POVESTEA LUI HARAP ALB

de Ion Creanga
Convorbiri literare-1877(rev)
BASM CULT

Ion Creanga face parte alaturi de Eminescu, Slavici si Caragiale din generatia
"marilor clasici". Daca Eminescu este "Luceafarul poeziei romanesti",Caragiale
"marele dramaturg",Slavici este "intemeietorul poeziei romanesti", Creanga a fost
considerat geniul povestirii, "un Homer al romanilor". Scriitorul s-a impus prin
romanul autobiografic “Amintiri din copilarie”, prin povestiri precum  “Soacra cu
trei nurori” sau “Acul şi barosul“, prin nuvela “Moş Nechifor Coţcariul“ şi prin
basme culte: “Dănilă Prepeleac” sau  “Povestea lui Harap-Alb”.

Basmul ”Povestea lui Harap Alb” a aparut în anul 1877 în revista “Convorbiri
literare” și este cel mai cunoscut basm al lui Ion Creanga. Totodată, opera lui
Creangă este consideratâ de Gabaret Ibraileanu “o adevarata epopee a poporului
roman”. Povestea urmărește drumul inițiatic al protagonistului și dificultățile
inerente acestuia.

Basmul cult este un text ce apartine genului epic si care prezinta o naratiune
complexa, dar liniara, personaje bine conturate ce prezinta anumite valori
simbolice, utilizarea fantasticului si prezenta actiuni fabuloase. Totodata basmul
cult este o creatie care prezinta drumul parcurs al eroului pentru a evolua. Aceasta
opera prezinta anumite trasaturi si caracteristici care sunt specifice, fapt pentru care
basmul cult se poate diferentia rapid si usor de basmul popular.

Acțiunea basmului implică prezența fabulosului (elemente supranaturale) și este

supusă acțiuni convenționale, care înfățișează parcurgerea drumului maturizării de
către erou. Conflictul dintre bine și rău se încheie prin victoria forțelor binelui.
Reperele temporale și spațiale sunt vagi, nedeterminate. Elemente de compoziție
tipice vizează clișee compoziționale formule specifice, cifre și obiecte magice,
procedeul triplicării.

"Povestea lui Harap-Alb"se dezvoltă pe un tipar narativ tradiţional,

particularizat prin intervenţiile autorului cult, care supune materialul epic unui
proces de transformare în funcţie de propriile structuri mentale şi de propriile
concepţii.
Titlul sugerează tema basmului: maturizarea mezinului craciului. Concret, eroul
parcurge o aventură eroică imaginară, un drum al maturizării necesar pentru a
deveni împărat. Numele personajului îi reflectă condiția duală: rob, slugă prin
termenul Harap si de origine nobilă prin adjectivul cromatic Alb. Motive narative
specifice, prezente și în ”Povestea lui Harap Alb” sunt: superioritatea mezinului,
supunerea prin vicleșug, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.
Tema basmului menţionat este reprezentată de confruntarea dintre bine şi rău,
pe parcursul căreia un erou se desăvârşeşte, aventurându-se în cucerirea lumii,
pentru supunerea ei. Conflictul, dezvoltat pe schema tradiţională, este mai
complicat decât în cazul modelului popular, prin implicarea unor personaje
complexe şi prin dimensiunea psihologică.