Societatea este oglinda în care fiecare îș expune propria imagine îşi

dezvoltă anumite abilităţi de cumunicare şi coolaborare, modul în care

suntem percepuți de societate e determinat de modul în care ne
manifesăm tendințele aptitudinile ,calitățile și celelalte piese ale
personalității noastre a cărei bază o primim, în principal în familie.
,,Eul’’ este o interacţiune cu societatea, cu mediul înconjurător, anume
el ste cel care ne ajută să trăim sentimentul identităţii,
individualităţii, unităţii, continuităţii, conştiinţei şi
conştienţei. Din punct de vedere subiectiv, individul există prin Eu,
deoarece doar prin Eu se poate reprezenta pe sine, cu toate atributele
sale.
Eul se naşte în jurul vârstei de 3 ani, având ca element
fundamental conştienţa corpului, iar perioada adolescenţei este
hotărâtoare în dezvoltarea sa. Eul se formează prin apariţia
conştiinţei de sine, având mai apoi conştiinţa şi conştienţa ca
infrastructură. Din câmpul acestora fac parte: temporalitatea,
mişcarea, corporalitatea, verbalizarea, sensibilitatea, conştiinţa
etico-morală şi cea socială. Idealul Eului este autonomia
individuală, dar de fapt „constituie oglindirea acestuia prin oglinda
societăţii şi e un rezultat al unor succesive diferenţieri şi integrări:
diferenţieri de lucruri, de mediu, de altul; integrări de modele
sociale, de reguli, de valori filosofice, etice, sociale”.
Eul nu încearcă să împiedice satisfacerea Sinelui, el încearcă să o
amâne sau să o conducă în concordanţă cu realitatea, pentru că
numai el posedă conştiinţa realităţii”. Astfel, Eul este cel care face
legătura dintre individ şi realitate, iar atunci când Eul se află în
suferinţă, raportarea la realitate are şi ea de suferit.
Cu ajutoru Eului noi oamenii ne integrăm mai uşor într-o societate,
deoarece noi ştim ce dorim să devenim în viitor ceea ce, ne
captivează şi ne interesează, evidenţiind propria individualitate şi
propriile capacităţi. Eul şi societatea defineşte sistemul și acțiunea
prin tot ceea ce reprezintă existenţa şi viaţa. Iar viaţa prin existenţă
impune şi provoacă fiinţa umană la diferite încercări, la acţiuni ce
dau viaţă valorilor.
În concluzie pot spune că noi oamenii suntem latura principală a
societăţii, de aceea pentru a deveni un bun specialist şi un om capabil
de a se adapta la noile situaţii, un om cu iniţiativăn ca să înţeleagă
sensul vieţii umane, trebuie mai întîi sa-şi cunoască propriul Eu
pentru a deveni o pesonalitate de valoare, care să schimbe societatea
spre bine.