Psihologia copilului

Psihologia copilului este una dintre numeroasele ramuri ale

psihologiei și una dintre cele mai frecvent studiate domenii de
specialitate. Această ramură particulară se concentrează asupra minții și
comportamentului copiilor de la dezvoltarea prenatală până la
adolescenti. Psihologia copilului se ocupă nu numai de modul în care
copiii cresc fizic, ci și de dezvoltarea lor mentală, emoțională și socială.
In trecut, copiii erau adesea priviți pur și simplu ca versiuni mai
mici ale adulților. Când Jean Piaget a sugerat ca copiii gandesc de fapt
altfel decât adulții, Albert Einstein a proclamat că descoperirea a fost
„atât de simplă încât doar un geniu s-ar fi putut gândi la asta”.
Astăzi, psihologii recunosc că psihologia copilului este unică și
complexă, dar diferă în ceea ce privește perspectiva unică pe care o
adoptă atunci când se apropie de dezvoltare. Experții sunt diferiti, de
asemenea, în răspunsurile lor la unele dintre cele mai mari întrebări din
psihologia copilului, cum ar fi dacă experiențele timpurii contează mai
mult decât cele ulterioare sau dacă natura sau alimentația joacă un rol
mai mare în anumite aspecte ale dezvoltării.
Deoarece copilăria joacă un rol atât de important în cursul vieții,
nu este de mirare de ce acest subiect a devenit unul atât de important în
psihologie, sociologie și educație. Experții se concentrează numai pe
numeroasele influențe care contribuie la dezvoltarea normală a copilului,
dar și pe diverși factori care ar putea duce la probleme psihologice în
timpul copilăriei. Stima de sine, școala, părinții, presiunile sociale și alte
subiecte sunt de mare interes pentru psihologii copiilor care se străduiesc
să ajute copiii să se dezvolte și să crească în moduri sănătoase și
adecvate.