Incetarea posesiei

Art.921 CC:Posesia inceteaza in urmatoarele cazuri :

- Cind este instrainat bunul

- Cind bunul mobil este abandonat
- Cind in legatura cu bunul imobil proprietarul da o declaratie in fata notarului
public prin care renunta la proprietate
- Cind bunul piere
- Cind bunul imobil trece in proprietate publica
- Prin expropriere
- Cind posesia se transforma intr-o detentie precara
- Prin deposedare daca deposedarea posesorul e mai mare de un an

Calitatile posesiei
Pentru ca actele de stapinire pe care cineva le exercita asupra unui bun sa fie acte de
posesie acestea trebuie sa fie continue,netulburate si publice.Daca actele de stapinire
intrunesc aceste 3 calitati spunem ca posesia este utila.Caracterul util al posesiei nu
trebuie probat,el este prezumat de legiuitor,art.922 alin2 CC.

Actele de stapinire nu imbraca forma posesiei daca posesia este viciata.Posesia

este viciata in urmatoarele cazuri:

1.prin discontinuitate-nu duce la posesie,deci este un viciu al posesiei.Pentru

considerentul ca actele de stapinire sunt exercitate cu intermitente,deci nu in mod
continuu.Acest viciu al discontinuitatii se caracterizeaza prin urmatoarele:

-e un viciu temporar,respective inceteaza atunci cind actele de stapinire devin

regulate.

-este un viciu absolute,adica discontinuitatea poate fi invocate de orice persoana

-discontinuitatea este caracteristica doar pentru bunurile immobile,pentru ca in

cazul bunurilor mobile,posesia constituie proprietate.

2.Violenta-posesia este viciata atunci cind o persoana fie dobindeste un bun,fie dupa
dobindire il pastreaza prin acte de violent fizica sau morala.Violenta este un viciu
temporar.Acest viciu inceteaza in momentul in care nu mai sunt exercitate acte de
violent,moment din care curge o posesie normal.Mai este un viciu relativ,adica nu
poate fi exercitat de orice pesoana,si poate fi invocat doar de persoana impotriva
careia sunt exercitate actele de violenta.Violenta exclude posesia atit in cazul
bunurilor celor immobile cit si celor mobile.
3.Clandestinitatea-actele de stapinire a unui bun sunt exercitate in mod clandestin in
momentul in care stapinirea bunului se face pe ascuns.Acest viciu este in primul rind
un viciu temporar,el dispare in momentul in care posesia bunului este publica,este
unul relative,adica poate fi invocat doar de persoana fata de care se tine ascunsa
stapinirea unui bun,in al treilea rind clandestinitatea poate fi invocate doar in cazul
bunurilor mobile.

4.Precaritatea-e mai mult decit un viciu al posesiei,precaritatea inseamna insasi lipsa

posesiei.Spunem ca o posesie este precara atunci cind o persoana exercita acte
material de stapinire asupra unui bun fara ca sa aiba intentia sa-l posede pentru
sine.O astfel de persoana stapineste bunul pentru alt cineva,motiv pentru care e un
detentor precar.Sunt detentori precari(nu pot sa invoce posesia)urmatoarele
categorii de persoane:

1.persoanele care detin un bun in temeiul unui accord pe care lau incheiat cu
proprietarul,respective in calitate de locatari,comodatari sau depozitarii
bunului.Stapinirea lor nu este posesie ci detentie precara deoarece prin acordul
incheiat cu proprietarul se oblige ca la sfirsitul contractului sa-i restituie bunul.Mai
sunt detentori precari si titularii dezmembramintelor dreptului de
proprietate,acestia fiind persoane in favoarea carora proprietarii au inteles sa cedeze
doar temporar parte din atributele dreptului de proprietate pe perioade definite de
timp,dupa care exista obligatia de restituire.De asemenea au un regim juridic
asemanator detentorilor precari si coproprietarii intre ei,acestia nu putind sa invoce
posesia pentru a dobindi cotele parti ale celorlalti.Cu toate acestea legiuitorul in
art.920 CC ne indica trei situatii in care detentia precara se poate transforma in
posesie prin intervertirea detentiei precare:

1.in situatiile in care detentorul precar incheie cu buna credinta un act translativ de
proprietate cu o alta persoana decit proprietarul bunului(ex.astfel de situatii exista
atunci cind locatarul cumpara bunul imobil care a fost inchiriat de la o persoana care
pina la acel moment o considera ca fiind mostenitorul proprietarului
bunului,proprietar cu care a si incheiat contractual de locatiune.Intr-un astfel de
caz,deoarece mostenitorul proprietarului este doar un mostenitor aparent,din
momentul cumpararii cu buna credinta,detentorul precar,respective locatarul,devin
un posesor,iar interventirea pretentiei sale precare are loc urmarea faptei unui tert
respective mostenitorul apparent,care ii elibereaza detentorului precar un titlu)

2.Priveste ipoteza in care detentorul precar savirseste impotriva proprietarului acte

neechivoce de rezistenta in privinta intentiei sale.Intr-un astfel de caz detentorul
precar incepe sa se comporte ca sii cum ar fi un prorpietar.Pentru un astfel de caz un
ex.l-ar reprezenta detentorul precaar care este un locatar,persoana care considera ca
de la n moment dat a deveint proprietarul bunului si drept urmare refuza sa mai
plateasca chiria,anuntindu-l pe locator de noua sa pozitie.

3.Apare in ipoteza in care detentorul precar instraineaza bunul pe care il detine

printr-un act translativ de proprietate cu titlu oneros cu conditia ca dobinditorul tert
sa fie de buna credinta,adica sa aiba convingerea ca a dobindit bunul de la adevaratul
proprietar.Intr-un astfel de caz interventirea detentiei precare in posesie are loc in
persoana tertului care dobindeste bunul cu buna credinta fiind.

Efectele posesiei

Posesia,stapinirea unui bun de catre o persoana produce urmatoarele

efecte:
1.In primul rind posesia instituie o prezumtie relative de proprietate,cel care poseda
fiind considerat ca fiind proprietarul bunului.

2.In cazul bunurilor immobile posesia poate duce la dobindirea dreptului de

proprietate prin uzucapiune.

3.In cazul bunurilor mobile posesia de buna credinta duce la dobindirea dreptului de
proprietate chiar daca bunul a fost dobindit de la un neproprietar.

4.Posesia unui bun mobil care este fara stapin,duce la dobindirea dreptului de
proprietate.

5.Posesia cu buna credinta a unui bun producator de fructe duce la dobindirea

dreptului de proprietate si in cazul fructelor pe care posesorul le culege.In privinta
aceasta,momentul in care trebuie sa existe buna credinta este momentul la care
fructele sunt culese.Iar daca cel care culege fructele afla ca nu detine bunul care le
produce in temeiul unui titlu valabil,din acel moment buna sa credinta inceteaza si el
incepe sa debina un posesor de rea credinta.

Avem urmatoarele reguli privitoare la posibilitatea de a pastra fructele si la

obligativitatea de a restitui fructele culese de posesorul de buna credinta:

1.Posesorul de buna credinta este obligat sa-I restituie proprietarului bunului

frungifer toate bunurile pe care lea cules sau pe care a neglijat sa le culeaga din
momentul in care i-a incetat buna credinta.

2.Posesorul de buna credinta pastreaza toate fructele pe care le-a cules cit timp a fost
de buna credinta.

3.Posesorul de buna credinta nu poate sa pastreze fructele civile care erau déjà
scadente la data la care i-a inceput posesia,fructe pe care proprietarul la vremea
respective nu le-a perceput,motiv pentru care v-a fi obligat sa le restituie
proprietarului.

4.Posesorul de buna credinta este obligat ca la momentul la care ii inceteaza buna

credinta sa-i restituie proprietarului si fructele pe care le-a perceput
anticipat,respective fructele pe care le-a perceput fara ca acestea sa fi ajuns la
scadenta.

5.Posesorul are dreptul sa primeasca inapoi de la proprietar toate cheltuielile pe care

le-a facut pentru perceperea fructelor pe care potrivit celor de mai sus trebuie sa i le
restituie.

6.Posesorul trebuie sa-i restituie proprietarului toate productele pe care le-a

perceput indiferent daca a fost de buna sau de rea credinta.

Reguli privind restituirea fructelor de catre posesorul de rea credinta:

1.Cel care poseda un bun frungifer stiind ca nu-I apartine,deci este de rea credinta
este obligat sa-I remita proprietarului toate fructele pe care le-a cules sau pe care a
neglijat sa le culeaga cita vreme bunul s-a aflat in posesia sa,iar daca le-a consumat
este obligat sa-I plateasca contra valoarea lor.

2.La rindul lui,proprietarul bunului frungifer este tinut sa-I remita posesorului de
rea credinta toate cheltuelile necesare si utile pe care ;e-a facut cu bunul frungifer
precum si toate cheltuielile pe care le-a facut cu culegerea fructelor ce au fost
restituite.

3.Posesorul de rea credinta este obligat sa-I restituie adevaratului proprietar si

veniturile pe care acesta le-ar fi realizat daca ar fi avut posesia bunului sau.

4.Posesorul de rea credinta remite adevaratului proprietar toate productele.

 Apararea posesiei prin intermediul actiunilor posesorii

Actiunile posesorii sunt acele actiuni in justitie prin care este aparata posesia ca stare
de fapt impotriva oricarei tulburari,aparare care se realizeaza fie pentru a se mentine
posesia fata de eventualitatea unei pierderi,fie pentru ca sa se redobindeasca posesia.

Actiunile posesorii au urmatoarele caractere juridice:

1.Sunt actiuni reale pentru ca pot fi formulate de posesor impotriva oricarei persoane
care-l tulbura.

2.Sunt de regula actiuni reale imobiliare pentru ca se exercita pentru a apara posesia
unui bun imobil,doar in mod exceptional aceste actiuni posesorii pot sa aiba ca
obiect si apararea posesiei unui bun mobil.

Felurile actiunilor posesorii

Actiunile posesorii sunt de 2 feluri:actiunea posesorie generala(actiunea in

complingere) si actiunea posesorie speciala(actiunea in reintegrare).

Actiunea posesorie generala

Este reglementata in art.949 alin.1 si 951 alin.1,2 CC.Pentru ca un posesor sa

introduca o astfel de actiune posesorie generala trebuie intrunite 3 conditii:

1.Posesorul sa fie exercitat acte de posesie asupra bunului cel putin un an inainte de
data la care a fost tulburat in posesie sau chiar deposedat.

2.Sa nu fi trecut mai mult de un an de la data tulburarii sau deposedarii,iar

tulburarea sau deposedarea sa se fi realizat in orice mod insa nu prin acte de
violenta.

3.Reclamantul posesor sa fi exercitat acte de posesie utila asupra bunului de care a

fost deposedat.

Actiunea posesorie speciala

Este reglementata in art.951 alin.1 si 1.

Un posesor poate sa introduca o astfel de actiune daca intruneste 2 conditii:

1.Sa nu fi trecut mai mult de un an de la data la care a fost tulburat in posesie sau
chiar deposedat.

2.Sa fi fost tulburat in posesie sau chiar deposedat de bun prin acte de violenta.
Ambele actiuni posesorii pot fi introduce de catre posesor,titularul dreptului de
proprietate,titularul unui alt drept real principal(unui dezmembramint)precum si de
catre detentorul precar cu precizarea ca acesta din urma nu poate sa formulize
actiunea posesorie impotriva persoanei fata de care ii revine obligatia sa-I restituie
bunul.De cealalta parta pot fi chemati in judecata in calitate de piriti intr-o actiune
posesorie persoanele care tulbura posesia reclamantului sau care l-au deposedat de
bun,O astfel de persoana putind fi chiar si proprietarul bunului.

Sub aspectul obiectului lor prin actiunile posesorii se urmareste prevenirea si

inlaturarea oricarei tulburari sau chiar restituirea bunului in situatia in care
posesorul a pierdut posesia acestuia.De asemenea cel care introduce o actiune
posesorie poate sa formulize si un capat de cerere separat prin care sa oblige piritul
tulburator sa-I plateasca despagubiri pentru tulburarea pe care i-a adus-o sau pentru
deposedarea de bun.