Maria-Alexandra Vlad

Grupa 208, Seria II

TEMĂ CONTROL
Drept civil. Drepturi reale principale

1. Prima problemă de drept o constituie existența subiectului dreptului de proprietate.

Întrucât la data de 10.04.2008 s-a constiuit un drept de proprietate domnului Georgescu prin
actul de donație făcut de defunctul tată către acesta, conform art. 1011 C. Civ. și următoarele,
s-a transmis în același timp și animus și corpus de la donator către donatar.
Potrivit art. 17 alin. (1) C. Civ.   „Nimeni nu poate transmite sau constitui mai multe drepturi
decât are el însuşi.; prin urmare, legatul particular constituit de către defunctul tată către
domnul Vijelie la data de 21.11.2009 – adică la mai bine de un an și jumătate de la data
efectuării donației – este nul, după cum rezultă și din art. 1247 C. Civ. , defunctul
nemaiavând niciun drept de proprietate asupra casei de locuit și terenului.

A doua problemă de drept privește raporturile de bună-vecinătate.

După cum reiese din art. 918 alin. 1 lit. b) C. Civ., „Nu constituie posesie stăpânirea unui
bun de către un detentor precar, precum: b) titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz,
abitaţie sau servitute, faţă de nuda proprietate”. Drept urmare, domnul Protopopescu,
uzufructurarul, deține elementul corpus, însă nu are animus sibi habendi, ci animus detinendi.
Acest lucru presupune că detentorul precar nu mai stăpânește bunul pentru sine, ci pentru
altul (pentru adevăratul posesor), deși are și el un interes propriu, evident. Așa cum rezultă
din art. 709 C. Civ. și următoarele, uzufructurarul capătă drepuri egale cu cele ale
proprietarului, putându-l reprezenta în relațiile de vecinătate, respectiv cu vecinul Petrică.
Întrucât domnul Vijelie este străin în aceste raporturi de vecinătate, precum și în ceea ce
privește prezența lui pe acel teren, respectiv casă, el nu are niciun drept și nicio obligație în
prezenta cauză; pe de altă parte, vecinul Petrică ar fi trebuit să se adreseze domnului
Georgescu – proprietarul atelierului auto – sau domnului Protopopescu – uzufructuarul - cu
privire la deranjul creat. Potrivit art. 630 alin. (2) C. Civ. : „În cazul în care prejudiciul
cauzat ar fi minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfășurării activității
prejudiciabile de către proprietar, instanța va putea încuviința desfășurarea acelei activități.
Cel prejudiciat va avea însă dreptul la despăgubiri.”

2. Dreptul de uzufruct reprezintă dreptul real principal de a folosi bunul altei persoane și de a-i
culege fructele, cu îndatorirea de a-i conserva substanța.
Uzufructul ia naștere prin dezmembrarea dreptului de proprietate, prin acte juridice,
uzucapiune sau alte moduri prevăzute de lege.
Când este constituit în favoarea unei persoane fizice este cel mult viager, iar când este
constituit în favoarea unei persoane juridice durează cel mult 30 ani.
Când se dobândește prin uzucapiune de către o persoană fizică are caracter viager, exceptând
situația în care se poate proba că elementul animus al posesiei care întemeiază uzucapiunea
Maria-Alexandra Vlad
Grupa 208, Seria II

include reprezentarea subiectivă a unei durate mai mici (proba se poate face prin justul titlu).
Mutatis mutandis, când se dobândește prin uzucapiune de către o persoană juridică durează
30 ani.
Posesia se împarte între aproprierea bunului, care îi rămâne nudului proprietar, și stăpânirea
bunului, care se împarte între nudul proprietar și titularul dreptului de uzufruct.
Folosința îi revine uzufructuarului.
Dispoziția materială îi rămâne nudului proprietar dar este limitată; acesta poate doar să
culeagă productele, nu poate transforma sau distruge bunul. Dispoziția juridică îi rămâne
nudului proprietar dar doar cu privire la nuda proprietate.

3. Proprietarul de drept, domnul Georgescu, poate intenta împotriva domnului Vijelie acțiune în
revendicare. Conform art. 563 alin. (1) C. Civ., „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l
revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de
asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.”
Acțiunea în revendicare este un mijloc de apărare în justiție a dreptului de proprietate privată
(reglementată de NCC în art. 563 și următoarele) și a dreptului de proprietate publică( art.
865 alin. (3) NCC), reprezentând acțiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului
împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv fără drept.
Aceasta este imprescripibilă și este introdusă de titularul dreptului de proprietate, dovada
dreptului de proprietate făcându-se cu extrasul de carte funciară.

De asemenea, se poate formula o acțiune posesorie înaintată fie de domnul Georgescu,

proprietarul, fie de domnul Protopopescu, uzufructuarul, deoarece conform art. 949 C. Civ :
„(1)  Cel care a posedat un bun cel puțin un an poate solicita instanței de judecată
prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea
bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile
cauzate. (2) Exercițiul acțiunilor posesorii este recunoscut și detentorului precar.”
Acțiunile posesorii sunt reglementate de Codul Civil în art. 949-952 inclusiv și reprezintă
acțiunile prin care cel care a posedat un bun timp de cel puțin un an poate solicita instanței de
judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sau, după caz, restituirea
bunului. De asemenea, posesorul este îndreptățit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile
cauzate.
Pentru a putea fi exercitată acțiunea posesorie trebuie întrunite cumulativ următoarele
condiții: persoana să fi posedat bunul, trebuie să fi avut loc o tulburare de posesie, posesia
bunului să se fi exercitat cel puțin 1 an.
Acțiunile posesorii pot fi introduse și împotriva proprietarului însă ea nu poate fi introdusă
împotriva persoanei față de care există obligația de restituire a bunului.
În caz de tulburare ori de deposedare paşnică acţiunea se introduce în termenul de prescripţie
de un an de la data tulburării sau deposedării, cu condiția ca posesia reclamantului să fie utilă
și viciată. Aşadar, numai înăuntrul termenului de 1 an de la data tulburării sau deposedării
paşnice poate fi introdusă acţiunea posesorie. Introducerea acţiunii posesorii după trecerea
termenului de 1 an, va duce la respingerea acesteia ca fiind prescrisă.
Maria-Alexandra Vlad
Grupa 208, Seria II

Dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acţiunea poate fi introdusă şi de cel care
exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale. Viciile posesiei sunt:
discontinuitatea, violenţa şi clandestinitatea, acestea putând fi invocate numai de persoana
faţă de care posesia este tulburată sau clandestină.

Prin urmare, domnul Georgescu poate cere revendicarea casei și a terenului asupra căruia
este proprietar făcând dovada de proprietate cu extrasul de carte funciară. De asemenea,
acesta poate pretinde daune-interse proporționale cu perioada în care domnul Vijelie a
posedat în mod vicios proprietatea sa, precum și cu stricăciunile produse de acesta.
Mai mult decât atât, domnul Protopopescu poate pretinde despăgubiri proporțional cu
volumul fuctelor pe care acesta ar fi putut să le culeagă dacă domnul Georgescu nu s-ar fi
instalat în casă.

4. Vecinul Petrică nu poate obține închiderea atelierului auto întrucât inconvenientele nu sunt
mai mari decât cele normale în relațiile de vecinătate (art. 630 alin. (1) C. Civ). Totuși, acesta
poate intenta o acțiune în justiție prin care să pretindă despăgubiri pentru inconvenietele
create, așa cum reiese din art. 630 alin. (2) C. Civ. : „În cazul în care prejudiciul cauzat ar fi
minor în raport cu necesitatea sau utilitatea desfășurării activității prejudiciabile de către
proprietar, instanța va putea încuviința desfășurarea acelei activități. Cel prejudiciat va
avea însă dreptul la despăgubiri.”

5. Întrucât detentorul poate invoca aproximativ aceleași drepturi ca proprietarul în raporturile de

bună vecinătate, vecinul Petrică – proprietar - putea a se adresa direct domnului
Protopopescu – detentor precar, de vreme ce detentorului precar îi sunt recunoscute
următoarele efecte ale stării sale de fapt, respectiv de drept în legătură cu bunul :
- de stăpânire materială a bunului, în condiţiile stabilite prin titlu, lege, hotărârea
judecătorească sau prin îngăduinţa posesorului/titularului unui drept real asupra
bunului;
- de intentare a acţiuniilor posesorii (art.949 alin. (2) C. Civ. – „Exercițiul acțiunilor
posesorii este recunoscut și detentorului precar.”).
Așa cum am prezentat anterior, prin uzufruct se împarte posesia între nudul proprietar, căruia
îi va rămâne aproprierea plus stăpânirea specifică nudei proprietăți, iar uzufructurarul se va
bucura doar stăpânirea corespunzătoare dezmembrământului.
Folosința îi revine uzufructuarului.
Dispoziția materială îi rămâne nudului proprietar în limita culegerii productelor,
uzufructuarul procurând fructele. Dispoziția juridică îi rămâne nudului proprietar dar doar cu
privire la nuda proprietate.