CURSUL 1

TEORIA CURRICULUMULUI ÎN CONTEXTUL ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI.

CONCEPTUL DE CURRICULUM.
TIPURI DE CURRICULUM

Cuvinte cheie teoria curriculumului, curriculum, curriculum general, specializat,

subliminal, informal, formal, scris, predat, învăţat, testat, recomandat.

Din punct de vedere istoric, teoria curriculumului are o biografie scurtă şi propune o
viziune nouă asupra acţiunii educaţionale. Creşterea gradului de solicitare socială a educaţiei
(explozia educaţională) în ultimele decenii, nevoia accentuată de control şi eficienţă a
educaţiei şi incapacitatea didacticii clasice de a răspunde acestor nevoi pe termen lung, au
condus la disocieri în didactica tradiţională şi la crearea unor discipline care explorează
anumite componente ale educaţiei
 teoria curriculumului care se centrează pe raportul finalităţi-conţinuturi,
 teoria instruirii are în vedere relaţiile profesori-elevi prin intermediul metodelor,
mijloacelor şi a modalităţilor de instruire,
 teoria evaluării care se opreşte asupra rezultatelor educaţiei.

Etimologic, termenul de curriculum provine din latină (sg. curriculum, pl. curricula) şi
înseamnă cursă, alergare, traseu.
De-a lungul timpului, au existat numeroase incercari de definire si operationalizare a
conceptului, in final fiind acceptate doua acceptiuni:
a. acceptiunea restransa, traditionala – utilizata in literatura pedagogica a Sec. al XIX-lea,
care considera ”curriculum” a fi similar cu cel de continut al invatamantului, regasit in
documentele scolare, care planificau continuturile instruirii (planuri de invatamant,
programe scolare)
b. acceptiunea larga, moderna – ce considera ”curriculum”, a fi un concept integrator, ce
abordeaza actiunile educative in maniera sistemica, globala, punand accentul pe
valorificarea potentialului elevului. In aceasta acceptiune, curriculum este un proiect
pedagogic, ce stabileste interdependenta intre:
1. obiectivele educationale (generale, cadru si de referinta),
2. continuturile instruirii, vehiculate in vederea atingerii obiectivelor stabilite (se
regasesc in planurile de invatamant, programe, manuale, ani de studiu)
 3. strategiile de predare-invatare in scoala si extrascolare (educatie formala,
informala, nonformala)
4. strategiile de evaluare a eficientei actiunilor educative.

Definitie:
Curriculum-ul se refera la oferta educationala a scolii si reprezinta sistemul proceselor
educationale si al experientelor de invatare si formare, directe si indirecte, oferite educatilor
si traite de acestia, in contexte formale, nonformale, informale.

Elaborarea curriculum-ului presupune structurarea situatiilor de invatare efectiva a elevilor,

actiune ce presupune prefigurarea experientelor de invatare si formare, pe care le parcurg
elevii.
Situatiile de invatare pot fi configurate prin actiunea conjugata si convergenta a urmatoarelor
elemente (componentele curriculum-ului):
1. obiectivele de invatare operationalizate
2. continuturile de invatare
3. sarcinile de invatare
4. metodologia de predare-invatare
5. metodologia de evaluare
6. resursele materiale ale mediului de instruire
7. caracteristicile contextului comunicarii didactice si ale mediului relational
8. resursele de timp

Experienta de invatare si formare se refera la modalitatea personalizata de interiorizare

asituatiei de invatare, la trairea personala generata de o situatie de invatare, obiectivata in
modificari ale structurilor cognitive, afective si psihomotorii.
Curriculum reprezinta teorie si practica, ce articuleaza si integreaza in maniera
sistemica, cele 4 componente:
 finalităţile (sursele de derivare a finalităţilor, criteriile de selecţie, metodele de
definire a lor, metodele de clasificare),
 tipurile de conţinuturi şi criteriile ce stau la baza organizării lor,
 timpul de învăţare şi de relaţiile care se stabilesc între aceste trei componente.
 strategiile didactice şi procesul evaluării acţinunii educative.
 Din punct de vedere structural, curriculumul apare ca un program de studiu

Finalităţi

Timp Conţinut

Strategii de predare-învăţare

(metode, procedee, tehnici, mijloace) Evaluarea

 În literatura pedagogică românească termenul s-a impus după anii `90 şi a iscat ample
dispute, mulţi considerându-l un termen pretenţios.

În sens restrâns curriculum înseamnă totalitatea documentelor în care se consemnează

experienţa de învăţare (curriculum vitae, programa şcolară, planul de învăţământ, manualele
şcolare, caietele de lucru etc.)
În sens larg curriculumul include întregul sistem de procese decizionale, manageriale
care preced sau însoţesc proiectarea, implementarea, evaluarea şi revizuirea experienţelor de
învăţare oferite de şcoală.
Sensul actual al termenului de curriculum se situează pe o pozitie de mijloc: curriculumul
este întreaga experienţă de formare şi învăţare propusă prin şcoală şi prin activităţi
extraşcolare (C.Creţu). Experienţa educaţională informală nu este inclusă în curriculum.