Clasa a VII-a

Definiție
Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care imită
sunete sau zgomote din natură sau care exprimă stări sufletești,
reacții la senzații fizice, îndemnuri.

Interjecția poate exprima:

- stări sufleteşti: a!, ah!, of!, vai!
- senzaţii (de frig, de durere, etc.): arş!, văleu!, au!
- un ordin, un îndemn: hai!, hăia!, marş!
- o adresare, o chemare: mă!, măi!, hei!
- sunete sau zgomote din natură (onomatopee): poc!, cu-cu!,
buf!, miau!
Clasificare:
Din punctul de vedere al sensului lor, interjecțiile pot
fi:

- propriu‐zise, cele care exprimă stări sufletești, reacții

la senzații fizice, îndemnuri: au, ei, of, uau, vai etc.;

- onomatopee (interjecții onomatopeice), cele care

imită sunete sau zgomote din natură ori sugerează
mișcări: miau, hapciu, gâl‐gâl, țuști etc.
Din punctul de vedere al formării, există:

- interjecții simple: au, miau, pleosc;

- interjecții compuse: hodoronc‐tronc, ia uite, tic‐tac.

Din categoria interjecțiilor simple fac parte și

interjecțiile repetate: cioc‐cioc, cuțu‐cuțu, nani-nani.
Acestea nu trebuie confundate cu interjecțiile
compuse, alcătuite din componente între care există
mici diferențe: trosc-pleosc!, i-ha!, tic-tac!
 Interjecțiile de adresare (apelative) sunt folosite de vorbitor
pentru a se adresa direct unei persoane (bă, băi, bre, fa, fă, mă,
măi etc.) sau pentru a atrage atenția ascultătorului asupra unui lucru
(alo, hei, pst, etc.).

Unele interjecții se comportă ca un verb și se

numesc interjecții predicative, îndeplinind funcția sintactică de
predicat verbal:
Hai acasă! Uite-l pe Radu! Iepurele țuști! din tufiș.

Locuțiunea interjecțională este grupul unitar de cuvinte care

exprimă sentimentele sau reacțiile afective ale vorbitorilor:
Ei bine!
Ia te uită!
Măi să fie!
Scârț, Marițo!
Vai de mine!
Doamne ferește!
În general, interjecțiile și locuțiunile interjecționale
se despart prin virgulă sau prin semnul exclamării
de restul enunțului:
Ei, asta e o veste bună!
Ei!
Să vedem ce va mai spune acum!

Dacă interjecția este urmată de un substantiv în

vocativ, se pune virgulă după întregul grup:
- Măi Radu, unde ai fost?
Ca adjunct, interjecția poate fi:
-Nume predicativ: El este tralala.
- atribut interjecțional: Avea o mașină
zdronca-zdronca.
-complement circumstanțial de mod:
Cana a picat fleoșc!
 Au pătruns în limbă și interjecții împrumutate din alte
limbi: pardon, aport, mersi (din franceză) ups, wow, yoo-hoo,
bleah (din engleză).

Există substantive care trec în clasa interjecțiilor, fiind

complet lipsite de sensul inițial:
- Cu ce-a greșit, frate, de-a pătimit atât?
- Nu poți, domnule, în ziua de azi să te lipsești de mașină!
- Ce bătaie am văzut, nenică!
Aceste interjecții nu trebuie confundate cu substantivele
în Vocativ:
- Frate, mă ajuți?
- Domnule, doriți ceva?
Exerciții
2/179 Identificați interjecțiile din norul de cuvinte de mai jos. Precizați felul lor, din
punctul de vedere al sensului (propriu‐zise și onomatopeice) și al componentelor
(simple și compuse) și notați în caiete interjecțiile de adresare.
3-4/179 Identifică interjecțiile din fragmentele date și indică felul fiecăreia. Identifică și
intejecții predicative și precizează funcția lor.
„DANDANACHE (care a ascultat cu multă atenție): Așa e, bini ziți puicusorule... bată‐vă
sănătatea să vă bată... pardon... stii eu... de pe drum (serios) fă‐ți idee d‐ta: ținți postii,
hodoronc‐hodoronc, zdronca‐zdronca, si clopoțeii... îmi țiuie grozav...“
I.L. Caragiale, O scrisoare pierdută

„LENUȚA: [...] Tii, de când caut eu panglica asta... Dar cui să‐i dea în gând că e cu
cuțitele și furculițele. [...] Și‐acum, mâncați frumos... Aoleu, pâinea! Unde păcatele o fi
pâinea?
PUIA (I‐arată spre masa cu patefonul): Uite‐o colo, după patefon.
LENUȚA: Așa e, uitasem. (Puiei.) Vasăzică i‐ai dat de urmă, zgripțuroaică? A, nu poate
omul să ascundă nimic de voi în casa asta!“ Al. Kirițescu, Florentina

„DOICA
Iată
Acest inel din parte‐i! E târziu.
Nu pierde vremea!ROMEO
Ah! Acest inel
Îmi dă‐ndărăt curajul ce‐mi pierise!LORENZO
Hai, du‐te! Noapte bună!“
William Shakespeare, Romeo și Julieta, traducere de Virgil Teodorescu
5/179 Construiește, prin derivare, verbe de la următoarele interjecții:
bâz -
buf -
chiț -
cotcodac -
ham -
mac -
poc -
ronț -
vâj -
zdrang –

6/179 Lucrați în perechi. Precizați ce interjecții ați folosi pentru a exprima următoarele
emoții, stări, îndemnuri etc. sau pentru a imita zgomotele din natură menționate:
bucurie -
adresarea la telefon -
uimire -
senzație de frig -
creangă care se rupe -
durere -
oprire -
cădere -