Tipologia jocurilor

Pe parcursul ontogenezei, activitățile ludice devin progresiv din ce in ce mai diverse și mai
complexe. J. Piaget împarte jocurile in trei categorii specifice stadiilor dezvoltării gândirii în
ontogeneză.
• jocuri exercțiu
• jocuri simbolice
• jocuri cu reguli
I. Jocurile-exercițiu sunt jocuri:
a)senzorio-motorii sau de mânuire(manipulare) care pot fi:
-jocuri-exercițiu simple(constau în simpla repetare a unor acțiuni)-aceste jocuri au la bază
reacții ciruclare terțiare, sau experiențe perceptuale proprii inteligenței senzorio-motorii practice;
-jocuri de combinații fară scop-se focalizeaza pe dezmembrarea și reconstituirea de obiecte;
-jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri- constau în exercitarea unor conduite,
care creează plăcerea maximală a acțiunii bine stăpânite, acest gen de jocuri permite formarea de
mișcări utile în adaptarea la viața cotidiană, desprinzându-se, mai târziu, de conduita ludică.
b)jocuri de exersare a gândirii
--întregari de tipul ,,Ce este aceasta?,,,De ce?,, ce apar in conduita verbală a copilului
antepreșcolar și preșcolar fac parte din astfel de manifestări ludice destinate exerării in plan
intelectual, dacă ele sunt însoțite de tendința de amuzament.
-fabulațiile
II. Jocurile simbolice
În jocul simbolic, copilul folosește imagini care sunt, de fapt, imitații interiorizate ale unor
aspecte ale realității În jocul simbol, obiectul-simbol este, mai degrabă, un substitut al unui
obiect real. În consecință, obiectele sunt folosite în jocul simbolic spre a evoca și substitui alte
obiecte și acțiunile determinate de acestea.
Piaget clasifică jocurile simbolice in două categorii:
a) jocuri cu simbolistică conștientă- sunt legate de aspecte ale vieții ce se asimilează;
b) jocuri cu simbolistică inconștientă- au o anumită valoare compensatorie;
Piaget distinge mai multe categorii de scheme de tip simbolic, în baza cărora copilul acționează
in joc si anume:
• scheme de operare cu simboluri (A1)-exprima proiectarea de scheme de acțiuni pe
obiecte noi. Nu implică neapărat o generalizare a unor situații de viață, ci este o simpla proiectare
simbolică. Actiunile sunt efectuate pe plan imaginativ, ludic, fiind legate de obiecte, mai ales de
jucării:păpușa plânge
• scheme de utilizare de simboluri(B1)-constă în proiectarea de scheme de imitații pe
jucarii și obiecte: copilul imită cearta părinților sau a apropiaților, punând păpușile să se certe.
Schemele de tip A1 și B1 sunt scheme de proiectare
• scheme de tip A2-constau în asimilarea caracteristicilor unui obiect oarecare în conduita
curentă.
• Scheme de tip B2-sunt tot de asimilare si constau în încorporarea evenimentelor trecute și
în crearea de simboluri de completare: Copilul se joacă de-a v-ați ascunselea cu un vecin plecat
de mai mult timp.
• Scheme de combinare simplă(de tip A3)-constau în construirea unor întregi scene
simbolice în loc de asimilari parțiale și nelegate între ele.
• Scheme de combinații compensatorii(de tipB3)-Copilul caruia îi este interzis să se joace
cu apă și nisip se resemnează și simulează că ia o găletușă și efectuează un joc complicat cu apă
• Scheme de combinații lichidatoare(de tip C3)-se manifestă in situații penibile în care
copilul recurge la compensare sau le acceptă
• Scheme de combinare simbolică anticipativa(de tip D4)-cuprinde combinații și elemente
de anticipare privind consecințe ale imprudențelor sau ale situațiilor de neascultare a copiilor.
III. Jocuri cu reguli-se dezvoltă foarte mult în perioada școlară mică. Reprezintă unul din
punctele de pornire în procesul de socializare. Pentru a utiliza jocul cu reguli, copilul are nevoie
de o anumită înțelegere a acțiunii. Cauza pentru care jocurile cu reguli se constituie mai greu la
copii, este ceea ce Piaget numește,, efectul egocentrismului inițial”.
În funcție de aria stimulată, jocurile primei copilării sunt clasificate de Marinopoulos în
jocuri cu gurița , jocuri senzoriale, jocuri motorii,jocuri simbolice și jocuri complexe( de
stimulare a imaginației, bazate pe reguli , de achiziție, construcție, fabricare , de lectură fără
cuvinte).

1. Jocurile cu gurița- sugarul se joacă de-a suptul, de-a închisul și deschisul gurii, de-a
mușcatul și mestecatul, exersându-și mușchii gurii și învățând să producă efecte asupra
propriului corp și asupra celor care îl înconjoară.
2.Jocurile senzoriale-sunt ocazii de învățare , prin care copilul își stimulează cele cinci
simțuri care îi permit să se deschidă către lumea din jur și să o înțeleagă. Jocurile senzoriale sunt
asociate cu primele experiențe de separare a copilului. Ele au loc prin tatonare- încercarea și
eroarea îl învață pe copil că nu va reuși de fiecare dată să obțină ceea ce dorește. Tatonarea
devine un instrument de cunoaștere a lumii înconjurătoare și de autocunoaștere.
 3.Jocurile motorii-începând din primul an de viață, copilul, vine în întâmpinarea
obiectelor din jur pe care le explorează cu ajutorul simțurilor. Prin jocul motric, copilul învață să-
și controleze propriul corp, emoțiile, spațiul și obiectele din jur. Copiii care nu se simt atrași de
procesul de învățare de la școală pot să nu fi trăit anumite experiențe fundamentale de învățare de
tip încercare-eroare încă de la cea mai fragedă vârstă. Prezența parentală trebuie să fie un
amestec de prezență și distanță, pentru a-i oferi atât afecțiune și susținere , cât și spațiul necesar
pentru a explora pe cont propriu.
4.Jocurile simbolice-simbolul înlocuiește un obiect care lipsește. Copiii în care părinții nu
investesc afectiv deloc nu au parte de o relație constantă sau securizantă, nu pot atinge starea de
calm. Jocul simbolic îi permite copilului să experimenteze permanența obiectului- să păstreze în
minte imaginea unui obiect pe care nu-l mai vede. Exemple de jocuri simbolice: aruncă-ridică,
pierde-găsește, cucu-bau, de-a v-ați ascunselea.
5.Jocurile complexe- părintele trebuie să-i spună copilului că dacă este curios despre
diferențele dintre băieți și fetițe, poate să-i arate dintr-o carte, dar nu are voie să dezbrace alți
copii și să-i atingă. Copilul nu trebuie certat pentru că este curios , ci pentru felul în care-și
satisface curiozitatea.
5.a). Jocurile bazate pe reguli- au o mare putere de socializare; îi permit copilului să-și
cunoască mai bine pulsiunile și impulsurile, să se controleze și să-și impună limite
5.b).Jocurile de construcție-bazate pe imaginație sunt foarte utile în dezvoltarea
capacității de raționare.Prin construcție, descoperă că sunt capabili să-și materializeze propriile
idei.

În perioada preșcolară, copilul trebuie să aibă rolul principal în situațiile de învățare și

de joc .Dacă de la copil se așteaptă în primul rând să se supună orbește unor cerințe, copilul s-ar
putea să aibă reușite în primii ani ,dar apoi să eșueze , devenind nervos , tensionat în relațiile de
prieteni , pierzându-și pofta de a învăța și d a petrece timp împreună cu prietenii. Treptat va
refuza să gândească, să reflecteze , să înțeleagă.
După Glava și Glava, din perspectiva tipului de activitate dominant, jocurile se împart în jocuri
de creație și jocuri cu reguli. Această clasificare ia în considerare prezența exercițiului,
simbolului și regulii, cele trei structuri genetice piagetiene în funcție de care jocul evoluează.
1. Jocurile de creație sunt acele activitiăți ludice în care tema, subiectul și regulile sunt
alese de copii și prin ele sunt redate aspecte ale realității fizice și sociale, impresii acumulate de
copii în urma unor experiențe directe sau imaginare.
1.a. Jocul de construcții.
Ca joc de creație, jocul de construcții utilizează o varietate de materiale pentru configurarea unor
reproduceri bidimensionale sau tridimensionale ale unor aspecte din realitate.
Din perspectiva longitudinală, jocurile sunt:
-familiarizarea cu materiale și tema joculuiș copilul nu construiește, dar se familiarizează cu
materialul de construcție: cub, nisip etc.;
-crearea de structuri estetice;
-reprezentarea în joc a unor obiecte reale;
1.b. Jocul de creație cu roluri.
Acestea redau prin subiectele alese impresii culese de copii din mediul socio-cultural al vieții
cotidiene sau din mediul ficțional al poveștilor. Jocul de creație este contextul situațional în care
copilul:
• asimilează caracteristici ale unor obiecte, situații, roluri sociale;
• anticipează situații reale și consecințele lor;
• retrăiește situații reale și exersează modalități de stăpânire a lor.
2. Jocurile cu reguli. Regulile sunt convenții cu privire la modul de a acționa sau de a
interacționa social în activitatea ludică.
Învățând să respecte regulile, copilul învăță să fie autonom, respectiv să-și afirme
personalitatea într-un mod acceptat social.
Regula arbitrară pe care el o stabilește în mod autonom și regula socială, exterioară,
impusă de adulți sau de copiii mai mari, care primează și care exprimă heteronomia sa în această
perioadă.
3. Jocurile didactice sunt jocuri cu reguli care își propun explicit finalități de dezvoltare
psihofizică. Jocul didactic este realizat pentru a îmbina activitatea de învățare cu jocul și de a-i
ajuta pe copii să dobândească mai ușor achizițiile intelectuale, morale, fizice specifice vârstei.
Treptat, jocul didactic trece de la efectuarea unor acțiuni concrete la acțiuni mintale.
După criteriul ariei stimulate, jocurile didactice sunt clasificate în:
I. Jocuri psihomotorii de dezvoltare a mobilității generale și fine.
Aceste jocuri răspund nevoii de mișcare specifice copilăriei prin reflectarea în mișcare a unor
fragmente din viața reală, precum în jocurile de mișcare cu subiect.
Jocurile de mișcare au un rol important în dezvoltarea psihofizică a copiilor, contribuie la
sporirea preciziei și coordonării mișcărilor generale și fine, dezvoltă trăsături atitudinale
(corectitudine, perseverență etc.)
II. Jocuri de stimulare intelectuală pot fi clasificate în:
a. Jocuri lingvistice (de comunicare, gramaticale, de cuvinte);
b. Jocuri de cunoaștere a mediului (de explorare, de investigație);
c. Jocuri logico-matematice (de comparare, de analiză);
d. Jocuri de creativitate (de imagerie mintală, de reprezentare estetică);
e. Jocurile de colecționare (apar între 9 și 12 ani si se referă la colecționare de șervețele, de
timbre, de scoici etc, astfel copiii îmbogățindu-și cunoștințele în domeniul artei).
III. Jocuri de dezvoltare socio-emoțională:
-jocul de comunicare, cooperare, jocuri de autocontrol, jocuri de empatie (interpretarea
unor povești, redarea unui personaj, imitație), jocuri de prezentare de sine, jocuri de competiție,
jocuri terapeutic.
In functia de materialul utilizat,jocurile au fost clasificate de Ioan Cerghit(1980) in: jocuri cu
materiale, jocuri fara materiale, jocuri orale, jocuri cu intrebari, jocuri cu ghicitori, jocuri de
cuvinte incrucisate.
Indiferent de tip, jocurile didactice trebuie sa vizeze zona proximei dezvoltari sis a fie adaptate
nevoilor de cunoasterei si actiunei ale copiilor(Glava si Glava, 2002):
• Nevoia de a exersa, persevere, imita, controla, de a obtine increderea in fortele proprii;
• Nevoia de a achizitiona noi cunostinte in domenii de interes, de a exersa deprinderi fizice,
intelectuale si de a-si dezvolta competente specific;
• Nevoia de a gandi si de a crea original;
• Nevoia de a investiga, cauta, explora liber;
• Nevoia de a comunica, a pune intrebari, a interactiona cu cei lalti, a avea momente de
reculegere si reflectie;
• Nevoia de a se prezenta pe sine de a-si evalua posibilitatile si limitele;
• Nevoia de a se angaja in activitate in ritm propriu;
O alta clasificare, propusa de Anne Bacus(1998), detaliaza tipuri de jocuri fizice, intelectuale si
socio-afective, prezente la copii pana la varsta de 6 ani:
a) Jocuri fizice:
• Jocuri vizand motricitatea grosiera: Jocuri constructive(constructii blocuri, coca, nisip,
lemn); Jocuri distructive;
• Jocuri vizand matricitatea fina: Jocuri de manipulare(de tip lego); jocuri de
coordonare(care presupun utilizarea instrumentelor musicale);
• Jocuri vizand dezvoltarea psihomotrica; Jocuri aventuroase(ascensiune pe diferite
aparate); miscari creative(dans); jocuri de explorare senzoriala(modelare); jocuri cu
obiecte(cautare pe masa);
b) Jocuri intelectuale:
• Jocuri lingvistice(ascultare si narare de povesti): Jocuri de achizitie; Jocuri de
comunicare; Jocuri de organizare lingviatica; Jocuri de explicatie;
• Jcuri stiintifice; Jocuri de explorare sau investigarea realitatii(cu apa, cu nisip); Jocuri –
rezolvare de probleme(gatitul);
• Jocuri simbolice(matematice); Jocuri representative(pretind ca…); Jocuri de imitatie in
meniatura a ambiantei(coltul papusilor, casa bunicilor, dramatizari);Jocuri de numarare;
• Jocuri creative(pictura, desen, modelaj, lucru manual, proectare):jocuri estetice sau
imaginative; jocuri fanteziste sau realiste; jocuri innovative;
c) Jocuri socio-afective:
• Jocuri cu character therapeutic(utilizand lemn , coca, muzica, apa); Jocuri agresive;
Jocuri regressive; Jocuri de relaxare; Jocuri de solitudine; Jocuri paralele;
• Jocuri lingvistice(cu papusa, de-a telefonul): Jocuri de comunicare; Jocuri de
interactiune; Jocuri de cooperare.