2.

LUDOTERAPIA
a) Ludoterapia în cadrul acțiunii de terapie complexă recuperatorie integrată
Jocul conceput ca învățare și terapie este evoluția metodelor de predare-învățare , unde se urmărește transformarea rolului profesorului-terapeut
acordând noi posibilități copilului deficient mintal.
Rolul jocului în context terapeutic este semnificativ , structurându-se în funcție de anumite modele care urmăresc psihoterapia prin joc longitudinal
începând de la contextul socio-modelator (școala) și terminând cu cel socio-integrator , având scopul de a compensa personalitatea deficitului mintal
în vederea integrării sociale , fiind divizat în trei compartimente :
I. Complexul psihoterapiei prin joc :
-acte educaționale ;
-terapii (conținutul/metodologia programelor școlare pt deficienții mintali) -fiecare terapie include și subcategorie de tehnici terapeutice
II. programele de învățare prin joc
-urmărește formarea unei anumite operații , logice , de la operații concrete la formale
III. Domeniile de aplicare :
-programe școlare prevăzute în planul de învățământ pt deficienți mintal
Profesorul terapeut va folosi material , în funcție de tipul jocului ( ex:imaginile colorate ) , iar activitățile se desfășoară în săli speciale de joc
(ludotecă / jocotecă) sau în săli de clasă în sistem modular cu scopuri multifuncționale (ex: săli de studiu ; spațiu pt ludotecă ; bibliotecă școlară ;
atelier matematic ; colțuri specializate pt abilitare manuală )

b) Jocul ca proces de învățare și de recuperare în cadrul acțiunii de terapie educațională recuperatorie integrată
Jocul ca modalitate de relație între individ , lumea obiectelor și relațiilor , constituie formula primară a acțiunii umane , o formă organizatoare a
cogniției și cunoașterii , concretizându-se în cadrul acestuia.
J.Piaget sugera că jocul reprezintă cea mai pură formă de asimilare , considerat o reflectare a nivelului de dezvoltare cognitivă a copilului.
Piaget descria trei stadii în dezvoltarea jocului :
Stadiul -apare în primul an de viață și consta în acțiuni senzorio-motorii (bătaia din palme)
jocului -J.Piaget considera că prin acest ”exercițiu funcțional” , copiii dobândesc abilitățile motorii de bază
practic
Stadiul -apare în al 2 lea an din viață , constând în reprezentări ale obiectelor absente ; opus stadiului jocului practic unde acțiunile sunt
jocului exersate
simbolic -jocul simbolic permite exersarea acțiunilor pt valoarea lor reprezentativă
Stadiul -ultima categorie structurală , incorporând coordonarea socială și înțelegere de bază socială
jocului -în cazul jocurilor , regulile și regulamentele sunt impuse de grup , structura conducătoare rezultă din organizarea colectivă
cu reguli
Copiii (3-5 ani) care se implică în jocuri sociodramatice sau constructive -rezultate mai bune la testele de inteligență față de cei înclinați spre joaca
senzorio-motorie.
Copiii care se joacă într-o manieră constructivă sunt eficienți în rezolvarea problemelor convergente .
Copiii care se joacă într-o manieră sociodramatică – eficienți în rezolvarea problemelor divergente.
Unii copii se joacă mai mult ca alți ; stilurile de joc și preferințele diferă . În urma investigațiilor, cercetătorii au identificat factori care pot
influența dezvoltarea stilurilor de joc :
-de la 3 ani jocul simbolic devine o activitate socială
-clasa socială afectează cantitatea și calitatea jocului
-factorii de vârstă , sex , și familiaritate a partenerilor de joc
-jocul dramatic și de grup este încurajată în special de existența hainelor, a păpușilor , a vehiculelor și obiectelor din gospodărie
-copiii care se uită mult la televizor sunt mai puțin jucăuși și imaginativi în jocul lor
-programele preșcolare înalt structurate tind să reducă diversitatea și performanțele nivelului de joc al copiilor mici
În opinia lui Mușu și Taflan , jocul rămâne pt deficienții mintal forma permanentă a procesului de recuperare , deoarece constituie o
structură unitară între stimul-întărire – răspuns – modificare.
Cercetările au evidențiat 3 forme de joc (ca formă de învățare) :
Jocul -explorarea prin manipulare a obiectelor lumii înconjurătoare care constituie sursa principală de stimulare
explorator- -organizarea mintală este rezultatul antrenamentului în cadrul procesului de organizare a stimulilor , în mai multe faze:
manipulativ *recepția și recunoașterea dimensiunilor stimulatorii ale obiectelor
*diferențierea obiectelor după unele însușiri
*identificarea obiectelor în funcție de anumite criterii propuse
Jocul -(”jocul de-a...”) apare în momentul când obiectele deja cunoscute pot substitui alte obiecte care lipsesc
reprezentativ -are la bază funcția semiotică a comunicării și exprimă gradul de organizare mintală
Jocul cu -începe cu formele de activitate ludică în care sunt valorificate legile de asemănare , deosebire, asamblare , succesiune ,așezare
reguli spațială
-reguli asupra modului de utilizare și restructurare a realității în context social
Jocul-învățare în viziunea contemporană este net distinct de termenul utilizat în literatura pedagogică de joc didactic (în fond este o specie de
joc) , care limitează acțiunea ludică la consolidarea , prezentarea și verificarea cunoștințelor predate. Are repercursiuni asupra întregii metodologii ,
cu implicații directe a principalelor metode de învățare destinate deficienților mintali. Jocul este învățare și terapie recuperatorie , obiectivul este
educațional , dar cel final este terapeutic. Jocul este o formă de psihoterapie care se realizează prin metode și procedee educaționale.

c) Modalități de realizare a jocului. Valențe educative ale jocului

Jocul reprezintă pt copii o modalitate de a-și exprima propriile capacități. Capătă informații despre lumea în care trăiește , intră în contact cu oamenii
și obiectele din mediul înconjurător, învățând să se orienteze în spațiu și timp , având și un rol cu caracter social.
Tipuri de joc :

Jocul de unul singur -copilul se joacă singur , preferând alte jucării față de ceilalți copii
-interesul copilului este centrat doar asupra propriei activități
Jocul spectacol -urmărește modul de joc al altui copil , dar nu face nimic pt a participa
-vizionarea desenelor animate la tv
Jocul în paralel -se joacă în același fel cu aceleași jucării , dar independent unul de celălalt
Jocul în asociație -copiii sunt angajați în activități similare , dar fără să existe organizare , diviziune a muncii , desemnare a unui lider și un
scop acceptat de comun acord
Jocul în cooperare -organizat în grup , copiii planifică activitatea în dorința de a atinge un scop

!!! Jocul permite dezvoltarea senzorio-motorice , intelectuală , socializarea , stimulează creativitatea , imaginea propriei valori și are valoare
terapeutică și morală.
Conținutul jocului -abordarea jocului de la vârste foarte mici până la perioada de sfârșit de copilărie
Jocul social-afectiv -apare la copiii de câteva luni , resimt plăcere , zâmbesc , gânguresc, atinge jucării
Jocul simț-plăcere -examinează obiecte , este atent la lumină, culoare, gust, miros, textură , consistență

ABILITARE ! Dezv. abillitaților apare in momentul în care copilul începe să manipuleze jucăriile
Jocul dramatic -11-13 luni ,imită activități simple
-se mai numește joc simbolic sau de imitație
Jocurile cu reguli -jocuri inventate de copii din care reiese că regulile sunt acceptate de copii
arbitrare
Jocuri de întrecere -7-9 ani ,include un nr mare de copii , grup de joacă extins
Jocurile cu reguli -9-10 ani ,regulile trebuie respectate de toți participanții
bine stabilite -reguli bine stabilite și nimeni nu le schimbă
Pt copiii cu afecțiuni motorii se folosește frecvent terapia prin joc.

ROL ! Terapia prin joc capătă un rol important în cadrul activităților recuperatorii de la vârste mici folosindu-se jocuri individuale , recomandate
celor imobilizați la pat sau jocuri colective. Mișcarea este foarte importantă, interesându-ne comportamentul copilului în timpul jocului , reacționând
prin inactivitate , ordonare , jocuri de repetiție , imitație , construcție, jocuri de grup și cu reguli.
Jocul presupune folosirea jucăriilor , interacțiunea copiilor cu obiecte fără viață și amintim :jocurile creative; imaginative ; comunicare ; sociale.
Clasificarea jucăriilor :

Jucării senzorio-motorii
Jocuri și jucării care
stimulează inteligența
Jocuri care stimulează
viața afectivă și relaționară
Jocuri care dezvoltă
relațiile sociale
Jocuri sportive
Jocurile de construcție , de asamblare , mingile , jocuri în nisip , cuburile , jucăriile mobile , mecanice , cărucioarele ,
roabele , basculantele
Domino , puzzle , cuburi cu imagini, jocuri de construcție , jocuri cu întrebări și răspunsuri
Păpuși , jocuri muzicale , desen , mașini , marionete , case de păpuși
Cărți de joc , jocuri cu temă , cu numere , de strategie
Biciclete , balansoare , tobogane , cercuri , tenis de masă

Criterii obligatorii pt jucării: securitate , manevrabilitate , adaptare la copil , soliditate , interesul manifestat de copil , descoperirea activă, achiziții ,
adaptarea la joc , raport calitate-preț , estetica. În funcție de aceste criterii de alegere a jucăriilor putem afla și aprecia valoarea lor
funcțională ,experimentală , relațională sau structurală.

VALORI FUNCȚIONALE , EXPERIMENTALE , RELAȚIONALE sau STRUCTURALE

Valoarea funcțională
-benefică la problemele de
motricitate -manipulează jucăria pt elementelor senzorio-motorii și
examinare
Criterii : soliditate ,
manevrabilitate , securitate ,
adaptare la situația copilului
Valoarea experimentală Valoarea relațională Valoarea structurală
-permite descoperirea și achiziția -permite dezvoltarea vieții sociale , -stimularea vieții afective ,
asigurarea relațiilor cu alți copii și autonomiei , dezvoltării
intelectual adulți personalității
-descoperirea activă ,achiziția , -jucăriile din vecinătate sunt -includerea criteriilor de
creativitatea atractive , rezultând joaca în manifestarea interesului , estetică ,
prezența altor copii dezvoltarea personalității și
afectivității
-jucăriile favorizează stimularea
imaginației , expresiei și
autonomiei copilului

Valențe educative ale jocului

Caracteristica esențială a jocului didactic constă în crearea condițiilor favorabile pt aplicarea multilaterală a cunoștințelor , exersarea priceperilor și
deprinderilor sub forma activităților plăcute și atractive.
VALENȚA JOCULUI DIDACTIC pt stimularea și dezvoltarea capacităților cognitive ale școlarului mic ,a creativității gândirii ,pt educarea
personalității și cunoașterea procesului de predare-învățare.
-pt elevii cu CES , JOCUL DIDACTIC reprezintă forma permanentă a procesului de învățare , angajându-și întregul potențial psihic , observația ,
inițiativa , inventivitatea , spiritul de cooperare și de echipă.
-prin folosirea jocului , ca formă de organizare ,activitatea devine mai plăcută ,elevii asimilând cunoștințe temeinice
-JOCUL DIDACTIC se poate organiza în orice moment al lecției , urmându-se dobândirea noilor cunoștințe , priceperi și deprinderi , fie fixarea și
consolidarea acestora , fie verificarea și aprecierea nivelului de pregătire a elevilor , primând obiectivele instructiv-educative.
-prin joc se fixează , precizează și activizează vocabularul , contribuind la îmbunătățirea pronunției , formarea noțiunilor , însușirea construcției
gramaticale
-trebuie să îmbine armonios elementele distractive cu cele constructive și exercițiul

Condițiile jocului didactic (efectuarea operațiunii intelectuale )

-compară și scot în evidență asemănările și deosebirile dintre obiecte ,analizează , sintetizează , generalizează , clasifică simplu , calculează , trasează
linii.
-învață să relaționeze , să judece , își perfecționează și dezvoltă limbajul , memoria , atenția și spiritul de observație
-este metoda cea mai indicată în educația elevilor cu CES , deoarece descoperă lumea înconjurătoare, învață senzații , își dezvoltă aptitudini fizice și
intelectuale , descoperă prieteni și reguli de adaptare socială
PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV face ca elevul să învețe cu plăcere , interes față de activitatea care se desfășoară , cei timizi devin
vulnerabili , activi , curajoși , căpătarea încrederii în capacitățile lor , siguranță și tenacitate în răspunsuri.
-poate fi folosit în captarea atenției elevilor , pe parcursul activității didactice și înlăturarea plictiselii , dezinteresului

d) jocuri didactice și activități de loisir realizate cu copiii/tinerii cu CES în activitatea de învățare și în terapia educațională integrată
Jocul didactic poate fi grupat :
1.după obiectele de învățământ (sau discipline) – jocuri la citire , scriere, matematică , dezv. vorbirii , cunoașterea mediului , educație fizică, desen
2. după tipul lecției – mijloc de predare , asimilare ,consolidare , sistematizare și recapitulare

Condiții de organizare a jocului :

-jocul să fie variat , atractiv , bine pregătit , antrenarea copiilor în activitate
-crearea momentelor de relaxare ,odihnă
-să fie proporționat cu activitatea prevăzută în programă
-urmărirea muncii independente , solicitarea gândirii creatoare
- folosirea jocurilor vizează dezv.intelectului , munca intelectuală , conduita morală , acti. fizică ,valorificarea resurselor psihice și fizice proprii
Activitățile de loisir
Def. O formă de recreere și petrecere a timpului liber care pune accent pe interesele și dorințele individului.
Rolul activitălor de loisir este de recreere și petrecerea timpului liber , socializare , cunoașterea mediului înconjurător și șansa de cunoaștere a altor
zone , dezvoltarea atenției , creștere stimei de sine , legarea de noi prietenii , formare de deprinderi și abilități.
Activități : arta fotografică, tipărirea , croitoria ,pictura , jocuri de șah , table , rummy , joc de cărți , activitățile fiind desfășurate în cadrul
asociațiilor , în grup.
Alte forme de recreere : lectura , muzica (cântarea la instrument) , grădinăritul , taberele
În țara noastră copiii cu dizabilități au dreptul de a beneficia de locuri de odihnă gratuite în tabere.