Toate pânzele sus!

de Radu Tudoran

Romanul prezintă aventurile echipajului goeletei Speranța în drumul său spre Țara de

Foc. Personajul principal este Anton Lupan, căpitanul navei, pentru care îndeplinirea acestei
misiuni reprezintă un vis dintotdeauna și o obligație morală extrem de puternică față de un vechi
prieten, Pierre Vaillant, cu care studiase ingineria în Franța și cu care plănuise totul.
Mobilizat puternic de amintirile și țelul comun al lui Pierre și al său, de a merge pe
urmele bunicului lui Pierre (care fusese timonier al vasului expediției ai lui Charles Darwin, pe
nava HMS Beagle), Lupan caută oameni pentru asamblarea unui echipaj de oameni cunoscuți și
necunoscuți. Împreună cu echipajul pe care îl formează, Anton Lupan readuce goeleta la viață și
o redenumește Speranța, continuând visul comun al lui Pierre Vaillant și al său de a explora
sudul Argentinei, zona numită Țara de Foc, trecând apoi în Oceanul
Pacific prin strâmtoarea lui Magellan, ajungând eventual în Insulele Galapagos.
Cei doi prieteni munciseră împreună la construirea drumului de fier la Stambul
(Istanbulul de astăzi) până când au avut suficienți bani ca să cumpere o goeletă cu
două catarge cu care aveau de gând să pornească expediția, după ce ar fi strâns și avut suficienți
bani. Anton Lupan a rămas la Stambul, în timp ce Pierre Vaillant a plecat spre Brăila cu un
transport de marfă. Din păcate, L'Esperance nu ajunsese niciodată în port, deoarece fusese
atacată de pirați și Pierre fusese luat prizonier.
Reîntors în țară, după diverse peripeții, Anton Lupan caută urmele goeletei L'Esperance,
proprietatea sa și a prietenului său Pierre Vaillant, coleg de facultate și prieten francez, originar
din localitatea bretonă Saint-Malo. Atât Pierre Vaillant, cât și goeleta L'Esperance, „dispăruseră”
misterios în urmă cu câțiva ani, în timp ce transportau ulei de măsline în bazinul estic
al Mediteranei.
După cinci ani, Anton se întoarce în țară, la Brăila și verifică din nou dacă a mai apărut
vreo veste despre Pierre, fără rezultat însă. În aceeași zi îi întâlnește
pe Ieremia, Gherasim și Ismail. Mai târziu li se alătură Mihu și Cristea Busuioc,
respectiv Adnana (ultima venită), formând astfel echipajul goeletei Speranța, șase bărbați, o
femeie și un câine.
 În cele din urmă, Anton Lupan găsește goeleta la Sulina pe o plajă pustie, în
apropierea farului, eșuată și aproape complet acoperită de nisip. Povestea misterioasă și sumbră a
paznicului farului, spusă de acesta lui Anton Lupan, pe când era beat, sugera un atac pirateresc
asupra vasului și al echipajului său, executat de un pirat (împreună cu oamenii săi) cunoscut
în Marea Neagră și Marea Egee, supranumit Spânul.
Goeleta „Speranța” era de fapt goeleta L'Esperance, ai căror proprietari fuseseră Anton
Lupan și Pierre Vaillant, după ce fusese prădată și parțial arsă de pirați, abandonată pe niște dune
de nisip din apropierea Sulinei și apoi recondiționată de Anton Lupan și echipajul său, format din
Ieremia, Gherasim, Ismail, Mihu și Cristea Busuioc.

Produs între 1976 - 1978, filmul prezintă aventurile devenite legendare ale celor doi
prieteni, românul Anton Lupan și francezul Pierre Vaillant. Anton Lupan pleacă în căutarea
goeletei L'Esperance, corabia sa și a prietenului său, fără să știe că a fost atacată de pirați. Dar
mai ales îl caută pe Pierre, pentru a pleca împreună spre un teritoriu necunoscut, unde cei care au
încercat să pătrundă au murit ori s-au întors, după încercări cumplite, fără să reușească să-l
cerceteze. Corabia a fost găsită, dar despre prietenul său nu se mai știe nimic. Anton Lupan e
nevoit să plece singur în călătoria peste Atlantic, cu destinația Țara de Foc. Echipajul are parte de
numeroase peripeții, înfruntând pirații mauri și căutând să-l scoată din încurcătură pe bucătar,
care intră în bucluc făcând pariuri nechibzuite în porturile Americii Latine. Oamenii sunt
curajoși, dintr-o bucată, astfel reușesc împreună să treacă peste toate încercările și îl urmează
încrezători pe căpitan în căutarea prietenului dispărut.