POSESIA

1. NOȚIUNE

 Art.916 alin.1 C.civ.: ”Posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului

de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpâneşte şi care
se comportă ca un proprietar.”

POSESIA = stare de fapt

 POSESIA
stare de fapt
ce nu conferă celui ce stăpâneşte
prerogative
DAR acestea se exercită
=>aparență de drept
VS DREPTUL DE PROPRIETATE
stare de drept
care conferă titularului
anumite prerogative
starea de fapt se suprapune peste cea de drept

sunt RECUNOSCUTE de lege (produc efecte juridice şi pot fi apărate)

POSESIA DREPTUL DE PROPRIETATE

 POSESIA
stare de fapt
-stăpânire a bunului pentru sine
-cel ce stăpâneşte se comportă
titular al dreptului
-nu recunoaşte dreptul altcuiva
POSESIA
VS DETENŢIA PRECARĂ
stare de drept <= AJC
- stăpânire pentru altul
- nu neagă dreptul titularului
- interes propriu
-starea de fapt se suprapune peste cea de drept
DETENŢIA PRECARĂ
Art.918, alin.1 C.civ: ”Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un
detentor precar, precum:
A) locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
B) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, faţă
de nuda proprietate;
C) fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi
coproprietari;
D) orice altă persoană care, deţinând temporar un bun al altuia, este
obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia.”
Concluzii:
Dreptul de proprietate: starea de drept se suprapune peste starea de fapt
Posesie: starea de drept se separă de starea de fapt
Detenție precară: starea de drept se suprapune peste starea de fapt

POSESIA: este stare de fapt între o persoană și un bun;

posesorul se comportă ca proprietar / titular al altui drept
real principal;
se bucură de protecție juridică (acțiuni posesorii). De ce??
 2. ELEMENTELE POSESIEI
ELEMENTUL MATERIAL – CORPUS: stăpânirea materială a bunului,
contactul direct cu bunul (utilizarea lui, culegerea fructelor, etc.) = acte materiale şi
acte juridice
ELEMENTUL PSIHOLOGIC– ANIMUS: intenția, voința de a exercita actele de
stăpânire materială pentru sine, de a se comporta ca titular al dreptului;

CORPUS + ANIMUS = POSESIE

CORPUS + ANIMUS + TEMEI JURIDIC = DREPT DE PROPRIETATE
CORPUS = DETENŢIE PRECARĂ
 3. DOBÂNDIREA POSESIEI
- întrunirea ambelor elemente constitutive: CORPUS și ANIMUS;
Exercitarea elementelor posesiei – art.917 C.civ.
Elementul material poate fi exercitat de posesor
un reprezentant (posesie CORPORE ALIENO)
 Elementul intenţional se exercită de regulă în mod nemijlocit
Excepţii: persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu
reprezentantul legal
persoanele juridice
 4. DOVADA POSESIEI
 CORPUS – fapte juridice - orice mijloc de probă;
- acte juridice – mijloacele de probă prevăzute de lege.
 ANIMUS – 2 prezumții legale relative:
instituite de lege (art.919 C.civ.) pot fi răsturnate prin proba contrarie

(1) ”Până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat
posesor = prezumţia de neprecaritate
(2) Detenţia precară, odată dovedită, este prezumată că se menţine până la
proba intervertirii sale = prezumţia de neintervertire
 5. PIERDEREA POSESIEI - Art.921 C.civ.
Cazurile de încetare a posesiei sunt:
a) transformarea sa în detenţie precară;
b) înstrăinarea bunului;
c) abandonarea bunului mobil sau înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de renunţare
la dreptul de proprietate asupra unui bun imobil;
d) pieirea bunului;
e) trecerea bunului în proprietate publică;
f) înscrierea dreptului de proprietate al comunei, oraşului sau municipiului, după caz,
conform art. 889 alin. (2);
g) deposedare, dacă posesorul rămâne lipsit de posesia bunului mai mult de un an.
• Cazuri de încetare a posesiei ca urmare a voinței posesorului (transmitere)
POSESOR – CORPUS  detentor precar = exercitare corpore alieno pierderea posesiei
- ANIMUS  altă persoană care devine posesor, IAR
transmițătorul=detentor precar
- CORPUS+ANIMUS  pierderea posesiei
• Cazuri de încetare a posesiei ca urmare a intervenției unei forțe/voințe din exterior
 6. CALITĂȚILE ȘI VICIILE POSESIEI - Art.922 C.civ.
(1) În afara situaţiilor prevăzute de lege, nu poate produce efecte juridice
decât posesia utilă.
(2)Nu este utilă posesia discontinuă, tulburată sau clandestină. Până la
proba contrară, posesia este prezumată a fi utilă.

VICIILE POSESIEI: CALITĂŢILE POSESIEI

 discontinuitatea  continuitatea

 violența  netulburarea
 clandestinitatea  publicitatea
 7. INTERVERTIREA PRECARITĂȚII ÎN POSESIE
(Transformare)

Art.920 C.civ. - Cazuri:

a) dacă detentorul precar încheie cu bună-credinţă un act translativ de proprietate cu
titlu particular cu altă persoană decât cu proprietarul bunului;
b) dacă detentorul precar săvârşeşte împotriva posesorului acte de rezistenţă
neechivoce în privinţa intenţiei sale de a începe să se comporte ca un proprietar; în
acest caz, intervertirea nu se va produce însă mai înainte de împlinirea termenului
prevăzut pentru restituirea bunului;
c) dacă detentorul precar înstrăinează bunul, printr-un act translativ de proprietate cu
titlu particular, cu condiţia ca dobânditorul să fie de bună-credinţă.
 8. EFECTELE POSESIEI

 posesia creează o prezumţie de proprietate

 posesorul de bună credinţă dobândeşte fructele bunului asupra căruia
exercită posesia
 posesia duce la dobândirea dreptului de proprietate în cazurile şi în
condiţiile prevăzute de lege
- uzucapiune
- art.937 c.civ. – bunurile mobile
 acţiunile posesorii
 Posesia creează prezumţia de proprietate
(art.919 alin.3 C.civ.)
!!! Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar !!!= prezumţie legală
prezumţie relativă

Excepţie: imobilele înscrise în cartea funciară

 Posesorul de bună credinţă dobândeşte fructele bunului
asupra căruia exercită posesia
= efect al posesiei + mod de dobândire a dreptului de proprietate privată
Art. 550 C.civ.
(1) Fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Art.928 C.civ.
.... posesorul poate dobândi proprietatea asupra bunului posedat sau, după caz, asupra
fructelor produse de acesta.
Art. 948 C.civ.
(1) Posesorul de bună-credinţă dobândeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului
posedat.
ART. 948 C.CIV.
(1) Posesorul de bună-credinţă dobândeşte dreptul de proprietate asupra fructelor bunului
posedat.
(2) Posesorul trebuie să fie de bună-credinţă la data perceperii fructelor. Fructele civile
percepute anticipat revin posesorului în măsura în care buna sa credinţă se menţine la data
scadenţei acestora.
(3) În cazul fructelor produse de imobile înscrise în cartea funciară, buna-credinţă se
apreciază în raport cu condiţiile cerute terţilor dobânditori pentru a respinge acţiunea în
rectificare.
(4) În celelalte cazuri, posesorul este de bună-credinţă atunci când are convingerea că este
proprietarul bunului în temeiul unui act translativ de proprietate ale cărui cauze de
ineficacitate nu le cunoaşte şi nici nu ar trebui, după împrejurări, să le cunoască. Buna-
credinţă încetează din momentul în care cauzele de ineficacitate îi sunt cunoscute.
(5) Posesorul de rea-credinţă trebuie să restituie fructele percepute, precum şi
contravaloarea acelora pe care a omis să le perceapă.
POSESORUL dobândeşte fructele bunului posedat dacă este de bună credinţă
NU productele
NU detentorul precar
convingerea posesorului că este
proprietar al bunului în temeiul unui
AJC translativ de proprietate
lovit de o cauză de ineficacitate
pe care nu o cunoaşte şi nici nu trebuia să o cunoască

AJC translativ de proprietate valabil => dobânditorul = proprietar

AJC translativ de proprietate nevalabil => dobânditorul = posesor
Când trebuie să existe buna-credinţă??
Răspuns: la data perceperii fructelor (nu doar la dobândirea bunului)
Excepţie: la data scadenţei, dacă fructele au fost percepute anticipat

Situaţia posesorului de rea credinţă - trebuie să restituie fructele

percepute, precum şi contravaloarea acelora pe care a omis să le
perceapă
Posesorul de bună credinţă devine proprietarul bunului
mobil dobândit cu titlu oneros – art.937 C.civ.
= efect al posesiei + mod de dobândire a dreptului de proprietate privată
PREZUMŢII:
• Art. 919 (1) - Până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este
prezumat posesor.
• Art.919 (3) - Până la proba contrară, posesorul este considerat proprietar, cu
excepţia imobilelor înscrise în cartea funciară.
• Art. 935 - Oricine se află la un moment dat în posesia unui bun mobil este
prezumat că are un titlu de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunului.
ART. 937 (1) - Persoana care, cu bună-credinţă, încheie cu un neproprietar un act
translativ de proprietate cu titlu oneros având ca obiect un bun mobil devine proprietarul
acelui bun din momentul luării sale în posesie efectivă.

CINE?????

desesizare voluntară AJC translativ de proprietate, oneros

PROPRIETAR NEPROPRIETAR TERŢ DOBÂNDITOR
DE BC
DETENTOR PRECAR proprietar
CE????? POSESIA????
bunuri – mobile aflate în circuitul civil - reală
- care pot fi posedate - utilă
- privite in mod individual - de bună credinţă (art.938 C.civ.)
ART.937 (2) Cu toate acestea, bunul pierdut sau furat poate fi revendicat de la
posesorul de bună-credinţă, dacă acţiunea este intentată, sub sancţiunea decăderii,
în termen de 3 ani de la data la care proprietarul a pierdut stăpânirea materială a
bunului.
CINE?????
desesizare involuntară AJC translativ de proprietate, oneros
PROPRIETAR NEPROPRIETAR TERŢ DOBÂNDITOR
DE BC
găsitor/hoţ posesor
CÂND??? După expirarea termenului de 3 ani de la data la care proprietarul a
pierdut stăpânirea materială a bunului (timp în care proprietar este cel care a fost
lipsit de bunul său)
ART.937 (3) - Dacă bunul pierdut sau furat a fost cumpărat dintr-un loc ori de la o
persoană care vinde în mod obişnuit bunuri de acelaşi fel ori dacă a fost adjudecat la o
licitaţie publică, iar acţiunea în revendicare a fost introdusă înăuntrul termenului de 3
ani, posesorul de bună-credinţă poate reţine bunul până la indemnizarea sa integrală
pentru preţul plătit vânzătorului.

ART. 939 - Acela care posedă bunul altuia timp de 10 ani, în alte condiţii decât cele
prevăzute în prezenta secţiune, poate dobândi dreptul de proprietate, în temeiul
uzucapiunii.
CINE??? Găsitor/hoţ/terţ dobânditor de rea credinţă