MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA LIBERĂ

INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA FACULTATEA „ŞTIINŢE
ECONOMICE” CATEDRA „BUSINESS ȘI ADMINISTRARE,
RELAȚII ECONOMICE INTERNAȚIONALE ȘI TURISM”

TEZA DE LICENŢĂ

DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII-

SITUAȚIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI EXPERIENȚA
STRAINĂ

0413.1 Business şi administrare

Admis la susţinere  
Şeful catedrei „BA, REI, Turism”  
Dr., conf. univ., Bălan Igor  Autor:
 __________________________ 
(semnătura)  student gr. BA-161-11,
 ”____” _________ 2019
învăţământ cu frecvenţă la zi

PANTEA,

Veronica

__________

Conducător ştiinţific:

PESTUȘCO, Nina
1
 Dr., conf. univ. ________________

Chișinău, 2019

CUPRINS
1 Adnotare…………………………………………………...…………………………………3
2 Annotation……………………………......…………………………………………………..4
3 Lista abrevierilor ……………………………………………………………………………5
4 Introducere……………………………………………………………………………….......6
5 Capitolul 1: Fundamentele teoretice cu privire la Întreprinderile mici și mijlocii……...8
1.1 Definirea Întreprinderilor mici și mijlocii
1.2 Clasificarea ÎMM-urilor
1.3 Dezvoltarea sectorului ÎMM situația în Republica Moldova
1.4 Experianță străină privind dezloltarea întreprinderilor mici și mijlocii
6. Capitolul 2: Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii situația în Republica Moldova
și experiența străină” în activitatea unității S.R.L."VITALITE-MIHAELA"
2.1 Gestiunea și abordarea critică a unității economice S.R.L."VITALITE-
MIHAELA"
2.2. Diagnosticul economico-financiar al unității economice S.R.L."VITALITE-
MIHAELA"
2.3 Mediul intern și extern al întreprinderii
Concluzii și recomandări
Bibliografie
Anexe

2
 Adnotare
La teza de licență “Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii- situația în Republica
Moldova și experiență straină” a studentei grupei BA-161-11, specialitatea: business şi
administrare, Pantea Veronica.
Teza de licenţă este perfectată pe ??? de pagini formatul A4, cu următoarea structura:
pagina de titlu, cuprins, adnoatare în 2 limbi română și engleză, introducere, ??? capitole,
concluzii şi recomandări, bibliografie din ???? surse, ??? anexe, ??? figuri, ??? tabele.
Cuvinte-chee: Întreprinderilor mici și mijlocii (ÎMM),
Această cercetare se concentrează pe tema dezvoltării evolutive a întreprinderilor mici și
mijlocii (ÎMM-uri) sector în Republica Moldova. Studiul actual se bazează pe datele oficiale
oferite de Biroul Național al (BNS), Organizația pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor
Mici și Mijlocii (ODIMM), Ministerul Economiei și propriile reflecții ale autorilor.
Pentru a atinge obiectivul acestei cercetări, am început cu o analiză a situației actuale a
ÎMM-urilor de la Republica Moldova pentru a identifica cele mai acute probleme ale acestui
sector și a sugera soluții și soluții recomandări care ar ajuta la depășirea problemelor evidenți

3
Annotation

4
Lista abrevierilor
ÎMM - Întreprinderile mici și mijlocii
RM - Republica Moldova
SRL - Societate cu Răspundere limitată
ÎI - Înterprindere Individuală
PNB - Produsul Național Brut
PIB - Produsul Intern Brut
NACE - Statistical classification of economic activities in the European Community
UNCTAD - Conferinţa pentru Comerţ şi Dezvoltarea Naţiunilor Unite
RDG – Republica Democrată Germană
ANIMMC - Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
AIS - Agenţia de Investiţii Străine
MDP - Ministerul Dezvoltării şi Prognozării
CNPÎMMR - Consiliul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România

centre de informare şi consultanţă regională (CICR), 5 centre de afaceri şi inovaţii (CAI), 9

centre de contact (CC), 3 business incubatoare (BI)

(Small Business Administration - SBA) şi Fondul Naţional a Ştiinţei (National Science

Foundation - NSF).

Agenţia Lituaniană de Dezvoltare (ALD), INVEGA– instituţia garant, cu scop de a rezolva

problemele legate de finanţarea a dezvoltării afacerilor, Agenţia de asigurare a creditelor
Asigurarea Importului şi Exportului Lituaniene (LEID),

5
 Introducere
În prezent nu există ţară cu economie de piaţă în care n-ar exista întreprinderi mici şi mijlocii (în
continuare ÎMM). Sectorul ÎMM, supranumit şi „coloană vertebrală a economiei”, deţine un rol
important în dezvoltarea unei economii naţionale, contribuind nemijlocit la formarea Produsului
Intern Brut şi crearea noilor locuri de muncă, stimularea concurenţei, creşterea exporturilor,
favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor. În comparaţie cu întreprinderile mari, ÎMM sunt mai
flexibile, reacţionează mai operativ la schimbările mediului de afaceri şi la cerinţele pieţei. De
aceea, investiţiile făcute în sectorul dat aduc venituri mai mari. Totodată, sectorul respectiv al
economiei naţionale oferă posibilităţi reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale
întreprinzătorului şi capacitatea de lider.
ÎMM constituie cea mai răspândită formă organizatorică de afacere. Aceasta decurge din faptul
că dezvoltarea sectorului dat asigură creşterea prosperităţii şi a nivelului de trai a populaţiei.
Referindu-se la sectorul ÎMM, Peter Drucker afirmă că „micile afaceri reprezintă catalizatorul
principal al creşterii economice”.
Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă un factor de echilibru la nivel micro- și
macroeconomic. Avand drept corespondent clasa de mijloc din societate, întreprinderile mici și
mijlocii contracarează monopolurile și oligopolurile, reducînd capacitatea firmelor mari de a
controla piața. În condițiile unui mediu economic aflat într-o permanenta schimbare, ÎMM-urile
sunt flexibile și posedă o mare capacitate de adaptare, favorizată de dimensiunile reduse și
procesul decizional rapid. Ele se adaptează cu usurință la cerințele și exigentele consumatorilor,
fiind mai apropiate de piata.
Un alt aspect important este faptul că acestea generează într-o proporție mare inovațiile tehnice
aplicabile în economie. Multe din locurile de munca vor proveni din inovare, iar noi descoperiri
vor da naștere unor noi aventuri antreprenoriale. Paul Almeida – Profesor la Georgetown
University- este de părere că « ÎMM-urile joaca un rol unic, activ și critic in procesul de inovare
prin abilitatea lor de a inventa in noul spatiu tehnologic si de a imbunatati retelele de informatie
de inalta tehnologie»[1]. Aceasta afirmatie se bazeaza pe cercetarea empirica in industrii de
avangarda, efectuate pe o perioada de 10 ani (1994-2004). Specialistii sunt de acord ca retelele
sociale, formale si informale, sunt vitale procesului de inovare la ÎMM. Firmele mici alcatuiesc

6
retele regionale cu mai multa usurinta decat firmele mari. Creativitatea firmelor mici constituie
carburantul spiritului intreprenorial si al cresterii economice.
John W Snow – Secretary of the U.S Treasury, laudand spiritul intreprenorial in USA, afirma: «
Sunt o categorie plina de curaj, nimeni nu munceste ca ei si nimeni nu-si asuma riscuri mai
mari». «Care sunt joburile viitorului si de unde vor veni ele » este adesea intrebat Secretarul de
Stat. Raspunsul scurt este ca nimeni nu stie, dar este cert ca firmele mici si inovatia vor juca un
rol cheie.
Tarile in curs de dezvoltare : The International Finance Corporation afirma ca: «in multe tari in
curs de dezvoltare, economia privata este aproape in intregime cuprinsa in ÎMM-uri» si ca
«acestea sunt singura posibilitate realista de angajare pentru milioane de oameni saraci din
intreaga lume»[2].
Rolul intreprindeilor mici si mijlocii este recunoscut pe intreg globul pentru contributia lor unica
la dezvoltarea economica. Atat tarile dezvoltate cat si cele in curs de dezvoltare realizeaza ca
ÎMM-urile si intreprinzatorii joaca un rol vital in dezvoltarea industriala a unei tari. Asa ca nu e
nici o surpriza ca strategii politici au considerat adesea ca ÎMM-urile pot constitui «samanta»
relansarii economice. Delimitarea intreprinderilor mici si mijlocii in peisajul economic a
constituit, in decursul timpului, un subiect dificil si controversat.
Nu exista o definitie unanim acceptata pe plan international. Un studiu efectuat[3] de Institutul
Tehnologic din Massachusetts a identificat peste 50 de variante in incercarea de a le defini.
Criteriile ce stau la baza diverselor definitii date ÎMM-urilor sunt de natura cantitativa sau
calitativa.
Criteriile cantitative au in vedere numarul de salariati, volumul productiei, capacitatea de
productie, cifra de afaceri, capitalul social, cota de piata. Fiecare din aceste criterii prezinta
limitele sale. Astfel, cifra de afaceri permite realizarea unor analize comparative care vizeaza
intreprinderi din aceeasi ramura, evaluarea capitalului necesita calcule de actualizare, volumul
productiei este strans legat de natura activitatii, iar capacitatea de productie reprezinta un criteriu
aplicabil firmelor ce dispun de conditii asemanatoare de combinare a factorilor de productie.
Criteriul numarului de salariati nu este nici acesta suficient de riguros, intrucat cu acelasi numar
de salariati, datorita diferentelor de profil al activitatii, de grad de inzestrare tehnica,
informatizare etc., - celelalte elemente dimensionale ale organizatiei, si in special cele de natura
economica (cifra de afaceri, capital social, profit) pot fi sensibil diferite[4].
Criteriile calitative ofera o perspectiva mai larga de analiza a intreprinderilor mici si mijlocii
care cuprinde influentele sectorului de activitate, a tehnologiei utilizate, a modului de integrare in
mediul economic, precum si a conceptiilor organizatorice si manageriale.

7
 Capitolul 1: Fundamentele teoretice cu privire la Întreprinderilor mici și mijlocii
1.1 Definirea întreprinderilor mici și mijlocii
Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă componenta de bază a antreprenoriatului. Ele sunt
„motorul creșterii economice a oricărei țări” sau după cum afirmă alți specialiști în economie
„coloana vertebrală a economiei”, care joacă un rol însemnat în dezvotarea economiei naționale
prin faptul că:
1. Oferă noi locuri de muncă pentru populație;
2. Favorizează inovarea;
3. Ajută la buna funcționare a întreprinderilor mari, pentru care prestează diferite servicii
sau produc diferite subansambluri;
4. Stimulează concurența;
5. Oferă personalului posibilitatea de a-și spori calificarea și de a-și acumula experiența
necesară pentru a putea aspira la posturi în întreprinderile mari;
6. Produc bunuri necesare societății și prestează servicii;
7. Ajuta la dezvoltarea economiei în regiunile unde nu poate ajunge întreprinderile mari;
8. De asemenea micul business este mai flexibil, are o capacitate ridicată prin care reacțio-
nează mai rapid la fluctuațiile mediului economic și la cerințele pieții;
Un avantaj oferit în special de micul business este acel că între producător și consumator se
formează o relație mai apropiată, prin faptul că întreprinderile produc produse de serie mică sau
unicate, prin acesta ei pot satisface necesitățile individuale ale unui grup țintă de consumatori.
Pentru a înţelege mai profund fenomenul ÎMM este necesară analiza acestuia sub aspect
teoretic. Deși termenul de Întreprinderi mici și mijlocii este cunoscut și utilizat de foarte mult
timp, el totuși la moment nu are o definiție unică universală folosită de toate țările care ar descrie
ÎMM din toate perspectivele și aspectele.
Diferite țări folosesc diferiți termeni pentru acest sector, acesta diferă de la o țară la alta,
astfel
 În Republica Moldova se utilizează atât termenul de „micul business”, cât şi cel de
„ÎMM”.

8
  În ţările Uniunii Europene este fregvent utilizat conceptul de „întreprinderi mici şi
mijlocii” (ÎMM),
 În ţările anglo-saxone – „micul business’’,
 În Federaţia Rusă şi Ucraina – „antreprenoriatul mic”.
Însă indiferent de noţiunea utilizată, drept criterii de bază în identificarea ÎMM sunt
consideraţi:
 numărul angajaţilor,
 mărimea activelor,
 volumul producţiei realizate pe domenii de activitate sau o combinare a acestor
criterii.
În SUA există mai multe definiţii ale micului business, acestea definesc micile afaceri sau
termenul de Small Business ca o întreprindere „independent posedată, independent condusă
şi nedominată în ramura de activitate” conform următoarelor acte, Legea publică PL 85-536
cu privire la micile afaceri, adoptată în anul 1954 şi completată prin Legea PL 104-208 în
anul 1996,
O altă definiţie calitativă este cea aprobată de Committee for Economic Deployment’s
Standards, în corespundere cu care o afacere este considerată mică dacă i se pot atribui cel
puţin două din următoarele 4 caracteristici:
1. Managementul este independent, adică de obicei managerii sunt şi proprietari.
2. Capitalul înterprinderii este format din investițiile primite de la o persoană sau de un
grup mic de persoane, acestea fiind proprietarii afacerii.
3. Aria de desfășurare a activității economice este, de obicei, locală.
4. Businessul este mic în comparaţie cu cea mai mare întreprindere din ramura dată.
Un alt tip de definiție ulilizat pe lingă cele calitative menţionate anterior pentru a putea
evalua numărul întreprinderilor mici şi a ţine evidenţa lor în SUA, aplicată de Administraţia
Micilor Afaceri (Small Business Administration - SBA), se utilizează mai fregvent definiţia
cantitativă, care se bazează, în principal, pe următoarele criterii: ¾ numărul persoanelor
angajate ¾ și volumul anual al vânzărilor pe domenii de activitate.
În prezent, ÎMM se delimitează după următoarele trei criterii:
¾ Numărul mediu de salariaţi;
¾ Cifra de afaceri;
¾ Activele totale;

9
 În RM conform LEGII Nr. 179 din  21.07.2016 cu privire la întreprinderile mici şi
mijlocii
acesta se definesc ca a fi  întreprinderile care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
 au un număr mediu anual de angajați de pînă la 250 de persoane;
 realizează o cifră anuală de afaceri (venituri din vînzări) de pînă la 50 de milioane de lei
sau deţin active totale (active imobilizate și active circulante) de pînă la 50 de milioane
de lei, conform ultimei situaţii financiare aprobate. 
1.2 Clasificarea ÎMM-urilor
Clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii în RM are la bază criteriul definitoriu constant
folosit la clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii este numărul mediu anual de salariaţi.
Tabelul 1.1, Clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii în RM [elaborat de autor,
adaptat după !!!]

Mărimea Întreprindere micro Întreprindere mică Întreprindere

întreprinderii mijlocie
Numărul de cel mult 9 salariaţi de la 10 pînă la 49 de de la 50 pînă la 249
salariați salariaţi de salariaţi
Cifra anuală de pînă la 9 milioane de pînă la 25 de pînă la 50 de
afaceri ( milioane lei milioane milioane de lei
lei)

Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii stă la baza creării şi dezvoltării unei economii moderne şi
dinamice, axate pe cunoştinţe, în pofida acestui fapt la momentul actual sectorul ÎMM, dispune de
un specific semnificativ în raport cu marile afaceri, este în mare parte neomogen după
structura sa. Acest sector reunește un număr mare de întreprinderi și antreprenori, care se
deosebesc esențial după diferite caracteristici. Analiza categoriilor de clasificare a ÎMM-uri
este foarte importantă atît din punct de vedere teoretic, cît și pentru elaborarea politicilor de
dezvoltare a acestui sector.
Cercetarea materialelor publicațiilor științifice, inclusiv a lucrărilor savanților din
Republica Moldova [9; 38], precum și a actelor legislative și a datelor statistice, au permis
autorului să identifice și să generalizeze cele mai importante și mai răspândite categorii de
ÎMM-uri. În prezent, în cercetare și în politicile statului se utilizează următoarele clasificări
principale a ÎMM-urilor:
1) Clasificarea după dimensiunea afacerilor, la baza căreia se află divizarea acestora în
întreprinderi micro și mici. Uneori acestea sunt unite cu întreprinderile mijlocii după

10
dimensiune și sunt examinate ca un singur sector –ÎMM. Dimensiunea întreprinderii este
principala caracteristică de clasificare, utilizată în legislație și statistică
2) Clasificarea ÎMM-urilor după genurile de activitate. Depinde, în primul rând, de
clasificatorul utilizat oficial în țară sau regiune. În special, în UE este adoptat Clasificatorul
genurilor de activitate economică din Comunitatea Europeană (NACE) unic pentru toate
statele-membre. Actualmente, practic același clasificator se utilizează și în Republica
Moldova. În scopul unei analize mai generalizate după sectoare, în studiile europene și
Eurostat genurile de activitate ale ÎMM-urilor, adesea agregat se clasifică în: industrie,
agricultură, construcții, comerț, servicii.

11
 Clasificarea ÎMM-urilor după genurile de activitate și
numărul întreprinderilor în RM în anul 2017
1%2% 7%
1%2%
0% 0%
3%
9%
9%
0%
1%
6%
6%

2%
4%
4%

5%

38%

Agricultură, silvicultură și pescuit

Industria extractivă
Industria prelucrătoare
Producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze, apa caldă și aer condiționat
Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activitați de decontaminare
Construcții
Comerț cu ridicata și cu amanuntul; intretinerea și repararea autovehiculelor și a
motocicletelor
Transport și depozitare
Activități de cazare și alimentatie publică
Informații și comunicații
Activități financiare și asigurări
Tranzacții imobiliare
Activități profesionale, știintifice și tehnice
Activități de servicii administrative și activități de servicii suport
Administrație publică și apărare; asigurări sociale obligatorii
Învățămînt
Sănătate și asistența socială
Artă, activități de recreere și de agrement
Alte activități de servicii

Fig1.1, Clasificarea ÎMM-urilor după genul de activitate și numărul întreprinderilor

[elaborat de autor]

3) Clasificarea ÎMM-urilor după forme de proprietate. Include categoriile de întreprinderi cu

proprietate privată, publică și mixtă, care aparțin investitorilor autohtoni, precum și afacerile,
bazate în întregime sau parțial pe capitalul străin.

12
 4) Clasificarea ÎMM-urilor după forma organizatorico-juridică. Se stabilește de către legis-
lația națională. De regulă, include antreprenorii individuali fără crearea persoanei juridice,
precum și întreprinderile individuale, societățile pe acțiuni, și societățile cu răspundere limi-
tată.
5) Clasificarea ÎMM-urilor după regiuni. Concepută de a reflecta trăsăturile dezvoltării
afacerilor în regiunile administrative și economice; în capitală și zonele periferice; localitățile
rurale și urbane; regiunile de frontieră, etc.
6) Clasificarea antreprenorilor/proprietarilor de afaceri prin prisma de gen. Utilizată doar
în ultimii ani, dar care capătă o răspândire tot mai mare în statistică și politicile de dezvoltare
a ÎMM-urilor nu doar în țările economic dezvoltate, ci și în țările în curs de dezvoltare.
Clasificările de mai sus sunt reflectate în statisticile multor țări, ceea ce permite utilizarea
pe larg a acestora în proiectele științifice. De rând cu ele, în cercetările socialeconomice
aplicative destul de frecvent, de asemenea, sunt utilizate clasificările ÎMM-urilor, bazate pe
chestionarea antreprenorilor. În special, întreprinderile sunt clasificate:
 În funcție de etapele ciclului de viață al unei întreprinderi. Evidențiem întreprinderi
începătoare/start-up-uri (cu termenul de activitate de până la 6 luni sau 1 an), ”tinere” (cu
termenul de activitate de până la 2-3 ani) și întreprinderi ”mature”.
Având în vedere existența cooperării dintre întreprinderile de diferite dimensiuni.
Deosebim afaceri mici independente și întreprinderi mici, care activează în strânsă cooperare
cu cele mari. Totodată se au în vedere formele stabile de cooperare, cum ar fi activitatea de
subcontractare, franciza. Unele clasificări ale ÎMM-urilor relativ mai frecvent se utilizează în
cercetările, care se referă la țările cu economia în curs de dezvoltare (în tranziție). În aceste
țări, avându-se în vedere istoria scurtă de dezvoltare a sectorului, până la momentul actual
prezintă interes clasificarea ÎMM-urilor după modul de constituire: întreprinderi nou create,
sau afaceri, dezvoltate în baza privatizării sau reorganizării întreprinderilor mari. [57].
La etapa inițială a reformelor de piață cercetătorii din țările în tranziție utilizau
clasificarea micului business în productiv și intermediar, avînd în vedere atitudinea negativă
față de intermediari, considerați a fi speculanți. [51; 54].
Vestiți cercetători-economiști și sociologi au elaborat clasificări proprii ale ÎMM-urilor în
scopul argumentării măsurilor politicilor de stat pentru susținerea acestui sector. În special,
D.Berch, analizând activitatea ÎMM-urilor în anii ‘70-80, a clasificat întreprinderile după rata de
creștere în ”elefanți”, ”gazele” și ”șoareci”.
 ”Elefanți” - companiile mari 23 stagnante, cu potențial mare, care era insuficient
utilizat pentru dezvoltare.
13
  ”Șoareci” - întreprinderi mici, care nu aveau un impact notabil asupra economiei.
 ”Gazelele” - principala forță motrice a economiei, care asigura o creștere ridicată
și o dezvoltare durabilă (s-a utilizat analogia cu animalele, capabile să dezvolte și
să mențină o viteză mare pentru o perioadă lungă de timp).
Potrivit definiției lui D.Berch ”gazela” – este întreprinderea, care în decurs de
aproximativ 4 ani înregistrează o creștere a volumului de vânzări nu mai mică de 20%, având în
perioada de bază un volum nu prea mare de vânzări – aproximativ 100 mii dolari pe an. Conform
estimărilor lui D.Berch ”gazelele” constituiau la finele anilor ’80 în SUA circa 4-5% din toate
întreprinderile, creînd circa 70-80% din noile locuri de muncă. Ponderea predominantă printre
”gazele” o ocupau ÎM cu numărul de salariați de pînă la 100 persoane [5; 76]. Și în prezent, după
mai bine de 30 de ani, într-un șir de țări se mai efectuează identificarea întreprinderilor
-”gazele”.
B.Kirchhoff, unul dintre urmașii lui D.Berch, a dezvoltat clasificarea acestuia, propunînd
utilizarea în calitate de criteriu de clasificare nu doar rata de creștere a afacerii, ci și rata de
implementare a inovațiilor. Prin urmare, el distingea patru categorii de întreprinderi [27; 64]:
 ”obișnuite” (core) – cel mai specific pentru ÎM, care se caracterizează printr-un nivel
redus al ratei inovării și al ratei de creștere economică;
 ”ambițioase” (ambitious) - rate reduse de inovare și rate înalte de creștere. Începând ca
și cele ”obișnuite”, întreprinderile ”ambițioase” datorită calităților antreprenoriale dezvoltate,
rapid își extind și consolidează pozițiile pe piață.
 ”vedete” (glamorous), care se caracterizează printr-o rată înaltă de inovare și o creștere
exponențială. Dezvoltarea unor asemenea întreprinderi are loc din contul implementării perma-
nente a inovațiilor. Kirchhoff numește aceste firme ”vedete” pentru că ele atrag atenția mass-
mediei și primesc premii naționale și locale pentru succesele lor.
 ”limitate” (constrained) – cu rata înaltă a inovării, dar lipsa unor resurse adecvate nu le
permite să utilizeze avantajele inovaționale existente și le blochează creșterea.
Concluzia lui B.Kirchhoff a constat în faptul, că nu întotdeauna există o legătură directă
între ratele de inovare și de creștere ale întreprinderii.
Unii cercetători au propus clasificarea antreprenorilor luând în considerare particularitățile de
caracter sau specificul activității acestora. Spre exemplu, E.Schumacher a utilizat clasificarea an-
treprenorilor în dependență de gradul de participare a acestora la managementul întreprinderii.
Prin urmare, el deosebea proprietari, care activează la întreprindere (recunoscând proprietatea lor
o pornire naturală și sănătoasă, care stimulează munca creativă), precum și proprietari, care

14
primesc un oarecare procent din capitalul investit și care ”parazitează” din contul muncii altora.
[74].
Rolul și importanța ÎMM-utilor
ÎMM constituie cea mai răspândită formă organizatorică de afacere. Aceasta decurge din
faptul că dezvoltarea sectorului dat asigură creşterea prosperităţii şi a nivelului de trai a
populaţiei. Referindu-se la sectorul ÎMM, cum am mai menționat P. Drucher afirmă că „micile
afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice”. Astfel, aceste mici afaceri
contribuie în mare măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale economiei naţionale. În
majoritatea ţărilor dezvoltate ÎMM sunt în permanentă creştere datorită următorilor factori:
• Creşterea numărului şomerilor,
• Diversitatea şi individualizarea cererii,
• Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari,
• Reorientarea economiei în direcţia diversităţii serviciilor,
• Mondializarea economiei naţionale,
• Politica guvernelor occidentale în domeniul susţinerii ÎMM
Toţi aceşti factori au contribuit la creşterea rolului şi importanţei ÎMM în economia ţărilor
dezvol-tate, şi anume la:
 Stimularea creşterii producţiei şi economiei;
 Contribuţia la crearea noilor locuri de muncă;
 Diversificarea produselor şi serviciilor pe piaţă;
 Îmbunătăţirea calităţii produselor şi satisfacerea cererii consumatorilor;
 Autorealizarea diferitor persoane, asigurându-le libertatea economică;
 Creşterea bunăstării populaţiei;
 Direcţie investiţională profitabilă şi iniţiată din sursele proprii;
 Ajustarea rapidă a sortimentului produselor şi serviciilor la cererea pieţei;
 Educarea spiritului de întreprinzător;
 Formarea clasei mijlocii de proprietari, care ar asigura stabilitatea în societate, etc.
Deci, din cele spuse, ÎMM în primul rând, contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi
stimulează creşterea ei pe o cale relativ mai calmă, fără să provoace inflaţie. Această creştere
aduce implicit venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior
celorlalţi membri ai societăţii.
Un rol important le revine ÎMM în sfera inovaţiilor. Deşi pare dificil pentru ÎMM să
influenţeze dezvoltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de
cercetări, ele realizează inovaţii spectaculoase. Conform datelor UNCTAD (Conferinţa pentru
15
Comerţ şi Dezvoltarea Naţiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovaţii grandioase ale
secolului XX, 48 au fost elaborate în cadrul ÎMM. []

Tabelul 1.2, Analiza SWOT a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (elaborat de

autor)

Puncte forte
 Existența unei baze legislative pentru dezvoltarea a ÎMM-urilor
 Crearea de către stat a unor strategii, programe şi mecanism pentru sprijinirea ÎMM-
urilor;
 Poziţia geografică favorabilă a ţării, situată între UE şi ţările CSI;
 Spirit antreprenorial al populațăei și atitudinea pozitivă faţă de ÎMM-uri cît şi dorinţa
de a avea propria afacere;
 Forţa de muncă calificată cu abilităţi deosebite și cunoaşterea limbilor străine;
 Noi capacități și competenţe dobîn-dite şi transferabile prin revenirea emigra-nţilor;
 Conlucrare internaţională de domeniu (Consiliul Consultativ pentru susţinerea şi
dezvoltarea ÎMM-urilor al CSI şi Grupul de lucru privind ÎMM-urile OCEMN);
 Sistemul de telecomunicaţii bine dez-voltat inclusiv acces la internet nelimitat
 Regimuri de comerţ favorabile (CSI, CEFTA; UE; Turcia)
Puncte slabe
 Instabilitate politică, este greu să prognozezi schimbările în cadrul legislativ
 Lipsa unui echilibrul al dezvoltării sectorului ÎMM-urilor în profil teritorial;
 Infeficiența conlucrării și comunicarii dintre întreprinzători şi autorităţile publice;
 Lipsa resurselor financiară sau limitarea acestora din partea statului pentru susţinerea
ÎMM-urilor;
 Lipsa instrumentelor și capacităților statului de susţinere financiară a proiectelor
inovaţionale;
 Nivel scăzut de pregătire pentru elaborare şi absorbţie a inovaţiilor;
 Monopolizarea insuficientă a sectoa-relor economiei naţionale şi concurenţa nelo-ială;
 Infrastructură de suport în afaceri şi a pieţei de capital slab dezvoltată;
 Rata nivelului scăzut de pregătire al culturii antreprenoriale şi al formării profe-
sionale;
 Nivelul scăzut de competitivitate a ÎMM-urilor;

16
 Oportunităţi
 Posibilități de creşterea atenţiei statu-lui faţă de problemele şi necesităţile secto-rului
ÎMM-urilor;
 Crearea unor Consiliulii Consultative pentru susținerea ÎMM-urilor;
 Dezvoltarea unor contracte de inves-tiţiilor prin crearea unor parteneriate public-
privat;
 Dezvoltarea naţională prin urmărirea vectorului pro-european;
 Dezvoltarea cooperării transfrontalie-re pentru ÎMM-uri prin extinderea dome-niului de
cooperare internaţională, şi a infras-tructurii regionale cu consolidarea punctelor de contact;
 Dezvoltarea continuă a internaţionalizării sectorului ÎMM-urilor;
 Dezvoltarea continuă a tehnologiilor şi inovaţiilor şi a capacităţii de absorbţie ale
acestora;
 Reformarea sistemului educaţional în domeniul antreprenorial şi a formării
profesionale;
 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a drepturilor de proprietate intelectuală;
 Simplificarea continuă a procesului de înregistrare şi reglementare a activităţii ÎMM-
urilor.
Ameninţări
 Instabilitatea cadrului legislativ în cadrul țării .
 Apariția și extinderea unui conflict teritorial;
 Participarea slabă a antreprenorilor la programele de educaţie antreprenorială;
 Lipsa fluxului de cadre tinere specializate în activităţi antreprenoriale, migrarea
continua și semnificativă în rândul tinerilor
 Adaptarea lentă a sistemului educaţional la cererea pieţei forţei de muncă;
 Creșterea continuă a datoriilor statu-lui. tendinţa de majorare a poverii fiscale;
 Lipsa resurselor energetice proprii a țării, dependenţa energetică de alte țări;

Analiza SWOT indică asupra existenţei avantajelor şi oportunităţilor pentru dezvoltarea

ÎMM-urilor, însă punctele slabe şi ameninţările cu referire la ÎMM-uri rămân a fi substanţiale.
În acest context, este evidentă necesitatea susţinerii sectorului ÎMM, prin crearea de condiţii
juridice şi economice stabile, propice dezvoltării activităţii de întreprinzător.[]
1.3 Sectorul ÎMM în R. MOLDOVA.

17
 Pentru Republica Moldova ÎMM reprezintă sectorul cheie al economiei, care și-a început
dezvoltarea 27 de ani în urmă, înregistrând evoluții ascendente și descendente influențate de
diferiți factori. În Republica Moldova, sectorul ÎMM a apărut ca urmare a reformelor
structurale efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piaţă, pe la
sfârşitul anilor '80, ceea ce este caracteristic şi pentru majoritatea statelor în curs de
dezvoltare.
Primele semne de viaţă ale sectorului au apărut odată cu fondarea primelor cooperative.
Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor apărând societăţi cu răspundere limitată,
societăţi pe acţiuni, întreprinderi individuale. După demararea privatizării pământurilor au
apărut şi gospodăriile de fermieri, asociaţii, etc.
Pe parcursul anilor, sectorul ÎMM din Moldova a atins un nivel de dezvoltare, chiar dacă
în acelaş timp se confruntă cu numeroase probleme de ordin financiar, al instabilităţii legis-
laţiei, birocraţiei excesive şi altele. În ultimii ani, Republica Moldova a depus eforturi
conside-rabile pentru reînnoirea acestui cadru legislativ pentru activitatea ÎMM-urilor.
Printre cel mai important cadre legislative care susține activi-tatea ÎMM-urilor în RM putem
menționa următoarele:
 Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru perioada 2012-
2020 nr. 685 din 13.09.2012;
 Legea privind susținerea sectorului ÎMM nr. 206-XVI din 07.07.2006;
 Legea privind organizațiile de microfinanțare nr. 280-XV din 22.06.2004;
 Hotărârea Guvernului privind înființarea Organizației pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii
Dezvoltarea întreprinderilor nr.538 din 17.05.2007.
 Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova pentru perioada 2012-2020;
 Programul de activitate al Guvernului: "Integrare Europeană, Libertate, Democrație,
Bunăstare" 2011-2014;
 Legea privind parcurile industriale nr. 182 din 15.07.2010;
 Legea privind Biroul de Istorie a Creditelor nr. 122-XVI din 29.05.2008;
 Legea privind asociațiile de economii și împrumuturi nr. 139 din 21.06.2007;
 Legea nr. 59-XVI din 28.04.2005;
 Legea privind investițiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004;
 Legea privind deținătorii de brevete nr. 93-XVI din 15.07.1998.
Datorită caracteristicilorsale specifice sectorul ÎMM dispune de un șir de avantaje precum:
 reprezintă o forță cantitativă decisivă în economia țării;
 dispune de posibilități enorme de înglobare a unei game variate de produse și servicii;

18
  este foarte flexibil și ușor adaptabil la modificările conjuncturii pieței;
 reprezintă un generator de inovare și transfer tehnologic;
 contribuie semnificativ la formarea PIB și la creșterea economică;
 este capabil să dezvolte și să încadreze o cotă mare a forței de muncă.
Dezvoltarea sectorului ÎMM reprezintă una dintre prioritățile de bază în creșterea economică
a țării, fiind inclusă în cele mai relevante documente strategice de politici. În Strategia Naţională
de dezvoltare „Moldova 2020” una dintre cele șapte priorități de dezvoltare se referă direct la
ameliorarea climatului de afaceri, care prevede dezvoltarea pe mai multe nivele măsurabile a
sectorului cum ar fi: stimularea deschiderii afacerilor noi și simplificarea procedurii de
înregistrare a unei afaceri; optimizarea cadrului de politici; diversificarea instrumentelor de
suport; sporirea ponderii forței de munca calificate încadrate în acest sector, etc.
Prognosticul în urma imple-mentării reușite a strategiei „Moldova 2020” în domeniul dezvol
tării mediului de afaceri din țară ar înscrie în linii mari rezultate precum: eliminarea sau
reducerea barierelor regulatorii, creşterea investiţiilor interne şi străine, majorarea numărului de
întreprinderi fiabile, crearea locurilor de muncă atractive, asigurarea productivității înalte şi
producţiei competi-tive orientate la export.
Politicile promovate în domeniul dezvoltării antreprenoriatului din țară, au condus la evoluția
pozitivă a numărului de întreprinderi active, chiar dacă sectorul ÎMM continuă să se confrunte cu
numeroase dificultăți de ordin financiar, legislativ, birocratic şi altele. Pe parcursul ultimilor ani,
numărul ÎMM a fost în continuă creştere, majorându-se.
Biroul Național de Statistică informează că în anul 2017 numărul întreprinderilor mici şi
mijlocii (ÎMM) a constituit 53,6 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,6% din numărul total de
întreprinderi. Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici şi mijlocii în perioada de
referinţă a constituit 323,3 mii persoane, deținând 61,2% din numărul total de salariați ai
întreprinderilor. Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au
însumat 137 506,1 mil. lei sau 41,5% din venituri din vînzări în total pe economie.

1.4 Experianță străină privind dezloltarea Întreprinderilor mici și mijlocii

„Este timpul acum, o dată pentru totdeauna, să consolidăm plasarea nevoilor IMM-urilor în
prim-planul politicilor europene. Prin Legea privind întreprinderile mici pentru Europa,
întreaga forţă a Europei se implică în sprijinirea IMM-urilor, antrenând toate resursele Europei

19
pentru a susţine întreprinderile mici în activitatea lor zilnică şi pentru a pregăti calea pentru
cele care vor să creeze mai multe locuri de muncă şi să se dezvolte, în Europa şi nu numai.”
Günter Verheugen
Vicepreşedinte al Comisiei Europene, responsabil în materie de întreprinderi şi industrie
Uniunea Europeană consideră că întreprinderile sunt cel mai important factor de creştere
economică şi de aceea politica UE se adresează întregului mediu de afaceri şi are ca scop
încurajarea şi facilitarea înfiinţării de noi întreprinderi pe fondul unui mediu de afaceri cât mai
dinamic, în care fiecare întreprindere să beneficieze de acces efectiv la pieţele de produse şi
servicii din Europa şi din afara Europei.
Legea privind întreprinderile mici pentru Europa reflectă voinţa politică a Comisiei de a
recunoaşte rolul central al IMM-urilor în economia UE şi ea instituie, pentru prima dată, un
cadru politic cuprinzător pentru Uniunea Europeană şi statele sale membre. Aceasta are scopul
de a îmbunătăţi abordarea generală a spiritului antreprenorial, de a ancora ireversibil principiul
„Gân-diţi mai întâi la scară mică” în elaborarea de politici, de la reglementări la servicii publice,
şi de a promova creşterea IMM-urilor, asistându-le în rezolvarea problemelor rămase, care le
împiedică dezvoltarea. Ce face pentru IMM-uri Legea privind întreprinderile mici pentru
Europa? Câteva exemple
Creează un mediu în care antreprenorii să poată prospera şi în care spiritul
antreprenorial este recompensat Cu ajutorul proiectului „Erasmus pentru tinerii antreprenori”,
antreprenorii noi sau în devenire pot beneficia acum de mobilitate transfrontalieră, precum şi de
acumularea de experienţă şi competenţe prin formarea în cadrul IMM-urilor dintr-o altă ţară.
Antreprenorii oneşti care s-au confruntat cu un faliment ar trebui să beneficieze rapid de o a doua
şansă, prin promovarea unei atitudini pozitive în societate, orientată spre un nou început.
Defineşte regulile potrivit principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică” Toate
propunerile legislative şi administrative noi la nivel european şi naţional trebuie supuse unui
„test IMM” pentru a evalua consecinţele acestora asupra IMM-urilor. Dacă impactul lor este
considerat negativ, statele membre vor putea întrebuinţa măsuri cum sunt derogările, perioadele
de tranziţie şi scutirile, în special în ceea ce priveşte obligaţiile de informare şi de raportare.
Asigură reactivitatea administraţiilor publice la nevoile IMM-urilor Timpul necesar
pentru înfiinţarea unei noi companii nu ar trebui să depăşească o săptămână. Timpul maxim
pentru obţinerea licenţelor şi autorizaţiilor de activitate nu ar trebui să depăşească, de regulă, o
lună. Este necesară crearea de ghişee unice, pentru a facilita procedurile de înfiinţare şi recrutare.
Adaptează instrumentele de politică publică la nevoile IMM-urilor Un nou cod de bune
practici pentru achiziţii publice va facilita accesul IMM-urilor la contractele de achiziţii publice.

20
Acesta oferă soluţii pentru problemele întâmpinate de micile întreprinderi, prin ameliorarea
accesului la informaţii privind contractele publice şi modul de licitare online, reducând cerinţele
financiare excesive şi documentaţia necesară. Pentru societăţile mai mici, va fi acordat un ajutor
de stat la un nivel mai ridicat, iar regulamentele pentru ajutorul de stat acordat IMM-urilor vor fi
simplificate. De asemenea, nu va fi necesar ca guvernele naţionale să înştiinţeze Comisia cu
privire la acest ajutor. Per ansamblu, aceste măsuri sporesc posibilităţile acordării ajutorului de
stat pentru IMM-uri.
Facilitează accesul IMM-urilor la finanţare Grupul Băncii Europene de Investiţii îşi va
extinde gama de produse financiare oferite IMM-urilor, în special finanţarea cu capital de
dezvoltare. În plus, Comisia va pune la dispoziţie mai multe fonduri pentru microcredite şi va
facilita accesul la capitalul de risc transfrontalier. Întârzierea efectuării plăţilor poate periclita
IMM-urile. Pentru a simplifica prevederile existente şi pentru a asigura efectuarea plăţilor către
IMM-uri în termen de 30 de zile, Comisia propune o revizuire a Directivei privind întârzierea
efectuării plăţilor.
Ajută IMM-urile să beneficieze mai mult de oportunităţile oferite de piaţa unică şi pieţele
ţărilor terţe Noul statut de Societate Privată Europeană va permite înfiinţarea şi funcţionarea
IMM-urilor conform aceloraşi prevederi ale legii privind societăţile comerciale pe întreg
teritoriul Europei. Noua propunere a Comisiei privind cotele de TVA reduse pentru serviciile ce
presupun muncă intensivă vor avea un efect pozitiv asupra IMM-urilor care oferă servicii
precum servicii de frizerie/ coafură, catering şi reparaţii. În China şi India sunt constituite centre
de sprijin pentru întreprinderi, pentru a permite IMM-urilor să beneficieze de aceste pieţe
emergente. Aceste centre vor ajuta IMM-urile din UE care doresc să se stabilească şi să
funcţioneze în ţările respective. Tinerii manageri vor putea, de asemenea, să beneficieze de un
nou program de instruire managerială în China.
Promovează îmbunătăţirea competenţelor în interiorul IMM-urilor şi toate formele de
inovare Schema pentru promovarea mobilităţii ucenicilor va fi extinsă în continuare în cadrul
Programului Leonardo Da Vinci pentru anul 2010. Regulile pentru participarea IMM-urilor la al
7-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (FP7) vor fi în continuare
simplificate, iar IMM-urile care depăşesc plafoanele aplicate IMM-urilor vor putea păstra
avantajul statutului de IMM pe durata proiectului. Ajută IMM-urile să transforme provocările în
materie de mediu în oportunităţi Comisia finanţează o reţea de experţi în eficacitate ecologică şi
energetică în cadrul Reţelei de Întreprinderi Europene (Enterprise Europe Network), experţi care
vor oferi consiliere cu privire la o funcţionare eficientă din punct de vedere ecologic, la

21
potenţialul pieţelor şi la oportunităţile de finanţare în vederea unei funcţionări mai eficiente, în
special pentru IMM-uri.
Spre exemplu, în SUA sistemul de suport de stat al ÎMM include suport financiar:
prezenţa a diverselor surse disponibile de capital de risc. Conţinutul de bază al politicii inovării
de stat cu privire la micul business este reglementarea fluxurilor financiare, menite să faciliteze
accesul firmelor mici la sursele de finanţare. Pot fi evidenţiate două domenii:subvenţii
direcţionate de la buget (prin intermediul agenţiilor şi departamentelor federale), precum şi
atragerea capitalului privat la finanţarea activităţilor de inovare a firmelor mici.
Finanţarea direcţionată de la buget este realizată sub formă de subvenţii nerambursabile
prin furnizarea de credite preferenţiale, cât şi a contractelor de dezvoltare a noilor produse şi
tehnologii. Circa o treime din cheltuielile firmelor mici şi mijlocii pentru dezvoltare şi cercetare
într-o formă sau alta este finanţată de către stat. Programul de subvenţii nerambursabile este
realizat în general de două agenţii federale: Administrarea Micului Business (Small Business
Administration - SBA) şi Fondul Naţional a Ştiinţei (National Science Foundation - NSF).
Al doilea domeniu de bază a politicii de inovare de stat în ceea ce priveşte micul business
de inovare,realizat la nivelul guvernului federal, este atragerea capitalului privat pentru finanţare.
Acesta este realizat în mare parte prin companiile de capital de risc, care au cunoscut o
răspândire largă la sfârşitul secolului XX.
În prezent, în SUA activează trei tipuri de companii de capital de risc: corporative (filiale
ale corporaţiilor mari); independente şi companii private de inovare ale micului business.
Capitalul de risc este plasat sub forma capitalului statutar. Acest lucru înseamnă că investitorii
devin acţiona-rii întreprinderilor mici şi mijlocii de inovare, şi în funcţie de cota de participare au
drept la profit.
În SUA se utilizează condiţii preferenţiale de impozitare a micului business (în special cel
de inovare), luînd în considerare necesităţile specifice ale acestuia. În ceea ce priveşte prestaţiile
de amortizare, firmele mici şi mijlociisunt autorizate să utilizeze metoda amortizării accelerate
(deducerea costului capitalului propriu în rate inegale sau simultan pe parcursul perioadei de
amortizare).
În Japonia există patru centre de reglementare şi stimulare a ÎMM: guvernul central;
autorităţile locale; businessul mare; asociaţii independente a micului business. Pentru suportul
de stat al micului business a fost creat Oficiul întreprinderilor mici şi mijlocii în cadrul
Ministerului Comerţului Extern şi a Industriei. Atât autorităţile administraţiei publice centrale,
cât şi autorităţile locale promovează formarea şi dezvoltarea ÎMM prin intermediul
împrumuturilor, garanţii de creditare, stimulente fiscale, trening-uri pentru RELAŢII

22
INTERNAŢIONALE. Plus Institutul de Relaţii Internaţionale din Moldova 102 personal şi
facilitarea accesului la informaţie.
În afară de aceasta, ÎMM beneficiază de ajutor financiar nerambursabil numai la
realizarea programelor tehnico-ştiinţifice, cum ar fi: ridicarea nivelului tehnic al producţiei
(finanţate de către guvernul central şi autorităţile locale); perfecţionarea tehnologiei de producţie
în industria alimen-tară (finanţată de către guvernul central); dezvoltarea tehnicii şi tehnologiilor
noi, în comun cu universităţi şi instituţii ştiinţifice şi de cercetare de stat (finanţată de către
guvernul central).
Un rol major în furnizarea asistenţei financiare ÎMM îi revine Corporaţiei financiare a
ÎMM în Japonia.Aceasta oferă acestor întreprinderi împrumuturi (pe un termen mai mare de un
an) în condiţii preferenţiale pentru majorarea capitatului de bază şi cel curent. Pentru creditarea
companiilor mici şi mijlocii este creată Corporaţia financiară naţională a Japoniei. Cu o reţea
extinsă de camere de comerţ (peste 500 la nivel naţional), ea oferă anual împrumuturi de aproape
500 mld yeni.
În Japonia mai există încă o instituţie specializată - banca „Soko-Chukin”, care
finanţează activitatea cooperativelor şi ÎMM. În cele din urmă, pentru finanţarea unor programe
prioritare în domeniul restructurării ÎMM, protecţia mediului înconjurător, dezvoltarea
industriilor de economi-sire a energiei, Corporaţia financiară a Japoniei şi Corporaţia financiară
naţională acordă credite în condiţii şi mai favorabile.
Se poate menţiona, că statul asigură garantarea şi asigurarea creditelor acordate ÎMM prin
intermediul „sistemului de creditare publică suplimentară”. Cu ajutorul acestui sistem este
asigurat fluxul de capital de la instituţii financiare comerciale către companiile ÎMM.
Un alt exemplu, Marea Britanie pe lângă Ministerul comerţului şi a industriei a fost
creat „Serviciul firmelor mici şi mijlocii”. Ea acordă asistenţă întreprinzătorilor mici şi mijlocii în
organizarea unei afaceri proprii, obţinerea creditelor, încheierea contractelor, trainingul
personalului şi servicii de consultanţă.Acest serviciu deţine filiale locale pe tot teritoriul ţării. O
atenţie sporită se acordă la pregătirea cadrelor pentru ÎMM, sunt create numeroase şcoli de
business, unde participanţiistudiază problemele generale ale economiei şi elementele de bază în
crearea de afaceri personale.
În Germania ÎMM obţin asistenţă financiară prin intermediul Băncii garanţiilor de
credite şi corporaţiile creditare regionale. Din anul 1990, cu scopul de a revigora ÎMM pe
teritoriul fostei RDG se realizează Programul federal de subvenţie a firmelor mici şi mijlocii,
care prevede creşterea cotei mijloacelor proprii în capitalul statutar. Europa 2020 reprezintă
strategia UE de creştere economică pentru următorii zece ani. Într-o lume aflată în permanentă

23
schimbare, UE doreşte să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.Aceste
trei priorităţi se sprijină reciproc şisunt în măsură să ajute UE şi statele membre să obţină un
nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială.
În România sprijinul instituţional şi guvernamental privind programele de asistenţă a
ÎMM este oferit de către: Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
(ANIMMC) înfiinţată prin Hotărîrea de Guvern nr. 753 din 3 iulie 2003, preluând întreaga
structură organizatorică, atribuţiile şi funcţiile Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii
şi Cooperaţie. Alte ministere şi agenţii care influenţează direct sau indirect sectorul ÎMM sunt
Ministerul de Afaceri Străine şi Centrul Român de Comerţ Exterior, Agenţia de Investiţii Străine
(AIS), Ministerul Dezvoltării şi Prognozării (MDP).
Consiliul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România (CNPÎMMR) este
singura organizaţie pentru ÎMM ce activează prin întreaga ţară. Fondată în 1992, are peste 60000
companii membre, 75 filiale şi 23 organizaţii asociate la nivel local. Camera de Comerţşi
Industrie a României joacă un rol important în sectorul ÎMM din România, prin oferirea unui
spectru larg de servicii de instruire şi asistenţă atât pentru ÎMM, precum şi pentru angajaţii din
cele peste 41 de birouri din ţară.
De asemenea există o reţea extensivă de prestatori de servicii de afaceri în România care
a fost creată în mare parte din fondurile organizaţiilor internaţionale Programul Naţiunilor Unite
de Dezvoltare, UE etc. care prestează o gamă mare de servicii, printre care:servicii de
consultanţă pentru întreprinderi, asistenţă pentru întreprinderi în pregătirea planului de afaceri
furnizarea de servicii, instruire, seminare, servicii aferente investiţiilor şi comerţului, servicii de
consultanţă pentru generarea veniturilor etc.
Totodată, putem menţiona programele finanţate de stat şi alţi finanţatori din România:
Programul pentru informarea şi educarea comercianţilor, Programul de instruire profesională,
Programul CURAS de creştere a nivelului calitativ al asigurărilor din sectorul ÎMM, Programe
naţionale multianuale pentru constituirea şi dezvoltarea incubatoarelor de afaceri şi tehnologie,
Programul de asistenţă pentru dezvoltarea ÎMM din industria alimentară în cooperare cu
Organizaţia de Dezvoltare Industrială a Naţiunilor Unite.
În Ucraina: Comitetul de stat privitor la politicile de reglementare şi antreprenoriat;
Minis-terul Economiei şi Integrării responsabili de politicile economice, precum şi de sectorul
ÎMM; Consiliul Public de pe lângă Comitetul de Stat privitor la politicile de reglementare şi
antrepre-noriat; consiliul de organizare a antreprenoriatului pe lângă Comitetul de Stat de
Dezvoltare Economică şi Consiliul Antreprenorial pe lîngă Cabinetul Miniştrilor, precum şi alte
organizaţii şi instituţii care sunt implicate direct sau indirect în susţinerea micului business,

24
printre care Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei, Fondul de Stat Ucrainean pentru Asistenţă
Antreprenorială, Liga Ucraineană a Antreprenorilor şi Industrialiştilor.
În Ucraina există programe anuale de dezvoltare a ÎMM. Ele conţin mai multe măsuri
organizatorice şi logistice aproape fără alocări financiare de la bugetul de stat. Principalele
obiective ale programelor sunt îmbunătăţirea cadrului reglator infrastructurii de susţinere a
businessului mic. Principalele documente de susţinere a ÎMM sunt Programul Naţional de
Susţinere a Micului Business şi Programe regionale. Aceste programe sunt mai mult nişte
instrumente cadru în care se stabilesc principalele direcţii de acţiune: perfecţionarea legilor şi
reglementărilor care sunt aplicate în activităţile antreprenoriale, sporirea asistenţei financiare de
împrumut şi investiţionale pentru ÎMM, facilitarea dezvoltării infrastructurii ÎMM,
implementarea politicilor de asistenţă regională pentru ÎMM.
Slovacia: Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea ÎMM, care a fost fondată ca o iniţiativă
comună a programului PHARE a UE şi a Guvernului Republicii Slovace, cea mai importantă
misiune a agenţiei fiind iniţierea dezvoltării şi creşterii întreprinderilor mici şi mijlocii existente
şi noi formate din Slovacia. Agenţia coordonează toate activităţile orientate spre oferirea
asistenţei ÎMM, inclusiv şi financiară la nivel local, naţional şi internaţional. Agenţia Slovacă de
Dezvoltare a Comerţu promovarea investiţiilor şi a exportului. De asemenea,
putemspecificaBanca de Garan-tare şi Dezvoltare, Instituţiile de Stat Financiare, Fondul de
Promovare a Comerţului Exterior şi o reţea de centre antreprenoriale care constau din 13 centre
de informare şi consultanţă regională (CICR), 5 centre de afaceri şi inovaţii (CAI), 9 centre de
contact (CC), 3 business incubatoare (BI) şi 2 centre europene de informare.
Printre programele de asistenţă putem menţiona: Programul de Consiliere pentru ÎMM,
Programul de Instruire pentru ÎMM, Programul de instruire şi consiliere pentru grupe selectate
de indivizi interesate în afaceri, Business Incubatoare, Program de Asistenţă prin Împrumuturi,
Programe de Microcredite etc. Principalele direcţii ale Guvernului de sprijinire a ÎMM sunt axate
pe informare şi consultanţă, transferul de tehnologii, pregătirea cadrelor, creşterea
competitivităţii, facilitarea accesului la credite şi susţinerea noilor afaceri. O bună parte din
programe se efectuează împreună cu programele UE şi alte instituţii internaţionale.
Lituania: Ministerul Economiei a Republicii Lituaniene care este responsabil de sectorul
ÎMM,Agenţia de Dezvoltare a Lituaniei pentru ÎMM (SMEDA) care a fost fondată în 1996 ca o
organizaţie non-profit ce are ca scop să creeze condiţii favorabile pentru dezvoltarea ÎMM, în
1997 fiind recunoscută ca o instituţie publică, cu misiunea de a dezvolta businessul mic şi
mijlociu prin promovarea şi încurajarea întreprinderilor competitive. Alte organizaţii cu
responsabilităţi ce afec-tează directsau indirect ÎMM sunt: Agenţia Lituaniană de Dezvoltare

25
(ALD), INVEGA– instituţia garant, cu scop de a rezolva problemele legate de finanţarea a
dezvoltării afacerilor, Agenţia de asigurare a creditelor Asigurarea Importului şi Exportului
Lituaniene (LEID), Consiliul Permanent al ÎMM, care a fost fondat în 2001 pentru a asigura un
dialog deschis între Guvern şi reprezentaţii mediului de afaceri în ceea ce priveşte măsurile de
asistenţă a afacerilor. Guvernul lituanian implementează programe de suport pentru ÎMM din
resursele proprii pe lângă resursele UE şi altor finanţatori.
În Bulgaria cea mai importantă instituţie în domeniul ÎMM este Agenţia pentru ÎMM, ce
are ca scop implementarea politicii de stat în ceea ce priveşte dezvoltarea ÎMM, iar programele
de susţinere din bugetul statului sunt insuficiente şi au o pondere mică în comparaţie cu fondurile
internaţionale.
Concluzii: Analizînd atent experienţa ţărilor dezvoltate autorul a observat avantajele
incontestabile de dezvoltare a businessului mic şi mijlociu, în comparaţie cu întreprinderile mari.
Printre aceste avantaje autorul poate menţiona următoarele: proximitatea faţă de pieţele locale şi
adaptarea la cererea consumatorilor (atît piaţa de consum, cît şi piaţa producătorilor, dar şi pe
cele străine), producţia bunurilor în loturi mici (pentru întreprinderile mari acest fapt nu este
rentabil), eliminarea nivelurilor suplimentare de conducere ş. a. În plus, dezvoltarea procesului
de producţie a întreprinderilor MB creează condiţii favorabile pentru consolidarea economiei:
dezvoltarea unui mediu de afaceri, crearea unor noi locuri de muncă, dezvoltarea sectorului de
consum. În consecinţă, extinderea şi dezvoltarea ÎMM contribuie la saturarea pieţei cu mărfuri,
creşterea capacităţii de export, utilizarea eficientă a materiei prime autohtone.

Capitolul 2: Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii situația în Republica Moldova și

experiența străină prin prisma unității economice S.R.L."VITALITE-MIHAELA"

P. Drucker (savant american) spunea că „micile afaceri reprezintă catalizatorul princi-

pal al creșterii economice”. Acest lucru este veridic, deoarece anume întreprinderile mici și
mijlocii determină creșterea economică a unei țări, structura și calitatea produsului național
brut (PNB). În majoritatea țărilor dezvoltate, ponderea întreprinderilor mici și mijlocii este de
60-70% din PIB-ul țării respective.
Întreprinderile mici și mijlocii au un rol deosebit de important în cadrul economiei
naționale, deoarece:
• contribuie semnificativ la reducerea ratei șomajului, la creșterea economiei și la
îmbunătățirea condițiilor de trai;

26
 • permit recuperarea mai rapidă a investițiilor în comparație cu întreprinderile mari;
• se adaptează mai rapid la cerințele clienților și la schimbările ce pot apărea pe
parcursul dezvoltării afacerii;
• sunt mai ușor de administrat și de controlat;
• asigură consumatorii cu produsele și serviciile de care aceștia au nevoie;
• contribuie la dezvoltarea concurenței și la înlăturarea situațiilor de monopol;
Magazinul "INFINITY COSMETICS" unde autorul și-a efectuat practica tehnologică
poate fi clasificată ca fiind o întreprindere mică conform Legii nr.179 din 21.07.2016 cu
privire la întreprinderile mici şi mijlocii, deoarece corespunde criteriului de clasificare.
Clasificarea întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, de cifra anuală de afaceri sau de totalul
activelor pe care le deţin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii:
a) întreprindere micro – întreprindere care are cel mult 9 salariaţi, realizează o cifră
anuală de afaceri de pînă la 9 milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 9 milioane de
lei;
b) întreprindere mică – întreprindere care are de la 10 pînă la 49 de salariaţi, realizează
o cifră anuală de afaceri de pînă la 25 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la
25 de milioane de lei;
c) întreprindere mijlocie – întreprindere care are de la 50 pînă la 249 de salariaţi,
realizează o cifră anuală de afaceri de pînă la 50 de milioane de lei sau deţine active totale de
pînă la 50 de milioane de lei. Descrierea unității economice S.R.L. "VITALITE-MIHAELA"
La data de 26.02.2009 Donţu Vitalie a creat şi înregistrat cu scopul obţinerii de venit din
activitatea de antreprenoriat o entitate economică denumindo "VITALITE-MIHAELA"
obţinînd Certificatul de Înregistrare cu următorul cod fiscal-1009600007029, forma de
organizare fiind Societate cu Răspundere Limitată conform prevederilor Codului Civil al
Republicii Moldova nr.1107-XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii Moldova nr. 845-XVI
din 14 iunie 2007 privind Societăţile cu răspundere limitată, Legea Republicii Moldova nr.
845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
La baza creării entităţii economice stă Statutul Societăţii cu Răspundere Limitată
"VITALITE-MIHAELA" în care este stipulat că societatea nou creată are statut de pesoană
juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial). Societatea are un patrimoniu distinct şi
răspunde pentru obligaţii obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să
execute în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume
obligaţii, poate fi reclamat şi pîrît la instanţa de judecată. Societatea este în drept să înfiinţeze

27
filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în conformitate cu actele legislative în vigoare,
iar în străinătate-şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la
care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
Ulterior unitatea economică a înregistrat marca "INFINITY COSMETICS", obţinînd
Certificat de Înregistrare a Mărcii Nr.29313, eliberat în temeiul Legii nr.38/2008 privind
protecţia mărcilor, conform datelor indicate pe verso, înscrise în Registrul naţional al
mărcilor. Unitatea economică "INFINITY COSMETICS" în prezent are 3 filiale: două din
care se află în oraşul Chişinău prima pe str. Bulgară, 84 unde şi a decurs practica de
tehnologică a autorului, și a doua filială recent deschisă la începutul anului 2019 pe str.
Vlaicu Pârcălab 52 (în incinta universității ULIM), iar a treia filială se află în oraşul Bălţi pe
str. Decebal 3A/1.
Această marcă a fost înregistrată de către fondatorii S.R.L."VITALITE-MIHAELA" sub
formă de magazin specializat cu scopul desfăşurării comerţului cu amănuntu. Produsele şi
instrumentele comercializate în magazinul "INFINITY COSMETICS" sunt destinate în mare
parte pentru extensia unghiior aici se pot începind cu o varietate de decoraţiuni (adezive,
sclipiciuri, folie, pudre), o paletă de vastă de culorile şi de totoate tipurile: vopsea gel colore,
geluri de bază, geluri colore, geluri 3D, shelac semipermanent, primere, baze, finish-uri,
cleanser, remover, uleiuri şi multe altele, diverse intrumente şi accesorii, la capitolul utilaje
"INFINITY COSMETICS" oferă diverse modele şi culori de lampi , freze, aspiratoare,
sterilizatoare ş.a., de asemenea propun clienţilor săi instrumente profesionale de la firma
Staleks.
Pe lîngă produsele necesare pentru expensia unghiilor magazinul oferă şi produse
destinate extensiei genelor: gene, clei, şampon, remover şi mai mult aici puteţi găsi palitre
pentru machiaj şi pensule, iar pentru pastrarea lor boxe speciale de diferite dimensiuni, culori
şi preţuri. Deasemenea aici puteţi găsi de tot ce aveţi nevoie pentru depilări (începînd de la
toate tipurile de ciară pînă la aparatele pentru încălzit) şi proceduri spa.
Magazinul "INFINITY COSMETICS" ocupă o suprafaţă de 128,6m^2 şi are un
program de lucru 7 zile din 7, lucrează toată săptămîna de la 09:00 pînă la 18:00, iar faptul că
se află în centrul oraşului are un avantaj fluxul mare de potenţiali clienţi, amplasarea fiind
exact la cîţi va metri de la şosea ceea ce îi oferă o vizibilitate bună şi pentru cei ce trec pentru
prima oară prin aceste locuri, iar culoarea roz aprinsă a banerelor de la magazin atrac privirile
tuturor.
"INFINITY COSMETICS" este dealerul oficial al mărcilor CANNI, GD CoCo şi CCN,
pe lîngă acestea în magazin puteţi găsi şi alte mărci cum ar fi: PinPai, Global, Al Season,

28
Lina, Icoral ş.a. Compania "INFINITY COSMETICS" garantează calitatea produselor şi
siguranţa folosirii acestora prin Aviz Sanitar primit de la Agenţia Naţională pentru Sănătatea
Publică. Compania "INFINITY COSMETICS" tide să ofere clienţilor săi cele mai bune
produse de o calitate înaltă, iar echipa INFINITY COSMETICS oferă clienţilor o deservire
impecabilă, din punct de vedere calitativ şi o consultaţie profesională care ajută fiecare client
să găsească ceea de ce are nevoie. Un avantaj considerabil este şi web-site al entităţii
economice ce permite promovarea imaginii magazinului, reprezintă nouă platformă de
vînzări cu ajutorul căreia cresc veniturile entităţii.

2.1 Gestiunea și abordarea critică a unității economice

S.R.L."VITALITE-MIHAELA"
Prin structură organizatorică se înţelege configuraţia internă a unei entităţi formată din
persoane, subdiviziuni organizatorice şi relaţii, astfel determinate încât să asigure premisele
organizatorice adecvate realizării obiectivelor managementului.
Scopul structurii organizatorice este acela de a divide activităţile entităţii în sarcini,
care sunt efectuate de anumiţi angajaţi pentru a realiza obiectivele organizaţiei. În temeiul
actului normativ privind organizarea şi funcţionarea entităţii, managerul aprobă structura
organizatorică, alcătuită din: departamente, direcţii generale, direcţii, servicii, birouri, posturi
de lucru. Încadrarea cu personal de conducere şi personal de execuţie a acestor structuri se
regăseşte în statul de funcţii al entităţii. În orice entitate, structura organizatorică reuneşte
două segmente, aflate într-o interdependenţă permanentă:
- structura de conducere a entităţii, care reuneşte ansamblul personalului, comparti-
mentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe, constituite şi plasate în structura
organi-zatorică astfel încât să asigure condiţiile necesare desfăşurării proceselor de
management şi de execuţie prin care creşte gradul de satisfacere a interesului public;
- structura de execuţie a entităţii, care este formată din ansamblul personalului,
comparti-mentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe, constituite cu scopul
realizării şi furnizării de servicii specifice tipului de entitate.
În cadrul acestor structuri se regăsesc componentele primare și anume postul, funcția,
compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic.
Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor și responsabi-
lităților desemnate pe anumite perioade de timp fiecărui component al firmei. Obiectivele
postului se regăsesc în sistemul piramidal al obiectivelor firmei. O altă componentă a postului

29
este autoritatea formală sau competenta organizațională ce poate fi ierarhica atunci cînd
acționează asupra persoanelor și funcțională cînd se exercită asupra unor activități.
În afara autorității formale, titularii postului dețin și autoritate profesionala exprimata
de nivelul de pregătire și experiența de care dispune o persoană. Funcția constituie factorul
care generalizează posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a
autorității și responsabilității.
Compartimentele sunt rezultatul agregării unor posturi și funcții cu conținut similar
și/sau complementar reunind persoane care desfășoară activități relativ omogene și solicită
cunoștințe specializate dintr-un anumit domeniu, sunt amplasate într-un anumit spațiu și
subordonate nemijlocit unei singure persoane. Compartimentele pot fi: operaționale și funcțio-
nale. Relațiile organizatorice sunt alcătu-ite din ansamblul legăturilor dintre componentele
structurii stabilite prin reglementari oficiale. Relațiile organizatorice pot fi: autoritate, coope-
rare, de control și de reprezentare. Structura organizatorică prin modul de combinare a
resurselor umane, materiale și financiare condiționează eficiența desfășurării activității
necesare realizării obiectivelor, precum și calitatea și operativitatea sistemului decizional și
configurația sistemului informațional. Sistemul organizațional trebuie sa realizeze obiectivele
stabilite in condițiile minimizării costului economic și social, contribuind astfel la
armonizarea intereselor individuale și de grup.
Variabila organizațională este reprezentată de factorii interni sau externi unității care
condiționează caracteristicile acesteia dar și factori tipologici utilizați în abordarea
comparativă a mai multor firme.
Variabilele organizatorice sunt: dimensiunea firmei, complexitatea firmei,
caracteristicile procesului tehnologic, nivelul dotării tehnic, gradul de specializare și
cooperare în producție, dispoziția teritorială, caracterul procesului de desfacere, ritmul
de innoire a produselor și tehnologiilor.
Acestea influenteaza configuratia structurii organizatorice precum si componentele
acesteia. De aici reiese necesitatea identificarii factorilor care tin de managementul firmei si
de luarea lor in consideratie, cand se utilizeaza diferite metode si tehnici de conducere.
În urma analizei detaliate a unității economice magazinun spcializat în comercializarea
produselor pentru și instrumentelor pentru extesia unghiilor "INFINITY COSMETICS" în
care autorul și-a desfășurat practica între angajați precum și între subalterni și conducere
erau relații libere de colaborare.
Mai jos puteți observa schema structurii organizaționale ale entității economice S.R.L.
"VITALITE-MIHAELA".

30
S.R.L."VITALITE-MIHAELA"

31
 Magazinul INFINITY COSMETICS

Filiala NR.3 orașu Filiala NR.1 orașu Filiala NR.2 orașu

Chișinău, str. Vlaicu Chișinău, str. Blălți
Pârcălab 52 Bulgară, 84

Administrator

Departament Departament Departament Responsabil

vînzări online depozit Contabil
vînzări promovare

Departament
Consultanți
livrare

Casieri

Fig 2.2, Structura organizatorică a întreprinderii [elaborat de autor]

Funcţionalitatea şi eficienţa structurii organizatorice depind în mod hotărâtor de
corectitu-dinea delimitării şi repartizării atribuţilor, sarcinilor şi responsabilităţilor între
componentele primare ale structurii organizatorice : posturi, funcţii, compartimente.
Materializarea în plan opera-țional a principiilor interdependenței minime, economiei de
comunicații, concordanței cerințelor postului cu caracteristicile titularului și reprezentării
structurii se realizează cu ajutorul unor documente consacrate ca instrumente de exprimare a
structurii formale.
Dintre acestea fac parte: regulamentul de organizare și funcționare, fișa postului,
organi-grama (Fig.1). Regulamentul de organizare și funcționare este documentul cel mai
cuprinzător al structurii organizatorice, elaborate la nivelul fiecarei firme.

32
 Rolul acestui document constă în descrierea mecanismului de funcționare al firmei
prin stabilirea atribuțiilor ce revin compartimentelor, precum și a sarcinilor, competentelor și
responsabilităților diferitelor funcții existente în compartimente.
Într-o maniera sugestivă, relațiile organizatorice sunt exprimate sub forma diagramelor
de relații ale fiecarui compartiment cu restul compartimentelor structurii organizatorice.În
general, conţinutul acestui document al structurii formale este dat de urmatoarele parţi și
capitole :
Partea I : Organizarea firmei, care cuprinde :
• dispoziţii generale, respectiv actul normativ de infiintare, precizarea domeniului
siobiectului de activitate, tipul societăţii, statutul juridic al firmei;
• structura organizatorică, prezentată ca enumerare, în ordine descendentă, a nivelurilor
ierarhice şi a subdiviziunilor organizatorice care le compun;
Partea II-a : Atribuţiile firmei;
Partea III-a : Conducerea firmei
• atribuţiile Consiliului împuterniciţilor statului;
• atribuţiile Consiliului de administraţie;
• atribuţiile conducerii executive cu detalierea şi precizarea competentelor
şiresponsabilităţilor pentru: director general, director tehnic, director comercial, director de
producţie, director economic; ș.a.
Fișa postului este un document deosebit de important atît pentru activitatea de resurse
umane, cît și pentru derularea în bune condiții a întregii activități din cadrul întreprinderii.
Fișa postului este un document care precizeaza sarcinile și responsabilitățile ce-i revin
titularului postului, condițiile de lucru, standardele de performanță, modalitatea de
recompensare, precum și caracteristicile personale necesare angajatului pentru îndeplinirea
cerințelor postului. Fișa postului trebuie să conțină cateva elemente esențiale, printre care:
• Denumirea și descrierea postului;
• Codul COR asociat postului;
• Locul postului în organigrama și relațiile cu alți angajați;
• Aptitudinile necesare pentru ocuparea postului;
• Scopul general și obiectivele postului;
• Indicatorii de performanță;
• Indicatii privind persoana care a întocmit și/sau avizat fișa de post.

33
 Descrierea conține informații referitoare la obiective, sarcini, autoritatea și
responsabili-tățile postului. Condițiile specifice postului se pot referi la studii, nivelul de
pregatire, vechi-mea în specialitate, cerinte fizice și condiții de mediu.
În fișa postului se includ și standardele de performanță, în funcție de care se va putea
realiza evaluarea angajatului. Aptitudinile listate pot fi cele de baza, obligatorii și aptitudinile
tehnice și sociale. Responsabilitățile ți obligațiile privind siguranța și sănătatea muncii și
condițiile muncii sunt elemente obligatorii, conform legii 319/2006, actualizată și a normelor
de aplicare.
Nota legislativa (Articolul 13, litera d din legea 319/2006 actualizata) În vederea
asigurarii condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de
muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația „să stabilească pentru lucratori, prin
fișa postului, atribuțiile și responsabilitățilr ce le revin în domeniul securității și sănătății în
muncă, corespunzator funcțiilor exercitate”.
Personalul unității economice sunt la numar de 17 persoane, dintre care 3 directori, un
administrator, consultanți și casiri în număr de 7, departamentul promovare și vînzări online
este compus din 3 angajați, departamentul livrare 2 angajați și depozit 1 angajat, de asemenea
resposa-bil financiar 1 angajat. Pînă la angajare, angrajatatorul plasează un anunț de apariția
unui post vacant, după colectarea tuturor CV-urilor, angajatorul începe procesul de recrutare și
selecție a personalului, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
-stabilirea nevoi de resurse umane
-definirea postului
-stabilirea surselor de recrutare
-selecția candidaților
-adoptarea deciziei finale
Un factor important pentru menținerea personalului reprezintă atmosfera de la postul
de muncă, de aceea ar fi foarte bine dacă vom amenaja un birou cât mai comod şi creativ
pentru a oferi posibilitatea angajaților să-şi dea frâu liber imaginaţiei şi să realizeze lucruri
măreţe pentru atingerea obiectivelor strategice ale întreprinderii.
Dacă totuși ne referim la motivaţia directă a personalului mai întâi trebuie să luăm în
calcul că există două tipuri de motivare: motivare financiară şi motivare non-financiară.
Fiindcă trăim într-o lume în care depindem în totalitate de bani, salariul competitiv reprezintă
baza stimulării angajaților la postul de muncă. Pe lângă salariu, pentru a spori iniţiativele
subalternilor ar fi bine să oferiţi premii bănești angajaților care vin cu idei inovaţionale şi
rezultate deosebite la locul de muncă.

34
 La fel de importantă este şi motivarea non-financiară, vă puteţi motiva angajaţii prin
oferirea diplomelor şi menţiunilor pentru succesele obţinute la job, sau, pur şi simplu le puteţi
spune cuvinte de laudă în fiecare zi pentru munca depusă în colectiv. Un simplu „te rog”,
„mulţumesc”, „bravo” va da dovadă de respect şi va face ca fiecare angajat să se simtă
apreciat la locul său de muncă.
Organizarea unor evenimente cu participarea întregului colectiv de muncă, ar fi un
imbold ce ar menţine comunicarea eficientă între angajaţi și manageri, dar şi pentru a atrage
noi personalități care văd în compania Dvs. un potenţial mare de dezvoltare şi creştere
profesională la viitorul job. Spre exemplu managerii ar putea organiza petreceri în aer liber
cu scopul de relaxare şi acumulare a noilor forţe pentru a pune în practică ideile geniale la
locul de muncă.
Acordarea unor facilităţi sociale cum ar fi servicii medicale gratuite, mici vacanţe sau
oferirea unor abonamente la sala de sport la fel stimulează personalul şi îi motivează să dea
tot ce au mai bun pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor de serviciu. Un plus mare al
acestor activități este faptul ca angajaţii vor înţelege ca vă pasă de sănătatea acestora, iar
activităţile petrecute împreună vor consolida forţele şi vor întări prietenia între angajat -
manager.
Foarte benefice sunt şi cursurile de perfecţionare oferite din contul companiei,
valorificarea capitalului uman reprezintă cea mai buna investiţie pe termen lung, specialiştii
bine instruiţi sunt mereu un izvor de idei şi perspective de dezvoltare a companiei. În general
rezultatele unei afaceri sunt oglinda angajaţilor, în special a modului în care aceştia lucrează
pentru companie. Personal motivat - succes garantat!
Întreprinderea moderna își desfasoara activitatea intr-un mediu complex, aflat intr-o
permanenta schimbare. Pentru a-si realiza obiectivele, ea este nevoita sa urmareasca aceste
schimbari si sa se adapteze; prin urmare, cunoasterea mediului si a evolutiei sale reprezinta
punctul de plecare al oricarui demers de marketing.
Analiza a arătat că fiecare întreprindere, este recomandabil să stabilească un obiectiv:
pentru a obține un avantaj competitiv asupra potențialilor concurenți. Dezvoltarea corectă şi
la timp a strategiei de marketing a întreprinderii depinde de performanțele sale şi dezvoltarea
cu succes în sistemul complex de interacțiuni şi relații care sunt în curs de dezvoltare pe piața
de azi.
Analiza şi planificarea de marketing se desfăşoară în baza unui document special de
dezvoltare, în care ar trebui să se efectueze o analiză detaliată, şi, totodată, concisă a
capacităților de piață şi de producție ale întreprinderii. Fiecare acțiune a întreprinderii pe

35
piață ar trebui să fie motivată şi, în cele mai multe cazuri, să fie specificată cu calculele
corespunzătoare. un alt aspect important al analizei şi planificării de marketing reprezintă
secvența clară a etapelor respective şi reapariția lor, cuprinzând repetarea în mod continuu a
etapelor de planificare. Cel mai dificil aspect al planificării de marketing este divizarea
analizei în componente strategice, tactice şi operaționale - reprezentând acțiunile
întreprinderii. la planificarea strategică punctul-cheie îl reprezintă satisfacerea cererilor celor
mai avantajoşi clienți, atragerea unor clienți noi, extinderea piețelor de desfacere, lupta cu
concurenții care produc mărfuri similare, determinarea factorilor de piață, maximalizarea
venitului şi a profitului.
Așa cum am menționat mai sus entitatea la care autorul și a efectuat practica este o
întreprindere mică ea are o legătură directă cu tema tezei de licență pe care autorul și a aleso
și anume „Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii situația în Republica Moldova și
experiența străină”.
Biroul Național de Statistică informează că în anul 2017 numărul întreprinderilor mici
şi mijlocii
(ÎMM) a constituit 53,6 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,6% din numărul total de
întreprinderi. Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici şi mijlocii în
perioada de referinţă a constituit 323,3 mii persoane, deținând 61,2% din numărul total de
salariați ai întreprinderilor.
Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici şi mijlocii în această perioadă au însumat 137
506,1 mil. lei sau 41,5% din venituri din vînzări în total pe economie.
Sectorul ÎMM-urilor în întreaga lume este considerat factorul determinant al
economiei concurenţiale, principala sursă a creşterii economice şi de creare a noilor locuri de
muncă. În Moldova activitatea sectorului ÎMM a început să prindă contur ca fenomen al
dezvoltării socialeconomice a ţării aproximativ cu 14-15 ani în urmă, după finalizarea
privatizării în masă şi conturarea proprietarilor reali. Acest sector s-a format şi dezvoltat în
condiţii economice nefavorabile şi incerte ale perioadei de tranziţie.
Sectorul ÎMM-urilor din Republica Moldova are un rol de bază în dezvoltarea
economică şi socială a ţării. Acesta deţine circa 98% din numărul total de întreprinderi,
asigură circa 59% din locurile de muncă, contribui cu 39% la cifra totală de afaceri pe
economie şi asigură 61% din profitul net total pe economie. Cu toate acestea, accesul la
finanţare al ÎMM-urilor este destul de limitat, acesta deţine doar 31% din toate creditele
acordate de sectorul bancar. Creditele bancare constituie la moment sursa principală de
finanţare pentru ÎMM-urile din Moldova.

36
 Cabinetul de miniștri a elaborat un plan de acțiuni privind implementarea Strategiei de
dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (ÎMM) pentru anii 2018-2020.
Strategia se concentrează pe implementarea următoarelor direcţii prioritare:
• ajustarea cadrului de reglementare la necesităţile dezvoltării ÎMM-urilor;
• îmbunătăţirea accesului acestora la finanţare
• dezvoltarea capitalului uman prin promovarea competenţelor şi culturii
antreprenoriale; sporirea competitivităţii ÎMM-urilor şi încurajarea spiritului inovator, precum
şi facilitarea dezvoltării ÎMMurilor în regiuni;
• dezvoltarea parteneriatelor în afaceri;
• sporirea antreprenoriatului feminin
• dezvoltarea economiei verzi pentru ÎMM-uri. Strategia urmează să încorporeze trei
planuri de acţiuni, aprobate în ordin cronologic, menite să stabilească activităţile, responsa-
bilităţile, termenele şi resursele necesare pentru realizarea acesteia.
Pentru realizarea acestor obiective autoritățile propun peste 80 de acțiuni, printre care
realizarea studiilor și analizelor sectoriale prin intermediul sondajelor, elaborarea și
promovarea proiectului de lege cu privire la întreprinderile de familie, adoptarea a 85% din
standardele europene publicate de organismele de standardizare europene CEN/CENELEC.
Documentul mai prevede elaborarea conceptului și inițierea discuțiilor privind crearea
în Republica Moldova a Fondului de Garantare a Creditelor Agricole, crearea unui Catalog
de succes cu recomandări și bune practici în procesul de lansare a startup-urilor inovaționale,
optimizarea și implementarea Programului de stimulare a participării agenților economici la
târguri și expoziții și alte acțiuni.
De asemenea, în planul de acțiuni este prevăzută și acordarea garanțiilor financiare
ÎMM-lor din ţară, măsură ce va consta 194,8 mil. lei pentru anul 2018, 275,0 mil. lei – în anul
2019 și 335 mil. lei pentru 2020. Va continua și implementarea Programului de atragere a
remitențelor în economie „PARE 1+1”, pentru care se planifică mijloace financiare în sumă
de 40 mil. lei anual, dintre care 15 mil. lei anual îi va acorda UE.
Potrivit ministrului Economiei și Infrastructurii, sectorul ÎMM-urilor este foarte important în
economia națională, deoarece acest sector constituie 98,7% din numărul total al
întreprinderilor ce activează în țară. Tododată, ÎMM-urile asigură ocuparea a 61,2% din
angajaţii economiei naţionale.
Actualmente, numărul întreprinderilor mici şi mijlocii în Franţa constituie circa 2,0
mln, în Germania - 2,3 mln, în Marea Britanie - 3,0 mln, în Italia - 5,0 mln, în Japonia - 5,7
mln (99% din cifra totală a întreprinderilor), iar în SUA – peste 20 mln. Tot la acest capitol,

37
remarcăm- în China sunt înregistrate aproximativ 3,0 mln întreprinderi mici şi 30 mln de
întreprinderi individuale. În Federaţia Rusă, conform datelor statistice de stat, în anul 2010
existau 1,602 mln de întreprinderi mici şi 1,374 mln de microîntreprinderi. Conform aceleiași
surse, în anul 2011 în câmpul muncii doar în ÎMM (fără întreprinderile micro), erau încadraţi
peste 5562,9 mii persoane, ceea ce constituie 7,37 % din populaţia Federaţiei Ruse. Această
cifră este foarte mică în comparaţie cu SUA-60%, Germania, Franţa şi Italia indică un
punctaj de 65-80%, iar Japonia circa 86%.
În ţările dezvoltate activitatea cu succes în domeniul micului business se datorează
faptului că sectorul dat are o susţinere enormă din partea statului. În SUA organul ce suportă
micul business este „Administraţia micului Business” (Small Business Administration, SBA)
care este reglementat de Guvernul Federal. Numărul angajaţilor din organizaţia aceasta este
de 1100 oameni. Această instituţie are următoarele sarcini: suportul financiar al ÎMM–urilor;
conlucrarea în scopul primirii comenzilor de stat; acordarea serviciilor de consulting în
vederea primirii hotărârilor corecte; informarea ÎMM-urilor despre situaţia pieţei şi
prezentarea de către experţii în domeniul a diferitor analize pentru antreprenorii începători.
Experienţa SUA adevereşte faptul că în condiţiile actuale de un factor decisiv în
funcţionarea ÎMM-urilor este organizarea suportului infrastructurii ce include suportul
financiar (multitudinea de capitaluri accesibile), suportul tehnico-material (acordarea în
arendă şi posibilitatea de cumpărare, la nişte condiţii avantajoase), suportul informaţional
(asigurarea posibilităţilor utilizării reţelelor informaţionale şi bibliotecilor tehnice, accesul la
bazele de date etc.), suportul financiar al micului business se realizează prin programe
nerambursabile în deosebi de către două instituţii: Administraţia businessului mic (Small
Business Administration, SBA) şi Fondului Naţional de Ştiinţe (National Scince Foundation,
NSF).
O altă experienţă foarte interesantă în acest domeniu o are Japonia, ţara unde domină
antreprenoriatul privat. Firmele mici în Japonia constituie partea principală a economiei fără
de care businessul mare poate pierde prioritatea concurenţială în faţa corporaţiilor altor ţări.
Pentru ÎMMurile din Japonia este caracteristică sistema unde micul business execută
comenzile businessului mare – constructoare de maşini, constructoare de avioane,
constructoare de utilaje etc.
Deosebit de facilitate sunt activităţile ÎMM-urilor în Spania. Aici este cea mai
simplificată procedură de înregistrare şi posibilitatea de activitate liberă, antreprenorul poate
activa în orice domeniu, fără a fi necesară licenţa. În Germania, pentru susţinerea micului
business au fost deschise corporaţii de creditare regionale care oferă ÎMM-urilor sume

38
enorme, care sunt acordate în condiţii foarte avantajoase. În scopul dezvoltării ÎMM-urilor,
au fost deschise Palate industrial – comerciale care conlucrează activ cu statul, oferă suport
financiar micului business care are o influenţă mare asupra economiei. Cel mai forte punct în
suportul ÎMM-urilor din Germania este scutirea de impozite pentru primii doi ani de
activitate.
În concluzie, Republica Moldova ar trebui să adopte neîntârziat o politică de sprijin
privind promovarea şi protejarea ÎMM cu creştere rapidă, bazată pe experienţa mondială şi
mai ales pe inovaţie şi care să invite la acţiuni comune între diversele ministere ce pot avea
un rol în dezvoltarea ţării.

2.2. Diagnosticul economico-financiar al unității economice S.R.L."VITALITE-

MIHAELA"

Activitatea de comercializare, reprezintă pentru oricare firmă, indiferent de forma de

proprietate, raţiunea de a exista, respectiv de a comercializa bunurile necesare satisfacerii
unor nevoi sociale. În acest caz, sarcina analizei constă în evidenţierea gradului de realizare a
sarcinilor programate privind indicatorii de rezultate şi performanţă care caracterizează
activitatea productiv-industrială a întreprinderii, efectuarea de comparaţii între indicatorii
realizaţi de întreprindere şi cei ai întreprinderilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
aceleiaşi ramuri, evidenţierea cauzelor care au determinat anumite abateri, stabilirea
măsurilor ce se impun în vederea corectării situaţiilor nefavorabile, pe de o parte,
concomitent cu evaluarea complexă a activităţii şi a rezultatelor întreprinderii în corelaţie cu
cerinţele pieţei, pe de altă parte. Capacitatea întreprinderii de a răspunde cerinţelor şi
reacţiilor pieţei este dependentă de asigurarea cu resurse materiale, umane şi financiare, dar
fără a pierde din vedere aspectele privind eficienţa utilizării acestora. Asigurarea din punct de
vedere cantitativ, calitativ şi la termen cu produse şi servicii, trebuie realizată pe baza
identificării corecte a solicitărilor şi motivaţiilor clienţilor.

Dezvoltarea intreprinderii este legata de asigurarea echilibrului financiar, care

reprezinta o parte constitutiva a echilibrului economic exprimat valoric. Echilibrul financiar
exprima egalitatea si corelatiile dintre necesarul de resurse financiare si posibilitatile de
colectare a acestor resurse. Acest echilibru este asigurat de modul cum este folosit
patrimoniul intreprinderii.

39
 Deasemenea periodic orce intreprindere trebuie se calculeze gradul de lichiditate si
solvabilitate pentru a demonstra viabilitatea in perioada urmatoare analizei.

LICHIDITATE = posibilitatea de transformare a unui activ in bani, rapid si cu pierdere minima

de valoare (mai poarta numele si de „lichiditate externa”).

= posibilitatea intreprinderii de a-si onora la termen obligatiile de plata asumate pe

seama activelor curente (mai poarta denumirea de „lichiditate interna”).

SOLVABILITATE = capacitatea unei intreprinderi de a-si acoperi in intregime datoriile totale.

Analiza ratelor de lichiditate si solvabilitate a firmei
1 Ratele de lichiditate sunt:

a) Rata lichiditatii generale

Rata lichiditatii generale = active circulante / datorii curente (pe termen scurt)

Tabelul 2.3, Rata lichiditatii generale [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018

active circulante 1 373 458 1 460 075 1 969 026
datorii curente (pe termen scurt) 1 437 793 1 655 300 2 669 556
Rata lichiditatii generale 0.955 0.882 0.738
Concluzie: Datoriile curente sunt formate in cazul cooperativei de consum Otopeni din
obligatiile fata de furnizorii de marfuri. Se apreciaza ca situatia lichiditatii generale este
satisfacatoare, dupa unele surse, in conditiile incadrarii acestei rate in intervalul 1,2 – 1,8;
Dupa alte surse in intervalul 2 – 2,2. Se constata ca unitatea cooperativa prezinta valori mult
mai mici decit cele specificate ceea ce este o consecinta a gradului ridicat de indatorare pe
termen scurt (asa numitul „credit comercial”). Aceasta poate fi un semnal de alarma privind
capacitatea cooperativei de a-si onora obligatiile scadente pe termen scurt.

b) Rata lichiditatii curente (intermediare)

Rata lichiditatii intermediare = (Active circulante – Stocuri) / (datorii curente)

40
 Tabelul 3.4, Rata lichidității intermediare [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018

active curente 1 373 458 1 460 075 1 969 026
stocuri 383 154 431 092 558 289
active curente – stocuri 990 304 1 028 983 1 410 737
datorii curente (pe termen scurt) 1 437 793 1 655 300 2 669 556
Rata lichiditatii intermediare 0.689 0.622 0.528
Potrivit teoriei nord-americane aceasta rata este cunoscuta si sub denumirea de „testul acid”.

Aceasta rata este de obicei subunitara; intervalul considerat satisfacator pentru aceasta rata
este de 0.65 – 1. Pe perioada analizata la S.R.L."VITALITE-MIHAELA" aceasta dasta are o
tendinta de scadere, si in ultimii 2 ani are valori sub intervalul mentionat.

c) Rata lichiditatii imediate

Rata lichiditatii imediate = (disponibil + investitii financiare pe termen scurt) / datorii

curente

Tabelul 2.5, Rata lichidității imediate [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018

1. disponibilitatii 21 175 78 908 357 135
2.investitii financiare pe termen scurt 0 0 0
1+2 21 175 78 908 357 135

3. datorii curente (pe termen scurt) 1 437 793 1 655 300 2 669 556
Rata lichiditatii imediate 0,015 0,05 0,133
Concluzie: Un nivel ridicat al acestei rate arata o solvabilitate mare, dar poate fi
consecinta unei utilizari mai putin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicata a
ratei nu constituie in acelasi timp o garantie a solvabilitatii, daca restul activelor circulante au
un grad redus de lichiditate.

2. Ratele de solvabilitate sunt:

a) Rata solvabilitatii patrimoniale.

41
Rata solvabilitatii generale = (Capitalul propriu) / (Capitalul propriu + Credite totale)

Tabelul 2.6, Rata solvabilității patrimoniale [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018

Capital propriu 2 595 353 2 979 846 2 599 410

Capital propriu + Credite totale 4 033 146 4 635 146 5 268 966

Rata solvabilitatii patrimoniale 0.643 0.64 0.495

Concluzie: Valoarea limita minima a acestei rate este de 0,3 – 0, Peste 0,5 situatia poate fi
considerata normala. In cazul unitatii cooperative analizate in primii 2 ani criteriul de
performata enuntat mai sus este indeplinit, iar in anul 2004 este la limita inferioara.

b) Rata solvabilitatii generale

Rata solvabilitatii generale = Active totale / Datorii totale

Tabelul 2.7, Rata solvabilității generale [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2019

Active totale 4 078 574 4 663 564 5 268 535
Datorii totale 1 437 793 1 655 300 2 669 556
Rata solvabilitatii generale 2.837 2.817 1.974
Concluzie: Aceasta rata indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite de catre
activele totale ale intreprinderii (active imobilizate si active circulante). Cu cat valoarea ratei
solvabilitatii generale este mai mare decat 1, cu atat situatia financiara de ansamblu a firmei
este mai buna.

S.R.L."VITALITE-MIHAELA" pe anii 2016, 2017 si 2018 a inregistrat o rata a solvabilitatii

generale mai mare decat 1 ceea ce inseamna ca situatia financiara de ansamblu a cooperativei
este mai buna.

Analiza echilibrului economico-financiar

42
 a) Rata autonomiei financiare:

Rata autonomiei financiare = (capital propriu) / (capital propriu + capital imprumutat)

Tabelul 2.8, Rata autonomiei financiare [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018

Capital propriu 2 595 353 2 979 846 2 599 410
Capital propriu + Capital imprumutat 4 033 146 4 635 146 5 268 966
Rata autonomiei financiare 0,64 0,64 0,49
b) Rata de finantare a stocurilor:

Rata de finantare a stocurilor = Fondul de rulment / Stocuri

Tabelul 2.9, Rata de finantare a stocurilor [elaborat de

autor]

Anul 2016 2017 2018

Fondul de rulment -64 335 -195 225 - 710 530
Stocuri 383 154 431 092 558 289
Rata de finantare a stocurilor - 0,17 - 0,45 -1,27
c)Rata de autofinantare a activelor:

Rata de autofinantare a activelor = Capital propriu / (Active fixe + Active circulante)

Tabelul 1.8, Rata de autofinantare a activelor [elaborat de autor]

Specificatie Anul Anul 2017 Anul 2018

2016
capital propriu 2 595 353 2 979 846 2 599 410
active circulante 1 373 458 1 460 075 1 969 026
active fixe + active circulante 4 078 574 4 663 564 5 268 535
Rata de autofinantare a activelor 0,64 0,64 0,49
d) Rata datoriilor

Rata datoriilor = datorii totale / active tota

43
 Tabelul 2.10, Rata datoriilor [elaborat de autor]

Specificatie Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018

Active totale 4 078 574 4 663 564 5 268 535
Datorii totale 1 437 793 1 655 300 2 669 556
Rata datoriilor 0,35 0,35 0,51

Concluzie: Analizând situaţia financiaro-economică a întreprinderii

S.R.L."VITALITEMIHAELA", aceasta poate ficara cterizată prin următoarele:

Aspecte pozitive:- Patrimoniul întreprinderii are o tendinţă de creştere;- Sursele de

finanţare deasemenea au o tendinţă de creştere în ultimul an;- Eficienţa economică a
întreprinderii este în creştere;

Dar există şi aspecte negative:- Descreşterea capitalului pe termen lung;- Rezultatele

financiare au tendinţe descrescătoare;- Rentabilitatea întreprinderii este în descreştere;-
Degradarea fizică şi morală a utilajului, fapt ce atrage după sine creşterea cheltuielilor
deîntreţinere şi reparare;- Costuri mari de producţie care duc, de obicei, la obstacole în
pătrunderea acesteia pe piaţaexternă şi la concentrarea pe piaţa internă care are o capacitate
de absorbţie prea mică;- Inexistenţa unui proces continuu de instruire economică şi a unei
reacţionări prompte laschimbările de mediu

2.3 Mediul intern și extern al întreprinderii

Fiecare întreprindere se crează și se dezvoltă într-un mediu. Fiecare acțiune a tuturor
întreprinderilor fără excepție este posibilă dacă mediul permite implementarea acesteia.
Pentru a determina strategia comportamentului unei organizații și pentru a pune această
strategie în practică, managementul trebuie să aibă o înțelegere aprofundată atât a mediului
intern, a potențialului său și a tendințelor de dezvoltare, cât și a mediului extern.
Mediul intern al organizației este sursa vitalității sale. Este în sine potențialul care
permite organizației să funcționeze. Mediul extern este sursa care alimentează întreprinderea
cu resursele necesare pentru a-și menține potențialul intern la un nivel adecvat. Organizația
se află într-o stare de schimb constant cu mediul extern, asigurându-se astfel posibilitatea
supraviețuirii. În același timp, atât mediul intern cât și mediul extern sunt studiate de
managementul strategic în primul rând pentru a descoperi amenințările și oportunitățile pe

44
care organizația trebuie să le ia în considerare atunci când își stabilește obiectivele și când
sunt atinse.
În literatura de specialitate, puteți găsi diferite definiții ale mediului extern și intern al
organizației. Luați în considerare unele dintre ele: Kabushkin sub mediul intern al
organizației înțelege factorii situaționali din cadrul organizației, cum ar fi obiectivele
organizației, structura organizatorică, sarcinile, tehnologia și oamenii [11, p. 26].
Toate variabilele interne sunt interdependente. Modificarea uneia dintre ele într-o
anumită măsură afectează toate celelalte. Îmbunătățirea unei variabile, cum ar fi tehnologia,
nu poate duce neapărat la creșterea productivității dacă aceste modificări au un efect negativ
asupra unei alte variabile, cum ar fi oamenii.
Vikhansky oferă următoarea definiție: mediul intern al unei organizații este sursa forței
sale de viață. Este întruchiparea potențialului care permite organizației să funcționeze, să
existe și să supraviețuiască într-o anumită perioadă de timp [7, p. 44]. Studiul mediului intern
vizează înțelegerea punctelor forte și a punctelor slabe ale organizației. Punctele forte servesc
ca bază pe care organizația se bazează în competiție și pe care trebuie să se străduiască să o
extindă și să o întărească. Deficiențele sunt subiectul unei atenții deosebite din partea
conducerii, care trebuie să facă tot posibilul pentru a scăpa de ele.
Mediul extern J. Bell o definește după cum urmează: "Mediul extern al organizației
include elemente precum consumatori, concurenți, agenții guvernamentale, furnizori,
organizații financiare și surse de resurse de muncă" [3, p. 33]. În mediul extern în
management ar trebui să se înțeleagă un set de factori externi interdependenți ai schimbării
proprietăților care afectează sistemul organizațional. Factorii externi sunt, în principal, forțe
necontrolate care influențează deciziile managerilor și ale acțiunilor lor și, în cele din urmă,
structura internă și procesele din cadrul organizației. Mediul extern este sursa care
alimentează organizația cu resursele necesare pentru a-și menține potențialul intern la un
nivel adecvat.
Organizația se află într-o stare de schimb constant cu mediul extern, asigurând astfel
posibilitatea supraviețuirii. Cu toate acestea, resursele mediului extern nu sunt nelimitate și
multe organizații care se afirmă în același mediu pentru ele. Prin urmare, există întotdeauna
posibilitatea ca organizația să nu poată obține resursele necesare. Acest lucru poate slăbi
potențialul său și poate duce la multe consecințe negative pentru organizație.
Analiza mediului este considerată de obicei procesul inițial de management strategic,
deoarece oferă baza pentru definirea misiunii și a obiectivelor firmei și pentru dezvoltarea

45
strategiilor comportamentale care permit firmei să-și îndeplinească misiunea și să-și atingă
obiectivele.
Analiza mediului intern și extern al unei întreprinderiipoate fi realizată prin mai multe
metode de analiză unul din cele mai cunoscute fiind analiza SWOT orice analiză a mediului
înconjurător al unei întreprinderi începe cu un studiu cuprinzător al situației pieței în care
operează compania și o evaluare a tipurilor de oportunități și amenințări cu care se poate
confrunta. Punctul de plecare pentru o astfel de revizuire este analiza SWOT, care este cea
mai răspândită metodă cuprinzătoare de analiză strategică în cercurile academice străine și
autohtone și printre practicieni. În forma clasică, în a doua jumătate a anilor 1960 a fost
dezvoltată o analiză a punctelor forte (Strengte), a punctelor slabe (slabiciunilor), a
oportunităților și a amenințărilor (Amenințări) [1].
De obicei, analiza SWOT este utilizată pentru a identifica și a evalua gradul de impact,
a studia direcția de influență și forța relației dintre diferiți factori ai mediului extern și intern
al întreprinderii, precum și pentru a stabili starea de lucruri și a dezvolta o strategie de
dezvoltare.
Atunci când se efectuează o analiză bazată pe această metodă, se fac următoarele
etape: Etapa 1: identificarea obiectului analizei SWOT;
Etapa 2: analiza mediului intern și a activităților obiectului pentru a identifica punctele forte
și punctele slabe ale acestuia;
Etapa 3: analiza mediului micro și macro extern pentru a identifica oportunitățile și
amenințările pentru obiectul de studiu;
Etapa 4: analiza comparativă a obiectului pe baza evaluărilor calitative și cantitative;
Etapa 5: determinarea principalelor direcții strategice și elaborarea de recomandări pentru
punerea lor în practică.
În procesul de analiză SWOT, se formează liste de factori externi și interni cu gruparea
lor în pozitive și negative. Rezultatul este patru seturi de factori: factori interni pozitivi -
punctele forte ale întreprinderii; Factori interni negativi - punctele slabe ale întreprinderii;
Factori externi pozitivi - oportunități pentru întreprindere; Factorii externi negativi reprezintă
amenințări pentru întreprindere. Un set de factori poate fi reprezentat ca o matrice a analizei
SWOT din Figura 2.1. Sursa: [6, p. 146]. Thompson și Strickland au oferit următorul set de
caracteristici aproximative, concluziile pe care ar trebui să permită compilarea unei liste a
punctelor slabe și a punctelor forte ale organizației, precum și o listă a amenințărilor și
oportunităților pentru aceasta, încheiate în mediul extern [17, p. 245].

46
 Puncte tari: Competență remarcabilă; Resurse financiare adecvate; Calificare înaltă;
Reputație bună în rândul cumpărătorilor; Lider de piață de renume; Strategist inventiv în
domeniile funcționale ale organizației; Gestiune testată în timp; Disponibilitatea capacităților
inovatoare și a posibilităților de implementare a acestora; Avantaje competitive; Avantajele
costurilor; Tehnologie adecvată; Posibilitatea obținerii de economii datorită creșterii
producției.
Puncte slabe: Lipsa unei direcții strategice clare pentru dezvoltare; Rețeaua de vânzări
neadecvată Organizarea slabă a marketingului; Lipsa imaginii pozitive pe piață; Sortimentul
de pe piață este prea restrâns; Retrageri în cercetare și dezvoltare; Probleme interne de
producție Strategia companiei dovedită slab; Lipsa de talent și abilități manageriale.
Oportunități: intrarea pe noi piețe sau segmente de piață; Extinderea liniei de
producție; Creșterea diversității produselor similare; Accelerarea creșterii pieței;
Complacența între firmele concurente; Integrarea verticală; Apariția de noi tehnologii.
Amenințări: schimbări demografice nefavorabile; Schimbarea nevoilor și gusturilor
clienților; Politici guvernamentale nefavorabile; Creșterea presiunii concurențiale;
Recesiunea și atenuarea ciclului economic.
După studierea fiecărui grup de factori și verificarea efectului de sinergie din
influențele reciproce ale factorilor, strategia de întreprindere corespunzătoare se potrivește în
celulele matriceale. Analiza celulelor matricei și combinația factorilor dintr-un subset de
oportunități și amenințări cu elemente dintr-un subset al punctelor slabe și puternice ale unei
întreprinderi permite formarea a patru strategii generale ale unei întreprinderi.
Prima stategie afirmă că dacă o întreprindere are mai multe puncte forte decât slabe,
iar piața deschide o serie de noi oportunități pentru aceasta, cu aproape nicio amenințare,
atunci strategia maxi-maxi este folosită în această situație. Strategia maxi-maxi implică faptul
că într-o astfel de poziție o întreprindere trebuie să ia măsuri pentru a-și consolida poziția pe
piață, creșterea cotei de piață, diversificarea produselor și oferirea de tot felul de noi produse.
A doua stategie afirmă că cu predominanța punctelor slabe și acțiunea organizației
într-un mediu extern favorabil, se aplică o strategie mini-maxi. Esența acestei strategii este ca
societatea să se străduiască să își îmbunătățească selectiv poziția competitivă, să sporească
participarea pe piață și, în același timp, să elimine punctele slabe, încercând să
îmbunătățească situația financiară, să reducă costurile și să sporească competitivitatea
produselor lor.
A treia stategie, dacă o întreprindere se caracterizează printr-o predominare a punctelor
forte, dar se observă o instabilitate a mediului, se folosește strategia maxi-mini. Esența

47
strategiei este că instabilitatea mediului extern presupune utilizarea activă a avantajelor
pentru a depăși amenințările din afară, căutarea de nișe favorabile pe piață și creșterea
ulterioară a cotei lor în acestea, reducând costurile și modernizând produsele.
Ultima stategie afirmă că instabilitatea internă și incapacitatea de a combate în mod
eficient amenințările externe implică utilizarea unei strategii mini-mini: o scădere treptată a
activității și o tranziție lină din acest domeniu de activitate; Acest lucru permite companiei să
evite eventualele pierderi.
Pe lângă definirea strategiei organizației, o analiză SWOT sugerează răspunsuri la
întrebările strategice: Ce avantaje ar trebui dezvoltate și menținute pentru a crește
competitivitatea unei organizații pe piață; Ce slăbiciuni trebuie eliberate în primul rând; Ce
amenințări ar trebui să vă protejați imediat; Ce oportunități pot beneficia? Pentru a obține
rezultate eficiente, este necesar să se țină cont de toate caracteristicile acestei analize:
Informațiile primare trebuie să fie complete, relevante, relevante și fiabile;
ExempluL analiza SWOT bazată pe S.R.L."VITALITE-MIHAELA". Am efectuat
următoarele etape în analiză:
Etapa 1: a fost determinat obiectul analizei - S.R.L."VITALITE-MIHAELA".
Etapa 2: analiza mediului intern al organizației, identificarea punctelor forte și a
punctelor slabe. Punctele forte ale obiectului de analiză sunt o pondere ridicată pe piața, o
creștere treptată a gamei de produse, relații bune cu creditorii, introducerea de noi tehnologii
în întreprindere. Deficiențe - scăderea numărului de salariați , majoritatea echipamentelor din
întreprindere sunt depășite, iar indicatorii de rentabilitate scad.
Etapa 3: analiza mediului înconjurător al S.R.L."VITALITE-MIHAELA", identificate
oportunități și amenințări. Oportunități: acces la piețe noi, extinderea rețelei de distribuitori.
Amenințări: agravarea situației economice în țară, întărirea concurenței.
Etapa 4: analiza comparativă a obiectului.
Etapa 5: elaborarea recomandărilor pentru viitoarea strategie a companiei S.R.L.
"VITALITE-MIHAELA".

48
Tabelul 2.11, Analiza SWOT pentru întreprinderea S.R.L. "VITALITE-MIHAELA"
[elaborat de autor]

Puncte tari Oportunități

1. Echipă puternică orientată spre rezul- 1. Rata ridicată de dezvoltare a industriei
tate; și a pieței cosmeticelor profesionale;
2. Reputația bună în rândul clienți-lor 2. O situație favorabilă din punct de
existenți; vedere al factorilor economici și
3. Competență deplină în chestiuni-cheie; politici;
3. Obsența concurenților direcți între
organizațiile profesionale care oferă
selecția produselor cosmetice indivi-
duale;
4. Creșterea înaltă a comerțului online;
Puncte slabe Amenințări
1. Nu există o direcție strategică clară 1. dependență ridicată de cererea redusă
pentru dezvoltare; și etapa ciclului de viață al dezvoltării
2. Imagine insuficientă pe piață; afacerilor;
3. O gamă de produse vastă doar pentru 2. Modificări demografice adverse;
unghii, lisa asortimentului; 3. Creșterea concurenței datorită crește-
4. Lipsa resurselor financiare pro-prii; rii cererii consumatorilor;
În urma efectuării analizei SWOT autorul propune următoarele recomandări pentru
întreprinderea unde acesta a efectuat practica pentru dezvoltarea întreprinderii acestea sunt
următoarele:
1. Promovarea pe alte rețele de socializare la moment maca dată este promovată prin
intermediului site-ul oficial și prin pagina de facebook. O altă alternativă eficientă ar
fi să ne reorientăm către alte rețele sociale. De exemplu, Instagram are aproximativ
350.000 de utilizatori din Moldova. Instagram este ideal dacă te adresezi în primul
rând publicului de sex feminin, atât tânăr (16-24 ani) cât și mai în vârstă, 25 până la

49
 45/50 de ani. Dar nici bărbații nu sunt de ignorat, în special cei până în 24 de ani sunt
destul de activi pe Instagram.
2. Crearea unui program de recomandare. O tactică foarte simplă este de a crea un
program prin care alte persoane să-ți aducă ție clienți în schimbul unui procent din
vânzări (sau ce modalitate de răsplată crezi că e mai bună pentru tine). Acestea sunt
foarte ieftine sau chiar gratis de implementat și plătești doar pentru rezultate.
3. O altă ideea ar fi crearea unor parteneriate cu cei care prestează aceleași servicii, ca
de exemplu cu saloanele de frumusețe sau școlile unde se învață arta manichiurii. Un
mod de a atrage noi clienți este prin parteneriate strategice cu cei care au același
public țintă ca noi.
Companii cu servicii/produse complementare cu ale noastre reprezintă un potențial
partener care poate aduce beneficii ambelor afaceri.
4. Oferă mici cadouri gratuite. Tuturor ne place să primim ceva gratuit. Oricât ai spune
că ești diferit, psihologia te contrazice. Ideea de bază este de ai oferi clientului un mic
suvenir sau cadou din partea firmei, acest lucru reprezintă un plus pentru client.
5. Vorbiți cu clienții fie direct sau indirect, prin telefon, email, grupuri pe facebook. Este
de 10 ori mai ieftin să menții un client deja existent decât să atragi unul nou. Dacă un
client a decis să cumpere un produs oferit de entitate, înseamnă că a avut destulă
încredere pentru a duce mâna la portofel. Pe viitor, tot aceștia vor fi cei mai înclinați
pentru a cumpăra de la noi. Discutând cu ei, vom descoperi probleme ale
serviciului/produsului nostru pe care trebuie să le rezolvăm pentru a ne asigura că nu
ne pierdem clienții actuali. Dar vom descoperi și oportunități noi pentru viitor.
6. Așa cum entitatea dată oferă serviciul de livrare a produselor, încă o ideea ar fi
adăugarea surprizelor în coletul livrat, fie că este o felicitare, sau o scrisoare de
mulțumire înpreună cu o acadea cumpărătorii tăi se vor simți ca niște copii in ziua de
Crăciun atunci cînd deschid bucuroși pachetul pe care tu l-ai trimis.
Un alt tip de analiză folosit de autor pentru a studia mediul extern al întreprinderii
S.R.L. "VITALITE-MIHAELA" este analiza PEST - analiza analizei este acela de a
identifica și evalua impactul factorilor mediului extern asupra rezultatelor activităților
curente și viitoare a întreprinderii.
PEST- reprezintă o abreviere a celor patru cuvinte în limba engleză: P – factori
politici, E - factori economici, S - factori sociali, T - factori tehnologici. În literatura de
specialitate, puteți găsi și denumirea STEP-analysis.

50
 Diferența dintre analiza PEST și analiza SWOT: analiza PEST analizează piața; pe
cînd analiză SWOT analizează poziția unei unități de afaceri pe o piață în raport cu
concurenții, un concept de produs sau o idee.
Scopul analizei PEST este de a evalua impactul celor mai importanți factori din mediul
extern asupra activităților întreprinderii și posibilitățile de schimbare a influenței lor în timp.
Acest lucru ar trebui să ia în considerare factorii care sunt nesemnificativi acum, dar
care pot afecta în mod semnificativ activitățile organizației în perspectiva de timp
considerată.

Tabelul 2.12, Analiza PEST pentru întreprinderea S.R.L. "VITALITE-

MIHAELA" [elaborat de autor]
Factori politici Factori economici
1. A fost adoptată o nouă lege care 1. Anul viitor, prognoza pentru creșterea
reglementează activitatea de PIB este de 3%.
publicitate, întărirea cerințelor pentru 2. Disponibilitatea creditelor va crește.
textele publicitare și interzicerea 3. Inflația se estimează la 7%, reducerea
utilizării medicilor în publicitate. șomajului la 10%,
2. În acest an, vor crește restricțiile 4. Nivelul venitului disponibil al
privind importul materiilor prime și populației va scădea.
va intra în vigoare taxe de import mai 5. Ratele principalelor monede vor
mari. continua să crească.
3. Creșterea tensiunilor dintre țara
noastră și țara principalului
exportator.
Factori socio-culturali Factori tehnologici
3. Numărul de achiziții prin Internet și Nu există niciun progres tehnologic în
utilizarea internetului mobil în industrie.
categoria de vârstă de până la 35 de Jucătorii nu se grăbesc să introducă
ani sunt în creștere. tehnologii utilizate pe piețele mai
4. Teama de a împrumuta este redusă. dezvoltate.
5. Oamenii preferă să își cheltuiască Piața noastră are un design mult mai
veniturile și nu sunt hotărâți să apreciat decât proprietățile tehnologice ale
formeze economii pe termen lung. produsului.
6. Speranța de viață crește, iar grupa de Cercetările și noile evoluții se desfășoară
vârstă de 35+ crește. numai în domeniul îmbunătățirii
51
 senzoriale.
Tehnologia de aromatizare este în curs de
dezvoltare pentru a reduce costul
materiilor prime cu 15%.

Concluzii și recomandări
Sectorul ÎMM are un rol important în asigurarea dezvoltării economice, stabilităţii ei,
creşterii mobilităţii şi adaptabilităţii economiei naţionale la condiţiile schimbătoare de ordin
intern şi extern. El reprezintă un factor de diversificare a economiei. Prezenţa unui sector ÎMM
bine dezvoltat în cadrul economiei este deosebit de important în condiţiile reformării structurale
a economiei şi creşterii şomajului, fenomene ce însoţesc acest proces. În ţările dezvoltate din
punct de vedere economic, sectorul ÎMM este considerat promotor al dezvoltării economice
graţie avantajelor pe care le oferă, el demonstrează o dezvoltare accelerată mai ales în domeniul
serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum.
ÎMM sunt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de afaceri şi la
cerinţele pieţei. Din acest considerent investiţiile în ÎMM aduc venituri mai mari decât
investiţiile în întreprinderi mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile
ÎMM şi într-un fel sunt dependente de ele. ÎMM sunt orientate spre satisfacerea necesităţilor
pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, având o contribuţie substanţială în
soluţionarea problemelor sociale.
În această perioadă cu durate de 4 săptămâni în care autorul a efectuat stagiul de
practică la firma S.R.L.,,Vitalite-Mihaela” acesta intrat în contact cu foarte mulţi oameni, a
aflat lucruri noi şi interesante despre activitatea desfăşurată într - o firmă şi despre relaţiile
dintre angajaţi şi clienţi.
Datorită bunăvoinţei, autorul a avut ocazia de a privi îndeaproape cum se desfăşoară
activitatea firmei şi ce presupune aceasta. Am remarcat astfel punctele forte ale firmei .Pe
ansamblu, strategia firmei este foarte bine pusă la punct, produsele au o calitate foarte înaltă
şi sunt tot timpul livrate la timp, toate acestea explicând succesul.
După efectuarea acestui stagiu de practică pot spune că activitatea firmei se desfăşoară
în mod profesionist, fiecare angajat îndeplinindu- şi rolul conform modului în care ar trebui
s- o facă. În ceea ce priveşte comportamentul angajaţilor în raport cu noi, practicanţii, acesta
a fost unul ireproşabil, de fiecare dată am fost informaţi politicos, am beneficiat de răbdarea
tuturor celor cu care am intrat în contact şi mi s - au dat toate informaţiile de care am avut
nevoie. Totodată, şi relaţiile colegiale au la baza respectul, înţelegerea, amabilitatea atât de

52
necesare în crearea unui mediu propice unei munci sănătoase. Chiar dacă acest stagiu de
practică s - a întins pe o perioadă relativ scurtă de timp, eu consider că firma ar trebui să se
concentreze mai mult pe întărirea relaţiilor cu reprezentaţi din afara graniţelor.

Stagiul de practică efectuat în această perioadă a avut un efect benefic la dezvoltarea

autorului din punct de vedere personal şi profesional, în primul rând deoarece am avut
ocazia să observ diferenţa dintre teorie şi practică. Acesta a înţeles că indiferent de cât de
multe cunoştinţe ai avea, acestea nu vor putea niciodatăsă ia locul experienţei şi că
cunoştinţele teoretice trebuie să fie însoţite de abilitaţi practice pentru a - ţi pune cu adevă rat
amprenta asupra unei munci. În al doilea rând deoarece am intrat în contact cu multe
persoane capabile, profesioniste care şi - au dedicat timpul şi au avut răbdarea să -
mi explice munca pe care ei o realizează şi importanta acesteia. Am învăţat că relaţiile
interpersonale dintre angajaţi îşi pun amprenta asupra stării de spiritşi asupra desfăşurării
activităţii.
În această firmă aceste relaţii sunt foarte strânse, ducând la o atmosferă propice
performanţei. Totodată, am constatat că multe dintre cunoştinţele teoretice legate de
desfăşurarea activităţii în cadrul firmei, au putut fi identificate şi observate în perioada de
practică. În concluzie , acest stagiu de practică m - a învăţat multe lucruri care îmi vor fi de
folos atunci când va veni momentul să mă angajez într-o unitate econimică.
Recomandări
Pentru a crea un mediu de afaceri favorabil, autorul recomandă următoarele măsuri care
trebuie luate de către stat:
 Ajustarea cadrelor normative și de reglementare pentru a satisface nevoile ÎMM-urilor;
 Reducerea numărului de documente obligatorii pentru începerea și închiderea afacerilor;
 Să stabilească complexitatea controlului fiscal și facilitățile fiscale în cadrul legislativ;
 Reducerea barierelor informaționale și a costurilor de reglementare pentru ÎMM-uri;
 Dezvoltarea serviciilor on-line.
 Finanțarea înființării în sectoarele prioritare;
 Dezvoltarea de scheme financiare inovatoare pentru ÎMM-uri;
 Extinderea și susținerea activității Biroului de credite
 Susținerea inovării și îmbunătățirea accesului ÎMM-urilor la noile tehnologii;
 Sprijin pentru introducerea standardelor de calitate și a sistemelor de management al
calității;

53
  Creșterea accesului la asistență și informații privind serviciile;
 Extinderea și dezvoltarea incubatoarelor de afaceri și a parcurilor industriale.

Bibliografie
1. Activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în Republica Moldova în anul 2017
http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6061 (vizualizat
01.03.2019)
2. Catalog INFINITY COSMETICS ediția NR.1., din 2015
3. Catalog oficial Beauty 2017, ediția Nr. XX-a, din 2017
4. GHIDUL METODIC privind organizarea, desfășurarea, elaborarea portofoliului și
evaluarea stagiilor de practică la domeniile generale de studiu 36. Științe Economice,
81. Servicii
Publice și domeniile de formare profesională la specialitățile, Chișinău 2015
5. Legii nr.179 din 21.07.2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii
http://lex.justice.md/md/366638/ (vizualizat 09.03.2019)
6. Motivarea personalului la locul de muncă http://piatamuncii.md/ro/blog/motivarea-
personalului-la-locul-de-munca (vizualizat 01.03.2019)
7. Necesitatea analizei de marketing în activitatea întreprinderii
http://aap.gov.md/files/publicatii/revista/articole/91/ro/Barbaros.pdf (vizualizat
01.03.2019)
8. Structura organizatorica a întreprinderii https://conspecte.com/Management/structura-
organizatorica-a-intreprinderii.html (vizualizat
01.03.2019)
9. Viitorul ÎMM-urilor în Moldova https://monitorul.fisc.md/editorial/viitorul-ÎMM-
DEVELOPMENT OF SMALL AND MEDIUM ENTERPRISE SECTOR IN THE REPUBLIC OF
MOLDOVA
file:///C:/Users/Veronica/Downloads/6.L_COBZARI_L_ERHAN.pdf

Concluzii:

54
Referinţe bibliografice:
[1] P. Almeida, Conferinta cu tema “Entrepreneurship in the 21st Century”, SUA, 2004
[2] www prospects.ac.uk/SMEs/A world view
[3] Studiu efectuat pe analize realizate in 75 de tari
[4] O. Nicolescu, Managementul intreprinderilor mici si mijlocii-concepte, metode, aplicatii,
studii de caz, Ed. Economica, Bucuresti, 2001
Bibliografie:
1. Retrospectiva Întreprinderilor Mici și Mijlocii din Republica Moldova
http://odÎMM.md/files/ro/pdf/Perspectiva%20sectorului%20ÎMM.pdf
(accesat 10.02.2019)
2. The importance and role of small and medium-sized businesses
http://store.ectap.ro/articole/1217.pdf (accesat 10.02.2019)
3. Rolul ÎMM-urilor in economia moderna
http://www.qreferat.com/referate/management/Rolul-ÎMMurilor-in-economia-mo438.php
(accesat 10.02.2019)
4. Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pentru anii 2012-2020
http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=278 (accesat 10.02.2019)
https://studbooks.net/1188377/marketing/swot_analiz_kompanii_kosmetiki

Referinţe bibliografice 1. Date ale Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului

Întreprinderilor Mici şi Mijlocii // http://www. odimm. md/ (accesat 28.10. 2016) 2. Date oficiale
ale Bancii Naţionale a Moldovei // https://www. bnm. md/ (accesat 03. 11. 2016) 3. Date oficiale
ale Ministerului Finanţelor al R. Moldova //http://www. mf. gov. md/ (accesat 15. 11. 2016) 4.
Date statistice în Europa //http://ec. europa. eu/eurostat (accesat 01. 11. 2016) 5. Date statistice
privind activitatea întreprinderilor mici şi mijlocii în R. Moldova// www.statistica.md (accesat
26. 11. 2016) 6. Datele oficiale ale Ministerului Economiei al R. Moldova //http://www. mec.
gov. md/ (accesat 15. 11. 2016) 7. Landström H. 1997 Award Winner. Arnold C. Cooper’s
Contributions to Entrepreneurship and Small Business Research. Global Award for
EntrepreneurshipResearch. Disponibil: http://www. e-award. org/web/1997_Arnold_C_Cooper.
aspx]. (accesat 20. 11. 2016) 8. Studiului Entreprise Surveys (Sondaje ale întreprinderilor ),
realizate de către Banca Mondială şi CFI, http://www. enterprisesurveys. org/ (vizitat 21. 11.
2016) 9. World Bank. Doing Business 2014. Understanding Regulationsfor Small and Medium-

55
Size Enterprises. http://www. doingbusiness. org/reports/global-reports/doing-business-2014.
(vizitat 25. 11. 2016).

https://www.bibliofond.ru/view.aspx?id=827616

56