Copilul 3-4 ani

In societatea contemporana din numeroase tari, printre care si tara

noastra, copilul prescolar ia contact mai strans cu mediul de gradinita, diferit ce
cel familial si traverseaza observativ mediul social (strada, magazinele, mijloacele
commune de transport).

Tipul fundamental de activitate este jocul, care reprezinta o decentrare a

psihicului de pe acivitatea de percepere pe activitatea de implantatie in viata
cultural-sociala prin simbolizari ample si complexe. Comportamentele alimentare
se culturalizeaza intens.

Se stie ca alimentatia nu este numai un act de satisfacere a unei trebuinte

vitale de intrebuintare a organismului. Alimentatia este impregnata de o serie de
ritualuri si s-a diferentiat in mesele principale ale zilei, micul dejun, pranzul, cina,
iar pentru copil un plus de doua gustari. Consistenta si orele acestor mese se afla
in plina transformare sub influenta regimului de viata modern.

La trei ani copilul reuseste sa manance cu furculita bucati de carne ce i-au

fost taiate in prealabil. La patru ani preferintele alimentare devin mai selective. Pe
planul conduitelr alimentare exista neadaptare culturala, alimentara si mica
psihopatologie alimentara. Neadaptarea culturala alimentara se exprima prin
carente in constituirea deprinderilor curente implicate in alimentatie in sensul
celor mai sus descrise. Manuirea grosolana si stangace a tacamurilor, ori
ignorarea lor, nefolosirea servetelelor, impartirea de alimente, murdarirea feti de
masa, tendinta de a nu tine seama de ceilalti in timpul mesei, etc, fac parte din
insemnele inadaptarii cultural alimentare. La acestea se adauga mica
psihopatologie alimentara.

Este vorba de unele reactii nevrotice sau unele reactii excesive ca voma,
dezgustul, obsesiile alimentare (de dulciuri) sau refuzul lor, stocarea in gura a
alimentelor.
 Progresele similare se manifesta si in domeniul culturalizarii legate de
imbracare, igiena si toaleta. Imbracarea implica numeroase deprinderi dar si
competente implicate in decizia de a alege imbracamintea in functie de o serie de
factori sezonieri sau ai zilei (imbracamintea de zi si imbracamintea de noapte).
Intereseaza inca si daca imbracamintea este ordonata daca este curata,
neglijenta, adecvata cocheta, daca este asezata seara astfel ca a doua zi sa fie
nesifonata etc. La trei ani copilul este dependent de adult pe acest plan.

Perioada prescolara poate fi impartita in trei subperioade: aceea a prescolarului

mic (3-4 ani), a prescolarului mijlociu (4-5 ani) si a prescolarului mare (5-6 ani).

Prima dintre ele, perioada prescolara mica se caracterizeaza printro

crestere a intereselor si a aspiratiilor si a aptitudinilor marunte implicate in
satisfacerea placerii de explorare a mediului. De la un relative echilibru la trei ani
are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o
mare decentrare de pe o obiectele concrete si manipularea lor pe integrarea
obiectelor in strategii mai largi de utilizare in care li se confera functii simbolice.

Integrarea in gradinita se face cu oarecare dificultate la aceasta varsta, data fiind

dependent mare a copilului prescolar mic de mama sa si de ambianta familial.
Instabilitatea psihomotorie, anxietatea contribiue la adaptarea dificila a copilului
la conditiile de gradinita, fenomen semnalat in numeroase studii. Adaptarea este
cu atat mai dificila cu cat copilul nu stie inca sa se exprime destul de clar si nu
intelege prea bine ce i se spune.

Prescolarul mic este instabil, foarte impresionabil, plange razand si trece

usor de la o dispozite la alta. Durerea sa ca si bucuria sunt explozive, totale.

Spre patru ani copilul devine mai puternic, dar si mai neindemanatic.
Miscarile sale devin mai brutale, fapt explicabil data fiind antrenarea si
constituirea (inca instabila) de foarte numeroase conduit implicate in cerintele de
autonomie, In conditii variate, dar si in contextual relative rigid al regimului de
viata din familii si din gradinite.

La trei ani, vocabularul maxim-aproximativ de 1000 de cuvinte, minim de 400,

mediu de 7-800 cuvinte. Dezvolatrea emotionala in ansamblul sau trebuie
raportata in perioada prescolara la procesul identificarii. Acest process trece prin
cateva faze. In jurul varstei de trei ani identificarea se manifesta prin cresterea
starilor affective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, in
explozile lui de efectiune, de abandon sau de manie (furia alba), dupa care se
simte vinovat. In toate aceste imprejurari exprimarea spontana este treptat
influentata de conduitele admise si respinse din viata de toate zilele.