CUVÂNTUL  SENSUL CUVINTELOR ÎN CONTEXT

  Unitatea de bază a vocabularului este cuvântul care are: 

  - O FORMĂ - totalitatea sunetelor sau  literelor din care este alcătuit; 
  - UNUL SAU MAI MULTE SENSURI. 

  Sensul unui cuvânt este dat de context,  deoarece, considerat izolat,

cuvântul poate avea mai multe sensuri, dar într-un  context anumit acesta are
o singură semnificaţie. 
CLASIFICAREA CUVINTELOR
  I. După numărul de sensuri, cuvintele  sunt: 
  •   monosemantice - cuvinte care au un  singur înţeles: NATRIU,
ANTIBIOTIC, INFARCT, NEURON; 
  •  polisemantice - cuvinte cu două sau mai  multe sensuri: 
a ieşi: 
a RĂSĂRI: 
  A IEŞIT un  ghiocel. 
A SE IMPRIMA: 
  Am scris apăsat şi mi-a IEŞIT şi  pe partea cealaltă.  
A SE DESFĂŞURA: 
  Spectacolul A IEŞIT bine. 
A REALIZA: 
  Irinei I-A IEŞIT o  compunere frumoasă. 
A SCĂPA: 
  Mi-a IEŞIT un  pantof din picior. 
A PĂRĂSI: 
  El A IEŞIT din  casă. 
APLECA: 
  Măria A IEŞIT în oraş.
masă
OBIECT DE MOBILĂ: 
  Mi-am cumpărat O MASĂ ovală.  
MÂNCARE: 
  Am luat MASA în oraş. 
OSPĂŢ, PETRECERE: 
  De ziua  lui a dat O MASĂ mare.

cap:
PARTE A CORPULUI: 
  Şi-a  pus o căciulă PE CAP. 
EXTREMITATE: 
  Cerşeşte LA CAPUL podului. 
MINTE,  INTELIGENŢĂ: 
  Cine n-are CAP, vai de picioare. 
  
CONDUCĂTOR: 
  Tudor    Vladimirescu   a   fost   CAPUL  revoluţiei  din 1821.
baie
CAMERA  DE BAIE: 
  Ea a făcut curăţenie ÎN BAIE. 
CADA: 
  Apa DIN BAIE e fierbinte. 
ÎMBĂIERE,  SPĂLARE: Copiii fac BAIE în lac. 

  II. După legătura dintre sensul  lor şi noţiunile pe care le

denumesc, cuvintele pot avea: 
  *sens:  
   1.  propriu:
a) de  bază
b)  secundar
  2. 
figurat

  1. Sensul propriu: 
  a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui cuvânt: 
  El şi-a rupt UN PICIOR, (parte a corpului  omenesc) 
  Irina a băgat o  bomboană  ÎN GURĂ. (cavitate bucală) 
b)   Sensul   propriu   secundar   rezultă   dintr-o asemănare şi  depinde strict
de context: 
  Maşina s-a lovit DE PICIORUL podului.
El  a căzut într-o GURĂ de canal.
2. Sensul figurat este sensul  neobişnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma
o imagine artistică: 
"PE-UN  PICIOR DE PLAI, 
Pe-o GURĂ DE RAI"

Sensul cuvintelor în context. 

  Sensul denotativ şi sensul conotativ 
  I. Sens denotativ 
  DEFINIŢIE: SENS FUNDAMENTAL AL CUVINTELOR, RELATIV  STABIL,
PENTRU TOŢI VORBITORII.
Sensul denotativ reuneşte  elementele semantice non-subiective,
identificabile în afară de  context. Denotaţia reprezintă clasa tuturor
referenţilor posibili (masa: „obiect  cu patru picioare, cu o suprafaţă plană, cu
o anumită destinaţie").
II. Sens conotativ 
  REPREZINTĂ SENSURILE SECUNDARE ŞI FIGURATE ALE
SEMNIFICATULUI UNUI CUVÂNT. Toate TIPURILE DE CONOTAŢII AU ÎN
COMUN FAPTUL CĂ SE DELIMITEAZĂ DE DENOTAŢIE ŞI
DEPIND de CONTEXT. 
  Câteva tipuri de conotaţii: 
  1)      sensuri reprezentând diferite atribute, cărora li se acordă o  importantă
mai mare. Faţă de denotaţia cuvântului LEU „animal de un  anumit tip, cu
anumite caracteristici", se detaşează atributul  „caracteristici excepţionale"
(„curaj, nobleţe, putere"): „Ion se  luptă ca un LEU" 
  2)     sensuri asociate emotiv sau afectiv denotaţiei:  „doliu" pentru
culoarea NEAGRĂ;„tinereţe, putere" pentru  culoarea VERDE. 
  3)      sensuri secundare fixate în contexte lingvistice: „ora MESEI" sau  „am
luat MASA în oraş", (pentru că pe masă se mănâncă, se ajunge la  sensul
„mâncare"). 
  4)      valori afective, condiţionate social: BOU „prost"; NEVĂZĂTOR „orb"; 
  5)      valori evaluative asociate unor cuvinte, indicate de dicţionar:  livresc ->
pentru A SUCOMBA; peiorativ -> pentru A CRĂPA; 
6)      unele dintre cele mai frecvente conotaţii sunt sensurile  figurate, la care
se ajunge prin metaforă (MURMURĂ apa) sau prin  metonimie (bea
un PAHAR).

1. Cuvânt 
UNITATE FUNDAMENTALĂ A LIMBII FUNCŢIONÂND LA TOATE
NIVELURILE EI: FONETIC,  MORFOLOGIC, SINTACTIC, SEMANTIC ŞI
STILISTIC.
Cuvântul ca unitate de bază a vocabularului  asociază o anumită formă cu un
sens sau mai multe sensuri. 
  În comunicare, cuvintele funcţionează  în calitate de semne. SEMNUL
LINGVISTIC este o unitate alcătuită din  două laturi: FORMA sau latura
semnificantă (SEMNIFÎCANTUL) şiSENSUL sau latura care semnifică
ceva (SEMNIFICATUL). 
FORMA fonică a cuvântului este constituită ea însăşi din  unităţi succesive
(sunetele din care este format cuvântul în succesiunea lor)  sau unităţi non-
succesive (accentul, intonaţia). Pentru redarea acestei laturi 
a SEMNIFICANTULUI (respectiv sunetele) se foloseşte transcrierea  fonetică,
notată între paranteze drepte [ ] sau transcrierea fonologică, notată  între bare
oblice / /. SEMNIFICATUL prin care se înţelege, de
obicei,SENSUL cuvântului se descrie prin cuvinte în paranteză („ "). De
exemplu: CEAFĂ [Cafă], „partea de dinapoi a gâtului, a capului". 
Dacă ţinem seama că semnul trimite la o realitate  non-lingvistică, ce este
ceva diferit de semn, apare un al treilea element al  relaţiei. Acesta
este REFERENTUL. De exemplu, cuvântul COPAC, alcătuit  din cinci unităţi
succesive care constituie SEMNIFÎCANTUL (c, o, p, a,  c), respectiv cinci
sunete (trei consoane şi două vocale, două silabe)  semnifică, adică are
sensul, respectiv SEMNIFICATUL „plantă cu trunchiul  lemnos şi înalt, ale
cărei crengi se ramifică în coroană". 
Referentul este  obiectul din realitatea extralingvistică care este denumit de
cuvânt, respectiv  copacul ca obiect sau clasa de obiecte (toţi copacii), pentru
că un cuvânt generalizează sau exprimă generalul.
Relaţia  care leagă cuvintele şi lucrurile (referenţii) este cea de REFERINŢĂ. 
--Obiect (Referent)—> Semn     
 ---------formă (imaginea acustică) 
  ---------sens (imaginea obiectului)

  OBSERVAŢIE: 
  Sensul unui cuvânt poate să trimită la un  referent care aparţine şi unei
realităţi   imaginare (referentul pentru BALAUR, ZÂNĂ este  un obiect
fantastic). 
  Între  referent (realitatea obiectivă) şi forma sonoră a cuvântului nu se poate
stabili nici o legătură, afară poate de  cuvintele onomatopeice, deci relaţia
este 
  întâmplătoare  (arbitrară). 

CLASIFICAREA CUVINTELOR
  I. După numărul de sensuri, cuvintele  sunt:
  •   monosemantice - cuvinte care au un  singur înţeles: natriu,
antibiotic, infarct, neuron;
  •  polisemantice - cuvinte cu două sau mai  multe sensuri: 

a ieşi: -- a răsări: A ieşit un  ghiocel.

-- a se imprima: Am scris apăsat şi mi-a ieşit şi  pe partea cealaltă. 

-- a se desfăşura: Spectacolul a ieşit bine.

-- a realiza: Corinei i-a ieşit o  compunere frumoasă.

-- a scăpa: Mi-a ieşit un  pantof din picior.

-- a părăsi: El a ieşit din  casă.

-- a pleca: Dana a ieşit în oraş.

masă -- obiect de mobilă: Mi-am cumpărat o masă ovală. 

-- mâncare: Am luat masa în oraş. 

-- ospăţ, petrecere: De ziua  lui a dat o masă mare.

Elevii sunt anunţaţi că vor trebui să construiască enunţuri cu sensurile
cuvintelor cap, baie

cap: --- parte a corpului: Şi-a  pus o căciulă pe cap. 

--- extremitate: Cerşeşte la capul podului.

--- minte,  inteligenţă: Cine n-are cap, vai de picioare.

  --- conducător: Cine  a fost   capul  răutăţilor?

Baie --- camera  de baie: Ea a făcut curăţenie în baie. . 

--- îmbăiere,  spălare: Copiii fac baie în lac. 

 Cuvintele pot avea: 

  1. Sensul propriu:
  a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui cuvânt:
  El şi-a rupt un picior, (parte a corpului  omenesc)
  Irina a băgat o  bomboană  în gură. (cavitate bucală)

b)   Sensul   propriu   secundar   rezultă   dintr-o asemănare şi  depinde

strict de context:
  Maşina s-a lovit de piciorul podului.

El   a căzut într-o gură de canal.

2. Sensul figurat este sensul  neobişnuit al unui cuvânt, folosit pentru a

forma o imagine artistică:

"Pe-un  picior de plai”

El se teme de gura satului

Profesorul propune elevilor să rezolve individual următorul exerciţiu :

să construiască enunţuri pentru a ilustra sensul propriu şi sensurile
secundare ale cuvântului ochi

Profesorul explică elevilor că vor aplica metoda cubului: un joc în care

elevului i se aruncă un cub, el va trebui să răspundă la întrebarea aflată pe
latura din mâna dreaptă . Elevii vor trebui să construiască enunţuri cu
sensurile proprii apoi sensurile figurate ale cuvintelor aflate pe laturile
cubului.(piatră, plumb, stropi,firicel, negru,aur)
1. Obţinerea performanţelor şi asigurarea feed-back-ului
Profesorul împarte elevilor fişe de lucru.(anexa 1)

Profesorul face aprecieri pe măsura desfăşurării fiecărei sarcini de lucru,

va sugera soluţii şi va reformula răspunsurile neconcludente ;

6. .Asigurarea retenţiei şi transferului : profesorul face aprecieri şi

recomandări legate de desfăşurarea orei , propune elevilor ca pentru o bună
învăţare să parcurgă şi exerciţiile3, 4 din manual de la pagina 73.
 FIŞĂ DE LUCRU

1. Ilustrează prin contexte adecvate deosebirile de întrebuinţare a sinonimelor următoare

unealtă......................................................................................................
instrument................................................................................................
aparat.......................................................................................................
ustensilă...................................................................................................

2. Alcătuieşte enunţuri cu sensul propriu şi sensul figurat al cuvintelor

floare.........................................................................................................
........................................................................................................
inimă........................................................................................................
........................................................................................................

3. Daţi 3 exemple de cuvinte

monosemantice........................................................................................
polisemantice...........................................................................................