Sunteți pe pagina 1din 2

INTERJECȚIA

1. Precizează ce exprimă cuvintele scrise colorat din replicile de mai jos.


a)„ELIZA – O... ce caraghios...“
„RADU – Ah, uite că începe să plouă...“
„DOINIȚA – Hei, unde este ieșirea, la dreapta sau la stânga?“

2. Care cuvânt scris colorat în replicile de la exercițiul 1 are rol de adresare directă?
3. Ce sunete ai asocia fiecărui animal din imaginile de mai jos?

Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care imită sunete sau zgomote


din natură sau care exprimă stări sufletești, reacții la senzații fizice, îndemnuri.
Din punctul de vedere al sensului lor, interjecțiile pot fi:
 propriu‐zise, cele care exprimă stări sufletești, reacții la senzații fizice, îndemnuri ( au, ei,
of, uau, vai etc.);
 onomatopee (interjecții onomatopeice), cele care imită sunete sau zgomote din natură ori
sugerează mișcări (miau, hapciu, gâl‐gâl, țuști etc.).

Din punctul de vedere al formării, există:


 interjecții simple (au, miau, pleosc);
 interjecții compuse (hodoronc‐tronc, ia uite, tic‐tac).

Din categoria interjecțiilor simple fac parte și interjecțiile repetate (cioc‐cioc, cuțu‐cuțu, nani-
nani). Acestea nu trebuie confundate cu interjecțiile compuse, alcătuite din componente între care
există mici diferențe.
Locuțiunea interjecțională este grupul unitar de cuvinte care exprimă sentimentele sau
reacțiile afective ale vorbitorilor (ei bine, ia te uită, măi să fie, scârț Marițo, vai de mine,
Doamne ferește etc.).

Interjecțiile de adresare (apelative) sunt folosite de vorbitor pentru a se adresa direct unei


persoane (bă, băi, bre, fa, fă, mă, măi etc.) sau pentru a atrage atenția ascultătorului asupra unui
lucru (alo, hei, pst etc.).

 De obicei, interjecțiile nu au funcții sintactice.


 Unele interjecții se comportă ca un verb și se numesc interjecții predicative, îndeplinind
funcția sintactică de predicat verbal: Hai acasă! Uite-l pe Radu! Iepurele țuști! din tufiș.
 Mai pot îndeplini următoarele funcții sintactice:
 Nume predicativ: Este vai de el!
 Atribut: Halal exemplu!
 Complement direct: Am auzit la ușă: cioc-cioc.
 Complement circumstanțial de mod: Mergea lipa-lipa.

S-ar putea să vă placă și