ăMINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAŢIONALĂ DIN MOLDOVA
FACULTATEA „ŞTIINŢE ECONOMICE”
CATEDRA „BUSINESS ȘI ADMINISTRARE, RELAȚII ECONOMICE
INTERNAȚIONALE ȘI TURISM”

TEZA DE LICENŢĂ

DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII-

SITUAȚIA ÎN REPUBLICA MOLDOVA ȘI EXPERIENȚA
STRĂINĂ

0413.1 Business şi administrare

Admis la susţinere   PANTEA Veronica

Şeful catedrei „BA, REI, Turism”  
Dr., conf. univ., Bălan Igor  __________
 __________________________ 
(semnătura)  Conducător ştiinţific:
 ”____” _________ 2019
PESTUȘCO, Nina

Dr., conf. univ.

________________
Autor:
 Chișinău, 2019
CUPRINS
INTRODUCERE…......………………………………………………………......………….......3
1. FUNDAMENTELE TEORETICE CU PRIVIRE LA ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI
MIJLOCII......................................................................................................................................5
1.1.Definirea Întreprinderilor mici și mijlocii.............................................................................5
1.2. Clasificarea Întreprinderilor mici și
mijlocii.......................................................................7
1.3. Modalităţi de lansare a Întreprinderilor mici și
mijlocii....................................................11
1.4. Rolul și importanța Întreprinderilor mici și
mijlocii.........................................................18
2. DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII SITUAȚIA ÎN
REPUBLICA MOLDOVA ȘI EXPERIENȚA STRĂINĂ ÎN ACTIVITATEA UNITĂȚII
ECONOMICE S.R.L. "VITALITE-
MIHAELA".....................................................................21
2.1. Analiza generală a unității economice S.R.L."VITALITE-
MIHAELA".........................21
2.2. Gestiunea și abordarea critică a unității economice S.R.L."VITALITE-MIHA-
ELA".........................................................................................................................................23
2.3. Sectorul Întreprinderilor mici și mijlocii în Republica
Moldova.........................................31
2.4. Experianță străină privind dezloltarea Întreprinderilor mici și
mijlocii..........................34
CONCLUZII...................................................................................................................................44
BIBLIOGRAFIE............................................................................................................................46
ANEXE
LISTA ABREVIERILOR
DECLARAŢIE PRIVIND ORIGINALITATEA CONŢINUTULUI TEZEI DE LICENŢĂ
AVIZUL CONDUCĂTORULUI TEZEI DE LICENŢĂ
AVIZUL EXTERN

2
 INTRODUCERE
Actualitatea temei. În prezent nu există ţară cu economie de piaţă în care n-ar exista
întreprinderi mici şi mijlocii (în continuare ÎMM). Sectorul ÎMM, supranumit şi „coloană
vertebrală a economiei”, deţine un rol important în dezvoltarea unei economii naţionale,
contribuind nemijlocit la formarea Produsului Intern Brut şi crearea noilor locuri de muncă,
stimularea concurenţei, creşterea exporturilor, favorizarea inovaţiilor şi tehnologiilor. De aceea
este foate important studierea de catre autor a temei Dezvoltarea întreprinderilor mici și
mijlocii situația în Republica Moldova și experiența străină
În comparaţie cu întreprinderile mari, ÎMM sunt mai flexibile, reacţionează mai operativ
la schimbările mediului de afaceri şi la cerinţele pieţei. De aceea, investiţiile făcute în sectorul
dat aduc venituri mai mari. Totodată, sectorul respectiv al economiei naţionale oferă posibilităţi
reale de a pune în aplicare aptitudinile creative ale întreprinzătorului şi capacitatea de lider.
ÎMM constituie cea mai răspândită formă organizatorică de afacere. Aceasta decurge din
faptul că dezvoltarea sectorului dat asigură creşterea prosperităţii şi a nivelului de trai a
populaţiei. Referindu-se la sectorul ÎMM, savanții în economie afirmă că „micile afaceri
reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice”.
Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă un factor de echilibru la nivel micro- și
macroeconomic. Avand drept corespondent clasa de mijloc din societate, întreprinderile mici și
mijlocii contracarează monopolurile și oligopolurile, reducînd capacitatea firmelor mari de a
controla piața. În condițiile unui mediu economic aflat într-o permanenta schimbare, ÎMM-urile
sunt flexibile și posedă o mare capacitate de adaptare, favorizată de dimensiunile reduse și

3
procesul decizional rapid. Ele se adaptează cu usurință la cerințele și exigentele consumatorilor,
fiind mai apropiate de piata.
Un alt aspect important în actualitatea temei este faptul că acestea generează într-o
proporție mare inovațiile tehnice aplicabile în economie. Multe din locurile de munca vor
proveni din inovare, iar noi descoperiri vor da naștere unor noi aventuri antreprenoriale.
Paul Almeida un alt savant este de părere că « ÎMM-urile joaca un rol unic, activ și critic
în procesul de inovare prin abilitatea lor de a inventa un noul spațiu tehnologic și de a îmbunatăți
rețelele de informație de înalta tehnologie» [22].
Țările în curs de dezvoltare : The International Finance Corporation afirma că: «în multe
țări în curs de dezvoltare, economia privată este aproape în intregime cuprinsă în ÎMM-uri» și că
«acestea sunt singura posibilitate realistă de angajare pentru milioane de oameni săraci din
întreaga lume».
Rolul intreprindeilor mici si mijlocii este recunoscut pe intreg globul pentru contribuția
lor unică la dezvoltarea economică. Atat țările dezvoltate cît și cele în curs de dezvoltare
realizează că ÎMM-urile și întreprinzatorii joaca un rol vital în dezvoltarea industrială a unei țări.
Așa că nu e nici o surpriză că strategii politici au considerat adesea că ÎMM-urile pot constitui
«samanta» relansarii economice. Delimitarea întreprinderilor mici și mijlocii în peisajul
economic a constituit, în decursul timpului, un subiect dificil și contraversat.
Scopul tezei de licență este de a analiza dezvoltarea ÎMM-urilor în Rebublica Moldova
cît și experiența țărilor stăine.
Obiectivele tezei de licență. Obiectivele pe care și le-a propus autorul în urma efectuării
acestui studiu sunt următoarele
 dezvoltarea abilităţilor de a integra teoria şi practica, analiza unității economice
S.R.L."VITALITE-MIHAELA" prin prisma dezvoltării ÎMM-urilor în Republica Moldova și
experiența străină
 analiza literaturii de specialitate şi a cadrului legislativ-normativ privind ÎMM-urile;
 aplicarea diferitor metode de cercetare, analiza SWOT;
 colectarea, procesarea şi analiza datelor, crearea de către autor a tabelelor și figurlor;
 organizarea logică a ideilor;
 formularea corectă a argumentelor și concluziilor în urma cercetării temei Dezvoltarea
întreprinderilor mici și mijlocii situația în Republica Moldova și experiența străină.
Metodologia cercetării. Din punct de vedere metodologic, prezenta lucrare utilizează şi
promovează o serie de modele şi metode de analiză utilizate des în practica naţională şi

4
internaţională în studierea ÎMM-urilor pentru a putea cerceta, aniticipa şi orienta evoluţia
acestora spre odezvoltare echilibrată şi durabilă. Deşi se concentrează pe aspectele
conceptuale,teoretice ale dezvoltării ÎMM-urilor, abordarea problemelor complexe ale acestui
proces au permis depăşirea nivelului conceptual şi aplicarea practică prin utilizarea metodelor şi
principiilor care iau în considerare ÎMM-urile specifice ţării noastre.
Revista literaturii de specialitate. În lucrarea dată autorul a fost ghidat de către o
mulțime de articole, reviste și manuale cu generilul fundamente teoretice ale științelor economice
scrise de așa autori ca Burlacu Natalia, V. Cojocaru, Popa A., Roșcovan M., Rusu N. ș.a.

1. FUNDAMENTELE TEORETICE CU PRIVIRE LA ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI

MIJLOCII

1.1. Definirea Întreprinderilor mici și mijlocii

Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă componenta de bază a antreprenoriatului. Ele sunt
„motorul creșterii economice a oricărei țări” sau după cum afirmă alți specialiști în economie
„coloana vertebrală a economiei”, care joacă un rol însemnat în dezvotarea economiei naționale
prin faptul că [20]:
1. Oferă noi locuri de muncă pentru populație;
2. Favorizează inovarea;
3. Ajută la buna funcționare a întreprinderilor mari, pentru care prestează diferite servicii sau
produc diferite subansambluri;
4. Stimulează concurența;
5. Oferă personalului posibilitatea de a-și spori calificarea și de a-și acumula experiența
necesară pentru a putea aspira la posturi în întreprinderile mari;
6. Produc bunuri necesare societății și prestează servicii;
7. Ajuta la dezvoltarea economiei în regiunile unde nu poate ajunge întreprinderile mari;
8. De asemenea micul business este mai flexibil, are o capacitate ridicată prin care reacțio-
nează mai rapid la fluctuațiile mediului economic și la cerințele pieții;

5
 Un avantaj oferit în special de micul business este acel că între producător și consumator se
formează o relație mai apropiată, prin faptul că întreprinderile produc produse de serie mică sau
unicate, prin acesta ei pot satisface necesitățile individuale ale unui grup țintă de consumatori.
Pentru a înţelege mai profund fenomenul ÎMM este necesară analiza acestuia sub aspect
teoretic. Deși termenul de Întreprinderi mici și mijlocii este cunoscut și utilizat de foarte mult
timp, el totuși la moment nu are o definiție unică universală folosită de toate țările care ar descrie
ÎMM din toate perspectivele și aspectele.
Diferite țări folosesc diferiți termeni pentru acest sector, acesta diferă de la o țară la alta,
astfel [29] :
 În Republica Moldova se utilizează atât termenul de „micul business”, cât şi cel de „ÎMM”.
 În ţările Uniunii Europene este fregvent utilizat conceptul de „întreprinderi mici şi mijlocii”
(ÎMM),
 În ţările anglo-saxone – „micul business’’,
 În Federaţia Rusă şi Ucraina – „antreprenoriatul mic”.
Însă indiferent de noţiunea utilizată, drept criterii de bază în identificarea ÎMM sunt
consideraţi:
 numărul angajaţilor,
 mărimea activelor,
 volumul producţiei realizate pe domenii de activitate sau o combinare a acestor criterii.
În Statele Unite există mai multe definiţii ale micului business, acestea definesc micile
afaceri sau termenul de Small Business ca o întreprindere „independent posedată,
independent condusă şi nedominată în ramura de activitate” conform următoarelor acte
legislative, Legea publică PL 85-536 cu privire la micile afaceri, adoptată în anul 1954 şi
completată prin Legea PL 104-208 în anul 1996 [3].
O altă definiţie calitativă este cea aprobată de Committee for Economic Deployment’s
Standards, în corespundere cu care o afacere este considerată mică dacă i se pot atribui cel
puţin două din următoarele 4 caracteristici [3]:
1. Managementul este independent, adică de obicei managerii sunt şi proprietari.
2. Capitalul înterprinderii este format din investițiile primite de la o persoană sau de un grup
mic de persoane, acestea fiind proprietarii afacerii.
3. Aria de desfășurare a activității economice este, de obicei, locală.
4. Businessul este mic în comparaţie cu cea mai mare întreprindere din ramura dată.

6
 Un alt tip de definiție ulilizat pe lingă cele calitative menţionate anterior pentru a putea
evalua numărul întreprinderilor mici şi a ţine evidenţa lor în Statele Unite, aplicată de
Administraţia Micilor Afaceri (Small Business Administration - SBA), se utilizează mai
fregvent definiţia cantitativă, care se bazează, în principal, pe următoarele criterii: numărul
persoanelor angajate și volumul anual al vânzărilor pe domenii de activitate.
În prezent, ÎMM se delimitează după următoarele trei criterii:
1. Numărul mediu de salariaţi;
2. Cifra de afaceri;
3. Activele totale;
În Republica Moldova conform LEGII Nr. 179 din  21.07.2016 cu privire la
întreprinderile mici şi mijlocii acesta se definesc ca a fi  întreprinderile care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii [12]:
 au un număr mediu anual de angajați de pînă la 250 de persoane;
 realizează o cifră anuală de afaceri (venituri din vînzări) de pînă la 50 de milioane de lei
sau deţin active totale (active imobilizate și active circulante) de pînă la 50 de milioane
de lei, conform ultimei situaţii financiare aprobate. 

1.2. Clasificarea Întreprinderilor mici și mijlocii

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii stă la baza creării şi dezvoltării unei economii moderne şi
dinamice, axate pe cunoştinţe, în pofida acestui fapt la momentul actual sectorul ÎMM, dispune de
un specific semnificativ în raport cu marile afaceri, este în mare parte neomogen după
structura sa. Acest sector reunește un număr mare de întreprinderi și antreprenori, care se
deosebesc esențial după diferite caracteristici. Analiza categoriilor de clasificare a ÎMM-uri
este foarte importantă atît din punct de vedere teoretic, cît și pentru elaborarea politicilor de
dezvoltare a acestui sector.
Cercetarea materialelor publicațiilor științifice, inclusiv a lucrărilor savanților din
Republica Moldova, precum și a actelor legislative și a datelor statistice, au permis autorului
să identifice și să generalizeze cele mai importante și mai răspândite categorii de ÎMM-uri. În
prezent, în cercetare și în politicile statului se utilizează următoarele clasificări principale a
ÎMM-urilor [26]:

7
 1) Clasificarea după dimensiunea afacerilor, la baza căreia se află divizarea acestora în
întreprinderi micro și mici. Uneori acestea sunt unite cu întreprinderile mijlocii după
dimensiune și sunt examinate ca un singur sector –ÎMM. Dimensiunea întreprinderii este
principala caracteristică de clasificare, utilizată în legislație și statistică.
Tabelul 1.1. Clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova [elaborat
de autor, adaptat după anexa 1]

Mărimea Întreprindere micro Întreprindere mică Întreprindere mijlocie

întreprinderii
Numărul de salariați cel mult 9 salariaţi de la 10 pînă la 49 de de la 50 pînă la 249
salariaţi de salariaţi
Cifra anuală de pînă la 9 milioane de pînă la 25 de pînă la 50 de
afaceri ( milioane lei) lei milioane milioane de lei

2) Clasificarea ÎMM-urilor după genurile de activitate. Depinde, în primul rând, de

clasificatorul utilizat oficial în țară sau regiune. În special, în UE este adoptat Clasificatorul
genurilor de activitate economică din Comunitatea Europeană (NACE) unic pentru toate
statele-membre. Actualmente, practic același clasificator se utilizează și în Republica
Moldova. În scopul unei analize mai generalizate după sectoare, în studiile europene și
Eurostat genurile de activitate ale ÎMM-urilor, adesea agregat se clasifică în: industrie,
agricultură, construcții, comerț, servicii.

8
 Clasificarea ÎMM-urilor după genurile principale de activitate și
numărul întreprinderilor în Rrpublica Moldova în anul 2017
Sănătate și Alte activități deAgricultură,
asistența socială servicii silvicultură și
2% 3% pescuit
Activități 8%
profesionale,
știintifice și tehnice Industria
10% prelucrătoare
Tranzacții 10%
imobiliare Construcții
7% 6%
Informații și
comunicații
5%
Transport și
depozitare
6%

Comerț cu ridicata
și cu amanuntul;
intretinerea și
repararea
autovehiculelor și a
motocicletelor
43%

Fig. 1.1. Clasificarea ÎMM-urilor după genul de activitate și numărul întreprinderilor în

Rebublica Moldova [elaborat de autor, în baza anexa 2]

3) Clasificarea ÎMM-urilor după forme de proprietate. Include categoriile de întreprinderi cu

proprietate privată, publică și mixtă, care aparțin investitorilor autohtoni, precum și afacerile,

9
bazate în întregime sau parțial pe capitalul străin.

Proprie
tate
privată

Proprietate
mixtă
Proprietate
publică

Figю. 1.2. Clasificarea ÎMM-urilor după forma de proprietate [elaborat de autor]

4) Clasificarea ÎMM-urilor după forma organizatorico-juridică. Se stabilește de către legis-

lația națională. De regulă, include antreprenorii individuali fără crearea persoanei juridice,
precum și întreprinderile individuale, societățile pe acțiuni, și societățile cu răspundere limi-
tată.

întreprindere întreprindere întreprindere

individuală colectivă municipală

întreprindere societate în societate în

de stat nume colectiv comandită

societate pe cooperativă de întreprindere

acţiuni producţie de arendă

Fig. 1.3. Clasificarea ÎMM-urilor după forma organizatorico-juridică în Rebublica Moldova

[elaborat de autor]

10
5) Clasificarea ÎMM-urilor după regiuni. Concepută de a reflecta trăsăturile dezvoltării
afacerilor în regiunile administrative și economice; în capitală și zonele periferice; localitățile
rurale și urbane; regiunile de frontieră, etc.

Republica
Moldova

Regiunea de Regiunea de Regiunea de UTA

Sud Centru Nord Gagauzia

Municipiul
Chișinău

Fig. 1.4. Clasificarea ÎMM-urilor după regiune în Republica Moldova [elaborat de autor]

6) Clasificarea antreprenorilor/proprietarilor de afaceri prin prisma de gen. Utilizată doar în

ultimii ani, dar care capătă o răspândire tot mai mare în statistică și politicile de dezvoltare a
ÎMM-urilor nu doar în țările economic dezvoltate, ci și în țările în curs de dezvoltare.

Clasificările de mai sus sunt reflectate în statisticile multor țări, ceea ce permite utilizarea
pe larg a acestora în proiectele științifice. De rând cu ele, în cercetările socialeconomice
aplicative destul de frecvent, de asemenea, sunt utilizate clasificările ÎMM-urilor, bazate pe
chestionarea antreprenorilor. În special, întreprinderile sunt clasificate:
 În funcție de etapele ciclului de viață al unei întreprinderi. Evidențiem întreprinderi
începătoare/start-up-uri (cu termenul de activitate de până la 6 luni sau 1 an), ”tinere” (cu
termenul de activitate de până la 2-3 ani) și întreprinderi ”mature”.
Având în vedere existența cooperării dintre întreprinderile de diferite dimensiuni.
Deosebim afaceri mici independente și întreprinderi mici, care activează în strânsă cooperare
cu cele mari. Totodată se au în vedere formele stabile de cooperare, cum ar fi activitatea de
subcontractare, franciza. Unele clasificări ale ÎMM-urilor relativ mai frecvent se utilizează în
cercetările, care se referă la țările cu economia în curs de dezvoltare (în tranziție). În aceste
țări, avându-se în vedere istoria scurtă de dezvoltare a sectorului, până la momentul actual
prezintă interes clasificarea ÎMM-urilor după modul de constituire: întreprinderi nou create,
sau afaceri, dezvoltate în baza privatizării sau reorganizării întreprinderilor mari.
La etapa inițială a reformelor de piață cercetătorii din țările în tranziție utilizau
clasificarea micului business în productiv și intermediar, avînd în vedere atitudinea negativă
față de intermediari, considerați a fi speculanți.

11
 Vestiți cercetători-economiști și sociologi au elaborat clasificări proprii ale ÎMM-urilor în
scopul argumentării măsurilor politicilor de stat pentru susținerea acestui sector. În special, un
asemena studiu realizat de un savant, analizând activitatea ÎMM-urilor în anii ‘70-80, a clasificat
întreprinderile după rata de creștere în ”elefanți”, ”gazele” și ”șoareci”.
 ”Elefanți” - companiile mari 23 stagnante, cu potențial mare, care era insuficient
utilizat pentru dezvoltare.
 ”Șoareci” - întreprinderi mici, care nu aveau un impact notabil asupra economiei.
 ”Gazelele” - principala forță motrice a economiei, care asigura o creștere ridicată
și o dezvoltare durabilă (s-a utilizat analogia cu animalele, capabile să dezvolte și
să mențină o viteză mare pentru o perioadă lungă de timp).
Potrivit definiției savantului ”gazela” – este întreprinderea, care în decurs de aproximativ
4 ani înregistrează o creștere a volumului de vânzări nu mai mică de 20%, având în perioada de
bază un volum nu prea mare de vânzări – aproximativ 100 mii dolari pe an. Conform estimărilor
lui D.Berch ”gazelele” constituiau la finele anilor ’80 în Statele Unite circa 4-5% din toate
întreprinderile, creînd circa 70-80% din noile locuri de muncă. Ponderea predominantă printre
”gazele” o ocupau ÎM cu numărul de salariați de pînă la 100 persoane [9]. Și în prezent, după
mai bine de 30 de ani, într-un șir de țări se mai efectuează identificarea întreprinderilor
-”gazele”.
Unul dintre urmașii lui savantului, a dezvoltat clasificarea acestuia, propunînd utilizarea
în calitate de criteriu de clasificare nu doar rata de creștere a afacerii, ci și rata de implementare a
inovațiilor. Prin urmare, el distingea patru categorii de întreprinderi [15]:
 ”obișnuite” (core) – cel mai specific pentru ÎM, care se caracterizează printr-un nivel
redus al ratei inovării și al ratei de creștere economică;
 ”ambițioase” (ambitious) - rate reduse de inovare și rate înalte de creștere. Începând ca
și cele ”obișnuite”, întreprinderile ”ambițioase” datorită calităților antreprenoriale dezvoltate,
rapid își extind și consolidează pozițiile pe piață.
 ”vedete” (glamorous), care se caracterizează printr-o rată înaltă de inovare și o creștere
exponențială. Dezvoltarea unor asemenea întreprinderi are loc din contul implementării perma-
nente a inovațiilor. Urmașul savantului numește aceste firme ”vedete” pentru că ele atrag atenția
mass-mediei și primesc premii naționale și locale pentru succesele lor.
 ”limitate” (constrained) – cu rata înaltă a inovării, dar lipsa unor resurse adecvate nu le
permite să utilizeze avantajele inovaționale existente și le blochează creșterea.

12
 Concluzia lui savantului a constat în faptul, că nu întotdeauna există o legătură directă
între ratele de inovare și de creștere ale întreprinderii.
Unii cercetători au propus clasificarea antreprenorilor luând în considerare particularitățile de
caracter sau specificul activității acestora. Spre exemplu, un alt economist a utilizat clasificarea
antreprenorilor în dependență de gradul de participare a acestora la managementul întreprinderii.
Prin urmare, el deosebea proprietari, care activează la întreprindere (recunoscând proprietatea lor
o pornire naturală și sănătoasă, care stimulează munca creativă), precum și proprietari, care
primesc un oarecare procent din capitalul investit și care ”parazitează” din contul muncii altora
[11].

1.3. Modalităţi de lansare a Întreprinderilor mici și mijlocii

Sectorul întreprinderilor mici și mijlocii stă la baza creării şi dezvoltării unei economii
moderne şi dinamice, axate pe cunoştinţe a oricărei țări. Acest sector joacă un rol împortant și
destul de promovat din ăartea sattului deoarece ajută la formarea produsului intern brut. Pentru
dezvoltarea acestui sector statul întreprinde diferite măsuri pentru sporirea atractivității și creș
terii numarului de întreprinderi. Cadrul legal al Republica Moldova permite înițiereateria unei
întreprinderi prin
mai multe metode, oferindule micilor antreprenori posibilitîți diferite de creștere.

Modalițăți de lansare a
unei întreprinderi în
Republica Moldova
sunt următoarele

Deschiderea unei Cumpărarea unei Cumpărarea unei

afaceri proprii afaceri existente francize

Fig. 1.5. Modalițăți de lansare a unei întreprinderi în Republica Moldova [elaborat de autor]

13
 În general, există trei variante de începere a activităţii de antreprenoriat: deschiderea unei
afaceri de la zero, procurarea unei francize sau cumpărarea unei afaceri existente.
Deschiderea afacerii de la zero este deseori cea mai preferabilă metodă de lansare, iar în
cazul unei idei unice de produs sau de serviciu, aceasta este unica metodă posibilă pentru
întreprinzător. În acelaşi timp, această modalitate este cea mai riscantă, deoarece totul începe de
la zero. Astfel, opţiunea pentru deschiderea unei întreprinderi mici trebuie să se bazeze pe o
evaluare minuţioasă a avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă modalitatea dată.
După luarea deciziei privind deschiderea unei afaceri noi şi identificarea ideii de afaceri,
urmează alegerea formei organizatorico-juridice de desfăşurare a activităţii şi înregistrarea
întreprinderii [2].
Înregistrarea unei afaceri se realizează la Camera Înregistrării de Stat şi la oficiile ei
teritoriale. În scopul simplificării procedurilor de iniţiere a afacerii, la Camera Înregistrării de
Stat a fost creat „ghişeul unic”, care îi permite întreprinzătorului, pe lângă perfectarea
documentelor de înregistrare, verificarea denumirii şi confecţionarea ştampilei, să se pună în
evidenţa electronică a Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi a Companiei Naţionale de
Asigurări în Medicină, să obţină codurile statistice şi cel fiscal. Procesul de înregistrare se
finalizează cu primirea certificatului de înregistrare, a actelor de constituire şi a ştampilei. Simpla
înregistrare a afacerii şi obţinerea certificatului de înregistrare nu permit întreprinzătorului să
înceapă activitatea, deoarece există o serie de proceduri obligatorii a fi parcurse, printre care:

14
 Fig. 1.6. Etapele procesului de deschidere a afacerii de la zero [2]

Cumpărarea unei afaceri existente reprezintă a doua modalitate de lansare în afaceri. Ca şi în

cazul deschiderii unei afaceri de la zero, înainte de a lua decizia privind cumpărarea acesteia este
necesară o analiză detaliată a avantajelor şi dezavantajelor pe care le va obţine noul proprietar.
Etapele procesului de cumpărare a afacerii [23].
Dacă întreprinzătorul decide că achiziţionarea unei afaceri este varianta optimă pentru el,
acesta purcede la stabilirea criteriilor după care va fi căutată afacerea dorită, de exemplu,
domeniul de activitate, locul amplasării, mărimea, costul afacerii, termenul de răscumpărare etc.
După stabilirea criteriilor începe nemijlocit procesul de căutare a unei afaceri care corespunde
acestora şi care este scoasă la vânzare.
Ca surse de informaţii pot servi întreprinzătorii care cunosc afacerile puse în vânzare, anun-
ţurile din presa periodică şi Internet, de la televiziune şi radio, precum şi companiile imobiliare
care prestează servicii de comercializare a imobilului comercial. Însuşi întreprinzătorul poate
deveni o sursă de informaţie, prin plasarea anunţului publicitar despre procurarea unei afaceri.
Este important de reţinut că afacerile prospere rar au nevoie de publicitate, contrar celor cu
probleme, care au o promovare largă [2].

15
 Una dintre cele mai dificile etape ale procesului de cumpărare a întreprinderii este evaluarea
complexă a acesteia.
Specialiştii recomandă ca evaluarea afacerii să înceapă cu diagnosticarea afacerii din punct
de vedere comercial, tehnologic, financiar, juridic, al resurselor umane şi al managementului,
fiind urmată de determinarea valorii acesteia.
Diagnoza comercială include următoarele aspecte esenţiale [23]:
 tendinţele de dezvoltare a pieţei
 piaţa este în creştere, descreştere sau staţionează;
 mărimea pieţei şi cota pe piaţă a afacerii ce se vinde;
 clienţii şi structura clientelei
 cine sunt, care sunt veniturile şi preferinţele lor, ce factori influenţează decizia lor de
cumpărare;
 furnizorii
 numărul şi structura acestora, dependenţa faţă de anumiţi furnizori;
 concurenţii
 cine sunt, unde sunt amplasaţi, care sunt punctele forte şi cele slabe ale concurenţilor în
comparaţie cu întreprinderea evaluată;
 amplasamentul – unde este amplasată întreprinderea, care sunt avantajele şi dezavantajele
amplasării date;
 produsul şi preţul;
 acţiunile publicitare, bugetul promoţional şi imaginea întreprinderii pe piaţă.
Diagnoza tehnică se referă la analiza:
o echipamentului existent, pentru a evalua starea de funcţionare şi gradul de uzură, a determina
peste cât timp va fi necesară modernizarea sau înlocuirea acestuia şi care vor fi cheltuielile
suportate;
o clădirilor (oficii, secţii de producţie, depozite) şi terenurilor, a corespunderii situaţiei reale cu
documentaţia tehnică;
o tehnologiei aplicate şi a modului de organizare a procesului de producţie;
o calităţii producţiei şi a nivelului inovaţiilor.
Diagnoza resurselor umane şi a managementului:
o numărul, structura şi calificarea personalului;
o productivitatea muncii;
o relaţiile din colectiv;
16
o competenţa echipei manageriale;
o mărimea salariilor;
o loialitatea angajaţilor faţă de noii proprietari.
Diagnoza financiară:
o cheltuielile suportate de întreprindere şi veniturile obţinute de aceasta;
o situaţia fluxurilor de numerar;
o rentabilitatea;
o lichiditatea financiară;
o capacitatea de plată.
Evaluarea corectă şi reală se bazează pe studierea situaţiei la întreprindere, precum şi pe
analiza documentaţiei existente, inclusiv a informaţiei despre istoria întreprinderii, procesul de
producţie, echipamentul existent, bilanţul contabil, raportul privind rezultatele financiare şi
raportul privind fluxul mijloacelor băneşti etc.
Următorul pas în procesul de cumpărare a afacerii este determinarea valorii întreprinderii
şi stabilirea preţului afacerii. De regulă, preţul se stabileşte în procesul negocierilor dintre
vânzător şi cumpărător, astfel încât suma să fie acceptată de amândoi. În urma negocierilor se
concretizează toate condiţiile de vânzare-cumpărare, care ar asigura o tranzacţie fără probleme
majore.
Dacă procesul de negociere s-a finalizat cu succes, atunci are loc încheierea contractului
de vânzare-cumpărare a întreprinderii, care este autentificat notarial şi se înregistrează la Camera
Înregistrării de Stat. Din momentul semnării actului de predare, cumpărătorul intră în drepturi
depline asupra afacerii, devenind noul ei proprietar [2].
O altă modalitate de lansare în afaceri este franchisingul. Prin franchising se înţeleg
relaţiile contractuale dintre vânzător (franchiser) şi cumpărător (franchisee) privind acordarea
drepturilor de operare a afacerii şi obţinerea asistenţei din partea vânzătorului în schimbul unei
plăţi.
Tipurile de franchising În literatura de specialitate se disting mai multe clasificări ale tipurilor de
franchising, în funcţie de [2]:
 Profilul participanților;
 Obiectul oferit în franchising;
 Nivelul de intermediere.
Așa deci, distingem mai multe clasificări ale francizelor, în funcție de:

17
 1. În funcție de profilul participanților, există mai multe tipuri de franchising, specificate în
schema de mai jos:

Fig. 1.7. Tipuri de franchising [2]

 Tipul francizor-producător și francizat-producător este des aplicat în industria băuturilor
răcoritoare și alcoolice.
 Relația francizor-producător și francizat-vânzător cu ridicatasau vânzător cu amănuntu este tipică
industriei constructoare de automobile, echipamente agricole, produselor petroliere, vopselelor
etc.
 În cazul în care francizorul este un vânzător cu ridicata, acesta oferă francizatului (vânzător cu
ridicata sau cu amănuntul) dreptul de a comercializa, uneori în exclusivitate, unele produse sub
numele său pe un teritoriu limitat sau într-o anumită locație. De exemplu, vânzarea produselor
cosmetice sau a electrocasnicelor etc.

18
 Francizorul vânzător cu amănuntul sau întreprinderea prestatoare de servicii autorizează pe un
francizat să deschidă un nou magazin sau o nouă întreprindere prestatoare de servicii, care este
înființată și condusă conform standardelor proprii.
2. În funcție de obiectul oferit în franchising, deosebim:

o Franchisingul numelui: francizorul oferă francizatului dreptul de a se folosi de

marca sa de comerț.
o Franchisingul comercial sau franchisingul distribuției produselor: francizorul
oferă francizatului dreptul de a comercializa produsele sale pe un teritoriu limitat.
o Franchisingul corporativ sau franchisingul afacerii: francizorul oferă francizatului
un pachet complet al afacerii care este deja cunoscută pe piață. Prima franchiză corporativă a fost
lansată de compania McDonald’s. Compania oferă atât know-how-ul necesar, ce cuprinde
totalitatea cunoștințelor nepatentate, care se bazează pe experiența și probele efectuate de
francizor — instruirea completă a personalului, amenajarea restaurantului, ajutorul în angajarea
personalului, oferirea consultanței permanente, cât și standardele de calitate [14].

3. După nivelul de intermediere există franchisingul direct și master franchising [25]:

a. Franchisingul direct presupune încheierea unui contract direct cu fiecare franciză locală,

asigurându-se astfel o legătură strânsă între francizor și francizat. În cazul în care franciza este
situată, din punct de vedere geografic, departe de francizor, aplicarea sistemului creează unele
inconveniențe legate de lipsa susținerii la nivel local, necunoașterea particularităților naționale, a
gusturilor și preferințelor consumatorilor și, ca urmare, poate condiționa adoptarea unor decizii
greșite. Astfel, pentru a-și dezvolta rețeaua de francize peste hotare, francizorii apelează la
master franchising.

b. Master franchising constă în oferirea de către francizor unei francize locale a dreptului de

subfrancizor în regiunea dată. Sistemul dat este avantajos atât pentru franchiser, cât și pentru
subfrancizorul local, deoarece primul, minimizându-și riscurile, are posibilitatea să-și extindă
afacerea și să obțină venituri din realizarea francizei, iar subfrancizorul local beneficiază de
drepturi exclusive pentru dezvoltarea afacerii pe un teritoriu și obține venit din taxele achitate de
francizele locale.

Partenerii de franchising desfășoară activitate sub orice formă de organizare juridică, în

conformitate cu legislația țării lor de reședință.

19
 Relaţiile de franchising sunt reglementate în contractul de franchising, a cărui încheiere
este obligatorie. Deseori acest contract este numit contract de concesiune. De cele mai dese ori
contractele de franchising sunt încheiate pentru o perioadă de la 3 până la 15 ani, excepţie
constituind companiile Subway şi McDonald`s, care practică încheierea contractelor pentru o
perioadă de 20 de ani. Conform legislaţiei Republicii Moldova, contractele de franchising sunt
înregistrate la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), iar informaţia privind
înregistrarea acestora se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială (BOPI) [14].

1.4. Rolul și importanța Întreprinderilor mici și mijlocii

ÎMM constituie cea mai răspândită formă organizatorică de afacere. Aceasta decurge din
faptul că dezvoltarea sectorului dat asigură creşterea prosperităţii şi a nivelului de trai a
populaţiei. Referindu-se la sectorul ÎMM, cum am mai menționat P. Drucher afirmă că „micile
afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice”. Astfel, aceste mici afaceri
contribuie în mare măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale economiei naţionale. În
majoritatea ţărilor dezvoltate ÎMM sunt în permanentă creştere datorită următorilor factori [5]:
• Creşterea numărului şomerilor,
• Diversitatea şi individualizarea cererii,
• Modificările în structura organizatorică a întreprinderilor mari,
• Reorientarea economiei în direcţia diversităţii serviciilor,
• Mondializarea economiei naţionale,
• Politica guvernelor occidentale în domeniul susţinerii ÎMM
Toţi aceşti factori au contribuit la creşterea rolului şi importanţei ÎMM în economia ţărilor
dezvol-tate, şi anume la [5]:
 Stimularea creşterii producţiei şi economiei;
 Contribuţia la crearea noilor locuri de muncă;
 Diversificarea produselor şi serviciilor pe piaţă;
 Îmbunătăţirea calităţii produselor şi satisfacerea cererii consumatorilor;
 Autorealizarea diferitor persoane, asigurându-le libertatea economică;
 Creşterea bunăstării populaţiei;
 Direcţie investiţională profitabilă şi iniţiată din sursele proprii;
 Ajustarea rapidă a sortimentului produselor şi serviciilor la cererea pieţei;
 Educarea spiritului de întreprinzător;

20
  Formarea clasei mijlocii de proprietari, care ar asigura stabilitatea în societate, etc.
Deci, din cele spuse, ÎMM în primul rând, contribuie la ameliorarea situaţiei economice şi
stimulează creşterea ei pe o cale relativ mai calmă, fără să provoace inflaţie. Această creştere
aduce implicit venituri statului (prin sistemul de impozitare), care pot fi repartizate ulterior
celorlalţi membri ai societăţii.
Un rol important le revine ÎMM în sfera inovaţiilor. Deşi pare dificil pentru ÎMM să
influenţeze dezvoltarea tehnologică, în prezent în cooperare cu întreprinderile mari şi centrele de
cercetări, ele realizează inovaţii spectaculoase. Conform datelor UNCTAD (Conferinţa pentru
Comerţ şi Dezvoltarea Naţiunilor Unite) din anul 2006, din 61 de inovaţii grandioase ale
secolului XX, 48 au fost elaborate în cadrul ÎMM [32].

Tabelul 1.2. Analiza SWOT a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii [elaborat de

autor]

Puncte forte
 Existența unei baze legislative pentru dezvoltarea a ÎMM-urilor
 Crearea de către stat a unor strategii, programe şi mecanism pentru sprijinirea ÎMM-
urilor;
 Poziţia geografică favorabilă a ţării, situată între UE şi ţările CSI;
 Spirit antreprenorial al populațăei și atitudinea pozitivă faţă de ÎMM-uri cît şi dorinţa
de a avea propria afacere;
 Forţa de muncă calificată cu abilităţi deosebite și cunoaşterea limbilor străine;
 Noi capacități și competenţe dobîn-dite şi transferabile prin revenirea emigra-nţilor;
 Conlucrare internaţională de domeniu (Consiliul Consultativ pentru susţinerea şi
dezvoltarea ÎMM-urilor al CSI şi Grupul de lucru privind ÎMM-urile OCEMN);
 Sistemul de telecomunicaţii bine dez-voltat inclusiv acces la internet nelimitat
 Regimuri de comerţ favorabile (CSI, CEFTA; UE; Turcia)
Puncte slabe
 Instabilitate politică, este greu să prognozezi schimbările în cadrul legislativ
 Lipsa unui echilibrul al dezvoltării sectorului ÎMM-urilor în profil teritorial;
 Infeficiența conlucrării și comunicarii dintre întreprinzători şi autorităţile publice;
 Lipsa resurselor financiară sau limitarea acestora din partea statului pentru susţinerea

21
ÎMM-urilor;
 Lipsa instrumentelor și capacităților statului de susţinere financiară a proiectelor
inovaţionale;
 Nivel scăzut de pregătire pentru elaborare şi absorbţie a inovaţiilor;
 Monopolizarea insuficientă a sectoa-relor economiei naţionale şi concurenţa nelo-ială;
 Infrastructură de suport în afaceri şi a pieţei de capital slab dezvoltată;
 Rata nivelului scăzut de pregătire al culturii antreprenoriale şi al formării profe-
sionale;
 Nivelul scăzut de competitivitate a ÎMM-urilor;
Oportunităţi
 Posibilități de creşterea atenţiei statu-lui faţă de problemele şi necesităţile secto-rului
ÎMM-urilor;
 Crearea unor Consiliulii Consultative pentru susținerea ÎMM-urilor;
 Dezvoltarea unor contracte de inves-tiţiilor prin crearea unor parteneriate public-
privat;
 Dezvoltarea naţională prin urmărirea vectorului pro-european;
 Dezvoltarea cooperării transfrontalie-re pentru ÎMM-uri prin extinderea dome-niului de
cooperare internaţională, şi a infras-tructurii regionale cu consolidarea punctelor de contact;
 Dezvoltarea continuă a internaţionalizării sectorului ÎMM-urilor;
 Dezvoltarea continuă a tehnologiilor şi inovaţiilor şi a capacităţii de absorbţie ale
acestora;
 Reformarea sistemului educaţional în domeniul antreprenorial şi a formării
profesionale;
 Dezvoltarea şi îmbunătăţirea continuă a drepturilor de proprietate intelectuală;
 Simplificarea continuă a procesului de înregistrare şi reglementare a activităţii ÎMM-
urilor.
Ameninţări
 Instabilitatea cadrului legislativ în cadrul țării .
 Apariția și extinderea unui conflict teritorial;
 Participarea slabă a antreprenorilor la programele de educaţie antreprenorială;
 Lipsa fluxului de cadre tinere specializate în activităţi antreprenoriale, migrarea
continua și semnificativă în rândul tinerilor
 Adaptarea lentă a sistemului educaţional la cererea pieţei forţei de muncă;

22
  Creșterea continuă a datoriilor statu-lui. tendinţa de majorare a poverii fiscale;
 Lipsa resurselor energetice proprii a țării, dependenţa energetică de alte țări;

Analiza SWOT indică asupra existenţei avantajelor şi oportunităţilor pentru dezvoltarea

ÎMM-urilor, însă punctele slabe şi ameninţările cu referire la ÎMM-uri rămân a fi substanţiale.
În acest context, este evidentă necesitatea susţinerii sectorului ÎMM, prin crearea de condiţii
juridice şi economice stabile, propice dezvoltării activităţii de întreprinzător.

2. DEZVOLTAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ȘI MIJLOCII SITUAȚIA ÎN

REPUBLICA MOLDOVA ȘI EXPERIENȚA STRĂINĂ ÎN ACTIVITATEA
UNITĂȚII S.R.L. "VITALITE-MIHAELA"

2.1. Analiza generală a unității economice S.R.L."VITALITE-MIHAELA"

Unul din cei mai cunoscuți savanți spunea că „micile afaceri reprezintă catalizatorul
princi-pal al creșterii economice”. Acest lucru este veridic, deoarece anume întreprinderile
mici și mijlocii determină creșterea economică a unei țări, structura și calitatea produsului
național brut (PNB). În majoritatea țărilor dezvoltate, ponderea întreprinderilor mici și
mijlocii este de 60-70% din PIB-ul țării respective.
Întreprinderile mici și mijlocii au un rol deosebit de important în cadrul economiei
naționale, deoarece:
• contribuie semnificativ la reducerea ratei șomajului, la creșterea economiei și la
îmbunătățirea condițiilor de trai;
• permit recuperarea mai rapidă a investițiilor în comparație cu întreprinderile mari;
• se adaptează mai rapid la cerințele clienților și la schimbările ce pot apărea pe parcursul
dezvoltării afacerii;
• sunt mai ușor de administrat și de controlat;

23
• asigură consumatorii cu produsele și serviciile de care aceștia au nevoie;
• contribuie la dezvoltarea concurenței și la înlăturarea situațiilor de monopol;
Magazinul "INFINITY COSMETICS" unde autorul și-a efectuat practica tehnologică
poate fi clasificată ca fiind o întreprindere mică conform Legii nr.179 din 21.07.2016 cu
privire la întreprinderile mici şi mijlocii, deoarece corespunde criteriului de clasificare.
Clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii [12].
(1) În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, de cifra anuală de afaceri sau de totalul
activelor pe care le deţin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii:
a) întreprindere micro – întreprindere care are cel mult 9 salariaţi, realizează o cifră
anuală de afaceri de pînă la 9 milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 9 milioane de
lei;
b) întreprindere mică – întreprindere care are de la 10 pînă la 49 de salariaţi, realizează o
cifră anuală de afaceri de pînă la 25 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 25
de milioane de lei;
c) întreprindere mijlocie – întreprindere care are de la 50 pînă la 249 de salariaţi,
realizează o cifră anuală de afaceri de pînă la 50 de milioane de lei sau deţine active totale de
pînă la 50 de milioane de lei.
La data de 26.02.2009 Donţu Vitalie a creat şi înregistrat cu scopul obţinerii de venit din
activitatea de antreprenoriat o entitate economică denumindo "VITALITE-MIHAELA"
obţinînd Certificatul de Înregistrare cu următorul cod fiscal-1009600007029, forma de
organizare fiind Societate cu Răspundere Limitată conform prevederilor Codului Civil al
Republicii Moldova nr.1107-XV din 06 iunie 2002, Legii Republicii Moldova nr. 845-XVI
din 14 iunie 2007 privind Societăţile cu răspundere limitată, Legea Republicii Moldova nr.
845-XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
La baza creării entităţii economice stă Statutul Societăţii cu Răspundere Limitată
"VITALITE-MIHAELA" în care este stipulat că societatea nou creată are statut de pesoană
juridică de drept privat, cu scop lucrativ (comercial). Societatea are un patrimoniu distinct şi
răspunde pentru obligaţii obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobîndească şi să
execute în nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, să-şi asume
obligaţii, poate fi reclamat şi pîrît la instanţa de judecată. Societatea este în drept să înfiinţeze
filiale şi reprezentanţe în Republica Moldova în conformitate cu actele legislative în vigoare,
iar în străinătate-şi în conformitate cu legislaţia statului străin, dacă tratatul internaţional la
care Republica Moldova este parte nu prevede altfel [5].

24
Ulterior unitatea economică a înregistrat marca "INFINITY COSMETICS", obţinînd
Certificat de Înregistrare a Mărcii Nr.29313, eliberat în temeiul Legii nr.38/2008 privind
protecţia mărcilor, conform datelor indicate pe verso, înscrise în Registrul naţional al
mărcilor. Unitatea economică "INFINITY COSMETICS" în prezent are 3 filiale: două din
care se află în oraşul Chişinău prima pe str. Bulgară, 84 unde şi a decurs practica de
tehnologică a autorului, și a doua filială recent deschisă la începutul anului 2019 pe str.
Vlaicu Pârcălab 52 (în incinta universității ULIM), iar a treia filială se află în oraşul Bălţi pe
str. Decebal 3A/1.
Această marcă a fost înregistrată de către fondatorii S.R.L."VITALITE-MIHAELA" sub
formă de magazin specializat cu scopul desfăşurării comerţului cu amănuntu. Produsele şi
instrumentele comercializate în magazinul "INFINITY COSMETICS" sunt destinate în mare
parte pentru extensia unghiior aici se pot începind cu o varietate de decoraţiuni (adezive,
sclipiciuri, folie, pudre), o paletă de vastă de culorile şi de totoate tipurile: vopsea gel colore,
geluri de bază, geluri colore, geluri 3D, shelac semipermanent, primere, baze, finish-uri,
cleanser, remover, uleiuri şi multe altele, diverse intrumente şi accesorii, la capitolul utilaje
"INFINITY COSMETICS" oferă diverse modele şi culori de lampi , freze, aspiratoare,
sterilizatoare ş.a., de asemenea propun clienţilor săi instrumente profesionale de la firma
Staleks [5].
Pe lîngă produsele necesare pentru expensia unghiilor magazinul oferă şi produse
destinate extensiei genelor: gene, clei, şampon, remover şi mai mult aici puteţi găsi palitre
pentru machiaj şi pensule, iar pentru pastrarea lor boxe speciale de diferite dimensiuni, culori
şi preţuri. Deasemenea aici puteţi găsi de tot ce aveţi nevoie pentru depilări (începînd de la
toate tipurile de ciară pînă la aparatele pentru încălzit) şi proceduri spa.
"INFINITY COSMETICS" este dealerul oficial al mărcilor CANNI, GD CoCo şi CCN,
pe lîngă acestea în magazin puteţi găsi şi alte mărci cum ar fi: PinPai, Global, Al Season,
Lina, Icoral ş.a. Compania "INFINITY COSMETICS" garantează calitatea produselor şi
siguranţa folosirii acestora prin Aviz Sanitar primit de la Agenţia Naţională pentru Sănătatea
Publică. Compania "INFINITY COSMETICS" tide să ofere clienţilor săi cele mai bune
produse de o calitate înaltă, iar echipa INFINITY COSMETICS oferă clienţilor o deservire
impecabilă, din punct de vedere calitativ şi o consultaţie profesională care ajută fiecare client
să găsească ceea de ce are nevoie. Un avantaj considerabil este şi web-site al entităţii
economice ce permite promovarea imaginii magazinului, reprezintă nouă platformă de
vînzări cu ajutorul căreia cresc veniturile entităţii [5].

25
2.2. Gestiunea și abordarea critică a unității economice S.R.L."VITALITE-MIHAELA"
Prin structură organizatorică se înţelege configuraţia internă a unei entităţi formată din
persoane, subdiviziuni organizatorice şi relaţii, astfel determinate încât să asigure premisele
organizatorice adecvate realizării obiectivelor managementului.
Scopul structurii organizatorice este acela de a divide activităţile entităţii în sarcini,
care sunt efectuate de anumiţi angajaţi pentru a realiza obiectivele organizaţiei. În temeiul
actului normativ privind organizarea şi funcţionarea entităţii, managerul aprobă structura
organizatorică, alcătuită din: departamente, direcţii generale, direcţii, servicii, birouri, posturi
de lucru. Încadrarea cu personal de conducere şi personal de execuţie a acestor structuri se
regăseşte în statul de funcţii al entităţii. În orice entitate, structura organizatorică reuneşte
două segmente, aflate într-o interdependenţă permanentă [31]:
- structura de conducere a entităţii, care reuneşte ansamblul personalului, comparti-
mentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe, constituite şi plasate în structura
organi-zatorică astfel încât să asigure condiţiile necesare desfăşurării proceselor de
management şi de execuţie prin care creşte gradul de satisfacere a interesului public;
- structura de execuţie a entităţii, care este formată din ansamblul personalului,
comparti-mentelor şi relaţiilor organizatorice interne şi externe, constituite cu scopul
realizării şi furnizării de servicii specifice tipului de entitate.
În cadrul acestor structuri se regăsesc componentele primare și anume postul, funcția,
compartimentul, relațiile organizatorice, ponderea ierarhica, nivelul ierarhic [31].
Postul este alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor și responsabi-
lităților desemnate pe anumite perioade de timp fiecărui component al firmei. Obiectivele
postului se regăsesc în sistemul piramidal al obiectivelor firmei. O altă componentă a postului
este autoritatea formală sau competenta organizațională ce poate fi ierarhica atunci cînd
acționează asupra persoanelor și funcțională cînd se exercită asupra unor activități.
În afara autorității formale, titularii postului dețin și autoritate profesionala exprimata
de nivelul de pregătire și experiența de care dispune o persoană. Funcția constituie factorul
care generalizează posturi asemănătoare din punct de vedere al ariei de cuprindere, a
autorității și responsabilității.
Compartimentele sunt rezultatul agregării unor posturi și funcții cu conținut similar
și/sau complementar reunind persoane care desfășoară activități relativ omogene și solicită
cunoștințe specializate dintr-un anumit domeniu, sunt amplasate într-un anumit spațiu și
subordonate nemijlocit unei singure persoane. Compartimentele pot fi: operaționale și funcțio-
nale. Relațiile organizatorice sunt alcătu-ite din ansamblul legăturilor dintre componentele

26
structurii stabilite prin reglementari oficiale. Relațiile organizatorice pot fi: autoritate, coope-
rare, de control și de reprezentare. Structura organizatorică prin modul de combinare a
resurselor umane, materiale și financiare condiționează eficiența desfășurării activității
necesare realizării obiectivelor, precum și calitatea și operativitatea sistemului decizional și
configurația sistemului informațional. Sistemul organizațional trebuie sa realizeze obiectivele
stabilite in condițiile minimizării costului economic și social, contribuind astfel la
armonizarea intereselor individuale și de grup [31].
Variabila organizațională este reprezentată de factorii interni sau externi unității care
condiționează caracteristicile acesteia dar și factori tipologici utilizați în abordarea
comparativă a mai multor firme.
Variabilele organizatorice sunt: dimensiunea firmei, complexitatea firmei,
caracteristicile procesului tehnologic, nivelul dotării tehnic, gradul de specializare și
cooperare în producție, dispoziția teritorială, caracterul procesului de desfacere, ritmul
de innoire a produselor și tehnologiilor.
Acestea influenteaza configuratia structurii organizatorice precum si componentele
acesteia. De aici reiese necesitatea identificarii factorilor care tin de managementul firmei si
de luarea lor in consideratie, cand se utilizeaza diferite metode si tehnici de conducere.
În urma analizei detaliate a unității economice magazinun spcializat în comercializarea
produselor pentru și instrumentelor pentru extesia unghiilor "INFINITY COSMETICS" în
care autorul și-a desfășurat practica între angajați precum și între subalterni și conducere
erau relații libere de colaborare.

Mai jos puteți observa schema structurii organizaționale ale entității economice S.R.L.
"VITALITE-MIHAELA".

S.R.L."VITALITE-MIHAELA"

27
 Magazinul INFINITY COSMETICS

Filiala NR.3 orașu Filiala NR.2 orașu

Filiala NR.1 orașu
Chișinău, str. Vlaicu Chișinău, str. Blălți
Pârcălab 52 Bulgară, 84

Administrator

Departament Departament Departament Responsabil Contabil

vînzări vînzări online promovare depozit

Departament
Consultanți
livrare

Casieri

Fig. 2.1. Structura organizatorică a întreprinderii [elaborat de autor, în baza 4]

Funcţionalitatea şi eficienţa structurii organizatorice depind în mod hotărâtor de
corectitu-dinea delimitării şi repartizării atribuţilor, sarcinilor şi responsabilităţilor între
componentele primare ale structurii organizatorice : posturi, funcţii, compartimente.
Materializarea în plan opera-țional a principiilor interdependenței minime, economiei de
comunicații, concordanței cerințelor postului cu caracteristicile titularului și reprezentării
structurii se realizează cu ajutorul unor documente consacrate ca instrumente de exprimare a
structurii formale.
Dintre acestea fac parte: regulamentul de organizare și funcționare, fișa postului,
organi-grama (Fig.2.1). Regulamentul de organizare și funcționare este documentul cel mai
cuprinzător al structurii organizatorice, elaborate la nivelul fiecarei firme.

28
 Rolul acestui document constă în descrierea mecanismului de funcționare al firmei
prin stabilirea atribuțiilor ce revin compartimentelor, precum și a sarcinilor, competentelor și
responsabilităților diferitelor funcții existente în compartimente.
Într-o maniera sugestivă, relațiile organizatorice sunt exprimate sub forma diagramelor
de relații ale fiecarui compartiment cu restul compartimentelor structurii organizatorice.În
general, conţinutul acestui document al structurii formale este dat de urmatoarele parţi și
capitole :
Partea I : Organizarea firmei, care cuprinde :
• dispoziţii generale, respectiv actul normativ de infiintare, precizarea domeniului
siobiectului de activitate, tipul societăţii, statutul juridic al firmei;
• structura organizatorică, prezentată ca enumerare, în ordine descendentă, a nivelurilor
ierarhice şi a subdiviziunilor organizatorice care le compun;
Partea II-a : Atribuţiile firmei;
Partea III-a : Conducerea firmei
• atribuţiile Consiliului împuterniciţilor statului;
• atribuţiile Consiliului de administraţie;
• atribuţiile conducerii executive cu detalierea şi precizarea competentelor
şiresponsabilităţilor pentru: director general, director tehnic, director comercial, director de
producţie, director economic; ș.a [20].
Fișa postului este un document deosebit de important atît pentru activitatea de resurse
umane, cît și pentru derularea în bune condiții a întregii activități din cadrul întreprinderii.
Fișa postului este un document care precizeaza sarcinile și responsabilitățile ce-i revin
titularului postului, condițiile de lucru, standardele de performanță, modalitatea de
recompensare, precum și caracteristicile personale necesare angajatului pentru îndeplinirea
cerințelor postului. Fișa postului trebuie să conțină cateva elemente esențiale, printre care:
• Denumirea și descrierea postului;
• Codul COR asociat postului;
• Locul postului în organigrama și relațiile cu alți angajați;
• Aptitudinile necesare pentru ocuparea postului;
• Scopul general și obiectivele postului;
• Indicatorii de performanță;
• Indicatii privind persoana care a întocmit și/sau avizat fișa de post.

29
 Descrierea conține informații referitoare la obiective, sarcini, autoritatea și
responsabili-tățile postului. Condițiile specifice postului se pot referi la studii, nivelul de
pregatire, vechi-mea în specialitate, cerinte fizice și condiții de mediu.
În fișa postului se includ și standardele de performanță, în funcție de care se va putea
realiza evaluarea angajatului. Aptitudinile listate pot fi cele de baza, obligatorii și aptitudinile
tehnice și sociale. Responsabilitățile ți obligațiile privind siguranța și sănătatea muncii și
condițiile muncii sunt elemente obligatorii, conform legii 319/2006, actualizată și a normelor
de aplicare [20].
Nota legislativa (Articolul 13, litera d din legea 319/2006 actualizata) În vederea
asigurarii condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de
muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au obligația „să stabilească pentru lucratori, prin
fișa postului, atribuțiile și responsabilitățilr ce le revin în domeniul securității și sănătății în
muncă, corespunzator funcțiilor exercitate”.
Personalul unității economice sunt la numar de 17 persoane, dintre care 3 directori, un
administrator, consultanți și casiri în număr de 7, departamentul promovare și vînzări online
este compus din 3 angajați, departamentul livrare 2 angajați și depozit 1 angajat, de asemenea
resposa-bil financiar 1 angajat. Pînă la angajare, angrajatatorul plasează un anunț de apariția
unui post vacant, după colectarea tuturor CV-urilor, angajatorul începe procesul de recrutare și
selecție a personalului, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

stabilirea nevoi
de resurse umane

adoptarea
definirea postului
deciziei finale

selecția stabilirea surselor

candidaților de recrutare

Fig. 2.2. Etapele procesului de recrutare și selecție [elaborat de autor]

Un factor important pentru menținerea personalului reprezintă atmosfera de la postul
de muncă, de aceea ar fi foarte bine dacă vom amenaja un birou cât mai comod şi creativ

30
pentru a oferi posibilitatea angajaților să-şi dea frâu liber imaginaţiei şi să realizeze lucruri
măreţe pentru atingerea obiectivelor strategice ale întreprinderii.
Dacă totuși ne referim la motivaţia directă a personalului mai întâi trebuie să luăm în
calcul că există două tipuri de motivare: motivare financiară şi motivare non-financiară.
Fiindcă trăim într-o lume în care depindem în totalitate de bani, salariul competitiv reprezintă
baza stimulării angajaților la postul de muncă. Pe lângă salariu, pentru a spori iniţiativele
subalternilor ar fi bine să oferiţi premii bănești angajaților care vin cu idei inovaţionale şi
rezultate deosebite la locul de muncă [17].
La fel de importantă este şi motivarea non-financiară, vă puteţi motiva angajaţii prin
oferirea diplomelor şi menţiunilor pentru succesele obţinute la job, sau, pur şi simplu le puteţi
spune cuvinte de laudă în fiecare zi pentru munca depusă în colectiv. Un simplu „te rog”,
„mulţumesc”, „bravo” va da dovadă de respect şi va face ca fiecare angajat să se simtă
apreciat la locul său de muncă.
Organizarea unor evenimente cu participarea întregului colectiv de muncă, ar fi un
imbold ce ar menţine comunicarea eficientă între angajaţi și manageri, dar şi pentru a atrage
noi personalități care văd în compania Dvs. un potenţial mare de dezvoltare şi creştere
profesională la viitorul job. Spre exemplu managerii ar putea organiza petreceri în aer liber
cu scopul de relaxare şi acumulare a noilor forţe pentru a pune în practică ideile geniale la
locul de muncă.
Acordarea unor facilităţi sociale cum ar fi servicii medicale gratuite, mici vacanţe sau
oferirea unor abonamente la sala de sport la fel stimulează personalul şi îi motivează să dea
tot ce au mai bun pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor de serviciu. Un plus mare al
acestor activități este faptul ca angajaţii vor înţelege ca vă pasă de sănătatea acestora, iar
activităţile petrecute împreună vor consolida forţele şi vor întări prietenia între angajat –
manager [17].
Foarte benefice sunt şi cursurile de perfecţionare oferite din contul companiei,
valorificarea capitalului uman reprezintă cea mai buna investiţie pe termen lung, specialiştii
bine instruiţi sunt mereu un izvor de idei şi perspective de dezvoltare a companiei. În general
rezultatele unei afaceri sunt oglinda angajaţilor, în special a modului în care aceştia lucrează
pentru companie. Personal motivat - succes garantat!
Întreprinderea moderna își desfasoara activitatea intr-un mediu complex, aflat intr-o
permanenta schimbare. Pentru a-si realiza obiectivele, ea este nevoita sa urmareasca aceste
schimbari si sa se adapteze; prin urmare, cunoasterea mediului si a evolutiei sale reprezinta
punctul de plecare al oricarui demers de marketing.

31
 Analiza a arătat că fiecare întreprindere, este recomandabil să stabilească un obiectiv:
pentru a obține un avantaj competitiv asupra potențialilor concurenți. Dezvoltarea corectă şi
la timp a strategiei de marketing a întreprinderii depinde de performanțele sale şi dezvoltarea
cu succes în sistemul complex de interacțiuni şi relații care sunt în curs de dezvoltare pe piața
de azi [20].
Analiza şi planificarea de marketing se desfăşoară în baza unui document special de
dezvoltare, în care ar trebui să se efectueze o analiză detaliată, şi, totodată, concisă a
capacităților de piață şi de producție ale întreprinderii. Fiecare acțiune a întreprinderii pe
piață ar trebui să fie motivată şi, în cele mai multe cazuri, să fie specificată cu calculele
corespunzătoare. un alt aspect important al analizei şi planificării de marketing reprezintă
secvența clară a etapelor respective şi reapariția lor, cuprinzând repetarea în mod continuu a
etapelor de planificare. Cel mai dificil aspect al planificării de marketing este divizarea
analizei în componente strategice, tactice şi operaționale - reprezentând acțiunile
întreprinderii. la planificarea strategică punctul-cheie îl reprezintă satisfacerea cererilor celor
mai avantajoşi clienți, atragerea unor clienți noi, extinderea piețelor de desfacere, lupta cu
concurenții care produc mărfuri similare, determinarea factorilor de piață, maximalizarea
venitului şi a profitului.
Așa cum am menționat mai sus entitatea la care autorul și a efectuat practica este o
întreprindere mică ea are o legătură directă cu tema tezei de licență pe care autorul și a aleso
și anume „Dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii situația în Republica Moldova și
experiența străină”.
Biroul Național de Statistică informează că în anul 2017 numărul întreprinderilor mici
și mijlocii (ÎMM) a constituit 53,6 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,6% din numărul
total de întreprinderi. Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici şi mijlocii în
perioada de referinţă a constituit 323,3 mii persoane, deținând 61,2% din numărul total de
salariați ai întreprinderilor [1]. Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici și mijlocii în
această perioadă au însumat 137 506,1 mil. lei sau 41,5% din venituri din vînzări în total pe
economie.
Sectorul ÎMM-urilor în întreaga lume este considerat factorul determinant al
economiei concurenţiale, principala sursă a creşterii economice şi de creare a noilor locuri de
muncă. În Moldova activitatea sectorului ÎMM a început să prindă contur ca fenomen al
dezvoltării socialeconomice a ţării aproximativ cu 14-15 ani în urmă, după finalizarea
privatizării în masă şi conturarea proprietarilor reali. Acest sector s-a format şi dezvoltat în
condiţii economice nefavorabile şi incerte ale perioadei de tranziţie[6].

32
 Sectorul ÎMM-urilor din Republica Moldova are un rol de bază în dezvoltarea
economică şi socială a ţării. Acesta deţine circa 98% din numărul total de întreprinderi,
asigură circa 59% din locurile de muncă, contribui cu 39% la cifra totală de afaceri pe
economie şi asigură 61% din profitul net total pe economie. Cu toate acestea, accesul la
finanţare al ÎMM-urilor este destul de limitat, acesta deţine doar 31% din toate creditele
acordate de sectorul bancar. Creditele bancare constituie la moment sursa principală de
finanţare pentru ÎMM-urile din Moldova.
Cabinetul de miniștri a elaborat un plan de acțiuni privind implementarea Strategiei de
dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (ÎMM) pentru anii 2018-2020.
Strategia se concentrează pe implementarea următoarelor direcţii prioritare:
• ajustarea cadrului de reglementare la necesităţile dezvoltării ÎMM-urilor;
• îmbunătăţirea accesului acestora la finanţare
• dezvoltarea capitalului uman prin promovarea competenţelor şi culturii
antreprenoriale; sporirea competitivităţii ÎMM-urilor şi încurajarea spiritului inovator, precum
şi facilitarea dezvoltării ÎMMurilor în regiuni;
• dezvoltarea parteneriatelor în afaceri;
• sporirea antreprenoriatului feminin
• dezvoltarea economiei verzi pentru ÎMM-uri.
Strategia urmează să încorporeze trei planuri de acţiuni, aprobate în ordin cronologic,
menite să stabilească activităţile, responsa-bilităţile, termenele şi resursele necesare pentru
realizarea acesteia.
Pentru realizarea acestor obiective autoritățile propun peste 80 de acțiuni, printre care
realizarea studiilor și analizelor sectoriale prin intermediul sondajelor, elaborarea și
promovarea proiectului de lege cu privire la întreprinderile de familie, adoptarea a 85% din
standardele europene publicate de organismele de standardizare europene CEN/CENELEC.
Documentul mai prevede elaborarea conceptului și inițierea discuțiilor privind crearea
în Republica Moldova a Fondului de Garantare a Creditelor Agricole, crearea unui Catalog
de succes cu recomandări și bune practici în procesul de lansare a startup-urilor inovaționale,
optimizarea și implementarea Programului de stimulare a participării agenților economici la
târguri și expoziții și alte acțiuni.
De asemenea, în planul de acțiuni este prevăzută și acordarea garanțiilor financiare
ÎMM-lor din ţară, măsură ce va consta 194,8 mil. lei pentru anul 2018, 275,0 mil. lei – în anul
2019 și 335 mil. lei pentru 2020. Va continua și implementarea Programului de atragere a

33
remitențelor în economie „PARE 1+1”, pentru care se planifică mijloace financiare în sumă
de 40 mil. lei anual, dintre care 15 mil. lei anual îi va acorda UE.
Potrivit ministrului Economiei și Infrastructurii, sectorul ÎMM-urilor este foarte important în
economia națională, deoarece acest sector constituie 98,7% din numărul total al
întreprinderilor ce activează în țară. Tododată, ÎMM-urile asigură ocuparea a 61,2% din
angajaţii economiei naţionale.

2.3. Sectorul Întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova

Pentru Republica Moldova ÎMM reprezintă sectorul cheie al economiei, care și-a început
dezvoltarea 27 de ani în urmă, înregistrând evoluții ascendente și descendente influențate de
diferiți factori. În Republica Moldova, sectorul ÎMM a apărut ca urmare a reformelor structurale
efectuate în procesul trecerii de la economia centralizată la cea de piaţă, pe la sfârşitul anilor '80,
ceea ce este caracteristic şi pentru majoritatea statelor în curs de dezvoltare.
Primele semne de viaţă ale sectorului au apărut odată cu fondarea primelor cooperative.
Acestea din urmă au dispărut cu timpul, în locul lor apărând societăţi cu răspundere limitată,
societăţi pe acţiuni, întreprinderi individuale. După demararea privatizării pământurilor au apărut
şi gospodăriile de fermieri, asociaţii, etc.
Pe parcursul anilor, sectorul ÎMM din Moldova a atins un nivel de dezvoltare, chiar dacă în
acelaş timp se confruntă cu numeroase probleme de ordin financiar, al instabilităţii legis-laţiei,
birocraţiei excesive şi altele. În ultimii ani, Republica Moldova a depus eforturi conside-rabile
pentru reînnoirea acestui cadru legislativ pentru activitatea ÎMM-urilor. Printre cel mai important
cadre legislative care susține activi-tatea ÎMM-urilor în Republica Moldova putem menționa
următoarele:
 Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru perioada 2012-2020
nr. 685 din 13.09.2012;
 Legea privind susținerea sectorului ÎMM nr. 206-XVI din 07.07.2006;
 Legea privind organizațiile de microfinanțare nr. 280-XV din 22.06.2004;
 Hotărârea Guvernului privind înființarea Organizației pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii
Dezvoltarea întreprinderilor nr.538 din 17.05.2007.
 Strategia Națională de Dezvoltare a Republicii Moldova pentru perioada 2012-2020;
 Programul de activitate al Guvernului: "Integrare Europeană, Libertate, Democrație,
Bunăstare" 2011-2014;
 Legea privind parcurile industriale nr. 182 din 15.07.2010;
 Legea privind Biroul de Istorie a Creditelor nr. 122-XVI din 29.05.2008;

34
 Legea privind asociațiile de economii și împrumuturi nr. 139 din 21.06.2007;
 Legea nr. 59-XVI din 28.04.2005;
 Legea privind investițiile în activitatea de întreprinzător nr. 81-XV din 18.03.2004;
 Legea privind deținătorii de brevete nr. 93-XVI din 15.07.1998.
Datorită caracteristicilorsale specifice sectorul ÎMM dispune de un șir de avantaje precum:
 reprezintă o forță cantitativă decisivă în economia țării;
 dispune de posibilități enorme de înglobare a unei game variate de produse și servicii;
 este foarte flexibil și ușor adaptabil la modificările conjuncturii pieței;
 reprezintă un generator de inovare și transfer tehnologic;
 contribuie semnificativ la formarea PIB și la creșterea economică;
 este capabil să dezvolte și să încadreze o cotă mare a forței de muncă.
Dezvoltarea sectorului ÎMM reprezintă una dintre prioritățile de bază în creșterea economică
a țării, fiind inclusă în cele mai relevante documente strategice de politici. În Strategia Naţională
de dezvoltare „Moldova 2020” una dintre cele șapte priorități de dezvoltare se referă direct la
ameliorarea climatului de afaceri, care prevede dezvoltarea pe mai multe nivele măsurabile a
sectorului cum ar fi: stimularea deschiderii afacerilor noi și simplificarea procedurii de
înregistrare a unei afaceri; optimizarea cadrului de politici; diversificarea instrumentelor de
suport; sporirea ponderii forței de munca calificate încadrate în acest sector, etc.
Prognosticul în urma imple-mentării reușite a strategiei „Moldova 2020” în domeniul dezvol
tării mediului de afaceri din țară ar înscrie în linii mari rezultate precum: eliminarea sau
reducerea barierelor regulatorii, creşterea investiţiilor interne şi străine, majorarea numărului de
întreprinderi fiabile, crearea locurilor de muncă atractive, asigurarea productivității înalte şi
producţiei competi-tive orientate la export.
Politicile promovate în domeniul dezvoltării antreprenoriatului din țară, au condus la evoluția
pozitivă a numărului de întreprinderi active, chiar dacă sectorul ÎMM continuă să se confrunte cu
numeroase dificultăți de ordin financiar, legislativ, birocratic şi altele. Pe parcursul ultimilor ani,
numărul ÎMM a fost în continuă creştere, majorându-se.
Biroul Național de Statistică informează că în anul 2017 numărul întreprinderilor mici și
mijlocii (ÎMM) a constituit 53,6 mii întreprinderi și reprezintă circa 98,6% din numărul total de
întreprinderi. Numărul salariaților care au activat în întreprinderile mici şi mijlocii în perioada de
referinţă a constituit 323,3 mii persoane, deținând 61,2% din numărul total de salariați ai
întreprinderilor. Veniturile din vînzări ale întreprinderilor mici și mijlocii în această perioadă au
însumat 137 506,1 mil. lei sau 41,5% din venituri din vînzări în total pe economie [1].

35
 Sectorul IMM-lor din Republica Moldova s-a evidenţiat ca un fenomen de dezvoltare socio-
economică a ţării în contextul privatizării în masă, s-a format şi dezvoltat în condiţiile economice
nefavorabile şi instabile ale perioadei de tranziţie şi astăzi devine din ce în ce mai important în
ocuparea forţei de muncă, asigurarea pieţei cu bunuri şi servicii, precum şi participarea la
formarea PIB-ului. Conform celor mai recente date ale Biroului Naţional de Statistică, sectorul
IMM în Moldova reprezintă 97,5% din numărul total de întreprinderi, numărul de angajaţi din
sector ajunge la 57,7% din totalul angajaţilor în economia naţională. Impactul cantitativ al IMM-
urilor asupra creşterii economice este estimat în dependenţă de ponderea de IMM-uri în PIB. În
Republica Moldova, ponderea IMM-urilor în PIB este de 28,3%. În UE, sectorul IMM-urilor
generează 58,4% din PIB, în Statele Unite - 43,4% (în 2009). În 10 din cele 12 ţări ale
Organizaţiei de Cooperare Economică la Marea Neagră ponderea IMM-urilor în PIB este mai
mică de 50%, iar în 5 ţări - mai puţin de 30 Criza economică globală a afectat în măsură diferită
indicatorii de creştere a anumitor grupuri de IMM-uri. De exemplu, creşterea numărului de
întreprinderi în sectorul IMM-urilor a avut loc, în special, din contul întreprinderilor mici şi
micro [6].
În prezent, datele privind micro-întreprinderile şi micro-afacerile, care activează fără
înregistrare, nu sunt comparabile. Nu există un registru consolidat care să analizeze activitatea
tuturor întreprinderilor mici și mijlocii, precum şi a titularilor de patente, care activează în ţară.
Drept consecinţă, în prezent, nu este posibilă o analiză aprofundată a dezvoltării sectorului IMM-
urilor.
Criza a avut un impact şi asupra altor indicatori ce caracterizează dezvoltarea socio-
economică a ţărilor, afectând în mod negativ dezvoltarea mediului de afaceri. De aceea,
adoptarea în 2012 a Strategiei de dezvoltare a sectorului IMM-urilor pentru perioada 2012-2020,
se bazează pe necesitatea de a asigura coerenţa în elaborarea şi implementarea politicilor pentru
IMM-uri, îmbunătăţirea calităţii indicatorilor cantitativi şi calitativi.
Implementarea cu succes a acestei strategii va contribui la:
1) creşterea medie a numărului de IMM-uri - de la 14 unităţi la o mie de locuitori în prezent,
până la 25 de unităţi până în 2020
2) creşterea numărului de angajaţi din cadrul IMM-urilor până la 65% până în 2020
3) creşterea ponderii IMM-urilor în PIB până la 38% până în 2020, (28,3 în prezent)
4) asigurarea concurenţei efective, prin consolidarea competitivităţii şi promovarea creşterii
economice şi spiritului inovator al IMM-urilor durabile.

36
 Strategia este rezultatul unor ample consultări cu societatea civilă şi recomandărilor
partenerilor de dezvoltare. Pentru realizarea ei, Guvernul propune identifi carea a şase domenii
prioritare, unul dintre care este: îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la fi nanţare.
Problema accesului la fi nanţare este în mod tradiţional una dintre cele mai acute pentru
întreprinderile mici şi mijlocii din Republica Moldova.
În Republica Moldova, există o gamă destul de largă de oportunităţi de fi nanţare externă
pentru IMM-uri. Printre ele:
1) împrumuturi de la băncile comerciale şi organizaţiile de microfi nanţare;
2) resursele fi nanciare ale Fondului special de garantare a creditelor;
3) mijloacele fi nanciare ale proiectelor programelor naţionale şi internaţionale destinate
ajutorului fi nanciar pentru grupuri specifi ce de întreprinzători.

2.4. Experianță străină privind dezloltarea Întreprinderilor mici și mijlocii

Uniunea Europeană consideră că întreprinderile sunt cel mai important factor de creştere
economică şi de aceea politica UE se adresează întregului mediu de afaceri şi are ca scop
încurajarea şi facilitarea înfiinţării de noi întreprinderi pe fondul unui mediu de afaceri cât mai
dinamic, în care fiecare întreprindere să beneficieze de acces efectiv la pieţele de produse şi
servicii din Europa şi din afara Europei.
Legea privind întreprinderile mici pentru Europa reflectă voinţa politică a Comisiei de a
recunoaşte rolul central al IMM-urilor în economia UE şi ea instituie, pentru prima dată, un
cadru politic cuprinzător pentru Uniunea Europeană şi statele sale membre. Aceasta are scopul
de a îmbunătăţi abordarea generală a spiritului antreprenorial, de a ancora ireversibil principiul
„Gân-diţi mai întâi la scară mică” în elaborarea de politici, de la reglementări la servicii publice,
şi de a promova creşterea IMM-urilor, asistându-le în rezolvarea problemelor rămase, care le
împiedică dezvoltarea [22].
Creează un mediu în care antreprenorii să poată prospera şi în care spiritul antreprenorial
este recompensat Cu ajutorul proiectului „Erasmus pentru tinerii antreprenori”, antreprenorii noi
sau în devenire pot beneficia acum de mobilitate transfrontalieră, precum şi de acumularea de
experienţă şi competenţe prin formarea în cadrul IMM-urilor dintr-o altă ţară. Antreprenorii
oneşti care s-au confruntat cu un faliment ar trebui să beneficieze rapid de o a doua şansă, prin
promovarea unei atitudini pozitive în societate, orientată spre un nou început.
Defineşte regulile potrivit principiului „Gândiţi mai întâi la scară mică” Toate propunerile
legislative şi administrative noi la nivel european şi naţional trebuie supuse unui „test IMM”
pentru a evalua consecinţele acestora asupra IMM-urilor. Dacă impactul lor este considerat

37
negativ, statele membre vor putea întrebuinţa măsuri cum sunt derogările, perioadele de tranziţie
şi scutirile, în special în ceea ce priveşte obligaţiile de informare şi de raportare.
Asigură reactivitatea administraţiilor publice la nevoile IMM-urilor Timpul necesar
pentru înfiinţarea unei noi companii nu ar trebui să depăşească o săptămână. Timpul maxim
pentru obţinerea licenţelor şi autorizaţiilor de activitate nu ar trebui să depăşească, de regulă, o
lună. Este necesară crearea de ghişee unice, pentru a facilita procedurile de înfiinţare şi recrutare.
Adaptează instrumentele de politică publică la nevoile IMM-urilor Un nou cod de bune
practici pentru achiziţii publice va facilita accesul IMM-urilor la contractele de achiziţii publice.
Acesta oferă soluţii pentru problemele întâmpinate de micile întreprinderi, prin ameliorarea
accesului la informaţii privind contractele publice şi modul de licitare online, reducând cerinţele
financiare excesive şi documentaţia necesară. Pentru societăţile mai mici, va fi acordat un ajutor
de stat la un nivel mai ridicat, iar regulamentele pentru ajutorul de stat acordat IMM-urilor vor fi
simplificate. De asemenea, nu va fi necesar ca guvernele naţionale să înştiinţeze Comisia cu
privire la acest ajutor. Per ansamblu, aceste măsuri sporesc posibilităţile acordării ajutorului de
stat pentru IMM-uri.
Facilitează accesul IMM-urilor la finanţare Grupul Băncii Europene de Investiţii îşi va
extinde gama de produse financiare oferite IMM-urilor, în special finanţarea cu capital de
dezvoltare. În plus, Comisia va pune la dispoziţie mai multe fonduri pentru microcredite şi va
facilita accesul la capitalul de risc transfrontalier. Întârzierea efectuării plăţilor poate periclita
IMM-urile. Pentru a simplifica prevederile existente şi pentru a asigura efectuarea plăţilor către
IMM-uri în termen de 30 de zile, Comisia propune o revizuire a Directivei privind întârzierea
efectuării plăţilor.
Ajută IMM-urile să beneficieze mai mult de oportunităţile oferite de piaţa unică şi pieţele
ţărilor terţe Noul statut de Societate Privată Europeană va permite înfiinţarea şi funcţionarea
IMM-urilor conform aceloraşi prevederi ale legii privind societăţile comerciale pe întreg
teritoriul Europei. Noua propunere a Comisiei privind cotele de TVA reduse pentru serviciile ce
presupun muncă intensivă vor avea un efect pozitiv asupra IMM-urilor care oferă servicii
precum servicii de frizerie/ coafură, catering şi reparaţii. În China şi India sunt constituite centre
de sprijin pentru întreprinderi, pentru a permite IMM-urilor să beneficieze de aceste pieţe
emergente. Aceste centre vor ajuta IMM-urile din UE care doresc să se stabilească şi să
funcţioneze în ţările respective. Tinerii manageri vor putea, de asemenea, să beneficieze de un
nou program de instruire managerială în China.
Promovează îmbunătăţirea competenţelor în interiorul IMM-urilor şi toate formele de
inovare Schema pentru promovarea mobilităţii ucenicilor va fi extinsă în continuare în cadrul

38
Programului Leonardo Da Vinci pentru anul 2010. Regulile pentru participarea IMM-urilor la al
7-lea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (FP7) vor fi în continuare
simplificate, iar IMM-urile care depăşesc plafoanele aplicate IMM-urilor vor putea păstra
avantajul statutului de IMM pe durata proiectului. Ajută IMM-urile să transforme provocările în
materie de mediu în oportunităţi Comisia finanţează o reţea de experţi în eficacitate ecologică şi
energetică în cadrul Reţelei de Întreprinderi Europene (Enterprise Europe Network), experţi care
vor oferi consiliere cu privire la o funcţionare eficientă din punct de vedere ecologic, la
potenţialul pieţelor şi la oportunităţile de finanţare în vederea unei funcţionări mai eficiente, în
special pentru IMM-uri.
Spre exemplu, în Statele Unite întreprinderile mici și mijlocii și-au început dezvoltarea în
era Marii Depresiuni, astfel încât nivelul său rămâne în mod constant ridicat. În prezent, în
Statele Unite există aproximativ 7 milioane de întreprinderi cu mai puțin de 500 de angajați, din
care 6 milioane de întreprinderi angajează mai puțin de 20 de persoane. În plus, există 18,3
milioane de întreprinderi individuale non-agricole.
Aproximativ 600 mii de întreprinderi mici sunt înregistrate anual în țară și aproximativ
500 de mii sunt lichidate. Cu toate acestea, acest lucru nu îngrozeste pe nimeni, deoarece
proprietarii întreprinderilor mici și mijlocii reacționează foarte sensibil și flexibil la dinamica
cererii. Realizând că, într-un alt domeniu sau într-un alt loc, afacerea lor va merge mai bine, își
încetează afacerea veche și deschid o nouă. Americanii în acest sens sunt foarte adaptivi și pot
reconstrui repede. Chiar dacă afacerile lor au dat faliment, ei nu își pierd entuziasmul și
consideră că sfârșitul vechii afaceri este începutul unei noi. Se pare că sursele vitalității întregii
afaceri americane au rădăcini în acest fenomen psihologic.
Întreprinderile mici și mijlocii din Statele Unite operează în diverse domenii: în industria
prelucrătoare, în comerț, în sectorul financiar, în serviciile sociale și în inovație. Numărul micilor
întreprinderi din Statele Unite este în continuă creștere. Astfel, pentru perioada 1980 - 2006,
numărul lor a crescut de la 13 la 26 de milioane de unități, adică de 2 ori. Astăzi, în Statele
Unite, două treimi din locurile de muncă au fost create de structuri și companii aparținând
categoriilor de întreprinderi mici și mijlocii.
Contribuția întreprinderilor mici și mijlocii la dezvoltarea științei și dezvoltarea de noi
produse este semnificativă: cea mai mare parte a descoperirilor și invențiilor din Statele Unite
este reprezentată de firmele de specialitate mici și mijlocii. Controlul producției de avioane,
elicoptere, aparate de aer condiționat, computere personale și multe alte tipuri de produse a
început în întreprinderile mici și mijlocii.

39
 La fel de important este sprijinul acordat de stat întreprinderilor mici și mijlocii din
Statele Unite.
Principiul și filosofia sprijinirii întreprinderilor mici și mijlocii din țară, care în mod
tradițional este considerată "fortărea capitalismului", nu a apărut astăzi, și nu chiar ieri, nici în
1953, când administrația americană pentru afaceri mici a fost creată oficial, dar a fost formată
mult mai devreme în timpul Marii Depresiuni și al doilea război mondial.
Programele federale, care abia încep să se dezvolte în unele țări, datează din 1932 în
Statele Unite. În acest moment, după Marea Depresiune, statul a început să subvenționeze
întreprinderile mici și mijlocii afectate de război. În acel moment, întreprinderile mici au creat
locuri de muncă în Statele Unite, accentuând importanța socială importantă
În 1942, Legea privind întreprinderile mici a fost adoptată. În 1953, Statele Unite au creat
Agenția Federală pentru Administrarea Afacerilor Mici (AMB) în Statele Unite, care până în
prezent protejează și protejează interesele întreprinderilor mici la nivel guvernamental. Această
organizație este însărcinată cu acordarea de sprijin financiar și consultativ antreprenorilor,
asistarea la obținerea ordinelor guvernamentale și încheierea de contracte cu întreprinderile mari.
În plus, filialele AMB sunt situate în toate orașele mari, astfel că politica de susținere a
întreprinderilor mici și mijlocii se aplică tuturor statelor. Principalele sarcini ale AMB sunt:
o asistență pentru obținerea unui împrumut și acordarea de garanții pentru împrumuturile pentru
întreprinderi;
o subvențiile directe și împrumuturile acordate întreprinderilor mici și mijlocii în detrimentul
propriului buget.
o suport tehnic și informațional pentru afaceri;
Cea mai importantă sarcină a guvernului federal este păstrarea și dezvoltarea unui mediu
competitiv, care, printr-un mecanism de reducere a costurilor de producție, încurajează
producătorii să treacă la tehnologii mai eficiente.
Un loc special este ocupat de programul de asistență financiară acordată întreprinderilor
mici în situații de urgență (dezastre naturale, tulburări sociale, acte teroriste) și programul de
garantare a chiriei și asigurării contractelor de construcții efectuate de întreprinderile mici.
Pauzele speciale de impozitare se aplică întreprinderilor mici din Statele Unite, cum ar fi
"bonusul pentru primul an", atunci când impozitele nu sunt plătite din total, ci din jumătate din
suma impozabilă. Reducerea dimensiunii absolute și relative a impozitelor federale contribuie la
dezvoltarea întreprinderilor mici, încurajând crearea întreprinderilor mici, consolidând poziția lor

40
 De asemenea, se implementează un program guvernamental special pentru promovarea
afacerilor mici deținute de minorități naționale (în baza Legii privind egalitatea de șanse și a
Legii privind lucrările publice și dezvoltarea economică). Până în 2007, peste 3 milioane de
întreprinderi mici au aparținut membrilor minorităților naționale.
Sprijinul acordat de stat întreprinderilor mici și mijlocii se desfășoară în contextul crizei
financiare globale. De exemplu, în septembrie 2010, președintele american Barack Obama a
semnat o lege care să sprijine întreprinderile mici și mijlocii. Acest proiect de lege prevede o
creștere a finanțării băncilor locale pentru activarea procesului de creditare a afacerilor, precum
și o reducere a ratelor dobânzilor la creditele acordate întreprinderilor mici și mijlocii și
antreprenorilor privați. Proiectul de lege prevede, de asemenea, extinderea practicii de acordare a
creditelor fiscale și scutirea parțială a anumitor grupuri de întreprinzători de impozitul pe venit.
După cum reiese din cele de mai sus, sprijinul guvernamental pentru întreprinderile mici
și mijlocii din Statele Unite este la un nivel foarte ridicat. Și ea, la rândul său, creează un climat
favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii din țară.
În prezent, în Statele Unite activează trei tipuri de companii de capital de risc: corporative
(filiale ale corporaţiilor mari); independente şi companii private de inovare ale micului business.
Capitalul de risc este plasat sub forma capitalului statutar. Acest lucru înseamnă că investitorii
devin acţiona-rii întreprinderilor mici și mijlocii de inovare, şi în funcţie de cota de participare au
drept la profit.
În Statele Unite se utilizează condiţii preferenţiale de impozitare a micului business (în
special cel de inovare), luînd în considerare necesităţile specifice ale acestuia. În ceea ce priveşte
prestaţiile de amortizare, firmele mici şi mijlociisunt autorizate să utilizeze metoda amortizării
accelerate (deducerea costului capitalului propriu în rate inegale sau simultan pe parcursul
perioadei de amortizare).
În Japonia există patru centre de reglementare şi stimulare a ÎMM: guvernul central;
autorităţile locale; businessul mare; asociaţii independente a micului business. Pentru suportul de
stat al micului business a fost creat Oficiul întreprinderilor mici și mijlocii în cadrul Ministerului
Comerţului Extern şi a Industriei. Atât autorităţile administraţiei publice centrale, cât şi
autorităţile locale promovează formarea şi dezvoltarea ÎMM prin intermediul împrumuturilor,
garanţii de creditare, stimulente fiscale, trening-uri pentru Relații Internaționale. Plus Institutul
de Relaţii Internaţionale din Moldova 102 personal şi facilitarea accesului la informaţie.
În afară de aceasta, ÎMM beneficiază de ajutor financiar nerambursabil numai la
realizarea programelor tehnico-ştiinţifice, cum ar fi: ridicarea nivelului tehnic al producţiei
(finanţate de către guvernul central şi autorităţile locale); perfecţionarea tehnologiei de producţie

41
în industria alimen-tară (finanţată de către guvernul central); dezvoltarea tehnicii şi tehnologiilor
noi, în comun cu universităţi şi instituţii ştiinţifice şi de cercetare de stat (finanţată de către
guvernul central).
Un rol major în furnizarea asistenţei financiare ÎMM îi revine Corporaţiei financiare a
ÎMM în Japonia.Aceasta oferă acestor întreprinderi împrumuturi (pe un termen mai mare de un
an) în condiţii preferenţiale pentru majorarea capitatului de bază şi cel curent. Pentru creditarea
companiilor mici şi mijlocii este creată Corporaţia financiară naţională a Japoniei. Cu o reţea
extinsă de camere de comerţ (peste 500 la nivel naţional), ea oferă anual împrumuturi de aproape
500 mld yeni.
În Japonia mai există încă o instituţie specializată - banca „Soko-Chukin”, care finanţează
activitatea cooperativelor şi ÎMM. În cele din urmă, pentru finanţarea unor programe prioritare în
domeniul restructurării ÎMM, protecţia mediului înconjurător, dezvoltarea industriilor de
economi-sire a energiei, Corporaţia financiară a Japoniei şi Corporaţia financiară naţională
acordă credite în condiţii şi mai favorabile [28].
Întreprinderile mici și mijlocii din Spania, putem menționa că statul asigură garantarea şi
asigurarea creditelor acordate ÎMM prin intermediul „sistemului de creditare publică suplimen-
tară”. Cu ajutorul acestui sistem este asigurat fluxul de capital de la instituţii financiare
comerciale către companiile ÎMM.
Timp de mulți ani, experții UE au avut tendința de a evalua întreaga structură a
întreprinderilor mici și mijlocii din Spania, aproape la fel de exemplar, nu numai din punct de
vedere al organizării, ci și al performanței. Poate că argumentul principal pentru o astfel de
evaluare este de 72% din PIB, pe care acest tip de afacere îl furnizează [28].
Întreprinderile mici și mijlocii din Spania au început să se formeze și să se dezvolte în
mod activ în anii 1970. Indicatori economici importanți au fost atinși datorită gradului înalt de
dezvoltare a afacerilor mici. Întreprinderile mici și mijlocii au ajutat la scăderea țării de șomaj,
au contribuit la creșterea generală.
Ponderea întreprinderilor mici și mijlocii din Spania în unele industrii atinge 80%
(agricultură), în alte industrii - în medie 25-30% (construcții, industrie, construcții navale).
Principalele ramuri ale întreprinderilor mici și mijlocii sunt complexul agroindustrial
(agricultură, cereale), metalurgia feroasă și neferoasă, industria alimentară (producția de produse,
produse de patiserie, vinificație), construcții, turism etc.
Spania a dezvoltat un număr mare de programe de susținere și dezvoltare a
întreprinderilor mici și mijlocii. Pentru cei care urmează să își înceapă propria afacere, au fost
dezvoltate și aplicate cu succes diferite programe de asistență. Primii cinci ani antreprenorul nu

42
plătește impozite și are, de asemenea, dreptul la un credit nelimitat pentru dezvoltarea afacerilor.
Principalul obiectiv al guvernului spaniol se referă la întreprinderile mici, care au o importanță
socială mare pentru Spania, creează locuri de muncă pentru grupurile social vulnerabile
(studenți, femei, imigranți etc.), contribuie la redresarea regiunilor și a raioanelor subdezvoltate.
În Spania, statul stimulează o varietate de organizații și fonduri pentru a sprijini întreprinderile
mici.
Fiind cel mai important factor pozitiv în dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii din
Spania, merită menționat nivelul minim de birocrație. Pentru a înregistra o companie, obținerea
unei licențe poate fi făcută în 24 de ore fără birocrația excesivă din partea oficialilor. Mai mult
decât atât, acest lucru poate fi făcut chiar de orice cetățean al altui stat. În același timp, funcțiile
de control ale structurilor de stat sunt reduse la minimum.
Până în 2008, după cum reiese din datele Institutului Național de Statistică, aproape 2/3
din populația de vârstă activă a țării a fost angajată în sectorul privat și doar puțin peste 20% în
sectorul public. Până la începutul crizei economice din Spania, sa dezvoltat un raport complet
echilibrat între lucrători și șomeri temporari, dar cu perspectiva ocupării forței de muncă. Criza
din 2009 a agravat brusc situația: o scădere a activității economice, prăbușirea financiară a
sutelor de întreprinderi mari și mijlocii și mii de întreprinderi mici a cauzat o explicație logică
pentru creșterea disponibilizărilor lucrătorilor din multe industrii, în special în construcții,
mobilier, servicii și turism și altele. Dar chiar și în ciuda acestui fapt, sprijinul puternic acordat
de stat este acordat întreprinderilor mici și mijlocii. Și nu fiecare țară din Uniunea Europeană are
condiții atât de favorabile pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii [28].
Un alt exemplu, Marea Britanie pe lângă Ministerul comerţului şi a industriei a fost creat
„Serviciul firmelor mici şi mijlocii”. Ea acordă asistenţă întreprinzătorilor mici şi mijlocii în
organizarea unei afaceri proprii, obţinerea creditelor, încheierea contractelor, trainingul
personalului şi servicii de consultanţă.Acest serviciu deţine filiale locale pe tot teritoriul ţării. O
atenţie sporită se acordă la pregătirea cadrelor pentru ÎMM, sunt create numeroase şcoli de
business, unde participanţiistudiază problemele generale ale economiei şi elementele de bază în
crearea de afaceri personale.
În Franța, întreprinderile mici includ întreprinderi care au mai puțin de 50 de angajați. În
prezent, aproximativ 3 milioane de întreprinderi mici și mijlocii sunt înregistrate în Franța.
Dintre acestea, 1,5 milioane lucrează în sectorul serviciilor, 780 mii în comerț, 350 mii în
construcții, 303 mii în industrie. Aproximativ 250 mii de întreprinderi mici se deschid anual în
țară, iar 50 mii falimentează. În același timp, 40-50% din noile locuri de muncă create în Franța
se află pe întreprinderile mici. Din cele 3 milioane de întreprinderi mici, aproximativ 1,5

43
milioane aparțin unei întreprinderi individuale sau familiale și nu au personal angajat deloc și
mai puțin de 10 persoane lucrează pentru 1200 de întreprinderi. Veniturile firmelor și
întreprinderilor mici nu au restricții clare și legislative. Ca sprijin de stat pentru întreprinderile
mici și mijlocii din Franța, pot fi menționate următoarele.
În ultimul sfert de secol, în țară a fost creat un sistem impresionant de stat de stimulare a
întreprinderilor mici și mijlocii. Noile întreprinderi mici de doi ani sunt scutite de impozitul pe
societăți pe acțiuni și de impozitele locale. Pentru ei, impozitul pe venit și impozitul pe partea
investițională a profitului sunt reduse. Statul manifestă o loialitate deosebită față de cei care
decid să-și deschidă afacerea în zone defavorizate economic. Acești întreprinzători sunt supuși
reducerilor și plăților de anulare a fondurilor de asigurări sociale (asistență medicală, fond de
pensii, fond pentru multi-familii, prestații în numerar pentru șomeri). Pentru șomerii care au
decis să-și creeze propria afacere, și-a dezvoltat propriul sistem de sprijin. Acestea sunt scutite
de impozite nu mai mult de două, ci de trei ani și un an de la plățile sociale obligatorii la casele
de asigurări sociale. Șomerii care au devenit antreprenori primesc cărți speciale, cecuri de la care
puteți plăti pentru management, drept, contabilitate etc. Aproape toți proprietarii de afaceri mici
se pot aștepta să primească împrumuturi cu împrumuturi, împrumuturi și subvenții.
Încurajarea și crearea întreprinderilor și prevenirea falimentului acestora reprezintă unul
dintre domeniile-cheie ale cooperării dintre stat și întreprinderi. Acest lucru este realizat de o
instituție specială - Agenția Națională pentru Crearea Întreprinderilor (ANSE), care nu numai că
ajută viitori antreprenori privați, ci și căutări pentru posibile cumpărări de întreprinderi în caz de
amenințare cu falimentul.
De asemenea, ministerele de amenajare a teritoriului, camerele de comerț și industrie,
aleși guverne locale - consilii regionale și generale, precum și fundații private create de marile
corporații care primesc pauze fiscale direcționate - oferă și asistență de stat.
Organizația lider creată pentru a face lobby pentru comunitatea de afaceri este Mișcarea
Antreprenorilor Francezi. Proprietarii de afaceri mici sunt destul de duri și hotărâți să-și apere
drepturile într-un dialog cu statul, mai ales atunci când vine vorba de impozite și deduceri la
toate tipurile de fonduri.
În contextul crizei financiare globale, președintele francez Nicolas Sarkozy a anunțat
crearea unui fond de 2 miliarde de euro, al cărui fonduri vor fi direcționate spre investiții și
credite acordate întreprinderilor mici și mijlocii. De asemenea, sa prevăzut o reducere a ratei
impozitului social pentru întreprinderile mici și mijlocii și o serie de alte reduceri fiscale.
În Germania ÎMM obţin asistenţă financiară prin intermediul Băncii garanţiilor de credite
şi corporaţiile creditare regionale. Din anul 1990, cu scopul de a revigora ÎMM pe teritoriul

44
fostei RDG se realizează Programul federal de subvenţie a firmelor mici şi mijlocii, care prevede
creşterea cotei mijloacelor proprii în capitalul statutar. Europa 2020 reprezintă strategia UE de
creştere economică pentru următorii zece ani. Într-o lume aflată în permanentă schimbare, UE
doreşte să devină o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii.Aceste trei priorităţi
se sprijină reciproc şisunt în măsură să ajute UE şi statele membre să obţină un nivel ridicat de
ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială.
În România sprijinul instituţional şi guvernamental privind programele de asistenţă a
ÎMM este oferit de către: Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
(ANIMMC) înfiinţată prin Hotărîrea de Guvern nr. 753 din 3 iulie 2003, preluând întreaga
structură organizatorică, atribuţiile şi funcţiile Ministerului pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii
şi Cooperaţie. Alte ministere şi agenţii care influenţează direct sau indirect sectorul ÎMM sunt
Ministerul de Afaceri Străine şi Centrul Român de Comerţ Exterior, Agenţia de Investiţii Străine
(AIS), Ministerul Dezvoltării şi Prognozării (MDP).
Consiliul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România (CNPÎMMR) este
singura organizaţie pentru ÎMM ce activează prin întreaga ţară. Fondată în 1992, are peste 60000
companii membre, 75 filiale şi 23 organizaţii asociate la nivel local. Camera de Comerţşi
Industrie a României joacă un rol important în sectorul ÎMM din România, prin oferirea unui
spectru larg de servicii de instruire şi asistenţă atât pentru ÎMM, precum şi pentru angajaţii din
cele peste 41 de birouri din ţară [26].
De asemenea există o reţea extensivă de prestatori de servicii de afaceri în România care
a fost creată în mare parte din fondurile organizaţiilor internaţionale Programul Naţiunilor Unite
de Dezvoltare, UE etc. care prestează o gamă mare de servicii, printre care:servicii de
consultanţă pentru întreprinderi, asistenţă pentru întreprinderi în pregătirea planului de afaceri
furnizarea de servicii, instruire, seminare, servicii aferente investiţiilor şi comerţului, servicii de
consultanţă pentru generarea veniturilor etc.
Totodată, putem menţiona programele finanţate de stat şi alţi finanţatori din România:
Programul pentru informarea şi educarea comercianţilor, Programul de instruire profesională,
Programul CURAS de creştere a nivelului calitativ al asigurărilor din sectorul ÎMM, Programe
naţionale multianuale pentru constituirea şi dezvoltarea incubatoarelor de afaceri şi tehnologie,
Programul de asistenţă pentru dezvoltarea ÎMM din industria alimentară în cooperare cu
Organizaţia de Dezvoltare Industrială a Naţiunilor Unite.
În Ucraina: Comitetul de stat privitor la politicile de reglementare şi antreprenoriat;
Minis-terul Economiei şi Integrării responsabili de politicile economice, precum şi de sectorul
ÎMM; Consiliul Public de pe lângă Comitetul de Stat privitor la politicile de reglementare şi

45
antrepre-noriat; consiliul de organizare a antreprenoriatului pe lângă Comitetul de Stat de
Dezvoltare Economică şi Consiliul Antreprenorial pe lîngă Cabinetul Miniştrilor, precum şi alte
organizaţii şi instituţii care sunt implicate direct sau indirect în susţinerea micului business,
printre care Camera de Comerţ şi Industrie a Ucrainei, Fondul de Stat Ucrainean pentru Asistenţă
Antreprenorială, Liga Ucraineană a Antreprenorilor şi Industrialiştilor.
În Ucraina există programe anuale de dezvoltare a ÎMM. Ele conţin mai multe măsuri
organizatorice şi logistice aproape fără alocări financiare de la bugetul de stat. Principalele
obiective ale programelor sunt îmbunătăţirea cadrului reglator infrastructurii de susţinere a
businessului mic. Principalele documente de susţinere a ÎMM sunt Programul Naţional de
Susţinere a Micului Business şi Programe regionale. Aceste programe sunt mai mult nişte
instrumente cadru în care se stabilesc principalele direcţii de acţiune: perfecţionarea legilor şi
reglementărilor care sunt aplicate în activităţile antreprenoriale, sporirea asistenţei financiare de
împrumut şi investiţionale pentru ÎMM, facilitarea dezvoltării infrastructurii ÎMM,
implementarea politicilor de asistenţă regională pentru ÎMM [10].
Slovacia: Agenţia Naţională pentru Dezvoltarea ÎMM, care a fost fondată ca o iniţiativă
comună a programului PHARE a UE şi a Guvernului Republicii Slovace, cea mai importantă
misiune a agenţiei fiind iniţierea dezvoltării şi creşterii întreprinderilor mici și mijlocii existente
şi noi formate din Slovacia. Agenţia coordonează toate activităţile orientate spre oferirea
asistenţei ÎMM, inclusiv şi financiară la nivel local, naţional şi internaţional. Agenţia Slovacă de
Dezvoltare a Comerţu promovarea investiţiilor şi a exportului. De asemenea,
putemspecificaBanca de Garan-tare şi Dezvoltare, Instituţiile de Stat Financiare, Fondul de
Promovare a Comerţului Exterior şi o reţea de centre antreprenoriale care constau din 13 centre
de informare şi consultanţă regională (CICR), 5 centre de afaceri şi inovaţii (CAI), 9 centre de
contact (CC), 3 business incubatoare (BI) şi 2 centre europene de informare.
Printre programele de asistenţă putem menţiona: Programul de Consiliere pentru ÎMM,
Programul de Instruire pentru ÎMM, Programul de instruire şi consiliere pentru grupe selectate
de indivizi interesate în afaceri, Business Incubatoare, Program de Asistenţă prin Împrumuturi,
Programe de Microcredite etc. Principalele direcţii ale Guvernului de sprijinire a ÎMM sunt axate
pe informare şi consultanţă, transferul de tehnologii, pregătirea cadrelor, creşterea
competitivităţii, facilitarea accesului la credite şi susţinerea noilor afaceri. O bună parte din
programe se efectuează împreună cu programele UE şi alte instituţii internaţionale.
Lituania: Ministerul Economiei a Republicii Lituaniene care este responsabil de sectorul
ÎMM,Agenţia de Dezvoltare a Lituaniei pentru ÎMM (SMEDA) care a fost fondată în 1996 ca o
organizaţie non-profit ce are ca scop să creeze condiţii favorabile pentru dezvoltarea ÎMM, în

46
1997 fiind recunoscută ca o instituţie publică, cu misiunea de a dezvolta businessul mic şi
mijlociu prin promovarea şi încurajarea întreprinderilor competitive. Alte organizaţii cu
responsabilităţi ce afec-tează directsau indirect ÎMM sunt: Agenţia Lituaniană de Dezvoltare
(ALD), INVEGA– instituţia garant, cu scop de a rezolva problemele legate de finanţarea a
dezvoltării afacerilor, Agenţia de asigurare a creditelor Asigurarea Importului şi Exportului
Lituaniene (LEID), Consiliul Permanent al ÎMM, care a fost fondat în 2001 pentru a asigura un
dialog deschis între Guvern şi reprezentaţii mediului de afaceri în ceea ce priveşte măsurile de
asistenţă a afacerilor. Guvernul lituanian implementează programe de suport pentru ÎMM din
resursele proprii pe lângă resursele UE şi altor finanţatori.
În Bulgaria cea mai importantă instituţie în domeniul ÎMM este Agenţia pentru ÎMM, ce
are ca scop implementarea politicii de stat în ceea ce priveşte dezvoltarea ÎMM, iar programele
de susţinere din bugetul statului sunt insuficiente şi au o pondere mică în comparaţie cu fondurile
internaţionale.

CONCLUZII
Sectorul ÎMM are un rol important în asigurarea dezvoltării economice, stabilităţii ei,
creşterii mobilităţii şi adaptabilităţii economiei naţionale la condiţiile schimbătoare de ordin
intern şi extern. El reprezintă un factor de diversificare a economiei. Prezenţa unui sector ÎMM
bine dezvoltat în cadrul economiei este deosebit de important în condiţiile reformării structurale
a economiei şi creşterii şomajului, fenomene ce însoţesc acest proces. În ţările dezvoltate din
punct de vedere economic, sectorul ÎMM este considerat promotor al dezvoltării economice
graţie avantajelor pe care le oferă, el demonstrează o dezvoltare accelerată mai ales în domeniul
serviciilor şi a producerii mărfurilor de larg consum.
ÎMM sunt mai flexibile şi reacţionează mai rapid la schimbările mediului de afaceri şi la
cerinţele pieţei. Din acest considerent investiţiile în ÎMM aduc venituri mai mari decât
investiţiile în întreprinderi mari. De altfel, acestea din urmă beneficiază din plin de serviciile
ÎMM şi într-un fel sunt dependente de ele. ÎMM sunt orientate spre satisfacerea necesităţilor

47
pieţei locale şi utilizează resursele şi forţa de muncă locală, având o contribuţie substanţială în
soluţionarea problemelor sociale.
În această perioadă cu durate de 4 săptămâni în care autorul a efectuat stagiul de
practică la firma S.R.L.,,Vitalite-Mihaela” acesta intrat în contact cu foarte mulţi oameni, a
aflat lucruri noi şi interesante despre activitatea desfăşurată într - o firmă şi despre relaţiile
dintre angajaţi şi clienţi.
Datorită bunăvoinţei, autorul a avut ocazia de a privi îndeaproape cum se desfăşoară
activitatea firmei şi ce presupune aceasta. A remarcat astfel punctele forte ale firmei .Pe
ansamblu, strategia firmei este foarte bine pusă la punct, produsele au o calitate foarte înaltă
şi sunt tot timpul livrate la timp, toate acestea explicând succesul.
După după folosirea cunoștințelor teoretice în timpul stagierii autorul a realizat că:
activitatea firmei se desfăşoară în mod profesionist, fiecare angajat îndeplinindu- şi rolul
conform modului în care ar trebui s- o facă. În ceea ce priveşte comportamentul angajaţilor în
raport cu noi, practicanţii, acesta a fost unul ireproşabil, de fiecare dată am fost informaţi
politicos, am beneficiat de răbdarea tuturor celor cu care am intrat în contact şi mi s - au dat
toate informaţiile de care am avut nevoie. Totodată, şi relaţiile colegiale au la baza respectul,
înţelegerea, amabilitatea atât de necesare în crearea unui mediu propice unei munci
sănătoase. Chiar dacă acest stagiu de practică a fost desfășurat pe o perioadă relativ scurtă de
timp, autorul consideră că firma ar trebui să se concentreze mai mult pe întărirea relaţiilor cu
reprezentaţi din afara graniţelor.
Experiența acumulată de către autor în urma stagiului de practică efectuat a avut un efect
benefic la dezvoltarea autorului din punct de vedere personal şi profesional, în primul rând
deoarece am avut ocazia să observ diferenţa dintre teorie şi practică. Acesta a înţeles că
indiferent de cât de multe cunoştinţe ai avea, acestea nu vor putea niciodatăsă ia locul
experienţei şi că cunoştinţele teoretice trebuie să fie însoţite de abilitaţi practice pentru a - ţi
pune cu adevă rat amprenta asupra unei munci. În al doilea rând deoarece am intrat în contact
cu multe persoane capabile, profesioniste care şi - au dedicat timpul şi au avut răbdarea să -
mi explice munca pe care ei o realizează şi importanta acesteia. Am învăţat că relaţiile
interpersonale dintre angajaţi îşi pun amprenta asupra stării de spiritşi asupra desfăşurării
activităţii.
În această firmă aceste relaţii sunt foarte strânse, ducând la o atmosferă propice
performanţei. Totodată, autorul a constatat că multe dintre cunoştinţele teoretice legate de
desfăşurarea activităţii în cadrul firmei, au putut fi identificate şi observate în perioada de
practică. În concluzie , acest stagiu de practică a avut un efect pozitiv asupra autorului prin

48
 faptul că acesta a învăţat multe lucruri care îi vor fi de folos atunci când va veni momentul
să mă angajez într-o unitate econimică sau dacă acesta va decide să-și deschidă propria
afacere.
Iar pentru ca aceasta să devina realitate autorul poate constata în final că pentru a crea
un mediu de afaceri favorabil, pentru a crește numărul de ÎMM-uri autorul recomandă
următoarele măsuri care trebuie luate de către stat:
 Ajustarea cadrelor normative și de reglementare pentru a satisface nevoile ÎMM-urilor;
 Reducerea numărului de documente obligatorii pentru începerea și închiderea afacerilor;
 Să stabilească complexitatea controlului fiscal și facilitățile fiscale în cadrul legislativ;
 Reducerea barierelor informaționale și a costurilor de reglementare pentru ÎMM-uri;
 Dezvoltarea serviciilor on-line.
 Finanțarea înființării în sectoarele prioritare;
 Dezvoltarea de scheme financiare inovatoare pentru ÎMM-uri;
 Extinderea și susținerea activității Biroului de credite
 Susținerea inovării și îmbunătățirea accesului ÎMM-urilor la noile tehnologii;
 Sprijin pentru introducerea standardelor de calitate și a sistemelor de management al
calității;
 Creșterea accesului la asistență și informații privind serviciile;
 Extinderea și dezvoltarea incubatoarelor de afaceri și a parcurilor industriale.

BIBLIOGRAFIE
Activitatea întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova în anul 2017
http://statistica.gov.md/category.php?l=ro&idc=368
Bugaian Larisa, Catanoi Valentina, Cotelnic Ala Antreprenoriat: iniţierea afacerii. Chişinău, 2010.
Bygrave W., Zacharakis A. The portable MBA in entrepreneurships. USA., 2004.
Catalog INFINITY COSMETICS ediția NR.1. Chișinău, 2015.
Date ale Organizaţiei pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor mici și mijlocii //http://www.
odimm. md/
Date statistice privind activitatea întreprinderilor mici și mijlocii în Republica Moldova
www.statistica.md

49
Dumitrescu D., Dragotă V., Ciobanu A. Evaluarea întreprinderilor. Bucureşti, 2002.
Hisrich RD., Peters MP., Shepherd D. Entrepreneurship. USA, 2005.
Işfănescu A., Şerban C., Stănoiu A. Evaluarea întreprinderii. Bucureşti, 2003.
Kuratko D. Entrepreneurship: Theory, Process, Practice. Bloomington, 2009.
Legea cu privire la întreprinderile mici și mijlocii nr. 179 din 21.07.2016.
http://lex.justice.md/md/366638/
Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii nr.206- XVI din 7 iulie 2006.
http://lex.justice.md/md/366159/
Legea Republicii Moldova cu privire la franchising nr. 1335-XIII din 1 octombrie 1997.
http://lex.justice.md/md/20295767/
Bygrave W., Zacharakis A. The portable MBA in entrepreneurships. USA., 2004.
Legii nr.179 din 21.07.2016 cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii 
Motivarea personalului la locul de muncă http://piatamuncii.md/ro/blog/motivarea-personalului-la-
locul-de-munca
Necesitatea analizei de marketing în activitatea întreprinderii
http://aap.gov.md/files/publicatii/revista/articole/91/ro/Barbaros.pdf
Burlacu N., Cojocaru V. Management. Chișinău, 1999.
Nicolescu O. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Bucureşti, 2001.
Oprescu T. Întreprinderile mici şi mijlocii. Bucureşti, 1992.
Parker K., Almeida Paul Conferința cu tema “Entrepreneurship in the 21st Century”. SUA, 2004.
Palega V. Vânzarea-cumpărarea întreprinderii ca un complex patrimonial.
Popa A., Parmacli D. Managementul businessului mic. Cahul, 2004.
Roşcovan M., Golovko V. Franchising: tehnică de afaceri şi oportunităţi pentru întreprinzători.
Chişinău, 2002.
Russu C. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Bucureşti, 1996.
Rusu N. Managementul afacerilor mici şi mijlocii. Chişinău, 1993.
Sasu C., Bernier R. Enciclopedia întreprinzătorului. Bucureşti, 1999.
Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Iniţierea unei afaceri mici. Chişinău, 2006.
Strategia de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici și mijlocii pentru anii 2012-2020
Structura organizatorica a întreprinderii  https://conspecte.com/Management/structura-organizatorica-a
intreprinderii.html 
Viitorul IMM-urilor în Moldova  https://monitorul.fisc.md/editorial/viitorul-imm-urilor-in-
moldova.html
Райан Д., Хидьюк Г. Малый бизнес. Бизнес план предпринимателя. СанктПетербург, 2003.

50
Сирполис Н. Управление малым бизнесом. Москва, 1997.

51
ANEXE

Anexa 1

Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. 179 
din  21.07.2016

cu privire la întreprinderile mici şi mijlocii

52
Publicat : 16.09.2016 în Monitorul Oficial Nr. 306-313     art Nr : 651     Data intrarii in
vigoare : 16.12.2016

    MODIFICAT
      LP172 din 27.07.18, MO321-332/24.08.18 art.529; în vigoare 24.08.18
      LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 17.08.18
      LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338
      LP36 din 16.03.18, MO126-132/20.04.18 art.251

    NOTĂ:
      În textul Legii sintagma „Ministerul Economiei”, la orice formă gramaticală, se substituie
cu sintagma „Ministerul Economiei și Infrastructurii” la forma gramaticală corespunzătoare,
iar sintagma „ministrului economiei” – cu sintagma „ministrului economiei și infrastructurii”
prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Obiectul, scopul şi obiectivele legii
    (1) Prezenta lege stabileşte cadrul legal de activitate al întreprinderilor micro, mici şi
mijlocii, precum şi măsurile de suport din partea statului pentru crearea şi dezvoltarea lor.
    (2) Scopul prezentei legi constă în promovarea dezvoltării durabile a întreprinderilor micro,
mici şi mijlocii prin intermediul îmbunătăţirii cadrului juridic şi a mediului economic în care
sînt create şi funcţionează.
    (3) Prezenta lege are ca obiective asigurarea şi creşterea competitivităţii şi performanţelor
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, precum şi facilitarea ajustării prompte la schimbările
economice şi tehnologice.
    Articolul 2. Sfera de reglementare
    (1) Sub incidența prezentei legi cad întreprinderile micro, mici şi mijlocii, indiferent de
tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care, în totalitatea lor, constituie sectorul
întreprinderilor mici și mijlocii (întreprinderi mici şi mijlocii sau ÎMM) şi care corespund
criteriilor stipulate la art. 4, cu excepţia persoanelor fizice care activează în baza patentei de
întreprinzător şi a persoanelor juridice de drept public.
    (2) Termenul „întreprinderi mici şi mijlocii” şi acronimul „ÎMMˮ vor fi utilizate în toate
reglementările, statisticile şi în alte documente oficiale emise de autorităţi şi de instituţii
publice.
    Articolul 3. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
     activitate inovaţională – activitate desfășurată în scopul îmbunătăţirii sau creării de noi
produse, tehnologii, procese sau servicii care corespund necesităţilor practice şi cerinţelor
pieţei;
     autoritate competentă – organe centrale de specialitate ale administrației publice, instituții
publice și autorități ale administrației publice locale, care dețin competențe în elaborarea
și/sau implementarea politicilor în domeniul ÎMM-urilor; 
     business angels – persoane fizice și juridice care investesc propriul capital în dezvoltarea
unei afaceri, avînd ca scop achiziționarea sau subscrierea de acțiuni sau de părți ale
capitalului social al întreprinderii asistate;

53
     cluster – asociere de întreprinderi interconectate, amplasate în apropiere geografică, de
regulă aparţinînd unui sector sau unor sectoare conexe, precum şi de instituţii de cercetări
ştiinţifice, de universităţi şi de alte organizaţii a căror activitate este concentrată pe inovare,
cooperarea lor permițînd sporirea avantajelor competitive ale întreprinderilor;
     controlul de stat consultativ – control  de stat efectuat la întreprinderile mici și mijlocii
pentru prevenirea încălcării legislației prin oferire de consultații referitor la desfășurarea
activității acestora și la înlăturarea încălcărilor constatate de către organele de control, fără
aplicarea de sancțiuni;
     crowdfunding – mod de finanțare a unor proiecte folosind resurse on-line (forumuri,
platforme de socializare etc.), care substituie sistemul clasic de donație cu o metodologie de
tip recompensă.  Inițiatorii proiectului lansat creează o rețea ai cărei membri oferă bani în
schimbul serviciilor sau produselor generate de proiect; 
     educaţie antreprenorială – dezvoltare a spiritului antreprenorial prin educaţie formală şi
nonformală pe tot parcursul vieţii, axată pe formarea de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe de
inovare, creativitate și de asumare a riscurilor, precum şi de abilităţi specifice de afaceri în
ceea ce privește planificarea şi gestionarea proiectelor pentru realizarea unor obiective,
cunoştinţe privind modul de a începe şi a conduce cu succes o întreprindere, a unor alte
atribute şi aptitudini general aplicabile, care reprezintă temelia antreprenoriatului;
     finanțare de tip mezanin – împrumut subordonat pe termen lung (5–8 ani), rambursabil în
totalitate la scadență, care oferă finanțatorului posibilitatea de a deveni acționar al companiei
împrumutate la un moment dat, cînd se schimbă acționarul majoritar al întreprinderii sau cînd
aceasta este listată la bursă; 
     fond cu capital de risc – fond constituit din contribuțiile investitorilor mari, care reprezintă
o importantă sursă de finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii cu perspective mari de
creștere, dar fără capital financiar. Investitorii individuali pot cumpăra instrumente financiare
din emisiunile companiilor, care furnizează capital de risc sau care pot investi în fondurile de
investiții specializate în acest domeniu;
     garanție financiară pentru credite  – angajament în formă scrisă față de o instituție
financiară (denumită în continuare beneficiar de garanție), asumat de către o altă instituție
care gestionează fonduri de garantare a creditelor, întru asigurarea cu gaj suficient în
proporție și în termene stabilite a creditelor/împrumuturilor acordate persoanelor fizice cu
activitate economică sau persoanelor juridice;
     incubator de afaceri – loc unde sînt concentrate, într-un spaţiu limitat, întreprinderi nou-
înregistrate, al cărui obiectiv este de a spori şansa de creştere și durata de supravieţuire a
acestor întreprinderi, furnizîndu-le spații modulare, şi unde se oferă în condiţii facilitare
sprijin managerial şi servicii de asistenţă;
     infrastructură de suport – ansamblu de organizaţii şi de instituţii specializate în difuzarea,
transferul şi valorificarea în economie a rezultatelor de cercetare-dezvoltare, ansamblu de
servicii şi de proiecte oferite de acestea, precum şi totalitatea parcurilor ştiinţifico-tehnologice
şi/sau industriale, centrelor de transfer tehnologic, incubatoarelor de afaceri,
grupurilor/clusterelor, şcolilor de business, centrelor de informare şi consultanță,
laboratoarelor de cercetare, zonelor economice libere;
     instrumente de susţinere – măsuri (acțiuni), proiecte şi programe speciale de informare,
instruire, consultanţă şi de suport financiar destinate înfiinţării întreprinderilor mici și mijlocii
şi dezvoltării competitivităţii acestora;
     întreprindere debutantă – întreprindere micro, nou-înregistrată în modul stabilit, condusă
de întreprinzători tineri, care desfășoară pentru prima dată activitate economică;
     întreprindere nou-înregistrată – întreprindere înregistrată conform legislaţiei în vigoare,
care nu depăşeşte termenul de un an de la înfiinţare;

54
     spirit antreprenorial  – competenţă a unei persoane de a recunoaşte şi a valorifica
oportunităţile de afaceri evidente sau potenţiale, de a-şi asuma responsabilitatea şi riscul ce
derivă din activitatea independentă.
Capitolul II
CARACTERISTICILE ÎNTREPRINDERILOR MICI 
ŞI MIJLOCII
    Articolul 4. Definirea întreprinderilor mici și mijlocii
    (1) Se definesc ca fiind întreprinderi mici şi mijlocii întreprinderile care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
    a) au un număr mediu anual de salariaţi (numărul mediu scriptic al personalului în perioada
de gestiune) de pînă la 250;
    b) realizează o cifră anuală de afaceri (venituri din vînzări) de pînă la 50 de milioane de lei
sau deţin active totale (active imobilizate și active circulante) de pînă la 50 de milioane de lei,
conform ultimei situaţii financiare aprobate. 
    (2) Plafonul cifrei de afaceri și al activelor totale prevăzut la alin. (1) lit. b) poate fi
modificat, în funcție de evoluția indicatorilor macroeconomici, prin hotărîre de Guvern.
    Articolul 5. Clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii
    (1) În funcţie de numărul mediu anual de salariaţi, de cifra anuală de afaceri sau de totalul
activelor pe care le deţin, întreprinderile mici şi mijlocii se clasifică în următoarele categorii:
    a) întreprindere micro – întreprindere care are cel mult 9 salariaţi, realizează o cifră anuală
de afaceri de pînă la 9 milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 9 milioane de lei; 
    b) întreprindere mică – întreprindere care are de la 10 pînă la 49 de salariaţi, realizează o
cifră anuală de afaceri de pînă la 25 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 25 de
milioane de lei;
    c) întreprindere mijlocie – întreprindere care are de la 50 pînă la 249 de salariaţi, realizează
o cifră anuală de afaceri de pînă la 50 de milioane de lei sau deţine active totale de pînă la 50
de milioane de lei.
    (2) Criteriul definitoriu constant folosit la clasificarea întreprinderilor mici și mijlocii în
scopuri statistice este numărul mediu anual de salariaţi.
    Articolul 6. Particularităţile întreprinderilor mici și mijlocii
    (1) Categoria de întreprindere micro, mică sau mijlocie apare la întrunirea condiţiilor
stipulate la art. 5 sau în baza declaraţiei pe propria răspundere (denumită în
continuare declaraţie) pentru întreprinderile nou-înregistrate.
    (2) Autoritatea responsabilă de colectarea situaţiilor financiare este Biroul Național de
Statistică. Acesta deţine baza de date ale întreprinderilor mici și mijlocii şi, la solicitarea
organizaţiei/autorităţii care administrează instrumente de susţinere, confirmă corespunderea
lor caracteristicilor de întreprinderi mici şi mijlocii, stipulate la art. 5, conform ultimelor
situaţii financiare prezentate.
    (3) Declaraţia pe propria răspundere se depune în formă scrisă de către conducătorul
întreprinderii sau de reprezentantul împuternicit al acestuia, se prezintă la cererea
organizațiilor sau autorităților/instituțiilor publice care administrează instrumente de susţinere
şi conţine:
    a) datele de identificare ale agentului economic (denumirea, sediul, numărul de identificare
de stat (IDNO));
    b) numele şi funcţia semnatarului;
    c) forma juridică de organizare a agentului economic;
    d) numărul de salariaţi la momentul depunerii declaraţiei;
    e) cifra de afaceri la momentul depunerii declaraţiei;
    f) activele totale la sfîrșitul anului de gestiune;

55
    g) lista membrilor fondatori ale căror cote în capitalul social al întreprinderii depăşesc 25%.
    (4) Lista elementelor declaraţiei de la alin. (3) este exhaustivă şi nu poate fi interpretată
extensiv.
    (5) Întreprinderile mici şi mijlocii organizează şi ţin contabilitatea, întocmind situaţii
financiare conform Legii contabilităţii

Anexa 2

56
Activitatea si pozitia financiara a agentilor economici dupa activitati

economici in profil teritorial pe Raioane/Regiuni, Activitati economice,

Indicatori si Ani

Numarul de
intreprinderi

  2017

Republica Moldova  

Total pe activitati 54 313

A Agricultura, silvicultura si pescuit 3 847

B Industria extractiva 119

C Industria prelucratoare 4 686

D Productia si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer

conditionat 99

E Distributia apei; salubritate, gestionarea deseurilor, activitati de decontaminare 412

F Constructii 3 112

G Comert cu ridicata si cu amanuntul; intretinerea si repararea autovehiculelor si a

motocicletelor 20 860

H Transport si depozitare 2 802

I Activitati de cazare si alimentatie publica 1 911

J Informatii si comunicatii 2 204

K Activitati financiare si asigurari 1 162

L Tranzactii imobiliare 3 416

M Activitati profesionale, stiintifice si tehnice 4 710

N Activitati de servicii administrative si activitati de servicii suport 1 594

O Administratie publica si aparare; asigurari sociale obligatorii 14

P Invatamant 454

Q Sanatate si asistenta sociala 1 099

57
 LISTA ABREVIERILOR
ÎMM - Întreprinderile mici și mijlocii
RM - Republica Moldova
SRL - Societate cu Răspundere limitată
ÎI - Înterprindere Individuală
PNB - Produsul Național Brut
PIB - Produsul Intern Brut
NACE - Statistical classification of economic activities in the European Community
UNCTAD - Conferinţa pentru Comerţ şi Dezvoltarea Naţiunilor Unite
RDG – Republica Democrată Germană
ANIMMC - Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
AIS - Agenţia de Investiţii Străine
MDP - Ministerul Dezvoltării şi Prognozării
CNPÎMMR - Consiliul Naţional pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii din România
BI - business incubator
NSF - Fondul Naţional a Ştiinţei (National Science Foundation).

58
 Anexa 3
DECLARAŢIE*
PRIVIND ORIGINALITATEA CONŢINUTULUI TEZEI DE LICENŢĂ

Subsemnatul (a) ___________________________________________________________

absolvent(ă) al (a) Universităţii Libere Internaţionale din Moldova, Facultatea
_____________________________________, specialitatea_____________________________
_______________________________, promoţia ___________________________, declar pe
propria răspundere, că teza de licenţă cu titlul: ________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
_____________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei _______________________________________________,pe
care urmează să o susţin în faţa comisiei, este originală, îmi aparţine şi îmi asum conţinutul
acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licenţă, monografii, lucrări de specialitate, articole
etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de
licenţă fiind menţionate în conţinutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licenţă să fie verificată prin
orice modalitate legală pentru confirmarea originalităţii, consimţind inclusiv la introducerea
conţinutului acesteia într-o bază de date în acest scop.
Data ______________________________________
Semnătură studentei (ului) ____________________

* Declaraţia se va completa de absolvent cu pix sau stilou cu cerneală albastră şi se înserează în

teza de licenţă a studentului la sfârşitul acesteia ca parte integrantă

59