Sarcina la tema I și II

1. Care este fenomenul culturii și de ce servește drept bază istorică ale dezvoltării

naționale ?
Cultura e un fenomen social foarte complex aproape imposibil de prins intr-o definitie; asa se
sexplica faptul ca toate incercarile de a defini cultura dupa schema logica clasica s-au dovedit
daca nu imposibile, cu siguranta unilaterale. Simion Mehedinti in „Civilizatie si cultura”
defineste cultura drept suma tuturor creatiilor sufletesti, intelectuale, etice si estetice. Cultura
este nesemnificativa daca nu se regaseste in calitatea relatiilor din societate, din civilizatie, iar
civilizatia este lipsita de importanta daca nu potenteaza cultura.
Lipsa unei culturi umaniste bazate pe moralitate şi spiritualitate duce la dezechilibrarea
întregii lumi moderne ca sistem în curs de dezvoltare, la pierderea stabilităţii existenţei sale,
bazate la începuturi pe etică şi dezvoltarea potenţialului spiritual. În consecinţă înţelegerea
deformată a realităţii a dus la încetinirea dezvoltării laturii creative în viața societăţii
moldoveneşti, atît în trecutul istoric nu foarte îndepărtat, cît şi la etapa actuală.

2. Sunteți de acord cu cercetătorii și experții că cultura influențează fundamental

modelele naționale de management? (Și dacă nu, care sunt principalele puncte

de vedere cu privire la această problemă?)

”Personalitatea” unei organizaţii nu poate fi înţeleasă decât cu ajutorul culturii naţionale.
Fiind o entitate socială, organizaţia presupune un ansamblu de personalităţi, de programe
mentale individuale şi colective. Programarea individuală începe în familie, continuându-
se la şcoală, în anumite grupuri sociale, la locul de muncă şi în viaţa socială. Cultura
naţională este “programarea colectivă a gândirii dobândită” prin creşterea şi maturizarea
într-o anumită ţară. Cultura naţională constituie deci un fond comun pe baza căruia se
stabilesc diferenţele între culturile organizaţionale. Multe din componentele unei culturii
derivă din culturile naţionale ale respectivelor organizaţii. De exemplu, anumite simboluri
şi sloganuri ale unor organizaţii sunt derivate ale culturii lor naţionale.
Valorile culturale ale Japoniei, destul de colectiviste, determină orientarea organizaţiilor
din această ţară spre munca în echipă, cu succesele cunoscute. Performanţa economică
obţinută de organizaţiile din Japonia se datorează orientării pe termen lung a acestei ţări şi
indicelui mare de masculinitate.
Mulţi cercetători sunt de acord că elitele culturale sunt cele care structurează cultura
organizaţiei, dar nu trebuie neglijaţi nici managerii de la celelalte nivele ierarhice.
 Desigur, influenţa managerilor asupra culturii este direct proporţională cu nivelul ierarhic
la care aceştia se află. La acelaşi nivel ierarhic, influenţa diferă de la manager la manager,
deoarece nivelul de pregătire, personalitatea, experienţa şi stilul de conducere nu sunt la
fel. Managerii influenţează cultura organizaţiei îndeosebi prin stilul lor de management.
Un manager distant faţă de subordonaţi le poate afecta acestora performanţa şi satisfacţia
muncii. Desigur, un bun manager, în care angajaţii au încredere şi cărora le oferă un
model de comportament pozitiv, poate influenţa în mod benefic eficacitatea
organizaţională, prin intermediul culturii organizaţiei.

3. Care sunt asemănările și diferențele dintre sistemele de descriere a culturii de către

Hofstede și Trompenaars?
Asemănări:
Ambii analişti studiază dimensiuni posibile ale conceptului de cultură, prin DIMENSIUNE
înţelegând o sumă de elemente culturale ce se manifestă relativ unitar; suma acestor elemente
este vizibilă ca un tot unitar.
Deosebiri:
Abordarea lui TROMPENAARS
Universalism / particularism
Individualism / colectivism
Afectiv / neutru
Specific / difuz
Statut câştigat / statut atribuit
Atitudinea faţă de timp
Atitudinea faţă de natură
Abordarea lui HOFSTEDE
Distanţa faţă de putere (mic mare)
Individualism / colectivism
Feminitate / masculinitate
Evitarea incertitudinii (slab puternic)
Orientarea, pe termeni lung / orientarea pe termen scurt

4. Care este semnificația cercetării lui Hofstede pentru dezvoltarea managementului

comparat?
Axul concepţiei lui Geert Hofstede asupra managementului comparat îl reprezintă patru
concepte sau dimensiuni, cum le denumeşte acesta, fiecare dintre ele constând, de fapt, din
interacţiunea a două caracteristici concomitent complementare şi adverse. Cele patru
concepte, cărora li se atribuie conţinuturi noţionale specifice, ce denotă o cunoaştere
aprofundată a mecanismelor sociale şi a teoriei şi practicii managementului, în general, sunt:
a. individualism/colectivism;
b. apropierea puterii mare/mică;
c. evitarea incertitudinii în mod intens/redus;
d. masculinitate/feminitate.
La aceste patru dimensiuni, Hofstede, împreună cu Michael Bond, a adăugat ulterior o a
cincea: abordarea pe termen scurt/lung sau dinamism confucianist .