor care
solicită un credit pentru prima dată, iar pe de altă parte, cheltuielile de examinare a unui dosar
pentru ÎMM sunt mai înalte comparativ cu veniturile obţinute, riscurile, fiind, în acelaşi

10
timp, ridicate. Totodată, majoritatea întreprinderilor mici nu reuşesc să obţină un credit din cauza
criteriilor rigide stabilite de bănci, precum și din lipsa gajului.

Kerr W. și Nanda R. sustin ca accesul la finanțare e un factor determinant al dezvoltării ÎMM și

în mod clar identifică un decalaj de finanțe pentru start-up și companiile mici, care se află la
etape incipiente de inovare, în special pe piața capitalului de risc. Knight F. insa presupune că
antreprenorii trebuie să finanţeze și sa îşi asumă ei înşişi riscul noilor proiecte, diferenţiind
rolul de antreprenor (identificarea de arbitraj de oportunităţi) și capitalist (finanţarea care
poartă risc). Astfel, există un efect pozitiv și semnificativ de bogăţie privind probabilitatea de a
deveni antreprenor. Natura constrângerii financiare care stă la baza acestui model este limitat de
un angajament, agenţii fiind limitaţi la împrumut doar printr-o parte din bogăţia lor actuală.
Astfel dupa Beck T. o modalitate de stimulare a sistemului financiar de a contribui la
asigurarea creşterii economice o reprezintă diminuarea constrângerilor de finanţare a
sectorului privat, prin diversificarea surselor de finanțare utilizate de ÎMM şi concentarea
pe creşterea dimensiunilor companiilor, prin specializarea inteligentă a țării și investirea în
întreprinderi.

Până la mijlocul secolului XX-lea, întreprinderile mici și mijlocii erau considerate un

impediment în dezvoltarea economică. Doar școala ordo-liberală, părinții fondatori ai
economiei sociale de piață din Germania, a descoperit punctele lor forte, considerând că
ÎMM reprezintă soluția dificultăților economice existente la mijlocul secolului 20 (șomajul în
masă, abuz de putere economică) și a pus bazele (funcționale) politicii industriale non-selective
pentru a promova ÎMM. Discuția asupra importanței ÎMM a fost lansată în Statele Unite în
1979, de către Birch, care a cercetat rolul ÎMM-urilor în creșterea ocupării forței de
muncă în baza a circa 6 milioane de întreprinderi din SUA pe o perioadă de mai mulți ani și a
constatat că, din creșterea totală a ocupării forței de muncă din SUA la începutul anilor 1970,
66% s-a datorat majorării gradului de ocupare în companiile cu mai puțin de 20 de
angajați. Birch D. a continuat cercetările (în baza a aproximativ 12 milioane de unități de
afaceri), constatând ocuparea forței de muncă a fost asigurată de întreprinderile mici,
preponderent tinere, dinamice și inovative. Mai mult decât atât, Birch D. a constatat că ÎMM
au creat posibilități de angajare mai bune în cazul în care sprijinul public a fost disponibil
sub formă de impozitare,stimulente, reglementări favorabile sau a programelor de
stimulare a creării noilor locuri de muncă.

Conform datelor statistice, in prezent 99 din 100 companiile europene sunt ÎMM si fiecare 2
persoane din 3 sunt angajate de ÎMM, 58 de cenți din fiecare euro fiind valoare adăugată produsă
de ÎMM. În Uniunea Europeană activează 21 mil. ÎMM, care angajează peste 88,8 mil. persoane
și produc valoare adăugată de 3,666 trln. Euro. În total în lume, sunt create și activează peste
125 mil. de întreprinderi mici și mijlocii . Aceste rezultate sunt prezentate în studiul “Two
Trillion and Counting”, publicat în anul 2010 de IFC și McKinsey & Company .

În acest context, întreprinderile mici și mijlocii determina motorul economiei, conducind la

crearea de locuri de muncă și creștere economică și garantînd stabilitatea socială. Astfel, micile
afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii
naţionale şi joacă un rol important din următoarele considerente:

11
Au un înalt nivel de flexibilitate şi mobilitate, ceea ce-i permit să reacţioneze operativ la
cerinţele pieţei. După nivelul dedezvoltare a businessului mic, specialiştii pot aprecia capacitatea
economiei ţării de adaptare la schimbările interne şi externe.

Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrial regională, ceea ce
contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii respective,iar pe de altă parte la
reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai, întrucît oferă locuri de muncă.

Pentru lansarea afacerii nu sunt necesare investiţii substanţiale de capital, fapt ce influenţează
pozitiv costul producţiei fabricate.

Dimensiunile mici ale întreprinderii asigură un nivel înalt de gestionare, comparativ cu

cheltuielile mici de administrare. În afară de aceasta, pentru majoritatea entităților mici este
caracteristic ca managerul şi proprietarul să fie aceiaşi persoană.

Un nivel rapid al circulaţiei informaţiei, operativitatea luării şi implementării deciziilor. Acest

fapt este determinat de un volum mic de informaţie la entitățile mici, cât şi comunicarea directă
între antreprenor şi angajaţi.

Rotaţie relativ rapidă a capitalului propriu.

Evidenţă simplificată a activităţii gospodăreşti a întreprinderii.

Dimensiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocraţiei excesive şi la evitarea

dezumanizării.

Întreprinderile mici şi mijlocii formează la nivelul individual un ansamblu mult mai uşor de
controlat şi condus.

Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii stă la baza creării şi dezvoltării unei economii moderne
şi dinamice, axate pe cunoştinţe. Sectorul respectiv al economiei naţionale poate aduce o
contribuţie substanţială la Produsul Intern Brut, spori oportunităţile de ocupare a forţei de muncă
şi stimula creşterea exporturilor. În condiţiile unei pieţe cu o concurenţă puternică întreprinderile
mici şi mijlocii dispun de abilitatea de a reacţiona flexibil şi de a se adapta rapid la schimbările
economice ciclice şi structurale. Din acest punct de vedere, un sector al întreprinderilor mici şi
mijlocii bine dezvoltat poate contribui la fortificarea stabilităţii şi creşterii macroeconomice din
ţară.

Astăzi când relaţile economice de piaţă devin din ce în ce mai impunătoare, rolul şi importanţa
micului business creşte semnificativ. Acestea din urmă derivă din următoareletrăsături,
soluţionind atât probleme economice şi sociale, cât şi probleme de ordin tehnico-ştiinţific:

Crearea locurilor noi de muncă, micşorarea ratei şomajului.

Diversificarea asortimentului de mărfuri şi servicii.

Favorizarea inovatiei si flexibilitatii prin utilizarea eficientă a calităţilor creative ale persoanelor
– descoperirea noilor talente,dezvoltarea diverselor tipuri de meşteşugărit si amplasarea unităţilor
productive şi prestatoare de servicii în apropiereaconsumatorilor ţintă.

12
Constituierea locurilor unde personalul se perfecţionează şi de unde se poateîndrepta apoi spre
întreprinderile mari.

Stimulearea concurenţei.

Facilitarea bunei funcţionari a întreprinderilor mari pentru care prestează diferite servicii sau
produc diferite subansamble.

Implicarea in activitatea de munca a categoriilor de populaţie pentru care activarea în businessul

mare este problematică (pensionari, invalizi, studenţi şi elevi ).

Formarea categoriei sociale de proprietari, antreprenori.

Fabricarea produselor şi prestarea serviciilor în condiţii de eficienţă.

Analizând rolul intreprinderilor mici si mijlocii, literatura de specialitate, de regulă, atestă o

influenţă multilaterală a acestuia asupra creşterii economice. Majoritatea surselor de specialitate
pun accentul pe aportul calitativ al businessului mic fără a da anumite estimări cantitative. De
exemplu,se recunoaşte că businessul mic poate şi trebuie să creeze “ o masă critică ” de
întreprinzători  particulari. Micul business contribuie la saturarea pieţei interne, în special a pieţei
mărfurilor delarg consum; contribuie la crearea unui mediu concurenţial care stimulează
îmbunatăţirea calităţii producţiei şi a serviciilor; contribuie la ridicarea eficienţei activităţii
întreprinderilor mari, care lucreaza în strânsă cooperare cu cele mici; micile întreprinderi sunt
deosebit de eficiente în procesul elaborării, implementării şi propagării realizărilor în domeniul
progresului economic. Deci, din cele spuse, ÎMM în primul rând,contribuie la ameliorarea
situaţiei economice şi stimulează creşterea ei pe o cale relativ mai calmă,fără să provoace
inflaţie. Această creştere aduceimplicit venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi
repartizate ulterior celorlalţi membri ai societăţii.

De asemenea un aport esenţial aduc ÎMM la diversitatea produselor şi serviciilor, creşterea

calităţii lor şi ca rezultat este satisfăcută cererea consumatorilor. Dispunând de resurse materiale
şifinanciare reduse, ÎMM n-au posibilitatea de aproduce bunuri omogene în cantităţi mari, de
aceeapentru a reuşi folosesc locurile libere de pe piaţă sau creează noi pieţe de tip nişă,
propunând o gamăvariată de produse ce ar corespunde gusturilor şiexigenţilor diferitor grupuri
de consumatori.

În prezent, pe plan mondial se observă o tendinţă de refuz de la producţia în masă şi serie mare
în favoarea seriei mici sau a producţiei la comandă. În SUA, Germania, Italia, Franţa, Japonia
aproximativ 80% din volumul producţiei fabricate se realizează în cantităţi de la 50 până la 300
de unităţi. Cererea dată poate fi satisfăcută numai de ÎMM, întrucât la întreprinderea mare
fabricarea în cantităţi mici ar duce la costuri înalte. ÎMM au o mai mare capacitate de modificare
a structurii într-un timp relativ mai scurt, comparativ cu întreprinderile mari. În ceea ce priveşte
îmbunătăţirea calităţii, dacă până nu demult decizia de procurare a unui sau a altui bun era
condiţionată, în mare măsură, de preţ, în prezent rolul decisiv în alegerea dată îi revine calităţii,
de aceea pentru a reuşi pe piaţa competiţională ÎMM îşi concentrează eforturile, în primul rând,
asupra îmbunătăţirii calităţii.

Un rol important le revine ÎMM în sfera inovaţiilor. Deşi pare dificil pentru ÎMM să influenţeze
dezvoltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de cercetări,
13
ele realizează inovaţii spectaculoase. Conform datelor UNCTAD (Conferinţa pentru Comerţ şi
Dezvoltarea Naţiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovaţii grandioase ale secolului XX, 48
au fost elaborate în cadrul ÎMM. Prin exemplu, fabricarea antibioticilor, a insulinei, lentilelor de
contact, fibrelor optice, computerul personal, camera foto Polaroid, etc. au devenit preocupaţii
ale ÎMM. Deci, ÎMM îşi concentrează tot potenţialul lor creativ şi material asupra elaborării unei
sau două inovaţii. Aceasta face ca procesul inovaţional într-o ÎMM să fie mai productiv în
comparaţie cu cel de la întreprinderea mare.

Semnificativă este poziţia ÎMM în domeniul relaţiilor economice externe. Un timp îndelungat
seconsidera că acest domeniu este prerogative întreprinderilor mari. O dată cu globalizarea
relaţiilor economice, constituirea pieţei unice europene etc., s-a constatat că ÎMM încep să ocupe
un loc tot mai important. Astfel în Germania, Olanda, Italia, Belgia şi Japonia ÎMM constituie
35- 40% din numărul total de întreprinderi exportatoare. În SUA cifra dată conform unui studiu
efectuat de Administraţia Micului Business constituie 35% dintotalul întreprinderilor
exportatoare. Creşterea numărului ÎMM exportatoare duce la activizarea întregului sistemului de
comerţ extern, lărgirea asortimentului produselor oferite şi accelerarea renovării lor.

O contribuţie deosebită sectorul ÎMM o are în ocuparea forţei de muncă, îndeosebi în ţările cu
economia de piaţă dezvoltată. Aşa, anual în SUA trei din cele patru locuri de muncă nou create
sunt din sectorul ÎMM. În acest mod ÎMM contribuie la asigurarea mijloacelor de existenţă
pentru milioane de americani şi europeni, iar statul acumulează în bugetul naţional prin
intermediul sistemului de impozitare miliarde de dolari şi euro. Deci, ÎMM le revine un rol
esenţial în economie, reprezentând o sursă de abilităţi antreprenoriale, de inovare şi creare de
locuri de muncă. În această ordine de idei, sectorul ÎMM reprezinta barometrul dezvoltării
unei economiei competitive și durabile, unde indivizii îşi pot atinge aspiraţiile și reuşi să
transforme talentul și creativitatea într-o activitate de business. ÎMM reprezintă vectorul
dezvoltării economiei Uniunii Europene, „categoria întreprinderilor micro, mici și mijlocii
fiind formată din întreprinderi care angajează mai puţin de 250 persoane și au o cifră de afaceri
anuală netă de până la 50 de milioane de euro și/ sau deţin active totale de până la 43 de mil.

Clasificarea sectorului ÎMM din Uniunea Europeană

Tipul întreprinderii Nr.de salariaţi Cifra de afaceri Valoarea de bilanţ
Micro < 10 < €2 million < €2 million
Mică < 50 < €10 million < €10 million
Mijlocie < 250 < €50 million < €43 million

Conform Raportului anual al ÎMM Europene, în anul 2015, cca 23 milioane ÎMM au fost
active în statele UE, generând valoare adăugată de peste 3,9 trilioane euro și angajând aproape
90 de milioane persoane. ÎMM reprezintă întreprinderile din sectorul de afaceri non-financiar,
care includ toate sectoarele economiei, cu excepția "servicii financiare", "servicii
guvernamentale", "Educație", "sănătate", "arta si cultura", "agricultură, silvicultură și pescuit".
Datele statistice subliniază că aproximativ trei sferturi din ÎMM-uri activează în cele cinci
sectoare-cheie: ‘comerț cu ridicata și cu amănuntul”, “producere”, “construcție”, “servicii,
14
inclusiv de cazare și alimentație”, asigurând 79% din locurile de muncă și 71% din
valoarea adăugată a sectorului ÎMM. În cadrul ÎMM, ponderea microîntreprinderilor este
determinantă, constituind 92,7% din totalul companiilor active, fiind urmate de
întreprinderile mici și cele mijlocii (cu respectiv 6,1% și 1,2%). Segmentarea sectorului
ÎMM din UE este reprezentată grapfic în Figura 1.1
Întreprinderi mijlocii Întreprinderi mari
Întreprinderi mici 1%
6% 0,2%

În-
treprinderi
micro
93%

.
Astfel, microîntreprinderile dupa numar depășesc, cumulativ, indicatorii înregistrați de
întreprinderile mici și mijlocii, însă nu și în conformitate cu performanțelor individuale.
Pentru a spori impactul ÎMM în dezvoltarea economică a statelor membre, Uniunea
Europeană a recunoscut importanţa întreprinderilor mici în cadrul Agendei de la Lisabona, fiind
pus accent pe importanța transformării UE în "economia cea mai dinamică și competitivă
din lume bazată pe cunoaștere până în 2010". Astfel, s-a recunoscut în primul rând necesitatea de
a stimula competitivitatea ÎMM. În scopul integrării tuturor politicilor de susținere a ÎMM în
cadrul unui singur act normativ unic, în anul 2008 a fost adoptată (și în 2011 îmbunătățită)
Legea europeană a ÎMM (Small Business Act (SBA)), prin care se conturează o agendă
strategică, al cărui obiectiv reprezintă crearea unui climat propice ÎMM și canalizarea
energiilor antreprenoriale la nivel european.
SBA sau legea întreprinderilor mici și mijlocii europene se bazează pe zece principii
menite să ghideze definirea politicilor comunitare și naţionale, precum și a măsurilor
practice pentru punerea în aplicarea acestora:
1. Dezvoltarea unui mediu favorabil întreprinzătorilor care să faciliteze crearea de ÎMM,
îndeosebi de către femei şi imigranţi, şi care să încurajeze transmiterea întreprinderilor, în special
a ÎMMurilor familiale. Promovarea culturii antreprenoriale, îndeosebi prin constituirea de
reţele ale întreprinderilor şi prin schimburile de experienţă. Statele membre trebuie să ia
măsuri în domeniile învăţământului, formării, fiscalităţii şi asistenţei pentru întreprinzători;
2. Sprijinul pentru întreprinzătorii cinstiţi care doresc să reînceapă o afacere după un
faliment. Încurajarea dezvoltării „politicii șansei a doua”. Statele membre trebuie să instituie
15
programe de sprijin şi să limiteze durata procedurilor de lichidare în urma unui faliment
nefraudulos;
3. Elaborarea de norme în conformitate cu principiul „Gândiţi mai întâi la scară mică”.
Înainte de adoptarea unor noi norme, trebuie să se evalueze impactul acestora prin intermediului
unui „test ÎMM” şi să deruleze consultări cu părţile interesate. Trebuie să se prevadă
măsuri specifice pentru întreprinderile mici şi mijlocii în ceea ce priveşte obligaţiile de
informare şi declarare.
4. Adaptarea administraţiilor publice la nevoile ÎMM şi eliminarea obstacolelor
administrative. Statele trebuie să recurgă într-o mai mare măsură la proceduri simplificate,
la servicii administrative online şi la sistemul ghişeelor unice. Acestea se angajează să
accelereze procedurile de creare a întreprinderilor şi de începere a activităţilor comerciale.
5. Adaptarea instrumentelor de care dispun autorităţile publice în materie de achiziţii
publice şi acordare a ajutoarelor de stat. În acest sens se solicită elaborarea unui cod de
bune practice, destinat autorităţilor contractante în materie de achiziţii publice și ajutoarele de
stat pentru ÎMM.
6. Accesul la diverse tipuri de finanţare, cum ar fi capitalul de risc, microcreditele sau
finanţarea de tip mezanin. Astfel, se pune accent pe crearea condiţiilor favorabile pentru investiţ
ii, în special la nivel transfrontalier. Statele vor lansa noi programe de stimulare,
exploatând, în acelaşi timp, posibilităţile oferite de fondurile comunitare.
7. Adaptarea politicii pieţei unice la caracteristicile ÎMM şi îmbunătăţirea guvernanţei şi
vizibilităţii acesteia. ÎMM-urile trebuie să profite de oportunităţile oferite de piaţa comună, în
special prin intermediul unor sisteme de brevete şi de mărci comunitare. În plus, statele membre
trebuie să asigure respectarea principiului recunoaşterii reciproce şi buna funcţionare a reţelei
SOLVIT.
8. Consolidarea potenţialului de inovare, cercetare şi dezvoltare al ÎMM, în special prin
dobândirea calificărilor necesare de către întreprinzători şi personalul acestora, prin
regruparea întreprinderilor în clustere şi prin coordonarea iniţiativelor naţionale.
9. Transformarea provocărilor legate de mediu în oportunităţi, în ceea ce priveşte
producţia şi comercializarea bunurilor şi a serviciilor.
10. Deschiderea ÎMM către pieţele externe. ÎMM trebuie să fie sprijinite pentru a surmonta
barierele în calea schimburilor cu ţările terţe şi, în special, cu pieţele emergente.
Accentul pe antreprenoriat și pe rolul ÎMM este preluat în strategia Europa 2020, prin
care se doreşte deschiderea pieţei unice pentru micii antreprenori .

16
 În prezent, se întreprind măsuri privind modificarea şi completarea legii în cauză cu scopul
majorării genurilor de activitate desfăşurate pe bază de patent şi, de asemenea, se modifică
distribuirea mijloacelor încasate de la eliberarea şi prelungirea patentelor, unde 70% din costul
patentei vor fi orientate spre realizarea programelor de stat şi regionale de dezvoltare a micului
business.

La momentul actual, micul business reprezintă elementul inalienabil şi cel mai dinamic al
economiei de piaţă fiind, totodată, un promotor de iniţiative tehnologice şi economice, o sursă
primară a inovaţiei, precum şi un factor determinant al productivităţii înalte şi al economiei
competitive, aceasta fiind relevant şi pentru Republica Moldova.

Astfel, îmbunătăţirea mediului de afaceri şi dezvoltarea adecvată al acestuia asigură

dezvoltarea continuă a economiei şi contribuie, în mod esenţial, la evoluţia socială prin crearea
locurilor de muncă, asigurarea ritmului stabil de creştere a volumului producţiei, desfăşurarea cu
succes a reformelor economice şi soluţionarea unui număr mare de probleme de ordin social.

Rolul deosebit al micului business în Moldova este condiţionat de existenţa unui şir de
premise, favorabile pentru dezvoltarea lui, de exemplu: ponderea considerabilă a ramurilor
preferabile de businessul mic (agricultura, industria uşoară, alimentară şi cea prelucrătoare),
inclusiv resursele materiale secundare pentru prelucrare, numărul mare al oraşelor şi orăşelelor
mici în structura localităţilor, fapt ce favorizează crearea întreprinderilor mici, care preferă să
activeze într-un segment îngust al pieţei, volumele mari ale utilajului „îngheţat” neutilizat.

17
 Capitolul II. Mecanismul de finanțare a micului business;

2.1. Oportunități și mecanisme de finanțare a micului business în Republica

Moldova
Punctul de plecare al oricărui întreprinzător şi de demarare a fiecărei firme sau afaceri îl
reprezintă existenţa şi identificarea unei oportunităţi financiare. De aici decurge importanţa
capitală a oportunităţii de afaceri pentru activităţile antreprenoriale. Aceasta explică de ce, în
toată literatura consacrată domeniului antreprenorial, abordarea oportunităţii economice
reprezintă un subiect primordial specific. Prin prisma elementelor prezentate putem defini
oportunitatea financiară drept o necesitate şi/sau o cerere potenţială de un produs sau serviciu
într-un anumit context, a cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi satisfacere, printr-un
proces economic şi financiar, de către o persoană sau un grup, poate genera profit în viitor. Deci
oportunitatea financiară prezintă concomitent mai multe dimensiuni:

- economică, în sensul generării de profit;

- psihologică, existând numai ca percepţie a anumitor persoane care cred în profitabilitatea ei;

- contextuală, concretă, manifestându-se numai în anumite situaţii şi condiţii;

- de perspectivă, devenind o realitate în viitor, ca urmare a unor decizii şi acţiuni concertate, de

natură economică, antreprenorială, financiară şi managerială.

În Republica Moldova, sectorul ÎMM a apărut ca urmare a reformelor structurale

efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piaţă, pe la sfârşitul anilor '80,
ceea ce este caracteristic şi pentru majoritatea statelor în curs de dezvoltare. Primele semne de
viaţă ale sectorului au apărut odată cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urmă au
dispărut cu timpul, în locul lor apărând societăţi cu răspundere limitată, societăţi pe acţiuni,
întreprinderi individuale. După demararea privatizării pământurilor au apărut şi gospodăriile de
fermieri, asociaţii, etc. Pe parcursul anilor, sectorul ÎMM din Moldova a atins un nivel de
dezvoltare, chiar dacă în acelaş timp se confruntă cu numeroase probleme de ordin financiar, al
instabilităţii legislaţiei, birocraţiei excesive şi altele.
ÎMM din Republica Moldova, definite de Legea nr. 206 din 07.07.2006 “Privind
susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii”, sunt unitățile economice care
angajează până la 250 persoane, înregistrează vânzări nete de până la 50 mil. Lei și au o cifră
anuală de bilanț a activelor de cel mult 50 mil. Lei. Sectorul ÎMM este constituit din
microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii, dezvoltarea acestuia fiind o prioritate declarată

18
de Guvernul Republicii Moldova încă de la începutul anilor `90, în acest scop fiind aprobate un
șir de acte legislative și normative, menite să susțină creșterea sectorului.
Principalele documente de dezvoltare strategică a sectorului ÎMM reprezintă
Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020” și Strategia de dezvoltare a sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020. Responsabil de elaborarea politicii de
dezvoltare a sectorului ÎMM este Ministerul economiei, iar implementarea acesteia îi revine
Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODÎMM).
Instituția care colectează și publică anual datele statistice de la ÎMM este Biroul Național
de Statistică, care primește rapoarte financiare de la întreprinderile obligate să prezinte
situații financiare (excepție unitățile economice din partea stângă a Nistrului și municipiul
Bender). ÎMM sunt cercetate începând cu data aprobării Legii nr. 206 din 07.07.2006, până
atunci agenții economici fiind clasificați în întreprinderile micului business (micro și mici) și
întreprinderile mari.
Cadrul legislativ ce vizează sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din Republica
Moldova:
1. Legea Republicii Moldova nr. 166 din 11.07.2012 privind “Strategia Națională de
Dezvoltare: 8 soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei”.
2. Legea nr. 206 din 07.07.2006 “Privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii”.
3. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 538 din 17.05.2007 “Cu privire la crearea
Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii”.
4. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 685 din 13.09.2012 privind “Strategia de
dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020”, pag. 12.
5. Planul de Acțiuni privind implementarea Strategiei de dezvoltare a sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii pentru anii 2015-2017, Prioritatea 2. “Îmbunătățirea accesului ÎMM la finanțare”:
1. Obiectiv: Dezvoltarea schemelor inovative de finanţare a ÎMM-urilor.
- Atragerea asistenţei financiare sub formă de granturi pentru dezvoltarea capacităţilor de
producţie ale întreprinderilor mici şi mijlocii din sectorul rural.
- Cofinanțarea ÎMM-urilor prin acordarea de granturi în scopul creșterii competitivității şi
promovării produselor acestora pe pieţele externe.
- Elaborarea, diversificarea şi implementarea instrumentelor de suport financiar a
antreprenoriatului inovativ.
2. Obiectiv: Asigurarea eficientizării transferului de remitenţe.
- Continuarea procesului de atragere a remitenţelor în crearea şi dezvoltarea afacerilor prin
implementarea Programului de atragere a remitenţelor în economie ”PARE 1+1”.

19
3. Obiectiv: Atragerea liniilor de credit pe termen lung de la instituțiile financiare
internaționale.
- Atragerea liniilor de credit pentru finanțarea afacerilor mici şi mijlocii prin intermediul
Programelor: PNAET/PARE 1+1/Schema de Garantare a Creditelor a ODÎMM.
- Finanțarea afacerilor în cadrul Componentei a II-a a „Programului Naţional de
Abilitare Economică a Tinerilor (PNAET)”.
- Identificarea şi implementarea schemelor şi modelelor de investiţii inovative (venture
capital, crowdfunding şi business-angels).
- Extinderea gamei serviciilor financiare (sistemul pc-banking, internet-banking,
mobile-banking, phone-banking, ATM (bancomat-banking) şi sporirea competitivităţii în
cadrul acestor servicii.
4. Obiectiv: Dezvoltarea sistemului de garantare a creditelor pentru ÎMM.
- Elaborarea şi implementarea schemelor eficiente de garantare a creditelor ÎMM-urilor
prin preluarea bunelor practici din domeniu, inclusiv bazate pe remitenţe.
- Organizarea campaniilor de mediatizare a avantajelor produselor de garantare pentru
dezvoltarea afacerilor.
- Capitalizarea Fondului de Garantare de Stat a Creditelor în vederea asigurării accesului la
credite a unui număr mai mare de ÎMM.
- Îmbunătăţirea mecanismului de garantare a creditelor pentru ÎMM-uri prin elaborarea
Propunerii de Politici Publice cu privire la dezvoltarea sistemului de garantare a creditelor și
preluarea practicilor internaţionale.
Biroul Naţional de Statistică informează că, în anul 2015 numărul întreprinderilor mici şi
mijlocii a constituit 49,8 mii întreprinderi, sau cu 0,5 mii întreprinderi (cu 1%) mai puţin faţă de
anul 2014. Sectorul ÎMM reprezintă circa 97,2% din numărul total de întreprinderi. Evoluţia
numărului ÎMM în perioada anilor 2013 –2015 se prezintă în Tabelul 1.2.
Evoluţia în dinamică a numărului întreprinderilor mici şi mijlocii, mii unităţi
Numărul de întreprinderi, Numărul de salariaţi, mii
Venituri din vânzări, mil. Lei
mii persoane
T Ponderea T Pondere Ponderea
A Î
Tota ÎMM în Tota ÎMM ÎMM în Total ÎMM ÎMM în
An ÎMM
l total, % l total,% total,%
2 5 5 5
97,4 87,6 16,7 231776,1 77413,2 33,4
2013 2,3 0,9 24,6

20
 2 5 5 5
97,4 291,7 56,2 265050,3 83650,3 31,8
2014 3,7 2,3 19,0
2 5 4 5
97,2 281,4 55,1 281898,1 86 824,6 30,8
2015 1,3 9,8 10,7
Numărul persoanelor care activează în ÎMM în anul 2015 a constituit 281,4 mii persoane,
deţinând 55,1% din numărul total de angajaţi ai întreprinderilor sau cu 193,8 mii persoane (cu
38,4%)mai mult față de anul 2013, desi in comprație cu anul precedent se inregistreaza o
descrestere usoara de (1,1%). Veniturile din vânzări ale ÎMM în anul 2015 au însumat 86824,6
mil. lei sau 30,8% din venituri din vânzări în total pe economie, cu 9411,4 mil. lei mai mult faţă
de anul 2013, dar cu o cota mai mică de 1% fata de anul precedent,
Ponderea întreprinderilor mici şi mijlocii în totalul întreprinderilor în anul 2015 pe
principalii indicatori se prezintă in Figura 1.3:

Total întreprinderi ÎMM

30.8%
55.2%

97.2%
69.2%
44.8%

2.8%

Numar de întreprinderi Numar de salariați Venit din vînzări

Fig 1.3. Principalii indicatori ai ÎMM

Analiza evoluţiei ÎMM ne indică creşterea veniturilor din vînzări în medie pe o
întreprindere în anul 2015, care au constituit 1744,5 mii lei sau cu 82,9 mii lei (cu 5%) mai mult
faţă de anul 2014. Totodată, veniturile din vînzări ale ÎMM în medie la un salariat au scăzut
comparativ cu anul 2014 cu 29,2 mii lei sau cu 8,6%, şi au constituit 308,5 mii lei în mediu pe un
salariat. Numărul de salariaţi în medie pe o întreprindere în anul 2015 a constituit 6 persoane,
comparativ cu 5 persoane în anul 2014.
Partea preponderentă a ÎMM îşi desfăşoară activitatea în domeniul comerţului,
constituind în anul 2015 circa 19,8 mii întreprinderi, sau 39,8% din totalul întreprinderilor mici
şi mijlocii. În industria prelucrătoare au activat 4,2 mii de ÎMM sau 8,5% din total. Evoluţia în
dinamică a numărului ÎMM pe principale genuri de activitate se prezintă în Figura 1.4:

21
 Activitati de cazare si alimentatie Agricultura, silvicultura si
Industria prelucratoare; publica; 2.0% pescuit;; 9.0%
11.5% Transport si depozitare;;
7.9%
Constructii; 7.9%
Informatii si comunicatii ; Alte activităti; 7.7%
2.9%
Alte activitati profe- Tranzactii imobiliare; 2.4%
sionale; 3.5%
Comert cu
ridicata si cu
amanuntul;
45.2%

Figura 1.4. Ponderea veniturilor din vînzări a ÎMM în profilul principalelor genuri de
activitate.
Suma profitului pînă la impozitare obţinut de întreprinderile mici şi mijlocii în anul 2015 a
constituit 3037,6 mil lei, cu o crestere substantiala de 1029,1 mil, lei mai mult faţă de anul 2013,
partea majoritara fiind din segmentul intreprinderilor mici. (Tabelul 1.3)
Tabelul 1.3.
Situaţia financiară a ÎMM, mil. lei.
Denumirea indicatorilor Profit(+) pierdere(-), mil. Lei
Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015
Total 2008.5 3012.7 3 037.6
Întreprinderile mijlocii 657.1 1045.0 1 028.8
Întreprinderile mici 1267.3 1765.7 1 875.8
Întreprinderile micro 84.2 202.1 132.9
Sursă: Elaborat de autor în baza datelor BNS
ÎMM-urile din Republica Moldova deţin o pondere majoră de 97,2% din numărul total de
întreprinderi, având un aport semnificativ în crearea locurilor de muncă, cuantificat în 55,2% din
numărul total al angajaţilor pe țară. Din numărul total al ÎMM-lor ponderea cea mai mare o deţin
micro-întreprinderile – 75,6%, iar numărul mediu de angajaţi per întreprindere constituie doar 6
persoane. Totodată, eficienţa economică a sectorului este relativ redusă, comparativ cu alte ţări,
generând un venit din vânzări de doar 30,8% din total venituri pe economie. În ultimii ani
numărul ÎMM-lor este într-o permanentă creștere, dar se observă o diminuare nesemnificativă a
ponderii acestora în total întreprinderi, a numărului de angajaţi încadraţi cât și a veniturilor din
vânzări. Reieșind din situația dată concludem că acest sector rămâne a fi unul vulnerabil la

22
incertitudinile mediului economic și politic, având nevoie de suport pentru creșterea
performanțelor și a nivelului de competitivitate.
Conform opiniei a cca 39% din companiile care participă la Studiul “Costul
Reglementării de Stat al Activităţii de Întreprinzător”, dezvoltarea lentă a ÎMM este
cauzată de accesul dificil la finanţare, factor evidențiat ca principala constrângere în creșterea
afacerilor. Potrivit “The Investment Reform Index” OECD 2020, doar 27% din companiile mici
apelează la bănci pentru a-şi finanţa investiţiile, comparativ cu companiile mari care
înregistrează 40,3% la acest capitol. Viziunea strategică a Republicii Moldova pentru
sporirea accesului la finanţare se bazează pe următorii piloni:
- dezvoltarea intermedierii financiare;
- optimizarea costurilor resurselor financiare şi
- simplificarea condiţiilor de garantare a creditelor şi a împrumuturilor.
Cresterea economică reprezintă un factor interdependent de dezvoltarea sectorului
ÎMM. Iar acesta se poate dezvolta doar în condițiile în care este asigurat accesul la
finanțare, care permite achiziția utilajelor moderne, implementarea celor mai bune practici,
promovarea inovațiilor etc. Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovarea sunt importante,
deoarece noile cunoştinţe conduc la apariţia de noi produse şi procese, care, la rândul lor,
sunt un factor cheie al competitivităţii, creşterii productivităţii şi creării de avuţie. Erhan
L. subliniază că soluţionarea problemei de acces a ÎMM la resurse financiare necesită
aplicarea unei strategii financiare bine coordonate de către stat, în direcţii precum:
reglementarea bazei normative, a schemelor de impozitare şi crearea unui mediu concurenţial
pe piaţa serviciilor financiare care, în primul rând, va impune diversificarea surselor financiare.
Autorul constată că, pe parcursul ultimilor ani, inovația a devenit factorul care
determină performanțele financiare ale ÎMM. În același timp, instrumentele, factorii,
metodologiile trebuie să fie racordate la aceste procese inovaționale, căci, în prezent,
inovația determină evoluția instrumentelor de finanțare. Respectiv, îmbunătățirea accesului
la finanțare nu este rezultatul doar a factorului ce ține de mai multe resurse, ea este de
asemenea interdependentă de cost. Analiza accesului la finanțare necesită o abordare
inovativă, întreprinderile moderne se diferențiază de cele clasice. Ele au nevoie de finanțare,
dar împreună cu mentorat, consultații, suport și expertiză. Totodată, ÎMM din Republica
Moldova își doresc ca dezvoltarea afacerilor să fie susținută de stat, aceasta contribuind,
totodată, la sporirea receptivității antreprenorilor la adoptarea și modificarea unor Legi,
Regulamente, etc.

23
 În practica economică se constată că, uneori, anumite oportunităţi de afaceri se suprapun
parţial sau se combină. Esenţială este abordarea cu minuţiozitate şi rigurozitate, pentru a le
valorifica cu succes, în mod profitabil, prin înfiinţarea de noi firme sau dezvoltarea firmelor
existente.

Pentru întreprinzători, ca de altfel pentru orice activitate financiară autentică, în condiţiile

economiei de piaţă este primordială abordarea oportunităţilor financiare. În esenţă, la care ne
referim în continuare. Identificarea oportunităţilor financiare implică :

- evaluarea necesităţii (cerinţelor pieţei);

- stabilirea unei valori, ca potenţială recompensă, pentru persoanele implicate în abordarea

oportunităţilor financiare;

- conturarea oportunităţilor viitoare privind tratarea oportunităţilor financiare;

- asumarea riscului asociat oportunităţilor de către persoanele respective;

- stabilirea cadrului temporal pentru analiza aspectelor implicate;

- prefigurarea barierelor în faţa potenţialilor concurenţi, pentru asigurarea prosperării afacerii.

Identificarea oportunităţilor financiare - determinarea resurselor financiare necesare -

Obţinerea resurselor destinate valorificării oportunităţii financiare - realizarea mecanismului
financiar în derularea afacerii - „Recoltarea” valorii nou-create.

24
 2.2. Sursele interne și externe de finanțare a micului business
Capitalul propriu ocupă locul central în finanţarea activităţii ÎMM-urilor, reprezentând,
totuşi, o sursă insuficientă de finanţare a necesităţii de mijloace băneşti mereu în creştere.
Posibilităţile de activitate din contul mijloacelor proprii ale ÎMM-urilor se diminuează cu fiecare
an, astfel conturându-se o creştere a rolului capitalului împrumutat.
În Republica Moldova, ÎMM se finanțează preponderent de către instituţiile
financiare clasice: bănci, organizații de microfinanțare, asociații de economii și împrumut a
cetățenilor etc., a căror obiectiv reprezintă acordarea creditelor și împrumuturilor pentru
satisfacerea cererii de finanțare. Din cadrul instituţiilor financiare bancare fac parte băncile
comerciale, iar din cadrul celor nebancare: Organizaţiile de Microfianţare (OMF),
Asociaţiile de Economii şi Împrumut (AEÎ), Companiile de Leasing etc .
Deşi cadrul legislativ naţional este extins şi nu reprezintă un obstacol pentru accesul la
finanţare, totuşi, finanţele rămân a fi principala barieră întimpinată de către ÎMM-uri în
activitatea sa, contrar dezvoltării sistemului bancar, de scheme de garantare a creditelor şi a
biroului istoriilor de credit. Băncile comerciale din Moldova ofer ăîntreprinderilor o gamădestul de
largă de produse de creditare. Totuşi, ele se orientează mai ales spre întreprinderile mai mari, care
deja funcţionează. Nu este satisfăcută cererea mediului de afaceri pentru credite pe termen lung:
termenul de creditare, în cele mai multe cazuri, nu depăşeşte 2-3 ani. Un obstacol semnificativ în
calea mediului de afaceri este rata dobânzii ridicată, care, deşi a scăzut în ultimii ani, continuă să fie
inacceptabilă pentru multe ÎMM-uri. Din punctul de vedere al băncilor, creditarea ÎMM nou
înfiinţate presupune un cost ridicat de oportunitate. Astfel, această categorie de întreprinderi,
datorită capacităţii limitate de a genera fluxuri financiare pe termen scurt şi mediu, se află în
imposibilitatea de a contracta împrumuturi de valori superioare pragului de rentabilitate a
fondurilor alocate de bănci pentru creditarea ÎMM. Această situaţie influenţează în mod direct
ratele dobânzilor la care s-ar putea efectua creditarea, nepermiţând băncilor furnizarea unor
produse accesibile ÎMM nou create .
Pentru Republica Moldova o soluţie pentru această problemă ar putea-o constitui
subvenţionarea dobânzilor fie de către Guvern, fie prin folosirea de fonduri externe (Banca
Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare, Fondul Internaţional pentru Dezvoltare a
Agriculturii etc.).În ceea ce priveşte subvenţiile/granturile guvernamentale, deşi, în prezent, în
UE se încearcă a fi minimizată o astfel de susținere a sectorului privat (pentru a nu distorsiona
piaţa), acestea sunt direcționate, în general, la susținerea dezvoltării unor anumite sectoare
importante pentru un stat ori altul: start-up, crearea de noi locuri de munca, promovarea
inovațiilor etc. O altă problemă, localizată la nivelul cererii, este reprezentată de faptul că cea

25
mai mare pondere în cadrul ÎMM o au microîntreprinderile (peste 75%) al căror volum redus de
activitate determină nivelul mic al necesarului de finanțare, sub pragul de rentabilitate al
băncilor. Chiar și în condiţiile modificării în sens favorabil a acestor ponderi, necesarul de
credite al ÎMM nu poate fi satisfăcut decât parţial de către bănci din cauza faptului că acestea
trebuie să-și creeze un portofoliu care să le asigure rentabilitate pe ansamblul activităţii de
creditare.
Cauza principală a reducerii capitalului propriu în structura capitalului întreprinderilor
autohtone rezidă din incapacitatea atingerii pragului de rentabilitate. De asemenea, slaba
dezvoltare a pieţei de capital contribuie ca creditul să reprezinte principala sursă de finanțare a
economiei. Ratele dobânzilor nominale și reale și cerinţele privind gajul sunt la fel mari . Pe de o
parte, băncile sunt preocupate să acorde credite cât mai sigure și să evite imobilizarea
mijloacelor lor în fondul de risc pentru a nu-și limita posibilitatea de a le fructifica. Pe de altă
parte, întreprinzătorii doresc un acces mai mare la resursele creditoare, optând pentru dobânzi
mai reduse și cerinte mai puţin dure.
Prima raportare privind creditele acordate pentru ÎMM a fost efectuată la situaţia din
31 decembrie 2004, acestea fiind considerate în sumă de până la 700 mii MDL. Analiza în
dinamică reflectă că, comparativ cu 31.12.2004 când suma acestor credite a constituit
912,6 mil. MDL și reprezentau 12,3 la sută fată de total, la situaţia din 31.12.2008 soldul
creditelor destinate ÎMM reprezenta 9061,9 mil. MDL, ceea ce reprezintă o creștere cu 19,2%
față de anul 2007. Totodată, este important de consemnat faptul că în anul 2009, soldul creditelor
destinate ÎMM reprezenta 7540.9 mil. MDL, fiind în descreştere cu 16.8% fată de perioada
precedentă de gestiune (Figura2.1).
Creditele alocate sectorului reprezintă cca 31.4 la sută din total pe țară. Ca rezultat,
analizele reflectă că, pe parcursul unei perioade de 12 ani (2004-2015) creditele acordate
sectorului ÎMM au înregistrat o majorare de 10 ori fată de o creştere de 5 ori a total portofoliu de
credite. Analiza datelor disponibile cu privire la creditarea ÎMM [38] (anii 2007-2009 și
2013-2015) elucidează faptul că sectorul cercetat are o predispunere similară față de creditare ca
și întreg sistemul.

26
 2007; 20883.8
Portofoliul cred-
itelor in sistemul 2015; 38186.6
bancar, mil. MDL 2008; 25122.6

2015; 35.50%
2007; 41.10%
2014; 40842 2009; 23884.1

2014; 36.60%
2008; 36.10%
2010; 26915.5
2013; 30.40%
2013; 42170.7 2009; 31.60%
Cota creditelor
IMM in total
2011; 30962.9
credite, %
2012; 35948.3

Fig. 2.1. Tendințele creditării sectorului ÎMM comparativ cu total credite.

Astfel, în anii în care tendințele creditării erau negative comparativ cu perioada
precedentă de gestiune, creditarea ÎMM avea aceleași tendințe. Totodată, este necesar a menționa
faptul că, creditarea ÎMM s-a înrăutățit începând cu anul 2013, tendințele negative
menținându-se atât ca sumă absolută, cât și ca valoare relativă. Prin urmare, în anul 2015
ponderea creditelor ÎMM în total credite reprezintă 25,5%, ceea ce este cu cca 5 p.p. mai puțin
decât în anul 2013. Totodată, suma totală a resurselor financiare direcționate sectorului
au reprezentat 9457,3 mil. MDL, cu 3067 mil. MDL mai puțin. Pe de altă parte, dacă
luăm în considerare faptul că pentru sectorul ÎMM sunt alocate 25,5% din total resurse creditare,
atunci se impune concluzia că, băncile subestimează necesarul de finanțare a sectorului,
or, acesta reprezintă 98% din total întreprinderi din țară.
Piaţa pentru finanţarea întreprinderilor rămâne în continuare segmentată și concurenţa este
limitată. În ultimii câţiva ani băncile au rămas comparativ lichide (beneficiind de câştigurile
înalte oferite de obligaţiunile de stat), și din numărul total al băncilor din Moldova, doar cinci
deservesc mai mult de 3 mii debitori. Marea majoritate a creditelor bancare sunt acordate câtorva
clienţi mari, în timp ce 97% din debitori (persoane fizice și juridice, ce iau credite pentru
afacerile lor) au credite cu valoarea medie de 5 000 dolari SUA și reprezintă doar 20% din
volumul total al creditelor din sectorul bancar.
Întreprinderile micro și mici de obicei nu beneficiază de credite din sectorul bancar, și
obţin finanțare externă de la asociaţii de economii și împrumut, precum și instituţii de
microfinanţare. Astfel, opţiunile lor sunt limitate la sume mai mici, scadenţe mai scurte și costuri
de creditare mai înalte. În pofida încercărilor din ultimii ani de a ţine cont de riscurile pieţei și a
îmbunătăţi procesul de evaluare a creditelor, evaluarea și gestionarea riscurilor interne ale
27
băncilor rămâne a fi limitată. Acest fapt, a generat un nivel ridicat de credite neperformante în
sistem și, drept rezultat, a impus cerinţe înalte de garanţii pentru creditele acordate. În sfârşit, dat
fiind faptul că întreprinderile mici, care încă nu au stabilit relaţii de creditare cu băncile, nu
reprezintă un segment de interes pentru acestea, pentru segmentul analizat nu au fost dezvoltate
tehnici de evaluare, produse și condiţii adecvate.
Anterior, în vederea susţinerii creditării întreprinderilor, inclusiv reducerii ratelor dobânzii
la creditele acordate de către bănci pe termen lung, Codul fiscal prevedea scutirea de 50 și 100 la
sută la impozitul pe venitul obținut din creditele respective, cu condiţia diminuării ratelor
dobânzilor aferente. Mecanismul în cauza, însă, nu a avut efectul scontat, deoarece scutirile
prevăzute nu acopereau cheltuielile implicate de reducerea dobânzii în mărimea stipulată.
Modificarea intrată in vigoare începând cu 01.01.2005 prevede anularea condiției diminuării
ratelor dobânzilor la împrumuturile sus-menționate, prezentând o încurajare evidentă pentru
creditarea pe termen lung. Anume creditele pe termen lung sunt solicitate cu preponderența în
cazul unei afaceri de producţie, deoarece ciclicitatea acesteia e mai complexă și îi impune o
durată mai extinsă de derulare spre deosebire de afacerea comercială. O afacere de producţie are
o rentabilitate mult mai mică. De aceea, dacă se pledează pentru o creștere economică durabilă,
este firesc să se ofere condiții avantajoase dezvoltării sectorului privat.
În anul 2011 a fost lansată activitatea unui birou al istoriilor de credit ce prestează servicii
de formare, prelucrare şi păstrare a istoriilor de credit, precum şi de prezentare a rapoartelor de
credit. La situația din 31.12.2016 participanți la schimbul informațional cu biroul istoriilor de
credit ÎM „Biroul de Credit” S.R.L. sînt: 14 bănci comerciale, 8 organizații de microfinanțare, o
societate de leasing. La situaţia din 31.12.2015 se observă o creștere în dinamică a tuturor datelor
ce caracterizează activitatea biroului istoriilor de credit. Unul din cel mai relevant indicator este
numărul rapoartelor de credit prezentate de biroul istoriilor de credit utilizatorilor istoriilor de
credit, care denotă o creștere stabilă pe parcursul anilor 2012-2015 cu cca 200, 0 mii anual. Un
factor pozitiv este că pe parcursul anului 2015 și alți utilizatori decît băncile comerciale (care sînt
obligate conform Legii nr.122-XVI din 29.05.2008 privind birourile istoriilor de credit să
furnizeze informație cel puțin unui birou al istoriilor de credit) – organizații de microfinanțare şi
de leasing au accesat serviciile biroului istoriilor de credit solicitînd 10,9 mii rapoarte de credit.
Pe lîngă faptul că informația obținută de la biroul istoriilor de credit servește o măsură
suplimentară de asigurare împotriva riscurilor de creditare, permiţindu-I creditorului să evalueze
mai bine capacitatea de plată a solicitantului, aceasta în final facilitează accesul la finanţare a
persoanelor fizice şi juridice.

28
 În condiţiile accesului dificil la finantare a ÎMM, microfinanţarea vine ca o soluţie
alternativă de aprovizionare cu resurse financiare a micilor afaceri. Microfinanţarea este definită
ca furnizarea de împrumuturi și alte servicii financiare acordate persoanelor fizice și juridice cu
acces limitat la sistemul bancar, împrumuturi ce permit să desfăşoare și să dezvolte activităţi
economice.
Practica internaţională caracterizează microfinantarea ca, creditarea afacerilor mici,
precum și împrumuturile acordate persoanelor cu venituri reduse, în special celor sărace și foarte
sărace. În cadrul Strategiei de Dezvoltare “Europa 2020”, microcreditul a devenit unul din
instrumentele financiare cheie, prin care întreprinderile mici pot îmbunătăți bunăstarea.
Instituțiile de microfinanțare reprezintă o bună sursă de finanțare pentru întreprinderile
mici, deoarece acestea acoperă zonele rurale și semi-urbane, unde sistemul bancar este,
adeseori, absent. Acestea oferă, de asemenea, împrumuturi pentru antreprenorii non-calificați,
care nu știu cum să elaboreze planuri de afaceri, nu fac evidența contabilă și cunosc cum
să determine indicatorii de recuperabilitate a investiției etc.
Microfinanțarea este, adesea definită ca, un serviciu financiar, destinat clienților cu
venituri mici, luând forma de împrumuturi și alte servicii oferite de organizații de microfinanțare
(OFM). Aceste instituții, de obicei, tind să folosească metode noi, dezvoltate în ultimii 30 de
ani, pentru a oferi împrumuturi foarte mici pentru debitorii care nu dispun de garanții.
Aceste metode includ împrumuturile de grup și de răspundere, cerințele de economii
preîmprumut, majorând treptat dimensiunile împrumutului și o garanție implicită dacă
împrumuturile actuale sunt rambursate la timp. Mai pe larg, beneficiari ai serviciilor de
microfinanțare reprezintă gospodăriile cu venituri mici, care au nevoie de acces permanent la o
gamă largă de servicii financiare accesibile oferite de o serie de furnizori de vânzare cu
amănuntul pentru finanțarea activităților generatoare de venit. Aceste servicii includ economii,
credite, asigurări, remitențe, plățile și altele.
Furnizorii de microcredite cuprind bănci de economii, cooperative, uniuni de credit,
fundații, bănci de microcredite, asociații non-profit, organizații de microfinanțare, bănci etc.
Instituțiile de microfinanțare diferă în dependență de grupurile țintă cu care activează:
antreprenorii nebancabili (grupuri social-vulnerabile) În grupul de persoane mai vulnerabile
se includ, totodată, femeile antreprenoare, tinerii antreprenori, antreprenorii care aparțin
unui grup minoritar, antreprenorii cu handicap, comercianții individuali, etc și antreprenorii
bancabili (start-upuri și microîntreprinderi existente).
În vederea îmbunătățirii accesului la finanțare a micilor întreprinzători, Comisia Europeană (CE)
a identificat patru domenii prioritare de intervenție:
1) îmbunătățirea mediului juridic și instituțional;
29
 2) schimbarea climatului în favoarea ocupării forței de muncă și a antreprenoriatului;
3) promovarea practicilor de succes;
4) asigurarea de capital financiar.
UE percepe schemele de microcredite ca o modalitate de a încuraja incluziunea socială și
antreprenoriatul prin auto-ocuparea forței de muncă. Ca urmare, sistemele de microcredite din
UE vizează femeile și minoritățile naționale. În comunicarea CE, "O inițiativă europeană
de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creșterii și ocupării forței de muncă", microcreditul
este definit ca alocarea de împrumuturi foarte mici întreprinderilor din sectorul economiei
sociale, angajaților care doresc să devină independenți, persoanelor care activează în
economia informală, șomerii și alte persoane care trăiesc în sărăcie și nu sunt considerate
bancabile. Deșiaceastă definiție de microcredite se bazează pe obiective sociale, definiția
europeană a fost coordonată împreună cu o multitudine de bănci.
Astăzi, principalii promotori ai schemelor de microcredite în UE își propun următoarele:
1) să creeze un mediu instituțional adecvat pentru microcredite și microîntreprinderi;
2) să finanțeze instituțiile de microcreditare prin subvenții și alte resurse ieftine de pe piață,
astfel încât să le permită să devină competitive și durabile pe termen lung;
3) să promoveze cele mai bune practici.
Fondul European de Investiții clasifică patru tendințe cu privire la cererea de
microfinanțare:
a) a avut un impact pozitiv asupra creșterii ÎMM;
b) a contribut la crearea locurilor de muncă;
c) a maximizat contribuția la sectorul formal;
d) a minimizat efectelederente imigrației.
În prezent, există o schimbare de paradigmă în crearea de activități economice și
sociale. Prin microcredite, șomerii și cei săraci obțin acces la resurse financiare. Puterea
economică generată de microcredite creează o putere socio-economică, care generează venituri.
În rezultat, microfinanțarea creează noi oportunități, fiind utilizată ca un instrument de reducere
a sărăciei și încurajare a transformării șomajului în antreprenoriat.
În Republica Moldova sistemul de microfinanţare s-a dezvoltat începând cu anul 1997,
când au fost constituite primele asociaţii de economii și împrumuturi ale cetăţenilor. În
prezent, alternativa creditelor acordate de către băncile comerciale constituie, produsele
oferite de organizaţiile de microfinanţare, care au menirea de a credita afacerile mici,
preponderent din zonele rurale, facilitând accesul la resurse financiare ieftine, precum și
de a stimula iniţiativa privată. Sectorul de microfinanţare, similar celorlalte segmente ale
pieţii financiare autohtone, se află în faza de dezvoltare, având potenţial sporit de
30
creştere. Conştientizând importanţa eliminării barierelor care împiedică dezvoltarea armonioasă
a ÎMM, precum și stimularea creării și dezvoltării organizaţiilor specializate în
microcreditare, în anul 2004 a fost adoptată Legea nr. 280-XV din 22.07.2004 „Cu
privire la organizaţiile de microfinanţare”.
Este de menţionat că, în contextul Legii, activitatea de microfinanţare vizează
alocarea și gestionarea împrumuturilor, acordarea garanţiilor la împrumuturi și credite
bancare, precum și efectuarea investiţiilor și participaţiunilor. Activitatea de microfinanțare este
supravegheată și monitorizată de Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF). Astfel, conform
datelor prezentate de CNPF, la situația din 01.02.2017, erau înregistrate 137 organizaţii care
aveau ca activitate de bază microfinanţarea .
Analiza evoluţiei sectorului de microfinanţare demonstrează că, deşi acesta deţine o
pondere redusă comparativ cu PIB, rata de penetrare a serviciilor de microfinanţare rămâne a fi
un indicator important la nivel naţional, întrucât oferă servicii de creditare accesibile și
disponibile ÎMM, precum și păturilor social vulnerabile pe întreg teritoriul ţării, în mod
prioritar în zonele rurale. Portofoliul de împrumuturi acordate de către entităţile de
microfinanţare pe parcursul anului 2015 a înregistrat o pondere de circa 2,72 % din PIB, dintre
care sectorul AEÎ – 0,36 %, iar al OM – 2,36 %. (Figura 2.2):

AEÎ OM
Sectorul de microfinanţare

3.13
2.78 2.72
2.53 2.55
2.29 2.33 2.25 2.23 2.18 2.36
2 2.06 2.12
1.92 1.75 1.81 1.9
1.73 1.66

0.8
0.6100000
0.56 00000001 0.53 0.3100000 0.3300000
0.3100000
0.34 0.37 0.36
00000002 00000003
00000002
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Fig. 2.2. Portofoliul de împrumuturi ale instituțiilor de microfinanțare în raport cu PIB

Sursa: Elaborat de autor in baza datelor Comisiei Națională a Pieței Financiare
Acest indicator s-a menținut la un nivel relativ constant, sectorul de microfinanțare fiind
caracterizat prin acordarea împrumuturilor cu aplicarea unor politici eficiente și prudente
de administrare a riscurilor. Cel mai ridicat nivel al sectorului de microfinanțare în raport cu PIB
a fost înregistrat în anul 2008, cu o pondere de 3,13%. În anul 2010, doar 5,1% din
populaţia economic activă a beneficiat de servicii de microfinanţare, în descreştere cu 12,1% fată
de anul 2009

31
 (Tabel. 2.1). Tabelul 2.1.Indicatorii pieței de microfinanțare
Indicatori
2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Nr. OMF 11 13 24 35 43 59 73 85 101 119

Împrumuturi
772, 2427, 2874.
acordate de OMF 1024 1467 1360 4082 1441 1590 1897
1 5 4
(mil. MDL)
Nr. AEÎ 529 507 422 395 399 377 361 340 303 317
Împrumuturi
250, 326, 506, 322, 244, 254, 273,
acordate de AEÎ 331,9 409,3 439.1
3 8 4 9 2 2 9
(mil. MDL)
Nr. beneficiari de
împrumuturi (mii 49,4 56,5 40,2 40,2 32,1 31,5 33,0 36,5 40,3 38.6
pers.)
Mărimea medie a
unui împrumut al
5262 6618 8956 8038 7597 8080 8296 9587 11055 10415
AEÎ pebeneficiar
(MDL)
Total împrumuturi
din sistemul de 506, 2228, 2836, 2786.
1022 1351 1683 4327 1695 1864
microfinanțare 4 9 8 3
(unit.)
Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Comisiei Națională a Pieței Financiare
La finele anului 2015 in Republica Moldova sînt înregistrate 119 organizaţii care practică
activitate de microfinanţare, din care 92 au prezentat situații financiare anuale. Evoluţia
acestui sistem este caracterizată prin indicatori generali de activitate şi se prezintă în Tabelul 2.2.

Tabelul 2.2.Indicatorii generali privind activitatea OFM

2015 faţă de 2015 faţă de
Nr. Indicatori 2014 2015
2014 (+,-) 2014 (%)
1 Numărul de organizaţii (unităţi) 101 119 +18 117.8
1171.
2 Capitalul propriu (mil. lei) 1334.1 +162.6 113.9
5
3318.
3 Total active (mil. lei) 3677.5 +358.6 110.8
9
4 Împrumuturi acordate (mil. lei) 2427. 2874.4 +446.9 118.4

32
 5
1857,
Credite bancare şi împrumuturi
5 6 2164.9 +307.3 116.5
primite

6 Profitul net (mil. lei) 277.6 341.6 64.0 123.1

7 Rata de rentabilitate a activelor (%) 8.4 9.3 +0.9 -
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului anual privind Activitatea CNPF.
Potrivit rezultatelor înregistrate pe parcursul anului, se constată că principalii indicatori
privind activitatea OFM au înregistrat o creștere moderată faţă de perioada similară a anului
precedent. Numărul OM a crescut cu 18 unităţi sau cu circa 17,8 % pe parcursul anului 2015,
proces similar constatat pe parcursul ultimilor 10 ani de evoluție a sectorului. Majorarea
profitului net cu circa 23,1 % în raport cu anul 2014 se datorează creșterii portofoliul de
împrumuturi acordate cu 18,4 % față de perioada precedentă, condiționată de majorarea
creditelor bancare și împrumuturilor primite cu 16,5 %. Creșterea rentabilității activelor cu 0,9
puncte procentuale în comparație cu anul precedent denotă faptul că OFM au continuat să
efectueze investiţii preponderent în active generatoare de dobîndă cu o profitabilitate
sporită.
Activele OFM, constituite preponderent din contul împrumuturilor acordate clienţilor,
au înregistrat o majorare stabilă în mediu cu 40,0 % în perioada anilor 2006 – 2008. Totodată, pe
parcursul anilor 2009 – 2010 activele au înregistrat o scădere în mediu cu circa 14,3 %, odată cu
creșterea numărului OFM cu circa 34,3 %. Perioada anilor 2011-2012 a fost determinată de o
creștere nesemnificativă a activelor, în mediu cu circa 3,0 %, iar perioada anilor 2013-2014 –
de o creștere considerabilă a activelor cu circa 32,3 %. La sfîrșitul anului 2015 este constatată
valoarea maximă sectorială a acestora de circa 3677,5 mil. lei, în creștere cu 10,8 % față de
aceeași perioadă a anului precedent.

Tabelul 2.3. Evoluţia activităţii de microfinanţare, mil. lei

2014 2015 2015 faţă de 2014
Indicatori
AEÎ OFM TOTAL AEÎ OFM TOTAL (%)
Împrumuturi
409.3 2427.5 2827.5 439.1 2874.4 3313.5 116.8
acordate
Total active 483.9 3318.9 3818.9 518.6 3677.5 4196.1 110.3
Profit net 20.5 277.6 298.1 22.4 341.6 364.0 122.1

33
 Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului anual privind Activitatea CNPF.
Similar anului precedent, în anul 2015 a fost înregistrată o creștere a valorilor de bază ale
activității sectorului de microfinanțare, portofoliul împrumuturilor acordate majorîndu-se cu
16,8 %, iar valoarea totală a activelor cu 10,3 %.

Pînă la 1 an 120
De la 1-5 an
Mai mult de 5 an
100

80

11%

2015 7% 60
2014
41%
44%
40
49%
48%
20

0
Pina la 1 Pina la 1 De la 1-5 De la 1-5 Mai mult Mai mult
an 2014 an 2015 ani 2014 ani2015 de 5 ani de 5 ani
2014 2015

Diagrama 2.1. Garantarea împrumuturilor acordate pe termene de scadenţă de către OFM, %

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului anual privind Activitatea CNPF
Potrivit valorilor reflectate în Diagrama 2.2, cea mai mare pondere de 48,4% din
împrumuturile acordate de OFM aparține împrumuturilor oferite pe un termen mediu de la 1 an
pînă la 5 ani, 68,7 % din care sînt garantate. Totodată, 40,5 % din împrumuturi sînt acordate pe
un termen mai mic de 1 an, 56,9 % din care sînt asigurate cu gaj, iar 11,1 % din
împrumuturi sînt acordate pe un termen mai mare de 5 ani, acestea fiind garantate în mărime
de 90,6 %.
Astfel, similar anului precedent, se constată că OFM continuă să aplice o politică prudentă de
gestiune a portofoliului de împrumuturi, asigurîndu-şi riscurile de nerambursare a
împrumuturilor acordate pe măsura creşterii termenului de scadenţă a acestora.

34
 12.0% Agricultură/industrie alimen-
32.5%
tară
20.1% Imobil/construcţie şi
dezvoltare
Consum
Industrie și comerţ
Construcţia drumurilor şi
3.4 8.8% 23.2% transportare
% Alte scopuri

Diagrama 2.2. Clasificarea împrumuturilor acordate pe direcţii de utilizare

Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului anual privind Activitatea CNPF
Direcţiile de utilizare a împrumuturilor acordate de către OFM sînt dispersate preponderent pe
trei domenii ale economiei naţionale (Diagrama 2.2). Cu toate acestea, ponderea cea mai mare
de circa 32,5 % a fost acordată, conform clasificării contabile, pentru „Alte scopuri” şi a
înregistrat o creștere cu 4,4 puncte procentuale față de anul 2014. Împrumuturile de circa 23,2
% reprezintă împrumuturile acordate pentru consum, 20,1 % constituie împrumuturile
acordate pentru imobil, valoare cu 1,7 puncte procentuale mai mică comparativ cu finele
anului precedent. Iar 8,8 % din împrumuturi au fost acordate pentru industrie și comerț,
prioritar întreprinderilor micro, mici și mijlocii.
Având în vedere faptul că instituția responsabilă de supravegherea pieței de
microfinanțare nu solicită informație cu privire la repartizarea creditelor după tipuri de
beneficiari: persoane juridice și fizice, inclusiv care desfășoară activitate de întreprinzător,
nu putem afirma cu certitudine cota ÎMM în total piața de microfinanțare. Totodată, importanţi
furnizori de resurse financiare sunt Asociaţiile de Economii și Împrumut (AEÎ), activitatea
cărora a fost promovată în cadrul Proiectului de Finanțare Rurală al Băncii Mondiale, începând
cu anul 1996. Ulterior, în anul 1998 aceste instituții au fost reglementate prin Legea nr.
1505-XIII din 18.02.1998 ca organizaţii necomerciale care acceptă depozite de la membrii săi și
cărora le eliberează împrumuturi.
Realizarea potenţialului economic şi dezvoltarea micului business, în mare măsură, depinde
de posibilităţile de finanţare a întreprinderii. Finanţarea acesteia presupune un necesar de fonduri
cu caracter permanent sau pentru perioade mari de timp, operaţiune care se poate realiza în
diverse forme, în funcţie de condiţiile concrete ale întreprinderii şi pieţei financiare. Căile de
finanţare pe termen lung sunt în strânsă legătură cu căile de investire, formând împreună cu
acestea politica financiară a întreprinderii respective. Structura surselor de finanţare este
constituită din sursele interne (proprii) şi cele externe (împrumutate). Ca mijloace interne
întreprinderile mici folosesc economiile personale, profitul, amortizarea, fondul de rulment .
35
 Capitolul III. Perspectivele de dezvoltare a mecanismului financiar al
întreprinderilor agricole din domeniul micului business;

3.1. Particularitățile manageriale și financiare ale micului business

În Republica Moldova, colectarea fondurilor financiare, condiţionate de iniţierea unei afaceri,
reprezintă adevărata dificultate pe care trebuie s-o depăşească un întreprinzător. Spre deosebire
de statele puternic industrializate şi cu o economie de piaţă tradiţională, marcată de existenţa
unui ridicat nivel al concurenţei, în ţara noastră se manifestă – cu timide excepţii – atât lipsa
legislaţiei adecvate, cât şi a instituţiilor specializate în susţinerea şi promovarea micilor afaceri.
Avantajul posibilităţii de abordare – teoretic, fără restricţii – a oricărui domeniu de activitate,
avantaj oferit de inexistenţa unei concurenţe reale, este practic anulat de dezavantajul creat prin
lipsa, aproape generală, a unor sume suficiente de bani, deci, prin accesul la sursele restrânse de
finanţare. Alături de importanţa formării capitalului necesar pentru faza de iniţiere a afacerii, o
finanţare corectă şi completă reprezintă o condiţie esenţială şi pentru viitorul firmei. Fără un
capital suficient care să confere siguranţă că afacerea va fi în măsură să se dezvolte, făcând faţă
cerinţelor şi eventualelor probleme ce pot apare ulterior, firma va trăi de pe o zi pe alta, din
expediente, cu un nivel majorat de risc, fiind permanent vulnerabilă. Mărimea fondurilor
financiare ce urmează a fi investite depinde, în primul rând, de natura şi amploarea afacerii.

Astfel, întreprinzătorul trebuie să-şi asigure banii necesari creării celor trei tipuri principale de
capital: capitalul fix-imobilizat în active fixe – cu rol de formare a fondurilor permanente ale
firmei (terenuri, clădiri, maşini, echipamente şi instalaţii) constituie infrastructura-suport a
afacerii; capitalul circulant, reprezentând fondurile temporare ale firmei, asigură continuitatea
desfăşurării activităţii; capitalul pentru dezvoltare, afectat extinderii afacerii, schimbării direcţiei
iniţiale a activităţii sau diversificării acesteia. Odată cu destinaţia fondurilor atrase pe direcţia
formării celor trei tipuri de capital, alternativele de finanţare vor depinde şi de stadiul în care se
găseşte afacerea. Întreprinzătorul va avea acces la anumite surse de finanţare în stadiul de iniţiere
a afacerii şi la altele în etapele de dezvoltare, respectiv de maturizare. Acest lucru este motivat de
faptul că unii investitori nu pot fi convinşi să investească într-o afacere care abia urmează să fie
lansată, datorită gradului ridicat de risc, existent în această fază. Ei vor fi, însă, dispuşi să aloce
fonduri financiare proprii unei firme care, depăşind stadiul iniţial şi dorind să se dezvolte, a făcut
dovada viabilităţii ei. De gradul de risc al afacerii şi de stadiul în care se găseşte vor depinde şi
condiţiile pe care potenţialii investitori le vor pretinde firmei, în schimbul participării lor cu
capital. Din acest motiv, întreprinzătorul trebuie să analizeze atent posibilităţile de care dispune
privind abordarea diferitelor alternative de finanţare. Adoptarea unei decizii corecte, în acest
36
sens, impune cunoaşterea avantajelor şi a dezavantajelor implicate de diferitele modalităţi şi
surse de finanţare. Fără un capital iniţial suficient, o mică afacere are puţine şanse de a fi lansată
cu succes şi de a se dezvolta. Dar atragerea unor fonduri financiare corespunzătoare ridică
numeroase probleme întreprinzătorului, atât sub aspectul dat al depistarii şi accesului la sursele
de finanţare, cât şi sub cel al avantajelor şi dezavantajelor implicate de fiecare sursă în parte.
Principalul dezavantaj, care apare în cazul utilizării şi a altor fonduri decât cele proprii, constă în
diminuarea drepturilor de control şi de proprietate ale întreprinzătorului asupra afacerii.

Talentul de manager al proprietarului se va face simţit în abilitatea cu care va combina sursele

de finanţare sau proporţiile contribuţiei acestora la formarea capitalului necesar iniţial şi în
modul prin care va convinge sau va determina potenţialii creditori să furnizeze împrumuturi în
condiţii cât mai avantajoase pentru firmă. Atragerea de fonduri este puternic condiţionată de
timp. În primul rând, factorul timp este critic. În demararea unei afaceri, în special de către un
întreprinzător fără experienţă sau succese anterioare în atragerea de fonduri, nu este înţelept să se
întârzie căutarea capitalului, deoarece este posibil să dureze şase luni sau chiar mai mult până la
obţinerea lui. În acelaşi timp, a încerca să obţii finanţare când disponibilul bănesc este deja
diminuat, este un demers cu puţine şanse de succes. Acest fapt îşi va pune amprenta asupra
credibilităţii echipei de conducere şi va avea un impact negativ asupra abilităţii de a negocia cu
investitorii. Întreprinderile au o libertate considerabilă în modul de a căuta finanţare, totuşi ele
întâmpină multe constrângeri. Cele mai importante sunt disponibilitatea fondurilor şi costul
finanţării. Timpul este o altă restricţie majoră. Sunt în curs de dezvoltare o serie de inovaţii
financiare, care asigură firmelor o mai mare flexibilitate de mişcare între diverse forme de
finanţare pe diferite perioade de timp (scurte, medii, lungi). Distincţia dintre finanţarea pe termen
scurt şi finanţarea pe termen lung este teoretică, dar utilă pentru o mai bună percepere a faptului
că atragerea de fonduri este strict condiţionată de timp.

Majoritatea managerilor ignorează necesitatea elaborării unei strategii de dezvoltare sau îi

acordă o importanţă minoră. Este foarte redus numărul întreprinderilor mici, ce dispun de un
plan de afaceri, care ar evalua situaţia curentă şi ar reflecta toate etapele şi resursele necesare
pentru realizarea cu succes a obiectivelor şi scopurilor fixate. În rândul celor ce au un plan de
afaceri predomină întreprinderile ce le-au elaborat în scopul deţinerii unei finanţări externe, fiind
„impuse” de băncile comerciale sau partenerii străini să le reprezinte în cazul negocierii unui
credit, a unei investiţii comune etc. În prezent, întreprinderile trebuie să înţeleagă importanţa şi
necesitatea planificării şi să elaboreze planul de afaceri nu numai la cerinţa băncii, dar şi pentru
propriul uz. De multe ori planificarea financiară este elaborată superficial. Astfel, trebuie
acordată o mai mare atenţie elaborării acestui plan şi studierii amănunţite a necesităţilor de
finanţare. Determinând nivelul veniturilor şi cheltuielilor, situaţia fluxului în numerar, bugetul
provizoriu etc., managerul ar dispune de un important instrument de control. Abaterile de la
cifrele planificate pot servi drept „primul semn al ieşirii de sub control şi al neconformităţii
structurii”. În cazul dat, administraţia fiecărei întreprinderi are posibilitatea de a acţiona,
introducând unele schimbări în corespundere cu situaţia. Fără îndoială, un rol important în
reuşita unei întreprinderi mici îl joacă capacităţile profesionale ale subordonaţilor şi creativitatea
lor.

De aceea, pentru implicarea angajaţilor şi dirijarea comportamentelor lor pentru realizarea

obiectivelor generale ale întreprinderii, este necesară îndeplinirea corespunzătoare a funcţiei de

37
antrenare-motivare de către conducătorul întreprinderii, prin utilizarea unor tehnici şi mijloace de
stimulare motivaţională, practicarea unui stil de conducere corespunzător situaţiei. Unul dintre
cei mai reprezentativi factori motivaţionali ai personalului la întreprinderile mici şi mijlocii este
stimularea materială care poate să se concretizeze sub formă de salarii, premii, recompense,
ajutoare materiale sau alte beneficii. Printr-o astfel de tehnică conducătorul ar suscita interesul
angajaţilor de a depune mai multă străduinţă în elaborarea planurilor şi prognozelor financiare.
Economistul de sine stătător ar căuta oportunităţi de finanţare mai accesibile şi mai avantajoase.
În plus, însăşi conducătorul întreprinderii ar trebui să creeze propriul sistem de antrenare. Cum
nu există o planificare a afacerii, tot aşa nu există şi controlul ei, deoarece nu-i cu ce compara
rezultatele obţinute şi vedea care este eficienţa procesului de conducere. Controlul insuficient,
îndeosebi în sectorul financiar, poate deveni pentru multe întreprinderi mici una din cauza
falimentului. Controlul de către administraţie este recomandabil să fie executat prin evaluarea
bugetelor, analiza punctului de rentabilitate şi a situaţiei fluxului de numerar etc.

Având în vedere faptul că dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii este o prioritate a

Guvernului Republicii Moldova, anual, în Bugetul de Stat, sunt prevăzute resurse financiare care
au drept obiectiv îmbunătățirea infrastructurii de suport în afaceri, creșterea culturii
antreprenoriale, facilitarea accesului la finanțare etc. Mijloacele bănești sunt alocate
Organizației pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici și Mijlocii (ODÎMM), prin
intermediul Ministerului economiei, în cadrul Programului “Susținerea Întreprinderilor Mici și
Mijlocii,, .Conform, unei repartizări ulterioare, aceste mijloace bănești se regăsesc în Programe
de dezvoltare a ÎMM, precum: Fondul special de Garantare a Creditelor, Programul de
instruire continuă “Gestiunea eficientă a afacerilor” (GEA), Programul Național de Abilitare
Economică a Tinerilor (PNAET), Programul de Atragere a Remitențelor în Economie (PARE
1+1), Crearea Incubatoarelor de Afaceri.
Obiectivul de a susține dezvoltarea ÎMM se regăsește inclusiv în politica Ministerului
Dezvoltării Regionale și Construcțiilor (MDRC) care, prin intermediul Fondului Național
de Dezvoltare Regională (FNDR), alocă mijloace bugetare pentru dezvoltarea infrastructurii
de suport în afaceri.Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici si Mijlocii
(ODÎMM) în coordonare cu Ministerul Economiei are drept scop asigurarea unui mediu cât mai
prielnic dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (ÎMM). Unul din mecanismele
financiare utilizate de ODÎMM pentru atingerea scopului propus, este facilitarea accesului la
finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii prin emiterea garanţiilor financiare prin intermediului
Fondului de Stat de Garantare a Creditelor (FGC), aflat în gestiunea ODÎMM.
Garanţia financiară este un instrument financiar prin care emitentul ODÎMM, în calitate de
Garant, își asumă un angajament față de instituția financiară parteneră, în calitate de Beneficiar
de garanţie, emisă sub formă de Scrisoare de garanție financiară pentru garantarea în cuantumul
şi termenul corespunzător condițiilor de creditare și produselor de garantare, a creditelor acordate

38
de instituția financiară unei persoane fizice cu activitate antreprenorială sau unei persoane
juridice din categoria ÎMM-urilor, în calitate de Ordonator. FGC a fost constituit în baza
Hotărârii de Guvern nr. 208 din 20.03.2001, fiind gestionat, pe parcursul a 6 ani (2001-2007), de
către Fondul pentru Dezvoltarea Antreprenoriatului şi Dezvoltarea Micului Business
(FSADMB), a cărui obiectiv de bază constituia întreprinderea acțiunilor orientate spre
dezvoltarea antreprenoriatului. Odată cu instituirea ODÎMM, prin Hotărârea de Guvern nr. 538
din 17.03.2007, FGC a trecut în gestiunea Organizației, fiind succesor de drept al FSADMB. Cu
suportul garanțiilor financiare emise de ODÎMM se creează premise pentru dezvoltarea
competitivității, creșterea eficienței, îmbunătățirea calității și numărului de produse a sectorului
ÎMM. În același timp, creează un impact pozitiv asupra locurilor de muncă, cifrei de afaceri și
contribuțiilor la bugetul de stat.
Misiunea Fondului de Stat de Garantare a Creditelor este de a contribui la sporirea
competitivităţii economiei naţionale prin facilitarea accesului la finanțare a ÎMM-urilor urmare
emiterii garanţiilor financiare pentru garantarea creditelor. Activitatea ODÎMM în domeniul
garantării este desfăşurată întru:
- sporirea numărului de credite acordate ÎMM-urilor;
- micșorarea riscului de creditare a băncilor;
- reducerea costului total al creditării;
- colaborarea eficientă şi efectivă cu organizaţii internaţionale în vederea implementării
diverselor programe şi obţinerea de know-how în sistemul de garantare. Obiectivele de bază
ale FGC sunt:
- Facilitarea accesului la finanţare a întreprinderilor viabile care întâmpină dificultăţi în
accesarea resurselor pe piaţa bancară;
- Susţinerea dezvoltării întreprinderilor micro şi mici viabile, din toate sectoarele economiei
naţionale;
- Promovarea inițierii afacerilor.
Întru îmbunătăţirea accesului la credite şi, respectiv, stimularea investiţiilor în iniţierea şi
dezvoltarea afacerilor, ODÎMM, în anul 2016, a îmbunătățit produsele de garantare prin:
1. Majorarea plafoanele de garantare:
- de la 2 milioane lei la 5 milioane lei pentru ÎMM-rile exportatoare;
- de la 1 milion lei la 3 milioane lei pentru ÎMM-urile active;
- de la 500 mii lei la 700 mii lei pentru ÎMM-urile noi create;
- de la 150 mii lei la 500 mii lei pentru ÎMM-urile gestionate de tineri.
2. Micșorarea comisioanelor de garantare de la 1,5-2% la 0,5% pentru toate produsele de
garantare;
39
 3. Anularea taxei unice de analiză a garanției financiare;
4. Introducerea unui nou produs de garantare pentru femeile antreprenoare.
În așa mod, ODÎMM a oferit următoarele produse de garantare pentru sectorul ÎMM:
- Întreprinderi nou-create - garanţie financiară în valoare de până la 700 mii lei cu rata de
acoperire de până la 70% din valoarea creditului şi perioada de garantare de până la 3 ani;
- Întreprinderi active - garanţie financiară în valoare de până la 3 mil. lei cu rata de acoperire
de până la 50% din valoarea creditului şi perioada de garantare de până la 5 ani;
- Întreprinderi gestionate de tinerii antreprenori - garanție financiară în valoare de până la 500
mii lei, cu rata de acoperire de până la 50% din valoarea creditului, şi perioada de garantare
de până la 5 ani;
- Întreprinderile gestionate de femei antreprenoare - garanție financiară în valoare de până la
700 mii lei, cu rata de acoperire de până la 50% din valoarea creditului, şi perioada de
garantare de până la 5 ani;
- Întreprinderile exportatoare - garanţie financiară în valoare de până la 5 mil. lei, cu rata de
acoperire de până la 50% din valoarea creditului şi perioada de garantare de până la 5 ani.
La situația din 31 decembrie 2016, cu suportul FGC, a fost facilitată debursarea creditelor în
valoare de 139,7 milioane lei și susținută proiectele investiționale în valoare de 232,5 milioane
lei pentru 239 de ÎMM-uri. Structura portofoliului FGC la din 31.12.2016, reflectă următoarea
situație:
Tabelul 2.7. Structura portofoliului garanțiilor financiare la 31. 12. 2016
Starea Număr de Suma garanţiilor Suma creditelor Suma investițiilor
garanţiei garanții (MDL) (MDL) (MDL)
Activă 139 29,174,860 87,891,497 154,672,915
Stinsă 132 29,279,255 80,017,924 130,003,177
Respinsă 41 15,961,950 43,207,950 67,719,444
Retrasă 21 4,310,705 11,709,409 24,023,190
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului anual privind activitatea Fondului de Stat de
Garantare a Creditelor
Pe parcursul anului 2016 au fost active 139 garanții financiare în valoare totală de 29,2
milioane lei, care au permis debursarea creditelor în valoare de 87,9 milioane lei și efectuarea de
către ÎMM-uri a investițiilor în valoare de 154,7 milioane lei. În aceeași perioadă, au fost stinse
32 garanții financiare în valoare de 8,7 milioane lei și respectiv rambursarea integrală a creditelor
în valoare de 28 milioane lei.
În perioada anului 2016 au fost emise 12 garanții financiare în valoare de 2,94 milioane lei,
ceea ce a garantat în proporție de 20,4% volumul creditelor acordate de către instituțiile
40
financiare partenere în valoare de 14,4 milioane lei. Valoarea proiectelor investiționale
implementate ca rezultat al emiterii garanţiilor financiare constituie 31 milioane lei.
Analiza portofoliului de garantare din perspectiva repartizării garanţiilor financiare după
produsele de garantare denotă că 62,8% din total garanții au fost eliberate întreprinderilor active,
considerate cele care activează pe piață mai mult de 12 luni. Ponderea produselor de garantare în
portofoliul FGC, reflectă următoarea situație:
Tabelul 2.8. Ponderea produselor de garantare în portofoliul garanțiilor financiare in anul 2016
Număr de Suma garanţiilor Suma creditelor Suma investițiilor Pondere
Produs
garanții (MDL) (MDL) (MDL) a (%)
Active 122 31,103,755 89,735,668 159,864,848 62,82
Tineri 89 9,657,500 26,357,567 33,282,667 19,51
Exportator
4 5,900,000 14,213,700 25,610,876 11,92
i
Start-up 21 2,589,730 8,839,228 11,961,419 5,23
Migranți 3 259,250 518,500 1,761,887 0,52
Total 239 49,510,235 139,664,663 232,481,697 100
Sursa: Elaborat de autor în baza Raportului anual privind activitatea Fondului de Stat de
Garantare a Creditelor
A doua categorie de produs după ponderea de garantare, cu o cotă de 19,5%, este produsul
de garantare destinat tinerilor antreprenori, care au beneficiat de 89 garanții financiare în valoare
de 9,7 milioane lei pentru garantare creditelor în valoare de 26,4 milioane lei și susținerea
proiectelor investiționale în valoare de 33,3 milioane lei. O altă pondere importantă a garanțiilor
financiare după produsele de garantare o are produsul destinat companiilor exportatoare, cu o
cotă de 11,92% și o valoare de 5,9 milioane lei pentru garantarea creditelor în valoare de 14,2
milioane lei și susținerea proiectelor intenționale în valoare de 25,6 milioane lei. Analiza
impactului garanțiilor financiare asupra întreprinderilor, la data raportării, denotă faptul că
fiecare leu emis sub formă de garanție financiară a permis acordarea creditelor în valoare de 2,82
lei și a susținut proiectele investiționale în valoare de 4,69 lei. Comparativ cu situația la sfârșitul
anului 2015, impactul procesului de multiplicare a crescut în cazul creditelor acordate cu 0,15 lei
și investițiilor cu 0,37 lei. Totodată, fiecare leu emis, în anul 2016, sub formă de garanţie
financiară a permis acordarea creditelor în valoare de 4,89 lei și a susținut proiectele
investiționale în valoare de 10,54 lei. În așa mod, ODÎMM au contribuie în continuare la
îmbunătățirea capacităților ÎMM-urile din domeniile: agricultură, industria alimentară, industria
de prelucrare a lemnului, industria ușoară etc. Garanţiile financiare emise de ODÎMM au o
contribuţie incontestabilă la menţinerea, dar şi crearea noilor locuri de muncă. Garanțiile
41
financiare facilitează menținerea în câmpul muncii a 975 angajați, inclusiv 377 locuri pentru
femei și au permis în anul 2016 crearea a 70 locuri de muncă, inclusive 26 pentru femei.
Ponderea femeilor în totalul locurilor de muncă menținute constituie 39% iar în cele noi create în
anul 2016 – 37%.
În condițiile în care, pe de o parte, creditele sunt principala sursă de finanțare a ÎMM, iar
pe de altă parte mărimea împrumuturilor este determinată de valoarea gajului, autorul consideră
că FGC reprezintă unul din cele mai eficiente instrumente care pot îmbunătăți accesul la
finanțare al ÎMM.
3.2. Planificarea și analiza activității economice în întreprinderile micului
business din sectorul agrar al Republicii Moldova
Determinarea planului de producţie şi elaborarea măsurilor pentru planificarea şi organizarea
lui în întreprinderile agricole mai întâi de toate necesită o analiză detaliată a utilizării resurselor
de producţie în ultimii cinci ani. Scopul de bază al analizei constă în evaluarea stării bazei de
producere şi argumentarea rezervelor, care pot fi utilizate pentru asigurarea mai eficientă a
activităţii întreprinderilor agricole. La stabilirea structurii suprafeţelor însămânţate cu culturi
agricole pentru întreprinderile agricole se au în vedere următoarele:

- alocarea unor suprafeţe de teren arabil strict necesare, respectând rotaţia culturilor, utilizarea
raţională a forţelor de muncă etc.;

- asigurarea producţiei necesare la un cost cât mai redus, repartizând suprafeţe mai mari pentru
culturile mai eficiente;

- organizarea utilizării resurselor de producţie cât mai uniform şi eficient pe tot parcursul anului
calendaristic.

Aceste obiective impun ca suprafaţa cultivată cu culturi agricole, şi nu în ultimul rând a

structura de producere, să fie judicios stabilite prin calcule bazate pe eficienţa economică a
fiecărei ramuri şi subramuri în parte. Optimizarea structurii de producere se realizează în două
etape:

• în prima etapă se efectuează calcule de eficienţă a structurii existente;

• în cea de a doua la întreprinderile mici se îmbunătăţeşte structura de producere, folosindu-se

metoda variantelor sau metoda programării liniare.

Metoda variantelor presupune perfectarea mai multor variante de structură, luându-se în

considerare suprafeţele destinate producerii, producţiile medii la hectar şi eficienţa comparativă a
culturilor, ramurile industriei, infrastructura, ramurile auxiliare etc. Prin compararea rezultatelor
diferitelor variante de structură se poate opta pentru soluţia care asigură cele mai mari volume de
producţie cu cele mai reduse costuri. Metoda programării liniare are avantajul unei exactităţi
sporite a calculelor.

Putem întâlni două situaţii de rezolvare:

42
 - când suprafaţa ce poate fi atribuită producţiei este limitată, urmând a se stabili planul de
producţie care se poate obţine;

- când planul de producţie este fixat, urmând a se calcula suprafaţa necesară producţiei.

Dinamica dezvoltării producţiei este necesară a fi examinată de pe poziţiile analizei

complexe. În calitate de sisteme-bloc la nivelul ramurii se prezintă culturile agricole, iar
elementele ei sunt tipurile de producţie. Drept resurse de intrare servesc resursele funciare,
mijloacele fixe şi circulante, forţele de muncă. Ieşirile din sistem sunt rezultatele activităţii de
producere – producţia agricolă.

Modelul economico-organizaţional al structurii de producţie este identic după formă pentru

întreprinderile agricole cu diferite capacităţi de producere. Aceasta se referă la normativele
iniţiale şi de bază în procesul de producţie, luând în consideraţie productivitatea lor, necesarul de
resurse funciare etc. Totodată, modelele se deosebesc între ele după consumurile de producţie la
o unitate de suprafaţă şi de producţie, în funcţie de nivelul de recolte şi necesarul de resurse.

Abordarea metodică, în modelarea structurii de producţie, include următoarele etape: formularea

problemei economice, determinarea concepţiei de dezvoltare a întreprinderii, elaborarea scopului
cercetării, alegerea obiectului de modelare, selectarea informaţiei normative şi utilizarea ei,
pregătirea pentru optimizarea problemei la MEC, introducerea informaţiei iniţiale şi rezolvarea
problemei, analiza şi prelucrarea variantelor de rezolvare obţinute, formarea colecţiei de modele
şi determinarea eficienţei economice de utilizarea sistemului de modele în întreprinderi.

Pentru cultivarea culturilor agricole, conform planului optimal, se folosesc pe deplin terenul
arabil, resursele de muncă în volum de 10920 om-ore, ceea ce ne permite de a utiliza mai raţional
resursele de muncă – cu 16 %, iar resursele energetice – cu 58,6 ha etalon convenţionale (vor
constitui 291,4 ha etalon convenţionale). La includerea în plan a suprafeţei adăugătoare a
culturilor prăşitoare – pentru fiecare hectar suplimentar – valoarea funcţiei-scop (mărirea
profitului net) se va mări cu 7515,7 lei. Rotaţia culturilor agricole nu ne permite a mări suprafaţa
acestor culturi. Însă se vor produce suplimentar 12,7 t de boabe de grâu. Elaborarea fişelor
tehnologice constă în identificarea lucrărilor necesare în procesul cultivării unei culturi anumite,
precum şi în perioada desfăşurării lor. În teză au fost elaborate fişele tehnologice de cultivare a
culturilor agricole, în care în baza condiţiilor pedo-climaterice concrete ale SRL “Iocam- Agro”,
au fost selectate lucrările conform procesului tehnologic recomandat în literatura de specialitate.

Scopul principal al previziunii mijloacelor băneşti în întreprinderile agricole este de a

determina:

a) va dispune sau nu întreprinderea de suficiente mijloace băneşti în perspectivă pentru achitarea

datoriilor sale;

b) va avea nevoie de împrumuturi suplimentare pentru finanţarea activităţii, precum şi

c) de stabilire a surselor de finanţare şi a posibilităţilor de rambursare a lor.

Principiile de baza ale prognozării fluxurilor monetare sunt:

43
- stabilirea tendinţelor formate ale fluxului mijloacelor băneşti pentru o perioadă anumită de
timp;

- pronosticarea lor pentru viitor, reieşind din volumul planificat de producţie şi comercializare în
expresie naturală şi bănească, ţinându-se cont de operaţiile troc în decontările întreprinderii.

În varianta ideală, atragerea mijloacelor de credit, se consideră convenabilă sub aspect

economic doar atunci, când produce sporirea mijloacelor proprii ale întreprinderii, adică, pe
măsura realizării proiectului creditat, mijloacele atrase se înlocuiesc cu o anumită parte din
mijloacele proprii ale întreprinderii. Totodată, se considera că întreprinderea funcţionează in-
continuu şi îşi accelerează viteza rulajelor.

Un exemplu de succes al asocierilor reprezintă „tanda” - o practică utilizată în

Mexic prin intermediul căreia indivizii își finanțează necesitățile din resursele proprii și ale
grupului din care fac parte. Astfel, se constituie grupuri de 10 persoane, care alocă, pe parcursul
a 10 săptămâni o sumă de X unități monetare. Pe parcursul fiecărei luni, unul din membri
utilizează suma total acumulată. La sfârșitul perioadei, fiecare din membri alocă,
cumulativ, o sumă echivalentă cu 10*X și, în același timp, beneficiază de aceeași sumă.
Astfel, membrii grupului își satisfac necesitățile fără a apela la credite, a plăti dobânzi, a
constitui gaj. Interesant este că această practică a fost utilizată cu success de compania Cemex,
Mexic pentru a majora numărul de clienți, ei, de fapt,promovând un instrument de finanțare
traditional prin inovarea valorii produselor. Ca rezultat, compania și-a majorat lunar volumul
vânzărilor cu 15%.
În Republica Moldova, finanțarea alternativă ar putea fi regăsită sub diferite modele:
- creditarea peer to peer – atragerea mijloacelor bănești are loc prin intermediul platformei
online, relația dintre creditor și debitor nefiind intermediate de o instituție specializată;
- finanțarea descentralizată, în cadrul unei rețele de persoane/întreprinderi de încredere,
care achiziționează bunuri/servicii/lucrări fără a plăti cu mijloace bănești, stingerea obligațiilor
de plată efectuându-se între membrii rețelei. Aceste tranzacții sunt gratuite, nefiind
necesară plata comisioanelor. Singura resursă importantă sunt calculatoarele și telefoanele
care înregistrează tranzacțiile și efectuează achitări reciproce;
- exemplul “tanda” – membrii grupului se finanțează între ei, contribuind fiecare cu
aceeași sumă, pe parcursul unei perioade determinate de timp. Acest instrument ar putea fi
utilizat cu succes de către membrii AEÎ, având ca avantaj de bază faptul că membrii
platformei pot obține resursele gratuit, iar mijloacele bănești nu se rambursează. Metoda
respectivă poate fi pusă în aplicare fără anumite resurse, respectiv autorul consideră că, pentru
anumite necesități curente, aceasta ar putea reprezenta un instrument util pentru micii
antreprenori. În această ordine de idei, autorul consideră că finanțarea alternativă ar putea fi

44
utilizată cu succes în Republica Moldova, condiția de bază reprezentând o rețea de
oameni de afaceri, bazată pe încredere și responsabilitate.
Platformele de crowdfunding (finanţare participativă) au apărut în SUA şi apoi în
Europa din nevoia de a obţine finanţări pentru crearea și dezvoltarea afacerilor în lipsa unor
împrumuturi bancare. Aceste platforme intermediază obţinerea de finanţare pe diferite
proiecte, prin punerea în contact a antreprenorilor cu investitorii.
Crowdfundingul este o tehnică de finanțare desprinsă din crowdsourcing, la bază
fiind ideea implicării comunității ca pe un potențial investitor. De fapt, ideea de crowdfunding,
deși este un instrument utilizat cu succes în finanțarea afacerilor de scurt timp, are un parcurs
istoric mult mai îndelungat. Cu ocazia împlinirii a 100 de ani a SUA, Franța a decis să doneze
Statuia Libertății, care urma să fie plătită de francezi, iar pedestalul de americani. În scopul
colectării de fonduri, a fost înființată Uniunea Franco-Americană, care nu a reușit să
adune banii necesari. Ulterior, în anul 1880 a fost organizată o loterie a „libertății”, iar premiile
reprezentau statuia în miniatură. În SUA, în anul 1883 Pulitzer a avut ideea de a apela la
mândria americanilor și le-a cerut donații cât mai mici pentru a putea colecta suma
necesară. În rezultat, Statuia Libertății dovedește că, cu sume mici alocate de mai multe
persoane, pot fi construite obiecte de importanță națională.
Înainte de a lua în calcul crowdfunding-ul ca sursă de finanțare trebuie analizate atât
avantajele, cât și provocările acestui instrument:
- Necesitatea unei unei rețele diversificate, care să susțină colectarea de fonduri.
- Sistemul de crowdfunding își pierde eficiența cu cât suma de bani necesară afacerii este mai
mare. Ideală este alegerea unei finanțări parțiale a proiectului prin acest instrument și
obținerea fondurilor complementare din alte surse de finanțare.
- Cu cât produsul final este mai credibil, cu atât este mai eficientă colectarea de fonduri.
- Succesul în colectarea resurselor depinde de sistemul de recompensare.
Oportunitatea oferită de crowdfunding a fost identificată, inclusiv, de Guvernele statelor
membre ale Uniunii Europene, care au decis reglementarea platformelor de crowdfunding
în scopul protejării drepturilor investitorilor. Astfel, în primăvara 2015, Guvernele
Germaniei și Spaniei au adoptat Regulamentul privind platformele de crowdfunding. De
exemplu, în Spania investitorii de retail pot investi acum până la 10 mii Euro pe an, cu o limită
de 3 mii Euro pe emitent. În același timp, nu există un plafon de investiții pentru investitorii
acreditați. Suma maximă de finanțare pentru companii a crescut de la 1 mil. Euro la 2 mil.Euro.
Crowdfunding se desfășoară după modelul “totul sau nimic”, în cadrul căruia banii
colectați sunt oferiți antreprenorului doar cu condiția că până la sfârșitul perioadei anunțate este

45
atins obiectivul financiar stabilit inițial și modelul “keep-in-all”, când banii se transferă
antreprenorului, indiferent dacă obiectivul este atins.
Literatura prezintă patru modele de finanțare tip "crowdfunding":
1) model bazat pe donaţie - pentru o cauză cu un scop social;
2) modelul bazat pe recompensă - similar cu un acord între furnizor și cumpărător,
înainte de cumpãrarea produsului sau serviciului. Costul recompensei pentru antreprenor ar
trebui să fie mai mică decât costul produsului;
3) model bazat pe creditare – se percepe o rată a dobânzii scăzută sau zero, de obicei
pentru a sprijini antreprenorii sociali;
4) pe bază de acțiuni - un model mai puțin utilizat.
În Republica Moldova există o platformă crowdfunding de succes – guvern24.md, care, la
moment este destinată susţinerii cauzelor sociale. Pentru viitor, platforma își propune inclusive
atragerea finanţărilor pentru proiecte de afaceri, oportunitatea cărora este analizată, în prezent, de
instituţiile internaţionale precum Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare și Misiunea
în Republica Moldova a Organizației Internaționale pentru Migrație.

Analiza SWOT a întreprinderilor mici si mijlocii din Republica Moldova

Puncte forte Puncte slabe

 Atitudinea pozitivă a populaţiei faţă de ÎMM-  Nivel scăzut al culturii antreprenoriale

uri şi dorinţa de a avea propria afacere;
 Forţa de muncă cu abilităţi în cunoaşterea
limbilor străine;
 Noi competenţe dobândite şi transferabile prin
revenirea emigranţilor;
 Sistem de telecomunicaţii bine dezvoltat
inclusiv acces la internet,
 Personal înalt calificat în sectorul TIC;
 Nivelul scăzut de competitivitate a ÎMM;
 Dialog şi conlucrare ineficientă între
întreprinzători şi autorităţile publice;
 Capacitate financiară limitată a statului
pentru susţinerea ÎMM-urilor;
 Infrastructură de suport în afaceri şi a
pieţei de capital sub dezvoltate;
 Instabilitate politică;
 Dezechilibrul dezvoltării sectorului ÎMM-
urilor  în profil teritorial;

Oportunităţi Ameninţări

 Crearea şi îmbunătăţirea continuu a bazei legislative  Migrarea semnificativă în rândul tinerilor şi

pentru dezvoltarea ÎMM-urilor.
 Simplificarea continuă a procesului de înregistrare
şi reglementare a activităţii ÎMM-urilor.
 Dezvoltarea continuă a internaţionalizării
sectorului ÎMM-urilor;
 Dezvoltarea continuă a tehnologiilor şi inovaţiilor 
lipsa influxului de cadre tinere specializate
în activităţi antreprenoriale;
 Presiune competitivă internaţională;
 Adaptarea lentă a sistemului educaţional la
cererea pieţei forţei de muncă;
Participarea slabă a antreprenorilor la

46
 şi a capacităţii de absorbţie ale acestora; programele de educaţie antreprenorială;
 Reformarea continuă a sistemului educaţional în  Tendinţa de majorare a poverii fiscale;
domeniul antreprenorial şi a formării profesionale;  Instabilitatea cadrului legislativ.

Concluzii și recomandări
Cercetările teoretice, metodologice și aplicative cu privire la conceptualizarea, evaluarea
și dezvoltarea accesului la finanțare a întreprinderilor mici și mijlocii din Republica Moldova,
permit formularea următoarelor concluzii:
1. În cadrul unei economii bazate pe cunoaștere rolul de actor principal i-a fost atribuit ÎMM, iar
îmbunătăţirea accesului la finanțare este esenţială pentru a spori performanțele acestora.
2. ÎMM din Republica Moldova sunt considerate importante pentru economia națională, la nivel
de politici fiind considerate “locomotiva economiei naționale”. De facto, acest segment
este slab dezvoltat, înregistrează performanțe reduse, are capacități de dezvoltare mici, se
confruntă cu un șir de bariere, iar programele de susținere sunt prea puțin orientate la
asigurarea creșterii calitative a sectorului. Una din problemele care mențin ÎMM în cercul
vicios al economiei este accesul dificil la finanțare, cauzat de doi factori: asimetria
informaţiei şi economia de scară. În Republica Moldova, 35% din ÎMM se confruntă cu
această barieră.
3. Accesul dificil la finanțare este cauzat și de factori precum: ineficiența sectorului financiar;
lipsa de know-how din partea băncilor privind analiza și evaluarea cererilor de finanțare ale
IMM; riscuri ridicate inerente în creditarea IMM; managementul IMM slab pregătit din
punct de vedere al educației financiare și antreprenoriale;
4. Asigurarea accesului la finanțare poate fi obținut prin optimizarea instrumentelor financiare,
astfel încât acestea să recompenseze și să promoveze ÎMM. Stimularea sistemului financiar de
a contribui la asigurarea creşterii economice reprezintă diminuarea constrângerilor de
finanţare a sectorului privat, prin diversificarea surselor definanțare utilizate de IMM,
concentrarea pe creşterea dimensiunilor companiilor, specializarea inteligentă a țării și
investirea în întreprinderile mici și mijlocii; Pentru realizarea specializării inteligente în RM şi
investirea eficientă a mijloacelor bănești alocate din bugetul de stat şi din resursele donatorilor
la dezvoltarea unor anumite regiuni şi domenii, este necesară analiza tendinţelor de
dezvoltare a regiunilor, resurselor, populaţiei, intensitatea fenomenului de migrare, precum și
avantajelor competitive ale acestora.
47
 Soluţionarea problemei subscrise temei cercetării a permis autorului formularea
următoarelor recomandări, care se pot integra în politica statului de dezvoltare a economiei, a
Strategiei Naționale de Dezvoltare “Moldova 2020”, Strategia de dezvoltare a sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020, fiind în concordanță cu prevederile
Acordului de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană:
1. Elaborarea Strategiei de specializare inteligentă prin identificarea avantajelor
competitive ale Republicii Moldova și trasarea direcțiilor pentru investiții în întreprinderi mici și
mijlocii (Ministerul Economiei);
2. Revizuirea direcțiilor de finanțare a dezvoltării ÎMM din cadrul mijloacelor bugetare,
accentuând importanța susținerii întreprinderilor inovaționale, inclusiv prin programe
naționale: “PARE 1+1”, PNAET, etc. (Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor);
3. Dezvoltarea instrumentelor și surselor de finanțare a ÎMM, adaptate la condițiile specifice
ale Republicii Moldova: fond cu capital de risc, business angels. Instituțiile financiare ar
trebui să inoveze, la rândul lor, pe segmentul de piață în care activează și să creeze
instrumente financiare moderne (Ministerul Economiei, Instituțiile financiare).
4. Informarea și motivarea ÎMM de a participa la finanțarea alternativă: creditarea peer to peer,
crowdfunding, creditare descentralizată (Asociațiile de business, AEÎ).
5. Optimizarea Fondului de Stat de Garantare a Creditelor prin restructurarea acestuia și
adoptarea practicii de garantare a portofoliului de credite ale instituțiilor financiare.
6. Elaborarea unei strategii de investire a mijloacelor disponibile ale FGC în dezvoltarea
întreprinderilor prin intermediul investițiilor cu capital de risc (ODÎMM);
7. Reintroducerea în Codul fiscal a prevederilor art. 49 privind scutirea de plata impozitului pe
venit a întreprinderilor mici și mijlocii (Ministerul Finanțelor).
8. Îmbunătățirea educației financiare în rândul tinerilor (Ministerul Educației).
Cercetarea teoretică, metodologică, aplicativă cu privire la finanțarea întreprinderilor mici și
mijlocii, evidențiază importanța intervențiilor la fiecare nivel de decizie:
1) la nivel macroeconomic, statul este obligat să coreleze politica în domeniul dezvoltării ÎMM
cu necesitățile acestora, conform celor mai bune practici internaționale.
2) la nivel instituțional este propusă revizuirea produselor financiare destinate ÎMM,
combinată cu consilierea în afaceri; asigurarea impactului garanțiilor financiare; crearea
instrumentelor de finanțare, îmbunătățirea infrastructurii de suport.

48
 Bibliografie

1. Legea pentru abrobarea Strategiei naționale de dezvoltare: Moldova 2020. Nr. 166
din 11.07.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 30.11.2012, nr. 245-247
(791).Strategia modificată prin LP121 din 03.07.14, MO293-296/03.10.14 art.603
2. Legea Nr.179 din 21.07.2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii. Publicat:
16.09.2016 în Monitorul Oficial Nr. 306-31, art Nr : 651; art 4, art 5.
3. Legea privind susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii. Nr. 206-XVI
din 07.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.08.2006, nr. 126-130
(605)
4. Legea Republicii Moldova cu privire la organizaţiile de microfinanţare. Nr. 280-XV din
22.07.2004. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 13.08.2004, nr. 138-146 (art
Nr: 737).
5. Codul Fiscal al Republicii Moldova. Nr. 1163-XIII din 24.04.1997. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 18.09.1997, nr. 62 (522).
6. Hotărâre cu privire la crearea Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor
mici şi mijlocii. Nr. 538 din 17.05.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 25.05.2007, nr. 70-73 (571).

49