GRILE

1. Abrogarea unei legi penale:

a) este întotdeauna expresă şi concretă;
b) poate fi expresă şi generică;
c) echivalează întotdeauna cu dezincriminarea faptei prevăzute de legea penală.

2. Dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa

închisorii cu executare în regim de detenţie, intră în vigoare o lege care dezincrimiează
fapta pentru care s-a dispus condamnarea:
a) bunurile aflate la camera de corpuri delicte, cu privire la care s-a dispus confiscarea specială
prin hotărâre judecătorească, se restituie;
b) persoana condamnată redobândeşte gradul militar pierdut prin aplicarea pedepsei
complementare;
c) încetează executarea internării medicale.

3. Este întotdeauna retroactivă legea prin care:

a) este stabilit un nou regim de executare a pedepsei închisorii;
b) sunt graţiate anumite infracţiuni;
c) sunt amnistiate anumite infracţiuni.

4. Legea temporară este legea penală care:

a) prevede data ieşirii sale din vigoare;
b) chiar dacă nu prevede data ieşirii din vigoare, are o aplicare limitată în timp prin natura
situaţiei care a impus adoptarea sa;
c) a fost în vigoare o scurtă perioadă de timp, fiind ulterior abrogată.

5. Normele cadru (în alb):

a) nu pot fi abrogate;
b) sunt abrogate prin abrogarea normei completatoare;
c) rămân în vigoare şi după abrogarea normei completatoare.

6. La normele de trimitere, în cazul abrogării normei completatoare:

a) este prevăzută independenţa normei incomplete;
b) norma incompletă continuă să fie în vigoare prin păstrarea elementelor preluate de la norma
completatoare, inclusiv cu privire la pedeapsă, astfel cum acestea existau la momentul abrogării,
dacă legea nu dispune altfel;
c) este abrogată tacit şi norma incompletă.
7. Se va aplica legea penală veche, mai favorabilă, în cazul în care:
a) infracţiunea continuată este consumată sub puterea legii vechi şi se epuizează după intrarea în
vigoare a legii noi mai severe;
b) infracţiunea progresivă a fost săvârşită sub puterea legii vechi, iar rezultatul mai grav se
produce după intrarea în vigoare a legii noi severe;
c) infracţiunea de obicei se consumă sub puterea legii vechi şi se epuizează după intrarea în
vigoare a legii noi mai severe.

8. Conform principiului legalităţii sancţiunilor de drept penal:

a) nu se poate lua o măsură educativă, dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când
fapta a fost săvârşită;
b) se poate lua o măsură de siguranţă, chiar dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data
când a fost săvârşită;
c) nu se poate aplica o pedeapsă, dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când a
fost săvârşită.

9. Decesul persoanei condamnate, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care se

dispusese şi confiscarea specială a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii:
a) nu împiedică executarea dispoziţiei de confiscare specială, bunul fiind ridicat de la succesori;
b) împiedică executarea dispoziţiei de confiscare deoarece, din momentul decesului, bunul a
trecut în mod legal în patrimoniul moştenitorilor;
c) are ca efect executarea dispoziţiei de confiscare doar prin echivalent, asupra moştenitorilor
acceptanţi.

10. Fac parte din categoria legilor cu aplicare retroactivă:

a) legile care modifică regimul de executare a pedepselor, condamnatul executând pedeapsa
potrivit legii noi, dacă acestea nu agravează situaţia;
b) legile de dezincriminare;
c) legile interpretrative, indiferent dacă sunt sau nu mai favorabile inculpatului.

11. Legea de dezincriminare:

a) nu este incidentă în situaţia în care legea nouă instituie o cauză justificativă neprevăzută de
legea veche, incidentă în cauza dedusă judecăţii;
b) are ca efect restituirea amenzii penale plătite de condamnat;
c) permite obligarea inculpatului la tratament medical cu titlu de măsură de siguranță.