Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi

financiar.
Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o
formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea
propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de
organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii în materie de
asigurări.
Din punct de vedere economic - asigurarea implică constituirea, în condiţii
specifice, a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă câteva
aspecte:
• faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;
• fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de
asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;
• constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între
părţi prin fluxurile băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi apoi plata
despăgubirilor aferente.
Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-
un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat
primele de asigurare şi persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse
financiare suplimentare.

PREMISELE ASIGURĂRII

Acestea rezidă din caracterul evenimentului asigurat:

1. Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Altfel,
evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voinţa
părţilor implicate în asigurare. În acest scop, pentru a fi asigurabil, evenimentul
trebuie să fie posibil în viitor, cu consecinţe întrevăzute, dar totuşi nesigur sub
aspectul producerii, a măsurii în care va provoca sau nu pagube şi sub aspectul
localizării şi al duratei;
2. Caracterul evaluabil al evenimentelor. Astfel, pentru a fi asigurat, evenimentul
trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, să decurgă după legităţile
evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în legile de calcul a probabilităţilor.

Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă la numărul de cazuri care se pot

ivi şi la nivelul la care e necesară acoperirea pagubelor. Aceasta face posibilă
stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite.
3. Mutualitatea reflectă constituirea şi utilizarea fondului de asigurare după
principiul “unul pentru toţi şi toţi pentru unul”.
Fondul de asigurare - constituit exclusiv sub formă bănească prin contribuţia unui
număr mare de persoane fizice şi juridice - este utilizat în scopul înlăturării
urmărilor generate de producerea evenimentelor asigurate.
4. Extensia numerică a asiguraţilor reflectă o cerinţă în derularea procesului de
asigurare. Numărul de asiguraţi trebuie să fie suficient de mare pentru necesităţile
vizând calculul primelor de asigurare, evaluarea şi dispersia riscului, asigurarea
unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare şi utilizarea lui
eficientă.
5. Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc e necesară, mai precis, se impune
identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă
de asigurare şi despăgubirea în acelaşi fel a asiguraţilor pentru o anumită categorie
de riscuri.
6. Mutualitatea fondului de asigurare are un rol deosebit de important. Din acest
motiv nu intră în sfera asigurărilor rezervele centralizate ale societăţii sau ale
agenţilor economici, chiar dacă acestea ar avea ca destinaţie acoperirea
calamităţilor la nivel de referinţă. În consecinţă, conceptul de autoasigurare
vehiculat în teoria economică nu are relevanţă pentru a explica conceptul de
asigurare, tocmai pentru că nu are la bază premisa obligatorie a mutualităţii.
Promovarea asigurărilor implică următoarele condiţii obiective şi subiective:
Condiţii subiective:
1. Interesul pentru asigurare ar putea fi interpretat prin simţul necesităţii de a
identifica, preveni şi preîntâmpina evenimentele, riscurile generatoare de pagube.
Acesta se află în corelaţie cu evoluţia generală a societăţii, cu nivelul ei de
dezvoltare, cu nivelul de cultură şi civilizaţie a omului.
2. Suportabilitatea financiară a asigurării se referă la posibilităţile financiare ale
persoanelor fizice şi juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Cu alte
cuvinte, suportabilitatea financiară a asigurării poate promova interesul pentru
asigurare, îl poate bloca sau îl poate amâna.
Condiţiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra
în sfera asigurărilor:
1. să fie sporadice;
2. să aibă o anumită regularitate;
3. să aibă extensie teritorială;
4. să se producă în viitor.

DELIMITĂRILE CONCEPTUALE ALE ASIGURĂRII  

În sensul cel mai larg, fie ca relaţie, fie ca sistem, asigurările pot fi abordate ca:
• asigurări sociale şi
• asigurări comerciale.
• Asigurările sociale se referă la persoane, având menirea creării unor rezerve
băneşti centralizate afectate protecţiei, sub diferite forme, a membrilor societăţii.
• Asigurările comerciale sunt realizate de firme prin societăţi specializate şi pe
principii economice. Asigurările comerciale pot fi: de bunuri, persoane sau
răspundere civilă. Promovarea lor implică societăţile de asigurare - în calitate de
asigurator şi persoana fizică sau juridică - în calitate de asigurat, aflate în raporturi
oneroase vizând: plata unor prime de asigurare, preluarea protecţiei împotriva
anumitor riscuri, despăgubirea pentru pagubele generate de riscurile asigurate.