Introducere

Capitolul I: Analiza financiara a stării generale a întreprinderii in

baza bilanţului .................................................................................. 3
1.1. Analiza activului .................................................................... 3
1.1.1. Analiza activelor pe termen lung ................................. 4
1.1.2. Analiza activelor curente ............................................ 5
1.2. Analiza pasivului .................................................................... 8
1.2.1. Analiza capitalului propriu .......................................... 9
1.2.2. Analiza capitalului împrumutat ...................................10

Capitolul II: Analiza raportului privind rezultatele financiare .......... 12

2.1. Analiza veniturilor si cheltuielelor .........................................13

2.2. Calcularea profitului ............................................................ 14

Capitolul III: Analiza in baza indicatorilor ....................................... 15

3.1. Analiza indicatorilor de rotaţie a activelor ............................16

3.2. Analiza indicatorilor de llichiditate si solvabilitate .................18
3.3. Analiza indicatorilor de rentabilitate .......................................19
3.4. Analiza mijloacelor banesti ................................................... 22
3.5. Analiza indicatorilor de stabilitate financiara .......................... 23

Capitolul IV: Previziunea financiara a întreprinderii .......................... 25

Încheiere
Bibliografie

1
 Introducere
In prezent se resimte pe plin efectele unei politici eronate. Rezultatele moştenite au
fost, aşa cum se ştie, in toate laturile economiei, grave. Au fost ignorate total criteriile de
competitivitate, de eficienta si rentabilitate.
lesirea din criza a economiei, calea de urmat, nu poate fi alta decât aceea care
vizează remodelarea întregii structuri moştenite, reaşezarea ei pe criterii modeme, realiste,
urmind edificarea democraţiei economice întemeiata pe libera iniţiativa individuala si de
grup al oamenilor creşterea ponderii economiei private, pentru trecerea neintirziata la
generalizarea mecanismelor de piaţa, bazate pe decentralizare, libera concurenta si
libertate deplina de acţiune. Integrarea in sistema mondiala accentuiaza necestatea de
corespundere la standardele internationale. Utitizarea planului nou de contrii permite
folosirea metodelor modeme de analiza financiara. Conţinutul de baza a analizei financiare
consta in aprecierea rezultatelor si stării financiare a intreprinderii in baza darilor de
seama financiare.
Drept subiect al analizei financiare efectuata in continuare este întreprinderea S,A.
"Bucuria"
S.A "Bucuria" este înregistrata de către Camera Înregistrărilor de Stat de pe lingă
Minsterul Justiţiei al Republicii Moldova la 28 septembrie 1992.
Industria de cofetărie in republica si-a început activitatea in baza întreprinderilor
primitive ale fostelor întreprinderi private.
Fabrica de cofetarii "Bucuria" Chsinau a devenit întreprindere independenta cu
teritoriul de azi in anul 1950. Avea o sectei de biscuiţi cu capacitatea de 14 tone in 24 ore,
si o sectei de macaroane ce 10 tone in 24 ore.

In 1955 s-au dat in exploatare secţiile de caramela, ciocolata, bomboane.

La momentul actual SAIC "Bucuria" este o întreprindere monopolista de ramura,
specializata in fabricarea produselor zaharoase si de cofetărie, volumul cărora constituie
aproximativ 90% din volumul produselor de cofetărie, fabricate in republica.
Din 12 grupe de produse fabricate in ramura de cofetărie întreprinderea "Bucuria"
produce 8.
Timp îndelungat fabrica "Bucuria" a funcţionat cu statutul întreprinderii de stat din
1988 face parte din Asociaţia industriei Întreprinderilor de cofetarii ^Bucuria", care a

2
 reunificat 10 sovhozuri-fabrici, Biroul Tehnic de Construcţii Experimentale, filiala
Criuleni. 2 Din 1991, septembrie, fabrica "Bucuria" a existat ca întreprindere de
arenda. In septembrie 1992, la iniţiativa colectivului de muncitori in corespundere cu
Legea Republicii Moldova "Cu privire la societatiîe pe acţiuni" întreprinderea de
arenda a fost transformata in societate pe acţiuni de tip închis cu capital mixt de stat si
privat - SAIC "Bucuria".
In anul 1994 in corespundere cu Legea Republicii Moldova "Cu privire la privatizare
" SAIC "Bucuria" si-a modificat felul de proprietate si la momentul actual e bazata deplin
pe capital privat, care constituia 30.2 mln. lei (1994).
Din structura de producere a S.A. "Bucuria" face parte secţii si filiale cu volum de
producere, personal, utilaj specializat, capabile de a exista ca întreprinderi independente.
Datind cu 1.08.1995 din componenta SAIC "Bucuria" fac parte:
- întreprinderea de cofetarii "Bucuria", situata in centrul orasului Chisinau cu
capacitate de fabricare 38.5 mii fone;
- filiala Biroul Specializat de Construcţii Tehnice cu experimentarea in producţie,
orasul Chisinau;
- filiala Criuleni cu secţia construcţii de maşini, sectorul de fabricare a drajeurilor si
altor produse de cofetărie cu capacitatea anuala de 1.6 mii tone;
- filiala ""Saturn", oraşul Donduseni, specializata in prepararea semifabricatelor din
fructe pentru industria de cofetarii, de asemenea fabricarea băuturilor tari din produse
auxiliare, realizarea produselor de cofetărie ale intreprinderii.
Din cauza micsorarii numărului structurilor subdivizionale, teritorial îndepărtate de
întreprinderea de baza a societatii pe acţiuni, a devenit dificil de dirijat, ceea ce va duce la
majorarea aparatului administrativ, dublarea functiilor. Acestea simt partile slabe, in
activitatea care necesita pe viitor decentralizare.

Partile forte ale activitatii intreprmderii sunt:

- legaturile amicale de lunga durate cu furnizorii locali de materie prima si materiale;

- situaţia geografica favorabila a republicii, ceea ce creaza posibilitati avantajoase de
înaintare spre pietele tarilor Europei de Est si Vest, Orientul Apropiat;
- reteaua larga a magaznelor specializate;
- disponibilitatea capacitatilor de producţie de a fabrica o nomenclatura larga de
producţie renumita in ramura industriei de cofetarii;
3
 - aplicarea componenţilor naturali de materie prima contra substituentilior, utilizati
traditional in fabricare de catre firmele straine;
- disponibilitatea pietii libere de munca si lipsa necesitatilor in atragerea la instruire
a personctlului utilizind si capital considerabil;

4
 Capitolul I: Analiza financiara a stării generale a
intrepnnderii conform bilanţului contabil

Analiza financiara poate fi definita ca proces de folosire a

instrumentelor si tehnicilor standard pentru analiza documentelor financiare
ale întreprinderii, obiectiv indispensabil pentru decizia de investiţii si de
finanţare pentru fundamentarea corecta a masurilor întreprinse de conducerea
întreprinderii. Pentru aceasta analiza financiara apeleaza la documentele de
sinteza contabila (bilanţ, cont de rezultate, bugetul de venituri si cheltuieli si
executa acestuia, raportul de gestiune).
Analiza financiara a stării actuale a întreprinderii e necesara pentru a stabili
punctele de reper si cele slabe ale gestiunii financiare actuale (analiza interna) cu
scopul fundamentării unor noi strategii sau pentru a satisface interesele
partenerilor economici si financiari (analiza externa), pentru fundamentarea unor
posibile acţiuni de cooperare cu întreprinderea in cauza.
Datele necesare analizei financiare a stării actuale a fabricii se prezintă de
formularele:
nr.l "Bilanţ contabil; nr.2 "Raportul privind rezultatele financiare"; nr.4
"Raportul privind fluxul mijloacelor banesti"; nr.6 "Anexa la raportul privind
rezultatele financiare'.
Analiza financiara se face tinind cont de următoarele metode de analiza:
Analiza pe verticala consta in calcularea ponderii fiecărui articol din
bilanţ in suma lui totala. Compararea in dinamica a acestor mărimi, ne
permite de a aprecia modificările structurale in componenta activelor si
surselor de acoperire a acestora.
Analiza pe orizontala reprezintă calcularea ritmului de creştere a
fiecărui indicator. Utilizarea datelor aferente citorva perioade consecutive,
permite de a urmări tendinţele variaţiei indicatorilor.
Ecuaţia bilantiera de baza care este utilizata la pregătirea bilanţului contabil
este:

Total active = Datorii totale + Capital propriu

Deci, analiza bilanţului presupune, anailza fiecărui element din formula de

mai sus in parte cat si in corelaţie intre ei.

5
 1.1 Analiza activului (patrimoniului)

Activele reprezintă totul ce formează proprietatea intrepinderii, si are

valoare băneasca. Activele se imapart in active lichide si active nelichide,
adică cele ce formează capitalul circulant si cele ce formeaza capitalui fix.
Analiza activelor prevede examinarea mărimii, componentei si corelaţiei
intre diferite elemente patrimoniale, aflate la dispoziţia intreprindeii. In vederea
aprecierii situaţiei patrimoniale, in primul rind, se urmareste evoluta mijloacelor
economice in dinamica.
Datele din bilanţul contabil indica ca totalul patrimoniului a crescut in
perioada raporata cu 21.2%, ceea ce reprezintă un spor absolut de 16936062 lei.
Sporirea activelor in anul 1998 s-a datorat creşterii cu 35.1% a activelor pe
termen lung in condiţiile creşterii cu 2.5 % a activelor curente. Aceste ritmuri
diferite au contribuit la modificarea structurii patrimoniului întreprinderii.
Schimbările survenite in structura activelor sunt prezentate in tabelul de mai jos.
Tabelul 1
Componenta si structura patrimoniului întreprinderii:

Nr. Categorii de active Existenta la Existenta la Devieri

31.12.98 31.12.97
Suma Ponder Suma Ponde
ea, % rea, %
Patrimoniul intreprinderii 96776223 100 79840161 100 16936062
(470), inclusiv
1. Active pe termen lung (180), 61956030 64 45858498 57.4 160977532
inclusiv
1.1. Active nemateriale (030) 63091 0.1 42369 0.1 20722
1.2. Active materiale (090), din 61104502 98.6 45027692 98.2 16076810
care:
1.2.1. Active materiale in curs de 8199939 13.2 10889089 23.7 -2689150
executie (040)
1.2.2. Mijloace fixe (060) 5294563 85.4 34138603 74.5 -28844040
1.3. Active financiare pe termen 788437 1.3 788437 1.7 0
lung (160)
2. Active curente (460), 34820193 36 33981663 42.6 838530
inclusiv:
2.1. Stocuri de marfuri si 22350341 64.2 1935696 57 2993745
materiale (250)
2.2. Creante pe termen curt (350) 10545676 64.2 13633974 40.1 -3088298
2.3. Mijloace banesti (440) 1924176 30.3 295215 0.9 1628961
2.4. Alte active pe termen scurt 5.5 695878 2 -695878
6
 (450)

Din datele prezentate in tabel se constata creşterea nivelului de imobilizare

a activelor de la 57.4% la 64%. Aceasta tendinţa se considera negativa in
condiţiile unui grad scăzut de utilizare a capacitatilor de producţie existente.
Situaţia apăruta se explica prin faptul ca la începutul anului 1998 mijloacele au
fost reevaluate la suma de 31511435 lei precum si modemizarii utilajului vechi.
Stmctura activelor întreprinderii se caracterizează prin rata ridicata a
patrimoniului cu destinaţie de producţie. Astfel, ponderea mijloacelor fixe si
stocurilor de mărfuri si materiale constituie circa 88.1% in suma totala a activului.
In afara de aceasta, s-a ivit o tendinţa pozitiva de creştere a compoziţiei tehnice
(raportul dintre mijloace fixe si active circulante). Acest raport a crescut de la 1 la
1.52 ca urmare a creşterii parcului de utilaj disponibil.

1.1.1. Analiza activelor pe termen lung

Activele materiale influienteaza considerabil valoarea activelor pe termen

lung din simplu motiv ca au ponderi foarte înalte fiind egale cu 98.6% la sfîrsitul
perioadei si respectiv 98.2% la începutul ei din totalul activelor pe termen lung.
Se constata astfel o creştere absoluta a acestora egala cu 16076810 lei sau 35.7%
din totalul activelor materiale la începutul anului.
0 examinare mai detaliata a imobilizărilor oferă posibilitatea de a formula
concluzia ca ponderea cea mai mare (circa 74.4%) in componenta lor revine
mijloacelor fixe. Totodată se observa creşterea mărimii absolute si relative a
acestei grupe patrimoniale in suma totala a activelor, ce se explica prin creşterea
valorii coeficientului compoziţiei tehnice a întreprinderii creştere cauzata de
reevaluarea mijloacelor fixe.
Accelerarea procesului de reinoire actioneaza pozitiv din punct de vedere al
integritarii si calitatii potenţialului tehnic disponibil. Astfel, in anul 1998 a scăzut
coeficientul de uzura acumulata a mijloacelor fixe de la 70.5%, la începutul
anului la 60.9% la sfîrsitul anului. In cursul perioadei au fost întreprinse masuri in
vederea vinzarii mijloacelor fixe neutilizate si continuării procesului de
modernizare a secţiei de producţie, ce va contribui in viitor la dezvoltarea
potenţialului tehnic.
Activele nemateriale constituie la sfîrsitul anului 63091 lei din totalul
activelor pe termen lung. Se observa o creştere absoluta a valorii cu 20722 lei fata
de valoarea activelor nemateriale la începutul anului. Insa ponderea acestora in
totalul activelor pe termen lung ramine constanta si esteegalacu0.1%.
Neesentiala este si ponderea activelor financiare pe termen lung
,constituind 1.3% la sfîrsitul anului 1998 si 1.7% la începutul lui.

7
 1.1.2 Analiza activelor curente

Datele din tabelul 1 reflecta o creştere a activelor curente cu 2.5% ca volum

valoric si o reducere cu 6.6% ca pondere.
Un aspect ce caracterizează modificările in structura activelor curente îl
constituie faptul ca in condiţiile creşterii vinzarilor nete cu 18.1% suma
mijloacelor plasate in stocuri de mărfuri si materiale a crescut cu 15.5% ceea ce
nu se apreciază pozitiv. Ca rezultat, datele bilanţului contabil denota o micşorare a
ratei stocurilor in suma activelor de la 24.2% la 23.1%, iar in suma activelor
curente o creştere de la 57% la 64.2%. Aceasta creştere a strocurilor se datorează
in cea mai mare măsura creşterii materiei prime in stocuri, creştere estimata la
15% din totalul materialelor la începutul anului. Producţia din stocuri s-a micşorat
cu 166548 lei ceea ce constituie o scădere de 11.6%.
Totodată se remarca o micşorare considerabila a ratei creanţelor. Creantele
cuprind datoriile altor intreprinderi si persoane fizice aferente facturilor
comerciale, veniturilor calculate, avansurilor, chiriei etc. Micşorarea sumei
creanţelor pe termen scurt se datorează faptului ca creanţele aferente facturilor
comerciale au scăzut cu 23.7%; micşorarea avansurilor acordate anterior cu
248406 lei ceea ce constituie aproximativ 30.7% de la suma avansurilor la
începutul anului; micşorarea "altor creanţe pe termen scurt" cu 778660 lei ceea ce
constituie 32.3% de la suma iniţiala. Ca rezultat, ponderea decontărilor cu
debitorii in suma activelor curente a scăzut pe parcursul anuluil998 de la 40.1% la
30.3%. Aceasta înseamnă ca se respecta condiţiile disciplinei de plata din partea
clienţilor.
In perioada raportata s-a majorat considerabil mărimea absoluta si relativa a
celor mai mobile active circulante, Deci, se constata o creştere a cotei mijloacelor
banesti in suma activelor curente de la 0.9% la 5.5%. In raport cu suma totala a
patrimoniului întreprinderii cota mijloacelor banesti devine aproape egala cu 2%,
ceea ce influienteaza pozitiv asupra lichiditatii bilanţului contabil.
Caracteristica situaţiei patrimoniale ale întreprinderii nu este completa fara
analiza activelor nete, care se determina in baza formulei:

Active nete(Patrimoniu net) = Total active (Valuta bilantului) – Total

Indicatorul prezentat reflecta mărimea patrimoniului care este format pe

seama surselor proprii si nu este împovărat cu datorii.
Evoluta patrimoniului, format pe seama surselor proprii de finanţare, este
prezentata in tabelul 2.

8
 Tabelul 2.
Calculul patrimoniului net

Nr. Indicatori La 31.12.98 La 31.12.97 Modifocarea

1 Total active 96776223 79840161 16936062
2 Datorii pe t. Lung 538856 0 538856
3 Datorii pe t. Scurt 26202223 24793636 1408587
44 4 Active nete (patrimoniu net) 122439590 104633797 17805793

Din datele prezentate in tabel se constata o creştere a activelor nete in

perioada raportata cu 17805793 lei, ceea ce reprezintă un spor relativ de 17% in
comparaţie cu începutul anului. Indicatorul prezentat reflecta capacitatea
întreprinderii "Bucuria" de a face fata oblgatiilor asumate.
0 parte componenta activelor nete ale întreprinderii reprezintă activele
curente nete. Acest indicator este necesar pentru aprecierea situaţiei financiare a
întreprinderii. In tara noastră acesta este cunoscut sub denumirea de mijloace
circulante proprii. In practica mondiala se utilizează mai des noţiunea de fond de
rulment sau capital circulant net.
Capitalul circulant net reprezintă, pe de o parte, depasirea datoriilor pe
termen scurt de activele curente si poate fi determinat in felul următor:

Capitalul curent net = Active curente – Datorii pe termen scurt

Analiza situaţiei patrimoniale in mod consecvent se completează cu aprecierea

asigurării întreprinderii cu mijloace circulante proprii, efectuata in tabelul 3.

Tabelul3
Aprecierea asigurării întreprinderii cu active curente nete

Nr. Indicatorii La 31.12.98 La 31.12.97 Modoficarea

1 Active curente 34820193 33981663 838530
2 Datorii pe termen scurt 2602223 24793636 1408587
3 Active curente nete 8617970 9188027 -570057

Din datele prezentate in tabel se observa ca la întreprinderea "Bucuria" s-a

înregistrat un dificit de active curente nete.
9
 In continuare se efectuiaza analiza modificărilor structurale ale
patrimoniului prin calcularea ratelor de structura a activelor: rata imobilizariîor;
corelatia dintre activele curente si cele imobilizate.
Rata imobilizărilor reflecta cota activelor imobilizate in suma totala a
patrimoniului întreprinderii La aprecierea acestuia este necesar sa ţinem cont de
nivelul de insusire a capacitatii de producţie. In particular, creşterea in dinamica a
ratei imobilizărilor in condiţiile unui grad scăzut de utilizare a capacitatilor de
producţie existente reflecta o compoziţie fragila a utilizării patrimoniului
întreprinderii. Ponderea ridicata (mai mare de 65% din activ) poate circa
dificultati privind achitarea datoriilor.
Rata imobilizărilor se calcula dupa formula:

Active pe termen lung

Rimob =
Total activ

Anul 1997: Rimob = 57.4%

Anul 1998: Rimob = 64.0%
Astfel se estimează o tendinţa de creştere activelor pe termen lung.
Corelaţia intre activele curente si imobilizate caracterizeza corelaţiile
interne existente intre elementele patrimoniului reflectate in activul bilanţului.
Nivelul ridicat al acestui coeficient determina tendinţa spre accelerarea rotaţiei
patrimoniului întreprinderii si contribuie eliberarea mijloacelor banesti.
Corelaţia intre activele curente si imobilizate caracterizează corelaţiile
interne existente intre elementele patrimoniului reflectate in activul bilanţului.
Nivelul înalt al acestui indicator determina tendinţa spre accelerarea rotaţiei
patrimoniului întreprinderii si contribuie la eliberarea mijloacelor banesti. Acest
coeficient se calcula ca raportul:

Active curente
Caci =
Active pe termen lung

Anul 1998: Caci = 56.2%

Anul 1997: Caci = 74,1%

Datorita creşterii ratei de imobilizare valoarea acestui coeficient are

10
tendinţa de a scădea in timp.
Rata patrimoninlui cu destinaţie de producţie caracterizează potenţialul
productiv al întreprinderii. Aceasta rata reflecta ponderea patrimoniului
întreprinderii care poate fi direct utilizata pentru fabricarea producţiei, prestarea
serviciilor, executarea lucrărilor.
Formula de calcul este:

Mijloace fixe + Stocuri de marfuri

Rdp =
Total active

Anul 1998: Rdp = 71.2%

Anul 1997 Rdp== 60.2%

Creşterea acestui indicator se apreciază ca pozitiva, fiindca contribuie la

sporirea volumul activitatii de producţie. Situaţia patrimoniala cu rata redusa a
patrimoniului productiv (mai mica ca 0.5) se considera periculoasa cu consecinţe
negative in ceea ce priveşte posibilitatile de a dezvolta activitatea productiva.
Analiza generala a structurii activelor poate fi încheiata cu determinarea
coificientului compoziţiei tehnice a intrepnrinderii. In condiţiile crizei
economice si inflaţiei acest raport are o tendinţa negativa de descreştere,
condiţionata de un şir de cauze: majorarea preturilor pentru mărfuri si materialele
stocate, scăderea gradului de reînnoire a mijloacelor fixe din cauza scumpirii lor si
lipsei surselor de finanţare.
Formula de calcul este:

Mijloace fixe
Kct =
Active curente

Anul 1998: Kct = 1.52

Anul 1997: Kct= 1.005

1.2. Analiza pasivului (surselor de mijloace)

Analiza structurii surselor de formare a patrimoniului se efectuiaza in

11
scopul aprecierii stabilitatii financiare a întreprinderii sau cu alte cuvinte, a
gradului de dependenta a întreprinderii de sursele atrase si împrumutate.
Analiza structurii surselor de finanţare a activitatii întreprinderii se
efectuiaza in baza unui şir de indicatori, care in literatura de specialitate se mai
numesc coeficienti ai structurii capitalului; independentei financiare; de acoperire;
de solvabilitate; de îndatorare sau coeficienţi de plata; Aceşti coeficienţi ii vom
calcula in Capitolul ni.
Aşadar, in structura surselor de formare a mijloacelor patrimoniului intra:
Datoriile reprezintă obîigatiile banesti ale întreprinderii fata de creditori.
Unele din aceste angajamente trebuie sa fie achitate in decursul anului (pe
termen scurt), altele - după o perioada mai indelungata de timp (pe termen lung).
Astfel in componenta datoriilor sunt incluse creditele si împrumuturile bancare
primite, datoriile aferente facturilor comerciale, bugetului, personalului, si altor
creditori. Datoriile aferente creditelor si împrumuturilor bancare primite sunt
reflectate in bilanţ tinand cont de dobinzile aferente plaţii la finele perioadei de
gestiune.
Capitalul propriu reprezintă diferenţa dintre valoarea activelor si valoarea
pasivelor, adică valoarea patrimoniului cu efectuarea tuturor obligatiunilor.
Capitalul propriu cuprinde:
capitalul statutar si suplimentar; capitalul secundar; profit nerepartizat;
rezerve.
Tabelul 4
Structura surselor patrimoniului întreprinderii

Existente la Existente la
Nr Categorii de pasive 31.12.97 31.12.97 Devieri
Suma % Suma %
Total pasiv (980),
96776223 100 79840161 100 16936062
inclusiv:
Capital propriu (650), din
1 70025144 72.4 55046525 68.9 14988619
care:
1.1. Capital statutar (520) 25977676 37.1 25977676 47.2 0
1.2. Rezerve (560) 764596 1.1 16635335 30.2 -15870739
Profit nerepartizat (610),
1.3. 11781437 16.8 12433514 22.6 -652077
din care:
Profit nerepartizat a
1.3.1. 10667760 15.2 10665836 19.4 1924
anilor precedenti (580)
1.3.2. Profit net (590) 1114628 1.6 1739448 3.2 -624820

12
1.4. Capital secunddar (640) 315114345 45 0 0 31511435
Capital imprumutat (770) 247793663
2. 26741079 27.6 31.1 -2.45E*09
+ (970), din care: 6
Datorii pe termen scurt
2.1. 22350341 64.2 19356596 57 2993745
(970)
Datorii pe termen lung
2.2. 10545676 30.3 13633974 40.1 -3088298
(770)

1.2.1. Analiza capitalului propriu

Pentru majoritatea agenţilor economici capitalul propriu constituie o sursa

de finanţarea de prima importanta. Nu este intimplator faptul ca mărimea,
structura si modificările capitalului propriu prezintă un interes deosebit pentru
toate grupele de utilizatori al rapoartelor financiare. Este rezonabil de a analiza
structura capitalului propriu. La aceasta etapa se studiază cota urmatoarelor parţi
componente ale acestuia: capitalului statutar si suplimentar; secundar;
rezervelor; profitului nerepartizat.
Conform datelor bilanţului avem ca capitalul propriu pentru anul 1998
constituie 70035144 lei sau 72.4% si 79840161 lei sau 68.9% pentru anui 1997.
Deci, observam acesta deţine ponderea cea mai mare din totalul surselor. Aceasta
relatare se apreciază pozitiv, deoarece capacitatea întreprinderii de aşi finanţa
activitatea economica din sursele proprii, nu din cele împrumutate, asigura un
grad de independenta fata de terţi.
Ponderea marea a capitalului propriu se datorează elementelor structurale
ale acestuia. Astfel, pondera cea mai marea o deţine capitalul statutar, care
constituie 47.2% pentru perioada
1997 si 37.1 pentru perioada 1998, in mărimi absolute constituind
25977676 lei, neavind modificări.
Elementele care au dus la modificări in capitalul propriu pe parcursul
perioadei raportate sunt:
Rezervcle care constituiau 30.2% pentru anul 1997 si 1.1% pentru anul
1998. Se observa o scădere absoluta a acestora in suma de 15870739 lei. Aceasta
se datorează micsorarii esenţiale a "altor rezerve" prevăzute de intreprindere de la
1633446 lei in 1997 la 463727 lei in 1998, diferenţa constituind 15870739 lei.
Profitul nerepartizat care constituie 16.8% pentru 1998 si 22.6% pentru
1997. Scăderea profitului nerepartizat se datorează micsorarii acestuia cu 652077
lei ceea ce constituie 5.2% de la suma profitului pentru 1997. Acest fapt rezulta
din micşorarea profitului net cu 624820 lei, aceasta constituind 95.8% de la
modificarea profitului nerepartizat.
13
 Constatarea capitalului secundar la 31511435 lei de la 0 lei se datorează
reevaluării mijloacelor fixe. Aceasta cifra duce pentru 1998 la plasarea capitalului
secundar in fruntea factorilor care au contribuit la modificarea capitalului propriu,
avind o pondere de 45%. Daca elementelor a capitalului propriu ar prezintă o
micşorare in timp, atunci aceasta diferenţa este compensata pe deplin de
mijloacele banesti rezultate din reevaluarea mijloacelor fixe. 1.2.2. Analiza
capitalului împrumutat.

1.2.2. Ponderea capitalului împrumutat

Ponderea capitalului împrumutat in totalul surselor întreprinderii constituie
27.6% pentru 1998 si 31,1% pentru 1997. Analiza in dinamica ne arata o creştere
atât a datoriilor pe termen lung cat si a datoriilor pe termen scurt, acestea
constituind in 1998 267741079 lei, si respectiv, 24793636 lei pentru 1997.
Creşterea datoriilor pe termen lung se datorează apariţiei a "datoriei minate
privind impozitul pe venit"
Creşterea datoriilor pe termen scurt se datorează creşterii contractării
creditelor si împrumuturilor bancare pe termen scurt cu 2029680 lei; neachitarea
si creşterea datoriilor privind facturile comerciale cu 1302842 lei; existenta
datoriilor privind retribuirea muncii care au crescut cu 211749 lei. Aportul cel mai
mare in creşterea datoriilor pe termen scurt îl deţin contractarea creditelor si
împrumuturilor bancare pe termen scurt. Insa aceasta diferenţa se compensează
parţial pe baza diferenţelor pozitive ale micsorarii: avansurilor primite; datoriilor
privind decontările cu bugetul; altor datorii pe termen scurt.
Din punct de vedere al tehnicii de calcul toţi coeficientii utilizaţi la analiza
generala a structurii surselor de finanţare se determina ca raportul intre diferite
parţi componente ale formulei:

Activele întreprinderii = Sursele de finanţare a activelor in

Capital propriu + Datorii pe termen scurt si Lung

In cadrul analizei structurii de finanţare a activelor pot fi utilizaţi următorii

coeficienţi: coeficientul autonomiei financiare (Capitolul III); coeficientul de
atragere a surselor împrumutate (Capitolul III); corelaţia intre sursele împrumutate
si sursele proprii; Rata solvabiltatii generale (Capitolul III).

Rata generala de acoperire a capitalului propriu se calcula după formula:

14
 Total valuta bilantului
R. ac =
Capitalul propriu

Fiind calculat in procente, acest raport arata ca la primele 100% activele se

finanteaza pe seama surselor proprii, iar la celelalte - prin atragerea mijloacelor
împrumutate. Sporirea acestui coeficient reflecta situaţia dificila a întreprinderii
privind independenta financiara.
Anul 1998: Rac = 138.2 %
Anul 1997: Rac = 145.0 %
De aici putem concluziona ca independenta întreprinderii timp de un an s-a
făcut mai "tare" deoarece finanţarea activelor pe seama mijloacelor împrumutate a
scăzut de la 45% la 38.2%.
Legea "Cu privirea la societatile pe acţiuni" spune: valoarea activelor nete
nu poate fi mai mica decât mărimea capitalului statutar. Daca, restricţia
nominalizata nu se respecta, societatea nu are dreptul sa plătească dividende, sa
mărească capitalului statutar. In legătura cu aceasta se calcula un aşa indicator
cum este

Corelaţia intre activele nete si capitalul statutar:

Active nete (patrimoniu net)

Cac =
Capitalul statutar

Anul 1998: Cac = -2.7

Anul 1997: Cac = 2.12
In procesul desfasurarii activitatii întreprinderii pentru asigurarea
continuitatii economico -financiare se obţin mijloace de la bănci, de la alte
persoane juridice sau fizice, ceea ce impune si analiza surselor împrumutate.
Astfel este raţional de efectuat analiza structurala a mijloacelor împrumutate. La
acesta etapa de analiza in dinamica se examineaza rata de atragere pe termen
lung a mijloacelor imprumuturile, calculindu-se după formula:

Datorii pe termen lung

Ram = 15
Total datorii
 Acest raport permite a se stabili cota împrumuturilor pe termen lung in
suma totala a datoriilor întreprinderii. Creşterea in dinamica a acestui coieficient
contribuie la majorarea capitalului permanent.
Anul 1998: Ratm = 2.01%
Anul 1997: Ratm = 0% (Deoarece nu existau datorii pe termen lung)
Capacitatea firmei de a contracta in caz de necesitate noi împrumuturi,
asigurind totodată un anumit nivel de garanţii pentru creditorii cu privire la
posibilitatea recuperării sumelor împrumutate se calcula coeficientul de
autofinanţare a capitalului permanent. Formula, de calcul este:

Capital propriu
Kauto =
Capital permanent

Acest raport are însemnătate analitica prin comparaţie in dinamica si suscita

un interes deosebit din partea creditorilor.
Anul 1998: Kauto-99.2%
Anul 1997: Kauto-100%

Concluzii la capitolul I: Patrimoniul întreprinderii timp de un an a crescut

cu 16936062 lei, creştere datorata modernizarii utilajului si reevaluării celui vechi.
Evoluţia stării surselor întreprinderii se caracterizează prin creşterea lor cu
16936062 lei, creştere datorita majorării capitalului propriu si a celui împrumutat
in proporţie de 88,5% si 11.5% din totalul creşterii pasivului.

16
 Capitolul II: Analiza raportului privind rezultatele
financiare.
Sursa de baza de existenta a majoritarii intreprinderilor producătoare si
comerciale sunt vinzarile. Anume vinzarile determina toate aspectele activitatii
întreprinderii. Contul de profit si pierderi (rezultatele financiare) este un document
care evidentiaza in sinteza veniturile si cheltuielele pentru o anumita perioada.
Acest document pune accentul pe o singura porţiune componenta a bilanţului:
modifîcarile ce au loc datorita exploatării si efectelor lor asupra profiturilor
reţinute (nerepartizate ca dividende) sau a profiturilor acumulate. Deci contul de
profit si pierderi ne arata motivele pentru care întreprinderea e profitabila sau nu.
Scopul contului de profit si pierderi este sa prezinte rezultatele unei afaceri,
comparind venitul obţinut in decursul unei perioade cu cheltuielele pentru
obţinerea venitului. Contul de profit si pierderi este structurat in baza identitatii:

Venituri - Cheltuieli = Profit (Pierdere)

Deci, rezultatul explica cistigul sau pierderea produsa de activitatea

întreprinderii;
Contul de profit si pierderi stabileşte veniturile si cheltuielele pe tipuri de
activitatii (operaţionala; investitionala; financiara; excepţionala), din posibilitatea
compartimentului financiar - contabil din cadrul întreprinderii sa urmărească
evoluţia porfirului pe categorii de activitatii, puindu-se in evidenta modificările
intervenite in structura lor.
Informaţia furnzată in contul de profit si pierderi poate fi structurata astfel:

Indtcatori Începutul anului Sfirsitul anului

Vinzari nete 86069721 728554560
Costul vinzarilor 64212709 61402042
Profit brut 21857012 11452518
Alte venituri operaţionale 1265960 156593
Cheltuitei comericiale 8250884 4075312
Cheltuieli generale si administrative 4909797 3467336
Alte cheltuieli operaţionale 2053602 1541883

17
 Rezultat din activitatea operaţionala 7908689 2524580
Rezultat din activitatea de investiţii 27406 31272
Rezultat din activitatea financiara -579779 -75586
Rezuftat din activitatea econ – 2139016 2480266
financ
Rezuftat excepţional
Profit pina la impozitare 2139016 2480266
Cheltuitei privind impozitul 1024368 740818
Profit brut 1114628 1739448

2.1. Analiza veniturilor si cheltuielelor

După cum am spus scopul oricărei întreprinderi îl constituie majorarea

volumului vinzarilor in vederea obţinerii unui profit cit mai mare. De aceea este
raţional sa se primească de la analiza vinzarilor, de care depind rezultatul
financiar; nivelul rentabilitatii si alti indicatori al activitatii întreprinderii, Venitul
din vizarea producţiei se constata la livrarea acesteia si transmiterea drepturilor de
proprietate către cumpărător. Venitirile, cheltuielele si rezultatele financiare sunt
reflectate in raportul privind rezultatele financiare separat pe feluri de activitatii
-operationala; investitionala; financiara si pe evenimentele excepţionale.
Conform datelor din raportul privind rezultatele financiare se constata o
creştere a vinzarilor nete de la 72854560 lei, la începutul anului, la 8606972 î lei
la sfîrstul acestuia, creşterea absoluta constituind 13215161 lei sau 18.1% din
volumul vinzarilor de la începutul anului.
Totodată evoluţia costului vinzarilor constituie doar 4.6% de la suma
costurilor la începutul anului. Astfel se observa o creştere destul de esenţiala a
vinzarilor nete si o creştere mica a costurilor vinzarilor. Aceasta are următoarele
explicaţii:
- Realizarea producţiei din stocuri care a dus la micşorarea stocurilor de
mărfuri si materiale cu 11.6%.
- Se mai explica si prin totalitatea proceselor inflaţioniste care au început sa
se pronunţe incepind cu luna septembrie a anului 1998.
La sfîrstul anului 1998 se înregistrează o creştere enorma a altor venituri
operaţionale, creştere egala cu 1109367 lei. Aceasta creştere influienteaza direct
asupra creşterii rezultatului financiar total cu aceasi suma.
Se înregistrează o creştere colosala a cheltuielelor comerciale de 4075312
lei, la începutul perioadei, la 8250884 lei la sfirsitul anului, aceasta constituind
4175572 lei, adică cheltuielele comerciale practic s-au dublat. Posibilele cauze
care au dus la creşterea cheltuielelor comerciale pot fi:
18
 - cheltuielile privind operaţiunile de marketing;
- cheltuieli pentru ambalaje si împachetarea produselor si mărfurilor;
- cheltuieli de transport aferente desfacerii;
- cheltuieli aferente creării rezervei privind datoriile dubioase;
Volumul mare a cheltuielelor comerciale duce la diminuarea rezultatului din
activitatea operaţionala. Dar, totuşi, acesta constituie la sfirsitul perioadei 7908689
lei, de 2.1 ori mai mult ca in perioada precedenta. Compensarea cheltuielelor in
totalul rezultatului operaţional se datorează altor venituri operaţionale.
0 influienta negativa o are si creşterea cheltuielelor generale si
administrative de la 3467336 lei la 4909797 lei, creşterea fiind egala cu 1442461
lei sau 41.6% fata de valoarea cheltuielelor generale si administrative la începutul
anului. Deci, prin urmarea, cheltuielele generale si administrative duc direct la
diminuarea rezultatului operaţional.
Se observa si o uşoara scădere a rezultatului din activitatea investitionala
egala cu 3866 lei sau 12.4%. 0 cauza posibila a diminuării rezultatului
investitional este procurarea sau reînnoirea unor articole de inventar specializat
Elementul care a contribuit cel mai mult la diminuarea profitului sunt
pierderile obţinute din activitatea financiara care au crescut de 76.7 ori. Aceasta
pierdere contribuie esenţial la diminuarea profitului.

2.2. Calcularea profitului

Este indiscutabil faptul ca aprecierea rezultatelor financiare obţinute in

perioada raportata ocupa un loc central in activitatea întreprinderii. Informaţia
privind mărimea profitului sau pierderilor prezintă un deosebit interes pentru toţi
utilizatorii rapoartelor financiare - proprietarii; creditorii; fumizori; concurenţi;
organe fiscale.
Calcularea profitului parcurge mai multe etape si începe cu calcularea
profitului brut care reprezintă elementul principal al rezultatului financiar din
activitatea operaţionala.

Profit brut = Vinzari nete - Costul vinzarilor

Anul 1997: P. brut = 11452518 lei

Anul 1998: P. brut = 218 57012 lei
Astfel, s-a înregistrat o creşterea a profitului egala cu 10404494 lei in cazul
creşterii costurilor cu 4.6%.
Următoarea etapa presupune analiza mărimii profitului din activitatea
19
operaţionala. Din punct de vedere factorial profitul din activitatea operaţionala
poate fi determinat prin formula:

Rezultat din activitatea operaţionala = Profitul brut + alte

venituri operaţionale - cheltuieli comerciale - cheltuieli generale
si administrative - alte cheltuieli operaţionale

Este evident ca fiecare parte componenta din formula nominalizata

influienteaza asupra rezultatului operaţional al întreprinderii. De exemplu,
creşterea cheltuielelor generale si administrative cu 1442461 lei diminuiaza
profitul din activitatea operaţionala cu aceasi suma.
Anul 1997: Rezultat a.o. - 252458 lei
Anul 1998: Rezultat a.o. == 7908689 lei
Creşterea profitului - datorita creşterii altor venituri operaţionale.

Rezultat din activitatea economico financiara = Rezultat al

activitatii operaţionale + Rezultatul activitatii investitionale + Rezultatul
-
activitatii financiare

Anul 1997: Rezultat aef= 2480260 lei

Anul 1998: Rezultat aef= 2139016 lei
In continuare se efectuiaza caclulul profitului pina
la impozitare:

Profit pina la impozitare = Rezultat din activitatea economico-

financiara + Rezultat exceptional.

Anul 1997: Profit pi - 2480260 lei

Anul 1998: Profit pi = 2139016 lei
Mărimea acestui indicator poate fi comparata cu suma profitului de bilanţ
din anii precedenţi. Examinarea profitului după feluri de activitatii permite de a
formula concluzia, din care sursele principale de venituri isi acoperă cheltuielele
20
întreprinderii.
In continuare pentru determinarea nivelului de retragere in bugetul de stat a
profitului obţinut de întreprindere se calcula cota impozitului pe venit in suma
profitului pina la impozitare.
Anul 1997: Cota impozitului = 29.9%
Anul 1998: Cota impozitului = 47.9%
Acest indicator se utilizează foarte des pentru determinarea presiunii
sistemului fiscal asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii.

21
 Capitolul III: Analiza stării întreprinderii in baza
indicatorilor

Analiza situaţiei patrimoniale si financiare in baza indicatorilor urmareste a

face informatia, conţinuta in analiza, clara si inteleasa de toate categoriile de
utilizatori.
Indicatorii analizaţi trebuie sa fie structuraţi raţional si sa cuprindă toate
aspectele economico-financiare ale întreprinderii in perioada raportata. Ca rezultat
parte analitica a analizei devine voluminoasa si complicata pentru intelegerea de
către utilizatorii rapoartelor financiare. In scop de a uşura situaţia indicatorii sunt
grupaţi pe blocuri de indicatori financiari grupaţi după conţinutul economic.
Astfel avem indicatori de rotaţie a activelor; indcatori de lichiditate;
indicatori de rentabilitate; indicatori de profîtabilitate; indicatori ai autonomiei
financiare. 3.1. Analiza indicatorilor de rotaţie a activelor
Indicatorii de rotaţie a activelor reprezintă o caracteristica a eficientei
potenţialului financiar al întreprinderii. Coieficientii de rotaţie servesc pentru
acţionarii potenţiali la deciderea de cumparare a acţiunilor unei sau altei
întreprinderi.
Tabelul 5
Calculul coieficientilor utilizării a activelor
Nr. Indicatorii La 31.12.98
1 Volumul vlnzarilor 86069721
2 Valoarea medie a activelor 88308192
3 Numărul de rotatiJ a activelor 0.97
4 Valoarea medie a mijloacelor fixe 43821583
5 Coeficientul exploatării mijloacelor fixe 1.96
6 Valoarea medie a activelor curente 34400926
7 Numărul de rotatii a activetor curente 2.5
8 Costul vinzarilor 64212709
9 Valoarea medie a stocurilor 20653469
10 Numărul de rotaţie a stocurilor 3.06
11 Valoarea medie a creanţelor 12069625
12 Numărul de rotaţie a creantetor 7.12
13 Durata de rotaţie aIe creantetor 51

22
 Numărul de rotaţii a activelor caracterizează cota producţiei vindute de
întreprindere, tinind cont de activele disponibile. Cu alte cuvinte, acesta semnifica
in ce măsura achiziţionarea activelor contribuie la creşterea volumului vinzarilor
pe piaţa. Acest indicator se calcula după formula:

Volumul vinzarilor
Nr.a. =
Valoarea medie a activelor

Valoarea obţinuta este Nr.a.= 0.97.

In baza indicatorului in cauza poate fi uşor determinata viteza de rotaţie a activelor.
Numărul de rotaţii a activelor depinde de influenta indicatorilor cum sunt: numărul de rotaţie
a activelor curente; numărul de rotaţii a stocurilor de mărfuri si materiale; numărul de rotaţii
a creanţelor.
Numărul de rotaţii a activelor curente se calcula după formula:

Volumul vinzarilor
Nr.a. =
Valoarea medie a activelor curente

Conform formulei obtinem următorul rezultat: N r.a.= 2.5

Durata de rotaţie a stocurilor caracterizează eficienta activitatii
întreprinderii in aşa direcţii cum sunt aprovizionarea, producerea si desfacerea. Cu
cat nivelul acestui indicator este mai mic, cu atât întreprinderea isi organizează
mai eficient relaţiile sale cu furmzorii. Acest coieficient se calcula după formula:

Costul vinzarilor
Dr.s. =
Valoarea medie a stocurilor

In acazul nostru valoarea acestui coeficient este egala cu 3.08 (pentru anul
1998).
Duruta de rotaţie a creanţelor reflecta eficienta politicii întreprinderii in
domeniul creditării cumpărătorilor din punct de vedere al încasărilor creanţelor,
caracterizata cu termenul real de creditare a creanţelor diferă de directivele
23
stabilite in privinţa acestui termen.
Coeficientul exploatării mijloacelor fixe caracterizează eficienta utilizării
mijloacelor fîxe din punct de vedere al capacitatii întreprinderii de a asigura
vizarea produselor, timnd cont de mijloacele fixe disponibile. Acest indicator
semnifica de asemenea, in ce măsura investiţiile depuse in mijloace de producţie
aduc întreprinderii venit. Un factor pozitiv îl constituie sporirea acestui coeficient
in dinamica. Formula de calcul al acestuia este următoarea:

Volumul vinzarilor
Ce.in.f. =
Valoarea medie a mijloacelor fixe

Valoarea acestui coeficient pentru anull998 este egala cu 1.98.

Coeficientul incarcarii mijloacelor fixe indica suma activelor circulante

avansate pentru a primi 1 leu al cifrei de afaceri, adică caţi bani ai activelor
circulante au fost cheltuiţi pentru a obţine 1 leu al cifrei de afaceri. Formula de
calcul este data mai jos:

Activele circulante medii

K.i. =
Cifra de afaceri

Pentru anul 1998 valoarea coeficientul incarcarii mijloacelor fixe constituie

0.22 lei. Adică pentru a obţine 1 leu din cifra de afaceri se cheltuite 0.22 lei a
activelor circulante. 3.2 Analiza indicatorilor de lichiditate si de solvabilitate
Lichiditatea bilanţului contabili caracterizează capacitatea întreprinderii de
a achita datoriile curente. Solvabilitatea - posibiltatea întreprinderii de achita
toate datatoriile: atât cele curente cat si cele pe termen lung.
Formula de baza a lichiditatii este:

Mjloace de plata
Lich.bil.=
Datorii pe termen scurt
=

Acest raport arata, daca inreprinderea dispune de active curente suficiente

pentru achitarea datoriilor pe termen scurt in perioada raportata. Mărimea acestui
24
indicator trebuie sa oscileze intre 1-2. Limita de jos este condiţionata de faptul ca
activele curente trebuie sa fie cel puţin suficiente pentru achitarea datoriilor pe
termen scurt, in caz contrar întreprinderea va fi insolvabila. Se considera ca, daca
valoarea acestui coeficient este mai mare ca 2, activele întreprinderii au o
structura nerationala: o parte din mijloacele ei sunt inghetate in stocuri de
mărfuri si materiale; in componenta producţiei in curs de execuţie.

Tabelul 6
Calculul coieficientilor lichiditatii
+
Nr.. Indicatoiii La 31.12.98 La 31.12.98 Mărimea
optima
1 Coeficientul lichidtatii absolut 0.07 0.01 >0.2
2 Coeficientul llchidtatii intermediara 0.5 0.6 >0.7
3 Coieficietul lichiditatii totale 1.3 1.4 >1

Nivelul coeficientul lichiditatii absolute arata ca la începutul perioadei,

întreprinderea S.A."Bucuria", dispunind de resurse banesti a fost capabila sa
achite numai 1% din datoriile pe termen scurt, ceea ce se situiaza sub nivelul
minim si se apreciază negativ. la la finele anului se observa o creştere a acestui
coeficient de 1% la 7%. Aceasta valoare de asemenea este sub nivelul minim dar
se apreciază pozitiv datorita faptului ca se observa o tendinţa de creştere a valorii
coieficientului lichiditatii absolute.
Coeficientul lichiditatii intermediare de asemenea nu permite achitarea
datoriilor pe termen scurt din aceasi cauza: valorile reale se afla sub limita
recomandata, constituind la sfîrstul anului 1998 0.5 manifestind o scădere in
comparaţie cu începutul anului.
Conform datelor din tabel putem trage concluzia ca datoriile pe termen
scurt vor fi acoperite numai pe baza activelor curente, deoarece valoarea a
coeficientului lichiditatii totale atât la începutul anului cat si la sfirsitul anului este
mai mare ca limita minima admisibila, constituind 140% la 31.12.97 si 130% la
31.12.98.
In baza datelor acestor coeficienţi de lichiditate putem trage concluzia, ca,
deşi întreprinderea este solvabila, ea nu pute sa achite datoriile pe termen scurt
decât prin intermediul activelor curente. De aici rezulta concluzia ca structura
patrimoniului conform lichiditatii lasă de dorit
Un indicator care prezintă interes pentru utilizatorii rapoartelor financiare îl
constituie coeficientul solvabilitatii patrimoniale, care are formula de calcul:

Capital statutar
K.s.p.=
Capital permanent
25
 Substituind valorile din bilanţ pentru capital statutar (rd.480) si pentru
capitalul permanent (650+770) obţinem următoarele rezultate:
Anul 1998: Ks.p = 36.8%
Anul 1997: Ks.p = 47.2%
Deci, avem ca valoarea acestui coeficient a scăzut de la 47.2% la 36.8%,
ceea ce ne arata ca ponderea capitalului statutar in totalul capitalului permanent a
scăzut necatand la faptul ca valoarea capitalului statutar a rămas aceasi si este
egala cu 25977676 lei. Aceasta micşorarea se datorează faptului ca a crescut
valoarea capitalului propriu si au apărut datorii fata de buget privind impozitul.

3.1. Analiza indicatorilor de rentabilitate

In economia de piaţa profitul constituie raţiunea de a fi a unei întreprinderi.

Rentabilitatea reflecta capacitatea întreprinderii de a produce profit, oglindind
intr-o forma sintetica eficienta întregii activitatii economice a intreprmderii.
In general rentabilitatea, ca indicator de eficienta, se determina ca raport
intre efectele economice si financiare obţinute si eforturile depuse pentru
obţinerea lor. Indicatorul nominalizat poate capata forme diferite, in funcţie de
profitul brut sau net la numărător sau de baza de raportare care exprima efortul
sau cheltuiala (activul economic; capitaluri; costul vinzarii; valoarea producţiei
vindute etc.).
Rata profitului brut caracterizează nivelul profitului brut obţinut la 1 leu
Vinzari nete. Mărimea lui trebuie sa ramina stabila sau sa crească in dinamica.
Micşorarea nivelului acestui raport semnifica creşterea costului vinzarilor
Rata profitului brut depinde de influenta următorilor factori:
 structura producţiei vândute;
 costurile producţiei vindute si preturile de vinzare.
Volumul producţiei nu are o influenta directa pentru ca, actionind asupra
numitorului si numărătorului in aceasi proporţie, influenta asupra ratei profitului
devine nula.
Volumul producţiei influientiaza, insa, indirect prin costuri, intrucit in
condiţiile in care volumul producţiei creste, costurile se reduc pe unitate de produs
pe seama cheltuielelor fixe.
Rata profitului operaţional arata capacitatea întreprinderii de a obţine
profit din activitatea de baza la un leu vinzari.
Rata profitului net caracterizează capacitatea întreprinderii de a produce
profit net din Vinzari si reflecta profitul net obţinut in medie pe întreprindere la 1
leu Vinzari nete. Creşterea nivelului acestui coeficient marturiseste despre
gestionarea eficienta a procesului de producţie. Acest coeficient depinde de

26
mărimea cotei impozitului pe venit si de capacitatea întreprinderii de a folosi
înlesnirile fiscale. In condiţiile. cind cota impozitului - stabilita rata profitului net
depinde de eficienta utilizării surselor împrumutate. Rata profitului net se
analizează in dinamica, si cu cit nivelul acestei rate este mai mare, cu atit mai
"bogati" simt acţionarii.
Rata rentabilitatii economice caracterizează eficienta mijloacelor utilizate
in procesul de producţie, indiferent de faptul, daca acestea sunt formate pe seama
surselor proprii sau împrumutate de finantare. Mărimea acestui coeficient poate fi
si negativa atunci cind întreprinderea suporta pierderi.
Rata economica poate fi majorata fie prin creşterea numarului de rotaţii al
activelor, fie prin creşterea ratei profitului, fie prin ambele cai. Analiza ratei
rentabilitatii economice se efectuiaza in dinamica si aceasta trebuie, sa fie
superioara ratei de inflaţie, pentru ca întreprinderea sa se mentinea pe piaţa. Rata
rentabilitatii economice trebuie sa permită întreprinderii reînnoirea si creşterea
activelor sale intr-o perioada cit mai scurta.
Rata rentabilitatii capitalului avansat/ocupat - im caz particular al
rentabilitatii economice, deci reflecta performanta economica a utilizării
fondurilor de producţie indiferent de modul de finanţare si sistemul fiscal.
Rata rentabilitatii financiare măsoară randamentul capitalului propriu, dece
al plasamentului financiar pe care acţionarii 1-au depus prin cumpărarea acţiunilor
întreprinderii. Rentabilitatea financiara remunerează proprietarii întreprindem prin
acordarea de dividende acestora si prin creşterea rezervelor care de fapt reprezintă
creştere a averii proprietarilor.
Rentabilitatea financiara depinde de rata rentabilitatii economice si de
structura finantelor întreprinderii. Deşi pare surprinzător, dar creşterea
rentabilitatii financiare poate fi obţinuta prin creşterea îndatorării. Nivelul înalt al
acestui indicator pate fi rezutatul capitalizării insuficiente si nu a eficientei înalte a
activitatii întreprinderii.
Indicatorii da baza care caracterizează eficienta activitatii întreprinderii in
perioada raportata sunt prezentaţi in tabelui de mai jos:
Tabelul 7
Calculul coieficientilor rentabilitatii

Nr. Vinzari nete La 31.12.98 La 31.12.97

1 Vinzari nete 86069721 72854560
2 Profit brut 21857012 11452518
3 Rezutatul din activitatea operaţionala 7908689 2524580
4 Profit p. de gestiune prin impozitare 2139010 2480266
5 Profitul net 1114628 1739448

27
 6 Valoarea mede a activelor 88308192 85040161
7 Valoarea medie • capitalului propriu 62540834 52546525
8 Rata profitului brut,% (rd2 :rd1) 25.4 15.7
9 Rata profitului operational,% (rd.3 : rd.1) 9.2 3,5
10 Rata rentabilitati econ. a acUvlor,%a 2.4 2.9
activelor
11 Rata rentabilitatii activelor,% (rd.5 : rd.6) 1.3 2.0
12 Rata rentabilitatii financiare (rd.5 : rd.7) 1.8 3.3

In perioada de referinţa s-a pronunţat clar următoarele tendinţe: s-a majorat

rata profitului brut; rata profitului operaţional, iar pe de alta parte s-a produs o
reducere a rentabilitatii financiare si a celei economice.
Astfel in anul de gestiune din fiecare leu de Vinzari s-au obţinut 25.4 bani
profit brut fata de 15.7 bani in anul precedent ceea ce vorbeste despre reducerea
relativa a costului vinzarilor.
Daca vom examina profitul din activitatea operaţionala acesta de asemenea
a crescut la fiecare leu de vinzari de la 3.5 bani la 9.2 bani, ceea ce marturiseste
despre creşterea profitabilitatii producţiei fabricate. De asemenea se observa o
tendinţa negativa de descreştere a ratei rentabilitatii economice de la 2.9% la
2.4%, adică fiecare leu depus in active a adus întreprinderii in anul de gestiune 2.4
bani profit pina la impozitare.
Trezeşte îngrijorare micşorarea profitului net care la rindul sau a condus la
scăderea rentabilitatii financiare. Astfel daca in anul precedent fiecare leu de
mijloace proprii a castigat 3.3 bani din profitul net, in anul de gestiune - 1.8.

3.3. Analiza fluxului mijloacelor banesti

Raportul privind fluxul mijloacelor banesti este unul dintre formularele

principale ale rapoartelor financiare, in care se reflecta toate modalitatile
întreprinderii, din punct de vedere al încasării si plaţii mijloacelor banesti, in
cursul perioadei de gestiune rspective. In practica mondiala se utilizează doua
metode de întocmire a rapoartelor privind fluxul mijloacelor banesti: directa si
indirecta:
Metoda directa se bazează pe analiza fluxului mijloacelor banesti in
conturile întreprinderii. Aceasta metoda permite de a arata principalele surse de
flux si direcţiile de retragere a mijloacelor banesti, de a trage concluzii exprese
referitoare la suficienta mijloacelor necesare pentru platule aferente datoriilor
curente, stabileşte corelaţia intre suma de Vinzari si încasările banesti.
Metoda indirecta se bazează pe analiza posturilor bilanţului contabil si a

28
raportului privind rezultatele financiare. Acesta metoda permite de arata corelaţia
dintre diverse feluri de activitatii ale întreprinderii, precum si dintre profitul net si
modificările in activele întreprinderii in cursul perioadei de gestiune. La utilizarea
acestei metode profitul net (pierderea) din activitatea operaţionala se transforma
tinind cont de modificările stocurilor de materiale; creanţelor si angajamentelor
aferente activitatii operaţionale; posturile nebanesti (amortizarea activelor
nemateriale; uzura si epuizarea activelor materiale; aminarea impozitelor) precum
si posturile legate de activitatea investitionala, financiara, in mijloace banesti reale
a datoriilor curente contabilizate ca corecţii la rezultatele nete.
Conform cerinţelor S.N.C. 7, toţi agenţii economici din Republica Moldova
întocmesc raportul privind fluxul mijloacelor banesti prin metoda directa, care
permite generalizarea in raport a tuturor încasărilor si plaţilor reale ale mijloacelor
banesti in baza registrelor contabile si documentelor primare cu total cumulativ de
la începutul perioadei de gestiune.
Fluxul mijloacelor banesti pentru anul 1998 se generalizează in ni capitole,
corespunzătoare felurilor de activitatii a întreprinderii:
• Activitatea operaţionala (de baza) pentru care este creata întreprinderea si
care aduce venit de baza. Încasările banesti din Vinzari înregistrează suma de
54600219 lei. Se mai înregistrează si" alte încasări de mijloace banesti' la care pot
fi atribuite încasările: din vizarea altor active curente; chiria curenta; amenzile si
penalitatile; recuperarea prejudiciului material. Aceasta suma constituie 378116
lei. Încasările totale a activitatii operaţionale sunt egale cu 54978325 lei.
Platule care rezulta din activitatea operaţionala sunt: platule banesti
furnizorilor; plaţi banesti salariaţilor, plata dobinzilor; plata impozitului pe venit;
alte plaţi. Toate acestea duc la diminuarea încasărilor astfel incit fluxul net al
mijloacelor banesti din activitatea operaţionala înregistrează o suma negativa
(1514136) lei.
• Activitatea investitionala, care cuprinde procurarea si vizarea activelor
nemateriale, materiale si financiare pe termen lung. Conform raportului se
înregistrează un flux net al mijloacelor banesti din activitatea de investiţii in suma
de 43850 lei, datorita ieşirii activelor pe termen lung (vinderea utilajului vechi).
• Activitatea financiara, care este menita sa asigure primele doua feluri de
activitatii cu mijloace necesare. Aici se înregistrează un flux net egal cu 155106
lei.
Datorita valorii negative a fluxului net de mijloace din activitatea
operaţionala fluxul net din activitatea economico-fînanciara este negativ si egal cu
(1315180) lei.
Luind in consideraţie diferenţele de curs valutar favorabile soldul
mijloacelor banesti la sfirsitul anului 1998 constituie 1924176 lei.

29
 3.4. Analiza indicatorilor de stabilitate financiara

Aprecierea stabilitatii financiare a întreprinderii si structurii resurselor de

mijloace se calculează pe baza următorilor indicatori:
Coeficientul autonomiei (înzestrării cu surse proprii) reprezintă
indicatorul care caracterizează întreprinderea din punct de vedere a independentei
fata de terti. Coeficientul in cauza reflecta ponderea patrimoniului format pe
seama mijloacelor proprii in suma totala a activelor întreprinderii. Acest indicator
se interpretează prin aprecierea modificărilor lui in dinamica si prin compararea
cu nivelul teoretic recomandat. De exemplu, in sistemul bancar al Republicii
Moldova pentru determinarea solvabilitatii clienţilor se utilizează actualmente
nivelul coeficientului recomandat in mărime de 0.5. In acest caz jumate din
patrimomu întreprinderii. care este format din surse proprii, serveşte drept
garanţie pentru achitarea tuturor datoriilor fata de creditori. Creşterea acestui
indicator dovedeşte drept sporirea independentei financiare si micşorarea riscului
in cazul greutatilor financiare.

Formula de calcul este:

Capital propriu
K.a.=
Total valuta bilantului

Rezultatele obţinute sunt:

a) La începutul anului: KA.. = 0.69
b) La sfirsitul anului: KA. = 0.72
Din calculele făcute mai sus observam ca valoarea coeficientului de
autonomie, atit la începutul anului, cit si la sfirsitul lui este destul de mare (mai
mare ca 0.5) ceea ce denota faptul independentei financiare. Mai mult ca atit se
constata o tendinţa de creştere a acestui indicator de la 0.69 la 0.71
Drept indicator invers proprtional coeficientului autonomiei este
coeficientul atragerii de mijloace care reflecta ponderea mijloacelor împrumutate
in suma totala de surse.
Acest coeficient caracterizează structutra surselor de finanţare a activelor
din punct de vedere al cotei surselor împrumutate. Acest coeficient desemnează
nivelul de îndatorare a întreprinderii si in mod normal oscilează in limitele 0 - 0.5.
Coeficientul atragerii de mijloace are formula:

30
 Kam = 1- Ka

In exemplul nostru:
a) La începutul anului: KAM = 0.31
b) La sfirsitul anului: KAM = 0.28

Un alt indicator ce caracterizează stabilitatea finaciara a întreprinderii este

coeficientul riscului financiar. Valoarea acestui coeficient trebuie sa oscileze in
limitele 0 - 0.3. In caz contrar, inreprinderea se considera posesoare a
indicatorului ridicat de risc financiar In aşa caz atragerea suplimetara a capitalului
financiar trebuie oprita.
Formula de calcul:

Datorii pe termen lung

Krf.=
Capital propriu

Avem:
a) La început de an: KRF == 0, datorita lipsei datoriilor pe termen lung.
b) La sfirsit de an: KRF = 0.007

După cum vedem ponderea datoriilor pe termen lung in totalul capitalului

propriu este foarte mica.

31
 Capitolul IV: Previziunea financiara a intrepnderii
Previziunea financiara este rezultatul activitatii managerilor întreprinderii
de cunoaştere, programare si realizare a conţinutului si rolului finanţelor la nivel
macroeconomic. Instrumentele de realizarea a previziunii financiare sunt bugetele
întreprinderii. Elaborarea bugetelor are rol de a orienta întreprinderea spre un scop
anumit: rentabilitate, lichiditate, diminuarea riscurilor etc.
Planificarea financiarca impune conducerii întreprinderii si unele
constringeri ce trebuiesc depasite printr-un efort continuu de actualizare a
prevederilor bugetare. Bugetele trebuie sa descrie liniile generale ale evoluţiei
financiare, sa asigure o marja de manevrare in interiorul prevederilor proprii.
Planificarea financiara poate deveni o sursa de risipa prin tendinţa tuturor
compartimentelor de a-si supraestima nevoile proprii de finanţare. Mai mult,
conducerea apreciază pronosticul propriu după "deteriorarea" acestuia de a castiga
partida in atragerea celei mai mari parţi din sursele de finanţare a întreprinderii.
Prognozele financiare se compun din următoarele trei documente de baza:

 Prognoza rezultatelor financiare a activitatii întreprinderii pe perioada

prognozata;

 Bilanţul prognozat;

 Prognoza surselor de formare si direcţiilor de repartizare a mijloacelor

banesti pentru perioada prognozata;

Ele pe larg se folosesc pentru aprecierea operativa a activitatii

întreprinderii, de exemplu, de către lucratorii băncilor in cazul acordării creditelor
si analiza solvabilitatii si lichiditatii întreprinderii.
Cum am menţionat mai sus in fiecare intreprinderc exista un servicu
financiar care se ocupa cu planificarea financiara. în procesul proiectării
financiare a rezultatelor economice, serviciul financiar utilizează metodologia care
cuprinde:
 Legaturile prin intermediul cărora se aduc intrarile in producţie (legaturi
cu salariat, cu furnizorii care fumizează mijloace fixe si circulante, cu
bursa forţei de munca s.a.);
 Legaturile prin intermediu cărora se repartizează rezultatele economice,
obţinute la întreprindere (legaturile cu piaţa intema si externa, legaturile
cu bugetul de stat si cu băncile);
 Legaturile de valoarea a rezultatelor si procedeul de evaluare.

Serviciul financiar stabileşte infonnatia-incasari din realizarea producţiei si

efectuarea serviciilor, adică evaluiaza rezultatele economice in scopul realizării
32
acestei evaluări, serviciul financiar are nevoie de informaţiile referitoare la
preturile si serviciile care le fabrica, le executa.
De asemenea, pe linga stabilirea încasărilor de realizare a producţiei,
serviciul financiar stabileşte si informaţii referitoare la alte încasări (încasări din
afara operatiunilor de realizare).
Serviciul financiar, după ce stabileşte informatiile-incasari din realizarea
producţiei, trece la stabilirea informatiei-platite pentru potenţialul de intrare.
Aceasta informaţie include informaţiile referitoare la costul producţiei si
rezultatele financiare. Rezultatele financiare includ urmatoarei plaţi:

- plata impozitelor, taxelor, accizelor;

- plata suplimentara a salariilor;
- platule pentru dezvoltarea întreprinderii;
- plata penalitatilor, sancţiunilor s.a.

Pentru determinarea rezultatelor economice, serviciul financiar se bazează

pe legislaţia economica si fiscala care reglementează modul de rcstructurare a
rezultatelor economice. Serviciul financiar, care are funcţiile sale si planificarea
financiara, intocmeste prognozele reesind din dinamica coieficientilor
corespuzatori in perioadele precedente.
In prognozarea activitatii economico-financiare a întreprinderii se porneste
de la analiza vinzarilor. Conform raportului privind rezultatele financiare se
observa o tendinţa de creştere a vinzarilor nete, creştere ce constituie 13215161 lei
sau 18.1%. Aceasta creştere este destul de mare. E in firea lucrurilor ca aparatul de
conducere sa se straduie sa majoreze volumul vinzarilor nete. Insa pe piaţa interna
apar restricitii de ordin cantitativ. Pe piaţa interna, unde capacitatea de absorbţie
este mica, e puţin probabil ca in anul 1999 vinzarile nete sa crească cu 18%. E
suficient ca pe aceasta piaţa sa se vinda cel puţin tot atât cat in anii anteriori.
Orientarea întreprinderii spre piaţa extema, unde concurenta este destul de apriga,
este unica soluţie de mărire a volumului de Vinzari nete. Dinamica creşterii
costurilor constituia pentru anul 1998 4.6% in condiţiile creşterii volumului
vinzarilor cu 18.1 %. Acesta poprite la prima vedere se pare destul de eficienta
pentru întreprindere. Insa, in realitate creşterea vinzarilor in anul 1998 se
datorează si micsorarii stocurilor de produse. Din punct de vedere economic
costurile la unitate de produs se vor micşora odată cu mărirea vinzarilor nete pe
seama cheltuilelor fixe.
In ceea ce priveşte structura patrimoniului, acesta lasă de dorit, la 1997
activeze pe termen lung constituiau 57.4% din totalul patrimoniului. In 1998
valoarea lor in totalul patrimoniului constituia 64%. In general creşterea valorii
activelor pe termen lung in totalul patrimoniului constituie o dovada a
componentei neeficiente a patrimoniului si greutate pentru achitarea datoriilor in
33
caz de extrema necesitate. Din acest motiv trebuie de micşorat activele pe termen
lung la maximum posibil in condiţiile maximizării producţiei.
De asemenea se previzioneaza o micşorare a creanţelor pe termen scurt
pina la 15 - 20%, deoarece acestea reflecta ordinea achitării clienţilor pentru marfa
livrata. Volumul mare a creanţelor poate duce in general la neachitarea acestora.
In schimb structura surselor de mijloace are o stare mai buna. Ponderea
capitalului propriu in totalul surselor se infla in creştere si se previzioneaza ca
mărimea acestuia la sfîrstul anului 1999 se atingă 75% din totalul surselor.
Aceasta majorare poate fi efectuata pe seama micsorarii capitalului împrumutat si
anume pe seama datoriilor pe termen scurt. Volumul mic al datoriilor prezintă un
interes deosebit pentru agenţii-parteneri.
0 alta soluţie de a face fata datoriilor este majorarea lichiditatii
întreprinderii. Daca pe parcursul anilor 97-98 se înregistrează o creştere a valorii
coificientulul de lichiditate de la 1% la 7%, atunci se prognozeaza ca acesta sa
ajnga pina la 20% (nivelul recomandat).
Rentabilitatea economica si financiara a întreprinderii se prognozeaza de a
majora pina 4% fiecare. In comparaţie cu 2.9% (economica) si 3.3% (financiara).

34
 Încheiere

Acesta metoda de analiza a rezultatelor activitatii întreprinderii evidentiaza

proprietatile si da posibilitatea de a formula noi indicatori economici. Pe baza
acestei analize se poate de determinat starea materiala a întreprinderii, sursele de
formare a capitalului propriu si împrumutat, de a determina poziţia ocupata de
întreprindere pe piaţa. Aceasta metoda simpla si operativa are o mare popularitate
in tarile cu economia dezvoltata.
Si in sfirsi,. după acesta "plimbare" in lumea proiectării financiare a
rezultatelor economice se impune o încheiere. Voi încerca sa depun ca încheiere
următoarele trepte succinte a lucrarii de fata:
- Se poate aprecia ca situaţia generala a profitabilitatii s-a imbunatatit in
anul 1998 in comparaţie cu 1997. Cifra de afaceri (vinzarile nete) pe parcursul
anilor a avut o tendinţa generala de creştere (necatind la micşorarea profitului net).
- Rata lichiditatii generale indica valori relativ bune, dar inselatoare.
Situaţia nunerarului indica o creştere enorma in comparaţie cu existenta lor in
1997.
- Stocurile se mişca repede ceea ce se exprima prin viteza de rotaţie înalta a
activelor curente.
- Creanţele întreprinderii aferente facturilor comerciale inrcgistreaza o
micşorare ceea ce se apreciază pozitiv.
- Cheltuielele de producţie au avut o tendinţa încurajatoare de reducere,
fapt care a fost
determinat de creşterea eficientei utilizării resurselor. Intreprindrea
"Bucuria"- intreprindere cu perspective înalte, joaca un rol important pe piaţa
Moldovei, ei ii revine o buna parte din PNB-ul tarii. Aceasta ne permite sa tragem
concluzia ca S.A."Bucuria" se va afla mult pe arena petei naţionale, dar nu pur si
simplu, ci ca un agent economic-exemplu pentru alţii.

35
Bibliografia:

1. Bilantul contabil, forme 1-6, pe anii 1997-1998

2. Declaratia cu privire la impozitul pe venit

3. Plan de afaceri al S.A. “Bucuria” pe anii 1997-1998

4. Revista “Contabilitate si audit”, Nr.3,4 1999

36