2.

Rolul şi locul activităţilor extracurriculare în educaţie

Activităţile extracurriculare sunt complementare celor realizate în clasă. În contextul

activităţilor extracurriculare, copiii îşi descoperă preferinţa pentru diferite domenii ale artei,
ştiinţei etc., îşi conturează hobby-uri care vor determina modul în care îşi vor putea petrece
timpul liber la vârsta adultă.
Diversitatea activităţilor extracurriculare permite oricui să-şi găsească domeniul în
care poate ajunge la excelenţă. De exemplu, un copil care nu obţine rezultate academice
deosebite, poate să devină un sportiv sau un artist de succes, în urma participării sistematice
la diferite activităţi extracurriculare. Astfel, pe de o parte este valorificat talentul cu care
copilul este înzestrat, pe de altă parte, acestuia îi sunt formate şi dezvoltate competenţele
sociale. Dacă ne referim la competenţele sociale ale celui educat, ne gândim atât la faptul că
acesta deprinde un comportament social corect, cât şi la faptul că îşi dezvoltă încrederea în
sine de-o manieră armonioasă şi sănătoasă.
Activităţile extracurriculare creează o punte între educaţia formală şi educaţia non-
formală. Fiind bine informat în privinţa ofertei educaţionale non-formale din localitatea sau
proximitatea instituţiei de învăţământ la care lucrează, cadrul didactic poate dezvolta relaţii
de parteneriat cu diferite instituţii. Astfel, copiii află prin intermediul şcolii unde şi-ar putea
valorifica şi dezvolta talentele, unde se pot relaxa, unde pot socializa cu alţi copii care au
preocupări similare cu ale lor, unde îşi pot petrece constructiv timpul liber. Şcoala devine
aşadar un girant al calităţii actului educativ desfăşurat într-un context non-formal.
Activităţile extracurriculare asigură cadrul propice pentru a descoperi acele trăsături
de personalitate ale copiilor care, în contextul activităţilor şcolare obişnuite, nu se
evidenţiază. Autocunoaşterea şi cunoaşterea interpersonală sunt rezultatul firesc al
petrecerii timpului împreună cu colegii, în contexte de învăţare diferite de cele de la şcoală.
De asemenea, contactul cu alte persoane decât colegii de clasă, poate contribui la
lărgirea grupului social cunoscut şi frecventat de către copii.
Dedicându-se activităţilor extracurriculare pe care le preferă, copiii pot învăţa cât de
importantă este dozarea judicioasă a timpului liber, astfel încât să se poată achita de
sarcinile de lucru şcolare şi să se bucure de timpul lor liber în egală măsură. Prin intercalarea
ineligentă şi calculată a activităţilor şcolare şi a celor extracurriculare, copiii pot observa că o
pauză activă este benefică pentru împrospătarea minţii.

8
 În raport cu activităţile curriculare, cele extracurriculare au o pondere mică. Acestea
se desfăşoară cu predilecţie în săptămâna Şcoala altfel şi în relaţie cu date calendaristice
importante, pe care copiii învaţă să le sărbătorească în funcţie de semnificaţie.
Cu toate că activităţile extracurriculare au o pondere relativ mică în cadrul educaţiei
formale, putem afirma că efectele acestora sunt vizibile atât în copilărie, la nivelul educaţiei
non-formale, cât şi la vârsta adultă, în preocupările şi în educaaţia continuă a omului.
Activităţile extracurriculare se pot desfăşura oriunde. În funcţie de nivelul de vârstă al
copiilor, aceştia pot fi antrenaţi în activităţi care se desfăşoară în afara şcolii. În acest caz,
cadrul didactic trebuie să acorde atenţie sporită modului în care se face deplasarea: pe jos, cu
mijloace de transport în comun, cu mijloace de transport angajate prin contract etc. Astfel,
copiii învaţă regulile specifice fiecărui mod de deplasare.Însăşi deplasarea are un rol
important pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor sociale, pentru deprinderea
comportamentului civilizat în diferite contexte.