DREPȚI ÎNTRE POPOARE

TRAIAN POPOVICI
Cel mai celebru nume din lista Drepților între Popoare din
România și Republica Moldova este fără îndoială Traian
Popovici, fostul primar al orașului Cernăuți, care a fost
recunoscut pentru salvarea de la deportare a circa 20.000
de evrei bucovineni.
După eliberarea nordului Bucovinei de ocupația sovietică,
armata română a masacrat acolo mii de evrei cu
precădere din mediul rural, iar pe data de 10 octombrie
1941 au început deportările de evrei din Cernăuți în
Transnistria, la ordinul lui Ion Antonescu. Până la mijlocul
lui noiembrie 1941 circa 28000 de evrei din oraș au fost
deportați și marea lor majoritate au pierit în Transnistria.  
“Acolo, o mare coloană de oameni se îndrepta spre exil:
bătrâni sprijinindu-se pe copii, femei cu bebeluși în brațe,
schilozii târându-și trupurile diforme, toți cu năframe în
mână; ambalate și legate în grabă, pături, cearșafuri de
pat, haine, boarfe și zdrențe; cu toții luați din casele lor și
mutați în ghetou." scria Popovici după război.
Destituit din funcție

 Popovici, care era avocat și fiu de preot, a protestat pe lângă autoritățile române, spunând că
deportarea evreilor producea grave daune economiei, dat fiind pozițiile importante pe care
aceștia le ocupau în industrie și comerț. În vara lui 1941 în Cernăuți trăiau circa 50.000 de evrei,
care constituiau majoritatea populației în capitala Bucovinei.
 El a întocmit liste cu 20.000 de persoane care au fost exceptate de la deportare – cel mai mare
număr de evrei salvați de la moarte de o singură persoană în timpul Holocaustului – înfruntând
nu doar pe Antonescu, ci și pe guvernatorul Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, un
antisemit notoriu, care a pus în aplicare cu brutalitate politica inițiată de dictatorul fascist al
României.
 În primăvara lui 1942 el a fost destituit din funcție din cauza acțiunii sale de emitere de scutiri de
la deportare pentru evrei și rechemat la București. În iunie 1942 un număr de 5.000 de alți evrei
din Cernăuți au fost deportați în Transnistria de unde majoritatea nu s-au mai întors niciodată.
 După război Popovici a scris o carte intitulată Spovedania în care povestește evenimentele
tragice din anii 1941 – 1942.
“La fel ca mulți alții din această țară, am crezut în mitul
omului puternic, al liderului cinstit, energic și bine
intenționat, care ar putea salva o țară în declin”, scria el
despre sprijinul său inițial pentru Antonescu.
“În ceea ce mă privește, ceea ce mi-a dat putere să mă
opun curentului, să fiu stăpânul propriei mele voințe și să
mă opun puterii, pentru a fi în sfârșit o ființă umană
adevărată, a fost mesajul familiilor de preoți care
constituie strămoșii mei, un mesaj despre ce înseamnă să
iubești omenirea. Ceea ce mi-a dat putere a fost educația
pe care o primisem în liceul din Suceava, unde am primit
lumina literaturii clasice, unde profesorii mei mi-au
modelat spiritul cu valorile umanității, care luminează
neobosit omul și îl diferențiază de brute ”, explica Popovici
motivația sa în acțiunea de salvare a evreilor din Cernăuți.
Un erou uitat

 El a murit în 1946 în satul Colacu din apropierea orașului Câmpulung Moldovenesc și a fost uitat, până
când, în 1969 Yad Vashem i-a acordat post-mortem titlul de Drept între Popoare, primul de acest fel cu
care a fost cinstit un cetățean român.
 În 2002 primăria sectorului 3 a numit o stradă de pe raza sa după Traian Popovici și a plasat pe un zid al
unei clădiri de acolo o placă memorială pe care scrie: “În memoria av. TRAIAN POPOVICI, fost primar al
orașului CERNĂUȚI între anii 1941 – 1942, care a salvat de la moarte 20000 de oameni și a fost distins
cu titlul de “DREPT AL POPOARELOR”.
 E puțin probabil ca un trecător obișnuit să știe cine erau “oamenii” salvați și de cine au fost ei salvați.
 În 2011 celebrul actor american Dustin Hoffmann, a cărui mamă era originară din Iași, a anunțat un
proiect de film în care el urma să joace rolul lui Traian Popovici, dar până la urmă proiectul nu s-a
materializat.
 Traian Popovici a fost supranumit “Un Oskar Schindler român”, dar faima sa nu se compară cu cea a
industriașului german, care a salvat mult mai puțini evrei, devenit erou de carte și film. El a rămas
necunoscut în propria sa țară, unde cei care au pus în practică politica de genocid în perioada de 1940 –
1944 nu doar că sunt mult mai cunoscuți, dar uneori chiar sunt tratați ca eroi.